Scînteia Tineretului, martie 1981 (Anul 37, nr. 9880-9905)
1981-03-02 / nr. 9880
ASIGURAREA SOLARIILOR CU FOLIE DE POLIETILENĂ întreprinderea de prelucrare mase plastice Buzău dispune de una din secţiile tehnologice cu cea mai mare capacitate de realizare a foliei de polietilenă pentru agricultură. Iniţial sarcinile de plan conform nu atît opţiunilor beneficiarilor, cit mai ales repartiţiilor făcute, stipulau ca unitatea buzoiană să producă in primul trimestru al anului 1180 tone folie pentru agricultură. Avînd, insă, posibilităţi mai mari de prelucrare, întreprinderea solicită, în 3 februarie a.c., ajutor centralei industriale de prelucrare a cauciucului şi maselor plastice . „Avînd în vedere că dispunem de capacităţi nefolosite la foliilate pentru agricultură, produs foarte solicitat în această perioadă, vă rugăm să dispuneţi suplimentarea cotei de granule polietilenă pentru luna februarie cu 500 tone, in acest fel, întreprinderea noastră puţind să producă suplimentar 500 tone folie pentru agricultură“. Dar iată că în ciuda acestui optimism unitatea din Buzău n-a expediat beneficiarilor pînă la mijlocul lunii februarie decit 528 tone din cele 1 775 — cantitate repartizată drept plan pentru primul trimestru. Despre cauzele acestei situaţii discutăm cu tovarăşii ION POPESCU, secretarul comitetului de partid, şi FLORIN ZIRBU, director comercial. — Dintru început trebuie să lămurim, un lucru: întreaga cantitate de polietilenă primită de la Piteşti sau Brazi am folosit-o pentru realizarea foliei necesare agriculturii. Dispunem de una din cele mai mari capacităţi din ţară pentru producerea acestui sortiment şi credem că ar fi normal ca şi repartiţia de materie primă să fie corelată cu acest potenţial tehnologic existent. — Totuşi agricultura, mai bine zis, legumicultura timpurie traversează o perioadă cheie. Este vorba de finalizarea lucrărilor de amenajare în solarii. Ce aţi întreprins dv. în această direcţie excepţind, pentru moment, din evantaiul justificărilor materia primării Pentru acoperirea nevoilor agriculturii am pornit la primul rind de la utilaje. Liniile noastre tehnologice care produc folie funcţionează ireproşabil. Datorită acestui lucru, în momentul în care vom fi asiguraţi zilnic cu polietilenă avem toate condiţiile ca pină cel tirziu la 15 martie să livrăm agriculturii întreaga cantitate ce ne revine in trimestrul I, întrerupem pentru moment dialogul. In sprijinul celor afirmate mai sus pledează și măsurile luate aici, la I.P.M.P., încă din luna decembrie a anului trecut, cînd, prinIPS „ferestrele“ productive au fost realizate 328 tone folie destinată agriculturii. Cu cantităţi apreciabile au fost aprovizionate incă de atunci judeţele Teleorman, Galaţi, Argeş, Dîmboviţa, Buzău. O măsură ale cărei roade sunt evidente acum în februarie. Revenim la dialogul iniţial. — Ce măsuri credeţi că se impun a fi luate în continuare? — Pentru rezolvarea nevoilor din această primăvară rămîne la ordinea zilei asigurarea ritmică cu materie primă. Pentru viitor însă credem că ar fi foarte bine dacă s-ar rezolva următoarele lucruri : 1. Producţia de folie necesară agriculturii ar fi bine să fie eşalonată începirnd cu trimestrul IV al anului precedent. S-ar evita, în felul acesta, suprasolicitarea liniei noastre de fabricaţie. Pentru că, trebuie menţionat, majoritatea delegaţilor care se prezintă la fabrică solicită în această perioadă folie de 9 metri. Or, linia noastră tehnologică nu poate face faţă in decurs de numai o lună tuturor cerinţelor. 2. Eşalonarea ar avea repercusiuni pozitive şi în ceea ce priveşte asigurarea necesarului de materie primă. Este bine ştiut faptul că la început de an se perfectează o serie de contracte a căror onorare întîrzie, uneori justificat alteori, nu. Din această cauză, credem noi, că pentru a asigura salariile cu folii încă de la începutul lunii februarie greutatea productivă ar trebui să cadă pe trimestrul IV al anului precedent. 3. Dispunind de una din cele mai mari capacităţi de prelucrare a foliei pentru agricultură, ar fi necesar ca şi repartizarea materiei prime să fie in concordanţă cu potenţialul tehnic existent. Prezentăm aceste sugestii inginerului Jean Frost, din cadrul serviciului plan-dezvoltare al Centralei de prelucrare a cauciucului şi maselor plastice Bucureşti. — Fără îndoială, ni se spune, mai ales, o mai proporţionată, eşalonare de-a lungul celor douăsprezece luni ale anului a comenzilor de folie de polietilenă pentru solarii ne-ar permite o mai promptă onorare a livrărilor către principalul nostru beneficiar — Direcţia generală economică a horticulturii. Din păcate însă, de regulă, cele mai mari solicitări, depăşind cu mult capacităţile noastre de producţie, sînt pentru primul trimestru al anului, celelalte perioade rămînînd oarecum descoperite. Firesc ar fi să ni se transmită ritmic, in permanență astfel de comenzi. In plus, mai ales, începînd din acest an, agricultura trebuie să ne livreze spre reciclare o mare cantitate de polietilenă uzată, sarcină de care nu se achită în totalitate. Stăm de vorbă în continuare cu tovarăşul Alexandru Blidca, şef de birou in cadrul Direcţiei generale economice a horticulturii, pe care îl informăm cu privire la cele discutate cu inginerul Jean Frost. — Suntem şi noi conştienţi de faptul că o eşalonare cit de cit uniformă, pe tot parcursul anului, a solicitărilor noastre de folie ar contribui la o mai promptă onorare a comenzilor. Am luat măsuri ferme în acest sens, astfel incit atît anul trecut cit şi in acest an am procedat în consecinţă, fără ca, în ce ne priveşte, să constatăm cit DUMITRU 3. DINCA EMIL STANCIU (Continuare in pag. a 111-a) AIntre urgenţele la zi şi promisiunile de perspectivă 1981 anul ridicării calităţii şi îmbunătăţirii la nivelului tehnic în întreaga economie 0 Complicatele trasee ale fabricaţiei unor produse simple 0 Reprofilarea producţiei în acord cu cerinţele economiei naţionale (în pagina a 3-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ANUL XXXVII, SERIA II, Nr. 9 880 6 PAGINI 30 BANI LUNI, 2 MARTIE 1981 în Editura Politică , a apărut: NICOLAE CEAUŞESCU © Cuvîntare la Congresul al ll-lea al consiliilor de conducere ale unităţilor agricole socialiste, al întregii ţărănimi, al consiliilor oamenilor muncii din industria alimentară, silvicultură şi gospodărirea apelor. 19 februarie 1981 0 Cuvint de închidere 21 februarie 1981 Responsabilitate şi autogospodărire în producţia de filme Înfiinţarea mai multor case de filme pentru a îndeplini funcţia de producător, de împuternicit al partidului şi statului pentru acest sector de activitate a fost menită să asigure diversitatea şi emulaţia necesare să dea timp de afirmare iniţiativei şi, in acelaşi timp, să facă posibile practic lansarea şi urmărirea unei producţii anuale sporite, corespunzătoare unor superioare exigenţe artistice şi educative. De-a lungul anilor care s-au scurs de la constituirea acestor case producătoare, ideea şi-a dovedit fără îndoială viabilitatea (mă refer bineînţeles la instituţii, nu la o persoană sau alta dintre cei care le-au condus). Integrată unei forme îndrăzneţe şi originale in raport cu alte cinematografii (o centrală care funcţionează de 8 ani pe principiul autofinanţării, fără nici o subvenţie de la bugetul statului) producţia naţională de filme a crescut, într-un timp scurt, de la 10—11 titluri la peste 10 pe an, numărul spectatorilor in tară a sporit şi el numai in ultimii cinci ani cu peste 100 milioane de intrări, iar difuzarea peste 1 tare a filmului românesc — care in 1971 cuprindea 25 de ţări — s-a extins astăzi la 75 de ţări, întreg fondul valutar necesar importului de filme străine fiind acoperit de exportul producţiei naţionale. Cu toate aceste realizări de ansamblu, la care se adaugă succesul unor filme româneşti selecţionate sau premiate in prestigioase festivaluri şi expoziţii internaţionale, cinematografice, inerţiile, practicile defectuoase, actele incompetente şi chiar abuzurile şi rebuturile nu au lipsit, consumind inutil energiile oamenilor şi mijloacele de care dispunem. O birocraţie excesivă, un proces artificial complicat de avizare a scenariilor în trepte succesive şi paralele (eludînd şi discuţiile directe cu autorii) au diluat responsabilitatea şi puterea de orientare ale producătorilor, au făcut ca intervalele de lectură şi aprobare să se lungească cu lunile şi anii, afectînd atît moralul şi implicarea autorilor, cit şi ritmicitatea şi economicitatea procesului de produc-ADRIAN PETRINGENARU (Continuare in pag. a IV-a) ENERGIE ELECTRICĂ PESTE PREVEDERI Hidroenergeticienii de la „Porţile de fier“ au ridicat, duminică dimineaţă, la un miliard kilowaţt-oră cantitatea de energie electrică produsă de la începutul anului. Obţinut in condiţiile cînd a fost realizată peste plan o cantitate de energie electrică pentru care în termocentrale s-ar fi consumat in plus mai mult de 75 000 tone lignit, succesul are la bază pe de o parte îmbunătăţirea coeficientului de putere cu echivalentul unui agregat de aproape 50 TWW iar pe de altă parte reducerea cu 18 zile a timpului de imobilizare a celor două hidrogeneratoare aflate în revizii şi reparaţii planificate. ÎN PREGĂTIREA CAMPANIEI DE PRIMAVARA întregul parc de maşini şi tractoare care vor lucra în campania din primăvară este pus in stare de funcţionare, în judeţul Satu Mare. Totodată, au fost alcătuite de pe acum formaţiile de lucru, prevăzîndu-se pentru economisirea de combustibili şi lubrifianţi, parcarea şi alimentarea tractoarelor in cimp. La această oră, mecanizatorii sătmăreni sunt efectiv angajaţi în reuşita campaniei de primăvară. Astfel, ei au transportat în cimp, pe ogoarele unităţilor agricole de producţie pe care le deservesc, peste 160 000 tone de îngrăşăminte organice, fertilîzîndu-se deja 4 500 hectare. în acelaşi timp, pe 55 000 hectare, îndeosebi cu semănături de toamnă, ,s-au aplicat aproape 10 000 tone îngrăşăminte chimice substanță activă. O prezentă marcantă in viata orasului Cimpina — activitatea constructorilor Foto : V. TANASOF O strânsă legătură stabilită între prestigioasa întreprindere „Electrobanat“ şi Liceul de filologie-istorie a creat premisele unei pregătiri practice temeinice. Prima condiţie — dotarea, baza materială — a fost creată prin grija continuă a unităţii coordonatoare. Laboratoare moderne, ateliere complexe, in „zestrea“ cărora intră maşini şi utilaje aidoma celor din întreprindere, un plan de producţie riguros stabilit în funcţie de necesităţile programei şcolare — sunt „pilonii“ pe care se sprijină aici calitatea practicii productive. — Deşi planul de producţie nu are o valoare prea ridicată — 550 000 lei — noi am reuşit să suplinim această lipsă prin... „valoarea“ formativă a reperelor pe care le execută elevii noştri — ne spune maistrul instructor Nicolae Stöckel. Executăm, prin operaţii complexe, părţi din planul de producţie al întreprinderilor: piese recent asimilate , pentru autocamioanele DAC, pentru vagoanele de cale ferată, redresoare, motoare lineare etc. Numai simpla enumerare a acestor obiective ale planului de producţie confirmă necesitatea unei atenţii aparte atît în ce priveşte execuţia propriu-zisă, cit şi în ceea ce priveşte documentaţia, partea teoretică absolut necesară in pregătirea celor care le produc. „Pentru a reuşi o piesă, una dintre cele mai simple, să zicem un banal şurub — este nevoie de descifrarea unui desen tehnic, de matematică, de fizică. Da, chiar şi de fizică, insistă elevul Călin Mincu, pe care îl găsim lucrînd intr-unul din atelierele liceului. Metamorfoza metalului presupune o serie întreagă de procese fizice şi chimice pe care noi, ca specialişti, viitori absolvenţi de liceu, trebuie să le cunoaştem“. La fel ca el gîndesc desigur şi ceilalţi 2 000 de elevi ai liceului. Acest fapt are repercusiuni directe asupra pregătirii, fiind, în fond, o ilustrare convingătoare a necesităţii îmbinării teoriei cu practica in producţie. Pentru a sublinia această legătură, profesorul de matematică Iosif Sever Rolea ne spune : — In liceul nostru funcţionează 12 cercuri ştiinţifice care reunesc, la activităţile lor, aproape 40 la sută dintre elevii noştri. Cercuri de matematică, fizică, chimie, biologie etc. Această strînsă legăturii a teoriei cu practica, pe care o impune pregătirea elevilor, a condus si la înfiinţarea unor cercuri aplicative. Mai mult, pentru a reveni in sprijinul colegilor lor de la profilele mecanic şi electrotehnic, „filologii“ au elaborat seturi de traduceri din literatura tehnică de specialitate, care au intrat în documentaţia folosită de foarte tinerii noştri cercetători. Printre cele mai noi realizări ale acestor cercuri se numără alimentatorul de uz didactic cu tensiune reglabilă, transformatorul de sudură electrică cu compensare capacitivă (la care a fost îmbunătăţit factorul de putere în sensul economisirii de energie electrică), letconul electric cu protejator de rezistenţe etc. Printre realizatori sunt membri ai cercului, „experimentaţi“ participanţi la concursurile şcolare şi la sesiunile de comunicări ştiinţifice ale elevilor — Doina Dănăiaţă, Sorina Păceoianu, Rodica Ţapu, Cristian Horia etc. Un proces complex — pregătirea pentru viitoarea me-,serie — îşi găseşte aici, la Liceul de filo-, logie-istorie din■ Timişoara —, toate temeiurile pentru o realizare de calitate. Muncitori în =5—=s=5= industria chimică, lucrători în unităţile judeţului sau viitori studenţi ai facultăţilor de profil, elevii îşi însuşesc, în atelierele şcolii sau în secţiile unităţilor industriale, adevărul că liceul lor este, pe lingă o principală sursă de cunoştinţe teoretice şi un puternic factor de formare, de implicare efectivă în cerinţele viitorului loc de muncă, o adevărată unitate de producţie sinonimă cu o necesară şi eficientă şcoală a muncii. EMILIA VASILIU ŞCOALA ca unitate de producţie PAmile Ingenunchem sărutîndu-ţi obrazul Investmîntaţi in straiele de miri Pe pămîntul rodit cu adevăr şi cu pîine, Pe pămintul pe care sădim trandafiri. Ce daruri să aducem ce imnuri să-nălţăm Să dovedim că Patria e una ? Ca cerbul la izvoare doar ţie ne-nchinăm Astăzi şi miine şi întotdeauna. VIOREL VARGA Virtuozitate şi măiestrie, pasiune, dragoste in tot ceea ce fac; acestea sunt atributele tinerilor din secţia sculp-foraj de la Întreprinderea mecanică Cimpina Foto : GH. CUCU CE SPUNE ÎNTR-O ZI ORAŞUL De la gară nu se fac, pe jos, mai mult de 10 minute pînă în centru. Centru înseamnă la Rîmnicu Sărat, grădina publică, statuia lui Vlahuţă — în faţa liceului ce poartă numele poetului şi a casei de cultură —, cîteva blocuri finisate (printre dughene vechi, aşteptînd resemnate demolarea) şi alte cîteva începute. Ştiu destul de bine oraşul, e mic şi poate fi repede cunoscut. L-am văzut ultima oară în urmă cu exact un an, eram împreună cu un prieten interesat de poveştile locului şi, pentru asta, descosîndu-i cu răbdare pe toţi cei ce se arătau dispuşi să stea la o vorbă mai lungă. Revăzîndu-1, mă gîndesc la faptul că ne-am obişnuit să spunem întruna despre întinerirea oraşelor. Şi dacă unui cunoscut cu care nu te-ai mai întîlnit de mult ii spui — pentru a-1 bucura (amăgindu-1, cel mai adesea) — „nu te-ai schimbat deloc“ şi eşti considerat politicos şi plin de curtoazie, tot astfel este considerată o impoliteţe să zici acelaşi lucru despre un oraş în care ai revenit după un timp. Nu pot, deşi ştiu toate acestea, să nu spun că Rîmnicu Sărat nu şi-a schimbat înfăţişarea din iarna trecută. Fireşte, în oraş s-a mai construit. S-au zidit blocuri noi şi in zona podului Cozieni şi în cartierul 1 Mai. Dar asta nu înseamnă că oraşul s-a schimbat într-atît incit să şi poţi spune cu toată gura acest lucru. Parcă numai zăpada, pe aleile parcului, are — din pricina vijeliei — o altă lumină, mai intensă. Rimnicu Sărat face parte din acea categorie de oraşe care ştiu să-şi păstreze un aer numai al lor. Impresia este întreţinută de felul în care se înfăţişează strada care leagă centrul de gară. Strada aceasta spune — în fiecare oraş — despre felul de a fi al oamenilor, despre felul în care oraşul însuşi vrea să fie înţeles şi să se lase privit. Rîmnicul se aseamănă multor aşezări muntene în privinţa voluptăţii cu care îşi conservă — pe porţiuni — aspectul de vechi tîrguşor al modestiei de care se înconjoară atunci cînd e vorba să-şi etaleze ceva din noua înfăţişare. Aşa se face că drumul ,de la gară pînă în centru străbate o stradă dreaptă, cu case bătrineşti, frumoase şi curate, printre care pluteşte o tăcere de care Capitala ne-a dezobişnuit pentru totdeauna. La consiliul popular, secretarul Mircea Bărbulescu e supărat pe viforniţa de afară.. „A mai fost una ca asta acu’ vreo două zile şi ne-a păgubit destul. Au murit nişte ore asta e cel mai grav. Şi n-a fost de vină timpul , oamenii sunt pricina cea mare. Auzi, să n-ai tu grijă de animale iarna, cind nu poţi să ştii cînd vine crivăţul ! Acu’, că sânt avertizaţi, poate or avea mai multă grijă“. Vicepreşedintele Gheorghe Papuc mă ascultă, spunîndu-i, cu sinceritate, că am avut impresia că abia ieri am plecat din Rîmnic, îmi dă dreptate. „Nu ne-am preocupat de înfăţişarea centrului aşa cum trebuia. Dar mai importante ni s-au părut problemele oamenilor care aveau nevoie de apartamente. Şi am construit mult in cartierele celelalte. Acum o să vină şi rîndul centrului. Şi nu peste multă vreme începem şi restaurările la mănăstirea ctitorită de Brîncoveanu, aşa că vom deveni un popas demn de interes pe drumul turistic Bucureşti — Focşani. Mai sunt destule de făcut. Şi vrem să le facem cum trebuie. Toţi cei din conducerea oraşului suntem rimniceni şi vrem ca — atunci cînd vom fi pensionari şi ne ,vom plimba prin parcul de alături — să putem spune celor foarte tineri : vedeţi asta şi asta şi asta ? Noi am pus umărul cînd am hotărît să le facem !“ Rimnicu Sărat este şi unul din oraşele în care simt nevoia şi mă cred chiar obligat să scriu despre tineri — nu doar pentru că sînt reporter al unui ziar de tineret. Dar, aici, chiar şi oamenii din fruntea oraşului sînt foarte tineri, întreprinderile — cele mai multe şi mai mari — sunt tinere şi ele, iar cei care lucrează acolo, ce să mai spun... La întreprinderea de organe de asamblare pentru industria electronică — media de vîrstă e de 23 de ani. Directorul, inginerul şef, mecanicul şef — sunt abia trecuţi de 30. Şi trebuie amintit de ei pentru motivul atît de simplu că treburile oraşului şi ale întreprinderilor merg bine. Atît. La fel de brusc cum a început, viscolul se şi potoleşte. După vreo jumătate de ceas apare soarele, lucru destul de neobişnuit aici, unde, adunate, zilele ceţoase fac o lună şi jumătate în fiecare an. Colind oraşul vechi, între valea Rimnicului şi calea ferată Buzău — Focşani, o pornesc prin cartierele Sîrbi, Zidari, Barasca, Piaţa Halelor (unde s-au construit primele blocuri din oraş) şi mă îndrept iar spre gară. Ce mi-a spus, intr-o singură zi, oraşul ? Ce mi-a spus în plus de ceea ce ştiam deja ? Doar că, dacă voi reveni peste încă un an, o să am prilejul să spun cite ceva despre o altă înfăţişare. Dar nu una străină de cea de acum, ci una care s-o desăvârşească pe aceasta întru nou şi frumos. E mult sau e puţin ? Am s-o spun, în cunoştinţă de cauză, atunci. DAN MUCENIC SPORT 0 încheierea etapei de iarnă a „Daciadei“ : Finalele Săniuţei de argint : 0 Un mare spectacol sportiv pe gheaţă 0 Fotbal XVIII — derbiul etapei : F.C. Argeş — U. Craiova 0— 0 Universiada ’81 : Noutăţi • Dialog cu campionii olimpici : Azi : Ivan Patzaichin • Din experienţa antrenorilor emeriţi . Nicolae Sotir : „Am crezut în tineri şi nu-mi pare rău !“ (în pagina a 5-a) De Primăvară Ca într-un timid poem al etern debutantei meteorologii, 1 Martie, prima zi a Primăverii oficiale, Ziua Mărţişorului, a fost şi prima zi cu soare după un timp al fri- gului şi ninsorii. Şi chiar dacă iarna nu va renunţa cu una cu două, chiar dacă această zi de 2 martie, cînd apar rîndurile noastre, va fi o zi din constelaţia ninsorii, e cert totuşi : IARNA A MURIT, TRAIASCA PRIMĂVARA ! A confirmat-o ziua de duminică, 1 martie, zi însorită ajunsă în teritoriu de zăpadă al iernii din avanposturile Primăverii, asemenea unui cercetaş ajuns în teritoriul inamic, ca el anunţind şi pregătind invazia zilelor ce vor veni : zile cu soare şi pomi înfloriţi, cu aer binevoitor plimbărilor noastre. Ieri, 1 Martie, la ora unei amiezi hotărîte să se demonstreze consecventă cu sine însăşi, am trecut prin Marea Piaţă a Unirii. Sub puterea zilei de Mărţişor, cunoscuta piaţă din inima oraşului devenise Marea Piaţă a Florilor. E cert, totuşi : IARNA A MURIT, TRĂIASCĂ PRIMAVARA ! A confirmat-o, alături de însorirea acestei zile de Mărţişor, lumea adunată în faţa lungilor tarabe cu flori, cumpărînd fiori cu gesturi uşoare, fără să se tîrguiască (cine s-ar tîrgui pentru un buchet de ghiocei ?) Nesigură poate în vastul spaţiu al mişcărilor atmosferice, avînd nevoie poate de multe retrageri tactice in faţa ultimelor contraatacuri ale unei ierni exemplare, lăudate prin autobuze şi tramvaie, primăvara e sigură in vastul spaţiu al mişcărilor din sufletele noastre. Poate fi un argument mai puternic decit acesta că a venit primăvara ? ION SIRETEANU Fotografie de VALERIU TANASOF