Scînteia Tineretului, martie 1981 (Anul 37, nr. 9880-9905)

1981-03-02 / nr. 9880

ASIGURAREA SOLARIILOR CU FOLIE DE POLIETILENĂ întreprinderea de prelucrare mase plastice Buzău dispune de una din secţiile tehnologice cu cea mai mare capacitate de re­alizare a foliei de polietilenă pentru agricultură. Iniţial sarcinile de plan conform nu atît opţiunilor beneficiarilor, cit mai ales repartiţiilor făcute, stipulau ca unitatea buzoiană să producă in primul trimestru al anului 1180 tone folie pentru agricultură. Avînd, insă, posibilităţi mai mari de prelucrare, întreprinderea solicită, în 3 februarie a.c., ajutor centralei industriale de pre­lucrare a cauciucului şi maselor plastice . „Avînd în vedere că dispunem de capacităţi nefolosite la folii­late pentru agricul­tură, produs foarte solicitat în această perioadă, vă rugăm să dispuneţi suplimentarea cotei de granule polietilenă pentru luna februarie cu 500 tone, in acest fel, întreprinderea noastră puţind să producă suplimentar 500 tone folie pentru agricultură“. Dar iată că în ciuda acestui optimism unitatea din Buzău n-a expediat beneficiarilor pînă la mijlocul lunii februarie decit 528 tone din cele 1 775 — cantitate repartizată drept plan pentru pri­mul trimestru. Despre cauzele acestei situaţii discutăm cu tovarăşii ION PO­­PESCU, secretarul comitetului de partid, şi FLORIN ZIRBU, di­rector comercial. — Dintru început trebuie să lămurim, un lucru: întreaga can­titate de polietilenă primită de la Piteşti sau Brazi am folo­sit-o pentru realizarea foliei ne­cesare agriculturii. Dispunem de una din cele mai mari capacităţi din ţară pentru producerea aces­tui sortiment şi credem că ar fi normal ca şi repartiţia de ma­terie primă să fie corelată cu a­­cest potenţial tehnologic exis­tent. — Totuşi agricultura, mai bine zis, legumicultura timpurie tra­versează o perioadă cheie. Este vorba de finalizarea lucrărilor de amenajare în solarii. Ce aţi întreprins dv. în această di­recţie excepţind, pentru mo­ment, din evantaiul justificărilor materia primă­­­rii Pentru acoperirea nevoi­lor agriculturii am pornit la primul rind de la utilaje. Linii­le noastre tehnologice care pro­duc folie funcţionează irepro­şabil. Datorită acestui lucru, în momentul în care vom fi asi­guraţi zilnic cu polietilenă avem toate condiţiile ca pină cel tir­­ziu la 15 martie să livrăm agri­culturii întreaga cantitate ce ne revine in trimestrul I, întrerupem pentru moment dialogul. In sprijinul celor afir­mate mai sus pledează și mă­surile luate aici, la I.P.M.P., în­că din luna decembrie a anului trecut, cînd, prinIPS „ferestrele“ productive au fost realizate 328 tone folie destinată agricultu­rii. Cu cantităţi apreciabile au fost aprovizionate incă de at­u­nci judeţele Teleorman, Ga­laţi, Argeş, Dîmboviţa, Buzău. O măsură ale cărei roade sunt evidente acum în februarie. Re­venim la dialogul iniţial. — Ce măsuri credeţi că se impun a fi luate în continuare? — Pentru rezolvarea nevoilor din această primăvară rămîne la­ ordinea zilei asigurarea rit­mică cu materie primă. Pentru viitor însă credem că ar fi foar­te bine dacă s-ar rezolva ur­mătoarele lucruri : 1. Producţia de folie necesară agriculturii ar fi bine să fie eşalonată înc­epirnd cu trimestrul IV al anului pre­cedent. S-ar evita, în felul a­­cesta, suprasolicitarea liniei noastre de fabricaţie. Pentru că, trebuie menţionat, majoritatea delegaţilor care se prezintă la fabrică solicită în această peri­oadă folie de 9 metri. Or, linia noastră tehnologică nu poate face faţă in decurs de numai o lună tuturor cerinţelor. 2. Eşa­lonarea ar avea repercusiuni pozitive şi în ceea ce priveşte asigurarea necesarului de ma­terie primă. Este bine ştiut fap­tul că la început de an se per­fectează o serie de contracte a căror onorare întîrzie, uneori justificat alteori, nu. Din aceas­tă cauză, credem noi, că pentru a asigura salariile cu folii încă de la­ începutul lunii februarie greutatea productivă ar trebui să cadă pe trimestrul IV al anu­lui precedent. 3. Dispunind de una din cele mai mari capaci­tăţi de prelucrare a foliei pen­tru agricultură, ar fi necesar ca şi repartizarea materiei prime să fie in concordanţă cu potenţia­lul tehnic existent. Prezentăm aceste sugestii in­ginerului Jean Frost, din cadrul serviciului plan-dezvoltare al Centralei de prelucrare a cau­ciucului şi maselor plastice Bucureşti. — Fără îndoială, ni se spune, m­ai ales, o mai­ proporţionată, eşalonare de-a lungul celor douăsprezece luni ale anului a comenzilor de folie de polietile­nă pentru solarii ne-ar­ permite o mai promptă onorare a li­vrărilor către principalul nos­tru beneficiar — Direcţia gene­rală economică a horticulturii. Din păcate însă, de regulă, cele mai mari solicitări, depăşind cu mult capacităţile noastre de pro­ducţie, sînt pentru primul tri­mestru al anului, celelalte pe­rioade rămînînd oarecum des­coperite. Firesc ar fi să ni se transmită ritmic, in permanență astfel de comenzi. In plus, mai ales, începînd din acest an, a­­gricultura trebuie să ne livreze spre reciclare o mare cantitate de polietilenă uzată, sarcină de care nu se achită în totalitate. Stăm de vorbă în continuare cu tovarăşul Alexandru Blidca, şef de birou in cadrul Direcţiei generale economice a horticul­turii, pe care îl informăm cu privire la cele discutate cu in­ginerul Jean Frost. — Suntem­ şi noi conştienţi de faptul că o eşalonare cit de cit uniformă, pe tot parcursul anului, a solicitărilor noastre de folie ar contribui la o mai promptă onorare a comenzilor. Am luat măsuri ferme în acest sens,­ astfel incit atît anul tre­cut cit şi in acest an am proce­dat în consecinţă, fără ca, în ce ne priveşte, să constatăm cit DUMITRU 3. DINCA EMIL STANCIU (Continuare in pag. a 111-a) AIntre urgenţele la zi şi promisiunile de perspectivă 1981 anul ridicării calităţii şi îmbunătăţirii l­a nivelului tehnic în întreaga economie 0 Complicatele trasee ale fabricaţiei unor pro­duse simple 0 Reprofi­larea producţiei în acord cu cerinţele economiei naţionale (în pagina a 3-a) Proletari d­in toate ţările, uniţi-vă! ANUL XXXVII, SERIA II, Nr. 9 880 6 PAGINI 30 BANI LUNI, 2 MARTIE 1981 în Editura Politică , a apărut: NICOLAE CEAUŞESCU © Cuvîntare la Con­gresul al ll-lea al consiliilor de condu­cere ale unităţilor agricole socialiste, al întregii ţărănimi, al consiliilor oamenilor muncii din industria alimentară, silvicul­tură şi gospodărirea apelor. 19 februarie 1981 0 Cuvint de închi­dere 21 februarie 1981 Responsabilitate şi autogospodărire în producţia de filme Înfiinţarea mai multor case de filme pentru a îndeplini funcţia de producător, de împuternicit al partidului şi statului pentru acest sector de activitate a fost menită să asigure diversitatea şi emulaţia necesare să dea timp de afirmare iniţiativei şi, in acelaşi timp, să facă posibile practic lansarea şi urmărirea unei producţii anuale sporite, corespunzătoare unor superioare exigenţe artistice şi educative. De-a lungul anilor care s-au scurs de la constituirea acestor case producătoare, ideea şi-a do­vedit fără îndoială viabilitatea (mă refer bineînţeles la institu­ţii, nu la o persoană sau alta dintre cei care le-au condus). In­tegrată unei forme îndrăzneţe şi originale in raport cu alte ci­nematografii (o centrală care funcţionează de 8 ani pe prin­cipiul autofinanţării, fără nici o subvenţie de la bugetul statului) producţia naţională de filme a crescut, într-un timp scurt, de la 10—11 titluri la peste 10 pe an, numărul spectatorilor in tară a sporit şi el numai in ultimii cinci ani cu peste 100 milioane de intrări, iar difuzarea peste 1 tare a filmului românesc — care in 1971 cuprindea 25 de ţări — s-a extins astăzi la 75 de ţări, întreg fondul valutar ne­cesar importului de filme străine fiind acoperit de exportul pro­ducţiei naţionale. Cu toate aceste realizări de ansamblu, la care se adaugă succesul unor filme româneşti selecţionate sau premiate in prestigioase festivaluri şi expo­ziţii internaţionale, cinematogra­fice, inerţiile, practicile defec­tuoase, actele incompetente şi chiar abuzurile şi rebuturile nu au lipsit, consumind inutil ener­giile oamenilor şi mijloacele de care dispunem. O birocraţie ex­cesivă, un proces artificial com­plicat de avizare a scenariilor în trepte succesive şi paralele (elu­­dînd şi discuţiile directe cu au­torii) au diluat responsabilitatea şi puterea de orientare ale produ­cătorilor, au făcut ca intervalele de lectură şi aprobare să se lun­gească cu lunile şi anii, afectînd atît moralul şi implicarea auto­rilor, cit şi ritmicitatea şi econo­micitatea procesului de produc-ADRIAN PETRINGENARU (Continuare in pag. a IV-a) ENERGIE ELECTRICĂ PESTE PREVEDERI Hidroenergeticienii de la „Porţile de fier“ au ri­dicat, duminică diminea­ţă, la un miliard kilo­­waţt-oră cantitatea de e­­nergie electrică produsă de la începutul anului. Obţinut in condiţiile cînd a fost realizată peste plan o cantitate de ener­gie electrică pentru care în termocentrale s-ar fi consumat in plus mai mult de 75 000 tone lignit, succesul are la bază pe de o parte îmbunătăţirea coeficientului de putere cu echivalentul unui a­­gregat de aproape 50 TWW iar pe de altă parte re­ducerea cu 18 zile a tim­pului de imobilizare a celor două hidrogenera­toare aflate în revizii şi reparaţii planificate. ÎN PREGĂTIREA CAMPANIEI DE PRIMAVARA întregul parc de ma­şini şi tractoare care vor lucra în campania din primăvară este pus in stare de funcţionare, în judeţul Satu Mare. Tot­odată, au fost alcătuite de pe acum formaţiile de lucru, prevăzîndu-se pen­tru economisirea de com­bustibili şi lubrifianţi, parcarea şi alimentarea tractoarelor in cimp. La această oră, mecanizato­rii sătmăreni sunt efectiv angajaţi în reuşita cam­paniei de primăvară. Ast­fel, ei au transportat în cimp, pe ogoarele unită­ţilor agricole de producţie pe care le deservesc, pes­te 160 000 tone de îngră­şăminte organice, fertilî­­zîndu-se deja 4 500 hec­­tare. în acelaşi timp, pe 55 000 hectare, îndeosebi cu semănături de toamnă, ,s-au aplicat aproape 10 000 tone îngrăşăminte chimice substanță activă. O prezentă marcantă in viata orasului Cimpina — activitatea constructorilor Foto : V. TANASOF O strânsă legătură stabilită în­tre prestigioasa întreprindere „Electrobanat“ şi Liceul de fi­­lologie-istorie a creat premisele unei pregătiri practice temeini­ce. Prima condiţie — dotarea, baza materială — a fost creată prin grija continuă a unităţii coordonatoare. Laboratoare mo­derne, ateliere complexe, in „zestrea“ cărora intră maşini şi utilaje aidoma celor din între­prindere, un plan de producţie riguros stabilit în funcţie de ne­cesităţile pro­gramei şcolare — sunt „pilonii“ pe care se spri­jină aici calita­tea practicii productive. — Deşi pla­nul de produc­ţie nu are o valoare prea ri­dicată — 550 000 lei — noi am reuşit să supli­­nim această lip­să prin... „valoarea“ formativă a reperelor pe care le execută ele­vii noştri — ne spune maistrul in­structor Nicolae Stöckel. Execu­tăm, prin operaţii complexe, părţi din planul de producţie al întreprinderilor: piese recent asimilate , pentru autocamioa­nele DAC, pentru vagoanele de cale ferată, redresoare, motoare lineare etc. Numai simpla enumerare a a­­cestor obiective ale planului de producţie confirmă necesitatea unei atenţii aparte atît în ce priveşte execuţia propriu-zisă, cit şi în ceea ce priveşte docu­mentaţia, partea teoretică abso­lut necesară in pregătirea celor care le produc. „Pentru a reuşi o piesă, una dintre cele mai simple, să zicem un banal şu­rub — este nevoie de descifra­rea unui desen tehnic, de mate­matică, de fizică. Da, chiar şi de fizică, insistă elevul Călin Mincu, pe care îl găsim lucrînd intr-unul din atelierele liceu­lui. Metamorfoza metalului pre­supune o serie întreagă de pro­cese fizice şi chimice pe care noi, ca specialişti, viitori absol­venţi de­ liceu, trebuie să le cu­noaştem“. La fel ca el gîndesc desigur şi ceilalţi 2 000 de elevi ai liceului. Acest fapt are re­percusiuni directe asupra pre­gătirii, fiind, în fond, o ilustra­re convingătoare a necesităţii îmbinării teoriei cu practica in producţie. Pentru a sublinia a­­ceastă legătură, profesorul de matematică Iosif Sever Rolea ne spune : — In liceul nostru funcţionea­ză 12 cercuri ştiinţifice care re­unesc, la activităţile lor, aproa­pe 40 la sută dintre elevii noş­tri. Cercuri de matematică, fizi­că, chimie, biologie etc. Aceas­tă strînsă legăturii a teoriei cu practica, pe care o impune pre­gătirea elevilor, a condus si la înfiinţarea unor cercuri aplica­tive. Mai mult, pentru a reveni in sprijinul colegilor lor de la profilele mecanic şi electroteh­nic, „filologii“ au elaborat se­turi de traduceri din literatura tehnică de specialitate, care au intrat în documentaţia folosită de foarte tinerii noştri cercetă­tori. Printre cele mai noi realizări ale acestor cercuri se numără a­­limentatorul de uz didactic cu tensiune reglabilă, transforma­torul de sudură electrică cu compensare capacitivă (la care a fost îmbunătăţit factorul de putere în sensul economisirii de energie electrică), letconul elec­tric cu protejator de rezistenţe etc. Printre realizatori sunt membri ai cercului, „experimen­taţi“ participanţi la concursurile şcolare şi la sesiunile de comu­nicări ştiinţifice ale elevilor — Doina Dănăiaţă, Sorina Păceoia­­nu, Rodica Ţapu, Cristian Ho­­ria etc. Un proces complex — pre­gătirea pentru viitoarea me-,­serie — îşi gă­seşte aici, la Liceul de filo-, logie-istorie din­■ Timişoara —, toate temeiuri­le pentru o rea­lizare de calita­te. Muncitori în =5—=s=5= industria chimi­că, lucrători în unităţile judeţului sau viitori studenţi ai facultăţilor de pro­fil, elevii îşi însuşesc, în atelie­rele şcolii sau în secţiile unită­ţilor industriale, adevărul că li­ceul lor este, pe lingă o princi­pală sursă de cunoştinţe teore­tice şi un puternic factor de formare, de implicare efectivă în cerinţele viitorului loc de muncă, o adevărată unitate de producţie sinonimă cu o nece­sară şi eficientă şcoală a muncii. EMILIA VASILIU ŞCOALA ca unitate de producţie PAmile Ingenunchem sărutîndu-ţi obrazul Investmîntaţi in straiele de miri Pe pămîntul rodit cu adevăr şi cu pîine, Pe pămintul pe care sădim trandafiri. Ce daruri să aducem ce imnuri să-nălţăm Să dovedim că Patria e una ? Ca cerbul la izvoare doar ţie ne-nchinăm Astăzi şi miine şi întotdeauna. VIOREL VARGA Virtuozitate şi măiestrie, pa­siune, dragoste in tot ceea ce fac; acestea sunt atributele tinerilor din secţia sculp-foraj de la Întreprinderea meca­nică Cimpina Foto : GH. CUCU CE SPUNE ÎNTR-O ZI ORAŞUL De la gară nu se fac, pe jos, mai mult de 10 minute pînă în centru. Centru înseamnă la Rîmnicu Sărat, grădina publică, statuia lui Vlahuţă — în faţa li­ceului ce poartă numele poetu­lui şi a casei de cultură —, cîte­­va blocuri finisate (printre dughene vechi, aşteptînd re­semnate demolarea) şi alte cîte­­va începute. Ştiu destul de bine oraşul, e mic şi poate fi repede cunoscut. L-am văzut ultima oară în urmă cu exact un an, eram împreună cu un prieten interesat de poveştile locului şi, pentru asta, descosîndu-i cu răbdare pe toţi cei ce se arătau dispuşi să stea la o vorbă mai lungă. Revăzîndu-1, mă gîndesc la faptul că ne-am obişnuit să spunem întruna despre întine­rirea oraşelor. Şi dacă unui cu­noscut cu care nu te-ai mai în­­tîlnit de mult ii spui — pentru a-1 bucura (amăgindu-1, cel mai adesea) — „nu te-ai schimbat deloc“ şi eşti considerat politi­cos şi plin de curtoazie, tot ast­fel este considerată o impoliteţe să zici acelaşi lucru despre un oraş în care ai revenit după un timp. Nu pot, deşi ştiu toate acestea, să nu spun că Rîmnicu Sărat nu şi-a schimbat înfăţişa­rea­ din iarna trecută. Fireşte, în oraş s-a mai construit. S-au zidit blocuri noi şi in zona po­dului Cozieni şi în cartierul 1 Mai. Dar asta nu înseamnă că oraşul s-a schimbat într-atît incit să şi poţi spune cu toată gura acest lucru. Parcă numai zăpada, pe aleile parcului, are — din pricina vijeliei — o altă lumină, mai intensă. Rimnicu Sărat face parte din acea cate­gorie de oraşe care ştiu să-şi păstreze un aer numai al lor. Impresia este întreţinută de fe­lul în care se înfăţişează strada care leagă centrul de gară. Strada aceasta spune — în fie­care oraş — despre felul de a fi al oamenilor, despre felul în care oraşul însuşi vrea să fie înţeles şi să se lase privit. Rîmnicul se aseamănă multor aşezări muntene în privinţa vo­luptăţii cu care îşi conservă — pe porţiuni — aspectul de vechi tîrguşor­ al modestiei de care se înconjoară atunci cînd e vorba să-şi etaleze ceva din noua în­făţişare. Aşa se face că drumul ,de la gară pînă în centru stră­bate o stradă dreaptă, cu case bătrineşti, frumoase şi curate, printre care pluteşte o tăcere de care Capitala ne-a dezobişnuit pentru totdeauna. La consiliul popular, secreta­rul Mircea Bărbulescu e supă­rat pe viforniţa de afară.. „A mai fost una ca asta acu’ vreo două zile şi ne-a păgubit des­tul. Au murit nişte or­e asta e cel mai grav. Şi n-a fost de vină timpul , oamenii sunt pri­cina cea mare. Auzi, să n-ai tu grijă de animale iarna, cind nu poţi să ştii cînd vine crivăţul ! Acu’, că sânt avertizaţi, poate or avea mai multă grijă“. Vicepre­şedintele Gheorghe Papuc mă ascultă, spunîndu-i, cu sincerita­te, că am avut impresia că abia ieri am plecat din Rîmnic, îmi dă dreptate. „Nu ne-am preocu­pat de înfăţişarea centrului aşa cum trebuia. Dar mai impor­tante ni s-au părut problemele oamenilor care aveau nevoie de apartamente. Şi am construit mult in cartierele celelalte. Acum o să vină şi rîndul cen­trului. Şi nu peste multă vreme începem şi restaurările la mă­năstirea ctitorită de Brîncovea­­nu, aşa că vom deveni un popas demn de interes pe drumul tu­ristic Bucureşti — Focşani. Mai sunt destule de făcut. Şi vrem să le facem cum trebuie. Toţi cei din conducerea oraşului sun­tem­ rimniceni şi vrem ca — atunci cînd vom fi pensionari şi ne ,vom plimba prin parcul de alături — să putem spune celor foarte tineri : vedeţi asta şi asta şi asta ? Noi am pus umărul cînd am hotărît să le facem !“ Rimnicu Sărat este şi unul din oraşele în care simt nevoia şi mă cred chiar obligat să scriu despre tineri — nu doar pentru că sînt reporter al unui ziar de tineret. Dar, aici, chiar şi oa­menii din fruntea oraşului sînt foarte tineri, întreprinderile — cele mai multe şi mai mari — sunt tinere şi ele, iar cei care lucrează acolo, ce să mai spun... La întreprinderea de organe de asamblare pentru industria electronică — media de vîrstă e de 23 de ani. Directorul, ingi­nerul şef, mecanicul şef — sunt abia trecuţi de 30. Şi trebuie amintit de ei pentru motivul atît de simplu că treburile ora­şului şi ale întreprinderilor merg bine. Atît. La fel de brusc cum a în­ceput, viscolul se şi potoleşte. După vreo jumătate de ceas apare soarele, lucru destul de neobişnuit aici, unde, adunate, zilele ceţoase fac o lună şi ju­mătate în fiecare an. Colind oraşul vechi, între valea Rimni­­cului şi calea ferată Buzău — Focşani, o pornesc prin cartie­rele Sîrbi, Zidari, Barasca, Pia­ţa Halelor (unde s-au construit primele blocuri din oraş) şi mă îndrept iar spre gară. Ce mi-a spus, intr-­o singură zi, oraşul ? Ce mi-a spus în plus de ceea ce ştiam deja ? Doar că, dacă voi reveni peste încă un an, o să am prilejul să spun cite ceva despre o altă în­făţişare. Dar nu una străină de cea de acum, ci una care s-o desăvârşească pe aceasta întru nou şi frumos. E mult sau e pu­ţin ? Am s-o spun, în cunoştin­ţă de cauză, atunci. DAN MUCENIC SPORT 0 încheierea etapei de iarnă a „Daciadei“ : Finalele Săniuţei de argint : 0 Un mare spectacol sportiv pe gheaţă 0 Fotbal XVIII — derbiul eta­pei : F.C. Argeş — U. Craiova 0—­ 0 Universiada ’81 : Nou­tăţi • Dialog cu cam­pionii olimpici : Azi : Ivan Patzaichin • Din experienţa antrenori­lor emeriţi . Nicolae Sotir : „Am crezut în tineri şi nu-mi pare rău !“ (în pagina a 5-a) De Primăvară Ca într-un timid poem al etern de­butantei meteoro­logii, 1 Martie, pri­ma zi a Primăverii oficiale, Ziua Măr­ţişorului, a fost şi prima zi cu soare după un timp al fri-­ gului şi ninsorii. Şi chiar dacă iarna nu va renunţa cu una cu două, chiar dacă această zi de 2 martie, cînd apar rîndurile noastre, va fi o zi din conste­laţia ninsorii, e cert totuşi : IARNA A MURIT, TRAIASCA PRIMĂVARA ! A confirmat-o ziua de duminică, 1 martie, zi însorită ajunsă în teritoriu de ză­padă al iernii din avanposturile Pri­măverii, asemenea unui cercetaş ajuns în teritoriul inamic, ca el anunţind şi pregătind invazia zilelor ce vor veni : zile cu soare şi pomi înfloriţi, cu aer binevoitor plim­bărilor noastre. Ieri, 1 Martie, la ora unei amiezi hotărî­­te să se demonstre­­ze consecventă cu sine însăşi, am tre­cut prin Marea Pia­ţă a Unirii. Sub pu­terea zilei de Măr­ţişor, cunoscuta pia­ţă din inima oraşu­lui devenise Marea Piaţă a Florilor. E cert, totuşi : IARNA A MURIT, TRĂIAS­CĂ PRIMAVARA ! A confirmat-o, ală­turi de însorirea a­­cestei zile de­­ Mărţişor, lumea a­­dunată în faţa lun­gilor tarabe cu flori, cumpărînd fiori cu gesturi u­­şoare, fără să se tîrguiască (cine s-ar tîrgui pentru un bu­chet de ghiocei ?) Nesigură poate în vastul spaţiu al mişcărilor atmos­ferice, avînd nevoie poate de multe re­trageri tactice in faţa ultimelor con­traatacuri ale unei ierni exemplare, lăudate prin auto­buze şi tramvaie, primăvara e sigu­ră in vastul spaţiu al mişcărilor din sufletele noastre. Poate fi un argu­ment mai puternic decit acesta că a venit primăvara ? ION SIRETEANU Fotografie de VALERIU TANASOF

Next