Scînteia Tineretului, decembrie 1981 (Anul 37, nr. 10113-10139)

1981-12-01 / nr. 10113

"SCINTEIA TINERETULUI" pag. 2 Organizaţiile U. T. C. — în munca lor de zi cu zi In Odorheiu Secuiesc pro­duce întreprinderea cunoscută sub numele de „Tehnoutilaj“. în secţiile ei muncesc aproa­pe numai oameni tineri, ro­mâni şi maghiari care, acolo, in zona aceea­­de sub munte, încep să înţeleagă tot mai bine că agricultura trebuie să fie şi prin munca lor un sector economic modernizat, mecanizat, funcţionind pe rit­muri industriale şi nu după ca­priciile soarelui, anotimpuri­lor, averselor. Ei construiesc maşini de recoltat sfeclă (MBS), tocătoare pentru rădă­­cinoase, aparate pentru distila­rea apei, instalaţii de sortat tomate, instalaţii pneumatice de ungere, bazine inox pentru industria alimentară etc. In ultima vreme s-a lucrat, cu mic cu mare, la maşina de recoltat fasole şi la subansam­­blele pentru combina de po­rumb. A fost o adevărată cam­panie. Cum se scrie, în aceste condiţii, istoria co­tidiană a organizaţiei U.T.C. de aici ? Iată o întrebare care dacă nu e cu răs­puns palpitant, e cel puţin cu răspuns bogat de fapte sem­nificative (deşi la prima vede­re par aproape neînsemnatei). „Eu fac palpatorul de la de­­pănuşătorul de porumb“ spune simplu lăcătuşul Albert Şan­­dor. Nu e o laudă, nu e o lau­dă pentru că lauda nu e cea mai importantă condiţie a muncii. Alte sintagme : ,,ne pregătim pentru un concurs de realizare a unor roţi dinţa­te“, „eu probez depănuşătoa­­rele pentru porumb“ (Tambó Ernő, lăcătuş), „sper să fiu şi eu printre cei 100 de tineri care vor participa la întrece­rea organizată de comitetul nostru U.T.C. pentru fabrica­rea axelor de la reductoare“, „am dori să fim mai bine a­­provizionaţi cu materiale“ etc. „în mod curent desfăşurăm acţiuni de muncă patriotică în sprijinul producţiei de ca­zane, reductoare cit şi la re­paraţii“. (Simo Janos Csogor, lăcătuş). Foarte importante in această unitate economică sunt contribuţiile tinerilor la asimi­larea pieselor care se aduc din import. Reuşitele sunt semnate cel mai des de Sziszec Sándor, Hosdovicz Tibor, Bitay Bela, întreaga proiectare a noilor piese şi­­ subansamble este făcută de tinerii specia­lişti. Dar oare nu tot aceşti ti­neri specialişti ar putea să proiecteze maşini de mai mare randament pentru recoltat sfeclă şi cartofi, maşini care sunt încă o problemă pentru agricultura noastră ?! Dealtfel ei cunosc destul de bine faptul că actualele maşini de recol­tat sfeclă sau cartofi depind de prea mulţi factori (intem­perii,­­ natura solului etc.) pen­tru a da, întotdeauna, un ran­dament bun. în aceste condiţii recoltatul la asemenea culturi e destul de anevoios şi cere încă multă forţă de muncă, de multe ori maşinile existente nereuşind să recolteze în în­tregime sfecla sau cartofii din sol. Desigur, un subiect foarte important nu numai pentru cei din Odorheiu Secuiesc, ci şi pentru alte colective de ti­neri care muncesc pentru a­­gricultură, încă o idee pentru cei din Odorheiu Secuiesc (şi nu numai) : comitetul U.T.C. să se preocupe mai mult de lărgirea conlucrării dintre ti­nerii specialişti proiectanţi şi tinerii muncitori din secţii (asta pornind de la faptul că există încă destulă inerţie în domeniul creaţiei tehnice fun­damentale). Desigur, şi la Odorheiu Secuiesc am pu­tea vorbi de acţiuni bune ale organizaţiei U.T.C., dar acţiuni duse încă pe spaţii reduse­­(importante, nu ne îndoim), dar fără mare „respiraţie“. Exemple : lansa­rea unei căi de rulare, lucrări de strungărie, duminici in sprijinul producţiei (prelucrări metalice), acţiuni bune, care folosesc, dar care nu înaripea­ză, care mobilizează, dar nu dau întreaga dimensiune a ti­nereţii. Se poate face mult mai mult ; nivelul de activita­te prezent seamănă încă des­tul de bine cu o „dulce medio­critate“. Mediocritate care pentru tinereţe nu e numai păgubitoare, dar poate fi chiar nocivă... ★ Celor de la întreprinderea mecanică „Ceahlăul“ Piatra Neamţ li se datorează forma geometrică a latturilor de po­rumb, peria lanurilor de grîu; cu munca lor începe orice re­coltă. Despre preocupările ti­nerilor de aici în ceea ce pri­veşte ritmul, viteza şi calita­tea semănatului, cit şi despre capacitatea de invenţie a ute­­ciştilor în acest important sec­tor agricol am purtat o discu­ţie cu subinginerul Pandelică Păuna, preşedintele comisiei profesional-ştiinţifice. „Pro­blema nr. 1 pentru noi este realizarea maşinilor funcţiona­le, cu rază mare de lucru, cu performanţe tehnice ridicate“. „Faceţi în exclusivitate semă­nători, sunteţi, altfel spus, unici în ţară. Normal e deci ca progresul în domeniul aces­tor agregate agricole să-şi gă­sească locul chiar la dv.“. ..Avem ca obiectiv de maximă noutate realizarea semănătorii pe 12 rinduri cu control elec­tronic al Insămintârii. Am rea­lizat şi semănătoarea „Mon­tana 2" pe două rinduri, se­mănătoare ce poate fi tractată de un cal“. „Am văzut expo­ziţia întreprinderii, sunt multe lucruri deosebite. Cum apar tinerii în oglinda muncii din întreprindere ?" „Ca o catego­rie de oameni ai muncii foar­te mobilă şi foarte dispusă la nou. Cei 50 de tineri de la proiectare au dat soluţii con­structive foarte bune în ceea ce priveşte noul tip de semă­nătoare“. „Deci probleme teh­nice... Cam cîţi tineri sunt im­plicaţi direct în­­problemele tehnice, de creaţie tehni­că ?“ ..Peste 300. Dealtfel anul acesta organizaţia noas­tră a preluat 12 teme de cer­cetare (din totalul de 32 cit­are întreprinderea). 9 au şi fost rezolvate şi se referă la asi­milări de produse din import, întocmirea de nomenclatoare pentru piese de schimb la fie­care utilaj, modificarea dispo­zitivului de ambutisare etc.“. „Vă implicaţi direct în schim­barea, în modernizarea proce­sului de producţie?“. „Ne stră­duim să învăţăm a gîndi în­treg procesul de producţie. Acum sîntem preocupaţi de acţiunea de dezaluminizare ţi­­nind cont că aluminiul e un mare consumator de energie. Recondiţionările fac acum parte din activitatea noastră de zi cu zi. Recondiţionăm or­gane de maşini şi subansam­­ble pentru orice fel de maşină din întreprindere. Recent bă­ieţii din organizaţia de la Me­canic-şef au recondiţionat un arbore cotit de la o presă de 250 tone. Recondiţionăm pom­pele hidraulice de la maşinile de rectificat şi de turnat (prin încărcarea cu aluminiu şi uzi­­nare — până acum aceste pom­pe se aruncau şi numai una dintre ele, ca să dau un exem­plu: costă nu mai puţin de 20 mii lei — deloc de neglijat !). La atelierul de SDV-uri s-au creat o serie de ştanţe şi ma­triţe — ideile şi construcţiile sunt ale tinerilor. Ar mai fi de vorbit despre stanţa pentru debitat ţevi pătrate, despre proiectul unui agregat de gău­rit şi lamat, despre dispoziti­vele de găurit multiax care măresc productivitatea de 6—8 ori“. „Toate bune, deci!“. „Şi încă­­mult loc pentru mai bine !“ „Asta înseamnă că aveţi planuri mari de viitor". „Fără îndoială, ne considerăm o­­casă mare», dar la ora ac­tuală e nevoie de încă multe discuţii cu tinerii pentru a afla ce gîndesc ei, ce idei teh­nice au. în clipa de faţă noi cunoaştem problemele majore dar trebuie să coborîm la a­­mănunt. Amănuntul devine, în cazul nostru, determinant“. EUGEN MIHAESCU Sugestie. Cu puţină ingenio­zitate, organizaţiile U.T.C. de la „Tehnoutilaj“ Odorheiu Se­cuiesc şi „Ceahlăul“ Piatra Neamţ ar putea organiza (şi ideea credem că ar atrage mulţi tineri) ateliere de pro­iectare şi realizare prototipuri şi chiar producţia de serie de maşini agricole necesare zo­nelor cu terenuri agricole di­ficile sau cu agricultură in sistem gospodăresc. Maşinile agricole de mic gabarit (de exemplu semănători, cultiva­toare, cositori mecanice sau trase de cai) sunt foarte căuta­te şi pornind de aici apare şi necesitatea de a fi diversifica­te. Şi la acest capitol poate fi, dacă nu tehnică de vîrf, cel puţin vîrf de interes şi preo­cupare. (E. M.). ŞI TINERII DE LA ORAŞ POT AJUTA SATUL ROMÂNESC în. IN numele DREPTULUI SACRU AL POPORULUI (Urmare din pag. 1) şi fidel, astăzi şi aici, al unită­ţii naţionale îl constituie unita­tea moral-politică a întregului popor, cucerire de cea mai mare importanţă în istoria na­ţională, realizată de partidul comunist prin politica sa ştiin­ţifică dedicată înfloririi multi­laterale a patriei, dînd expre­sie voinţei populare şi punînd în valoare capacitatea crea­toare a tuturor fiilor României, în întărirea permanentă a uni­tăţii moral-politice a poporului se află cheia succeselor repur­tate pe frontul construcţiei so­cialiste ; ea argumentează cli­matul de dreptate şi echitate care ilustrează viaţa noastră de fiecare zi şi în care noi toţi, tineri şi mai vîrstnici, femei şi bărbaţi, români, maghiari, ger­mani, fără deosebire de naţio­nalitate, ne regăsim cu tot ce avem mai bun in noi, trăind demni şi liberi într-o ţară li­beră şi demnă. Unitatea Româ­niei socialiste îşi află fibrele de putere şi trăinicie în idea­lurile noastre comuniste, în munca fără preget dedicată dezvoltării multilaterale a ţă­rii, în valorile şi normele mo­rale ale vieţii noastre, in dem­nitatea cu care am ştiut şi ştim să ne apărăm cuceririle revoluţionare, intre care uni­tatea naţională, unitatea mo­ral-politică a poporului se a­­şază la loc de cinste sub semnul perenităţii. 1 . Semnificaţii istorice, realităţi socialiste Atestat documentar, pentru Intîia dată, cu aproape şase veacuri in urmă, oraşul To­­poloveni, aşezare situată in binecunoscutul bazin legumi­col pe care-l constituie lun­ca mijlocie a Argeşului, cu­noaşte in ultimii ani o pu­ternică şi multilaterală dez­voltare. In urmă cu puţină vreme aici a fost pusă in funcţiune o modernă între­prindere constructoare de maşini care produce bolţuri, supape şi alte accesorii pen­tru autoturisme, autocamioa­ne şi tractoare. Totodată, pentru o mai bună valorifi­care a produselor agricole din zonă, s-a construit o moder­nă fabrică, care prelucrează industrial legumele şi fructe­le grădinilor şi livezilor loca­lităţii, însemnate cantităţi de conserve, sucuri şi alte pre­parate de acest fel fiind ex­pediate anual de la Topolo­­veni, atît pe piaţa internă cit şi la export. Împliniri la fel de semnificative a cunoscut dealtfel şi agricultura, in sa­tele aparţinînd de localitate funcţionind citeva zeci de ferme legumicole, viticole şi pomicole, renumite pentru producţiile mari obţinute an de an. Este edificator să ară­tăm, in acest sens, că numai in serele construite in oraş îşi desfăşoară activitatea cîte­­va sute de tineri muncitori şi specialişti, cele mai multe o­­peraţii fiind executate aici cu mijloace mecanice moder­ne. Tradiţiile străvechi, ve­chile îndeletniciri ale locuitor­i Topoloveni Argeş ni vor aşezării şi ale întregii zone sunt puse, de asemenea, cu mare talent în valoare de către tinerele muncitoare ale cooperativei „Muncitoarea“, unde se confecţionează co­voare, costume populare, pro­duse de artizanat, alte obiec­te care vorbesc despre dra­gostea pentru frumos­ui du­rabil a oamenilor din aceste frumoase locuri. Şi tot rod al muncii neobosite al vred­niciei şi al priceperii oame­nilor, in ultimii ani aici s-au construit 1 300 apartamente noi, pină la sfirşitul anului alte 10 locuinţe urmind a fi predate beneficiarilor lor, şo­sele noi, poduri, 5 000 metri pătraţi spaţii comerciale, mai multe obiective social-cultu­­rale şi edilitare. Despre aceste împliniri, despre mo­dul in care pot fi ele dezvoltate in viitor, cină oraşul va cunoaşte c ţi mai puternică înflorire, dar şi despre semnificaţiile istorice ale trecutului localităţii, re­cent la Topoloveni a fost or­ganizat un ciclu de manifes­tări politice şi cultural-edu­cative. La reuşita acţiunilor şi-au dat concursul toţi fiii oraşului, specialişti din mai multe domenii de activitate. Urmărite cu viu interes, dez­baterile pe teme precum „Dezvoltarea în profil terito­rial a localităţii“, „Modalităţi concrete de creştere a efi­cienţei economice a între­prinderilor" au constituit pentru tinerii muncitori şi specialişti, din unităţile eco­nomice ale oraşului, adevăra­te programe de muncă pen­tru activitatea viitoare, acti­vitate care aici la Topoloveni se vrea încununată de cit mai multe succese. M. NICOLAE A apărut ALMANAHUL LUCEAFĂRUL Din sumar: Ar­­ghezi, inedit 0 Tudor Vladimires­­cu, antieteristul 0 Povestiri cu hai­duci 0 Nicolae Iorga, oratorul 0 Ancheta ţări mici, literaturi mari? 0 Nicolae Densuşia­­nu, confirmat? 0 Milioanele şi „ne­vinovăţia“ unui fost sergent ŞS 0 Mai multe opere literare în căuta­rea unor inter­preţi 0 Saul Be­low despre litera­,­tura americană contemporană 0 Ţara văzută de ti­neri scriitori 0 Cărţi despre care se vorbeşte 0 E­­pilog la Incognito de Eugen Barbu 0 O diversiune poli­tică: cruzimea lui Ţepeş 0 Un ame­rican despre Ro­mânia anilor 1940 0 „Incoruptibilii“ presei de mare ti­raj 0 Fascinaţia comorilor dace 0 Album Marin Pre­da 0 Cîteva ro­mane cu „cheie“ 0 Mircea Eliade: „Nostalgia paradi­sului“ 0 Versuri 0 Traduceri din li­teratura universa­lă 0 Romane po­liţiste 0 Divertis­ment. O DRAMĂ DE IDEI Nu ştiu dacă vreuna din ca­podoperele literaturii universale a mai născut atitea dramati­zări şi mai ales atitea specta­cole de teatru ca Fraţii Kara­mazov a lui Dostoievski. Fap­tul este, cred, în aceeaşi mă­sură de înţeles şi de neaccep­tat. De înţeles, aproape firesc, pentru cei care au văzut in o­­pera dostoievskiană caractere puternice şi contradictorii, trăiri paroxistice, situaţii de o încordare maximă şi răsturnă­rile lor spectaculoase, stări de tensiune extremă dublate, de căutarea unei linişti împăcate cu sine, pasiuni devastatoare — adică tot ceea ce, cel puţin la prima vedere, ar fi asigurat un dramatism scenic şi mai ales posibilitatea unor mari creaţii actoriceşti. De neacceptat, pen­tru că inestimabila valoare a Fraţilor Karamazov stă mai cu seamă în uimitoarea capacitate a scriitorului de a diseca, de a demonstra, de a găsi si analiza mobilurile cele mai ascunse ale fiecărei acţiuni sau atitudini, de a pătrunde, cu instrumente ciu­date şi unice care sunt totodată ale psihiatrului, ale psihana­listului si ale artistului, in uni­versul cu infinite adîncimi, cu meandre imprevizibile, cu in­consecvenţe numai omului pro­prii, ale sufletu­lui uman. Să în­ţelegem, aşadar, că Horia Lovi­­nescu şi Dan Micu, autorii piesei şi acesta din urmă şi au­torul spectacolu­lui ce se joacă pe scena teatru­lui Nottara, ar face parte din prima categorie amintită ? Nici pe departe, ei propunind o soluţie pe cit de neaşteptată pe atît de unitară Şi consecventă sieşi. Sigur, autorii păstrează per­sonajele şi unele dintre prin­cipalele momente, acţiuni ale romanului. Mai mult, toată sub­stanţa piesei se concentrează in jurul unei dezbateri filosofice, care constituie una dintre prin­cipalele obsesii ale operei dos­­toievskiene : există sau nu există un bine absolut, suprem ? în numele cui şi cînd mai ales poţi ierta ? Pină unde se poate întinde libertatea omului, care negînd binele şi răul deopotrivă, înţelege să se joace cu destinul său şi al celorlalţi după bunul plac al lui „totul este permis pe lume“ ? Acestui nihilism, care se defineşte pe el însuşi în func­ţie de dreptul la viaţă dar mai cu seamă la moarte pe care in­dividul , „eliberat“ de dogme şi-l arogă asupra lui însuşi şi a­­supra celorlalţi, ce argumente i se pot aduce ? Dar mai ales ce înseamnă libertatea individului, cit de totală poate fi şi în funcţie de ce se poate defini ? Numai în funcţie de propria ta voinţă ? Concentrîndu-şi în­treaga demonstraţie dramatică în jurul acestor întrebări, Ho­ria Lovinescu şi Dan Micu fac din Karamazovii o dramă de idei sau, mai exact spus, o dra­mă a unei anume idei despre libertate şi existenţă. Intr-un anume fel, construcţia piesei nu poate să nu trimită cu gîndul la teatrul existenţialiştilor (să nu uităm că cei doi poli ai existenţialismului — Camus şi Sartre — şi-au exprimat şi chiar dovedit atracţia şi pasiu­nea pentru Dostoievski, cu sin­gura dar, cred, importanta deo­sebire că spectacolul pune între paranteze toată zvîrcolirea lip­sită de ideal a personajelor. Si­gur că într-o asemenea abor­dare a Fraţilor Karamazov, personajul principal devine Ivan, teoreticianul, „filosoful“, purtătorul aparent al unui nou mod de a privi şi intepreta uni­versul, existenţa. Nu şi de a trăi. Iar conflictul, a cărui origi­ne este de natură filosofică d­in­tre Ivan, susţinînd libertatea fără margini a omului eliberat de orice credinţă şi ca urmare avînd dreptul de a decide sin­gur cine si cînd să moară, şi Alexei, încrezător, fără argu­mente, în divinitate in binele­­suprem — se declanşează in mod real si definitiv între Ivan si Smerdeakov, intre Ivan teoreti­cianul si Smerdeakov (Horaţiu Măîăele) sărman practician al teoriei, pămint, fatal fertil, pen­tru săminţa otrăvită. Spectacolul creează premisele acestei dezbateri de idei încă din prima scenă : masa la stare­ţul Zosima, aşezată în prosce­nium, în faţa gardului de scin­­duri sugerînd, prin elemente picturale, o judecată de apoi, dă nota în care fiecare perso­naj își va desfășura rolul. Feo­dor Pavlovici, — George Con­stantin, măscărici viclean accep­­tîndu-și fără complexe propria mască, amuzîndu-se primul în fata ei, minţind dintr-un răută­cios amuzament, necrezînd, în fond, decit in unicul său drept de a face ce-i pofteşte inima, atîţînd cu zimbet drăcesc pe ceilalţi la dezvăluirea gînduri­­lor, a sentimentelor celor mai ascunse. Ivan — Alexandru Re­pan, reţinut şi demn, crezînd că speculaţiile sale despre liberta­tea absolută îl ridică deasupra pornirilor omeneşti, cu calm, si­guranţă şi seriozitate dezvol­­tînd teorii cu o logică imbata­bilă. Dmitri — Ştefan Sileanu, singurul cu o viaţă întorto­cheată şi complexă, încercînd să afle, prin propria fiinţă, ce e demn şi nobil sau ce înseamnă să te supui propriilor porniri sufleteşti Alexei — Dragoş Pâslaru, aspirînd la puritate, crezind intr-un ideal suprem, dar obligat a se căuta si defini pe sine in lume pentru a-si pu­tea argumenta credinţa. Spec­tacolul pe care fraţii îl dau, a­­trăgător si penibil, pasionant si detestabil, în fata stareţului (Mircea Anghelescu) nu este decit preambulul celui la care Alexei este trimis să participe. Dar care este lumea în care neîntinatul este trimis şi pe care o priveşte cu teamă şi cu fasci­naţie ? Porţile se deschid şi pe­regrinarea sa începe. Dar, vom vedea, ea este Una intr-un spa­ţiu fără ieşire care se macină, se distruge prin propria sa re­petare intr-un infinit gol. Inte­resant este că pe măsură ce statutul ideatic al personajelor se defineşte, capătă o evidenţă mai mare abstragerea lor din realitate şi aşezarea, de către regizorul Dan Micu, într-un spa­ţiu pur simbolic. Situaţiile, trăirile personajelor sunt selec­tate şi interpretate doar ca ele­mente ale unei demostraţii idea­tice. Totul este văzut din punc­tul de vedere al degenerării în realitate a teoriilor despre li­bertatea absolută a individului susţinute de Ivan. Aşa încît fie­care personaj devine o întruchi­pare a căutării libertăţii, chiar şi cînd această căutare vine doar din instinct. Ca, de pildă, în cazul Gruşenkăi — Dana Do­garu, care vrea să-şi impună li­bertatea — în jocul pe cit de frivol pe atît de total — în re­laţiile sentimentale, joc care dă greş cînd idealul ascuns apare într-o jalnică întruchipare. Sau al Katerinei Ivanovna — Ioana Crâciunescu — a cărei libertate stă în orgoliul de a-şi impune sieşi, şi, în măsura în care poate, celorlaşi propria ima­gine asupra bunătăţii, a sacrifi­ciului a dragostei. Astfel, scena introdusă din Demonii, dialogul dintre Ivan şi Stavroghin, Kiri­lov şi Svidrigailov, îşi găseşte un loc precis in demonstraţie — ipostaze ale nihilismului lui Ivan ei n-aveau decit a lărgi paleta posibilităţilor de trăire permise de teoriile acestuia. Un joc important în desfăşu­rarea spectacolului de la No­ttara, aş spune chiar o cheie de interpretare revine spaţiului in care el se desfăşoară. Iar sce­nografia lui Dragoş Georgescu (încă un tînăr scenograf care se anunţă nu numai plin de talent, dar şi matur în gîndire) este nu doar funcţională, ci aş zice cea mai potrivită, una ideală pentru interpretarea pe care autorii textului, întreaga trupă, o dau Karamazovilor. Spuneam mai înainte că spaţiul este închis, fără ieşire, simbolizînd neputin­ţa tuturor de a-şi găsi salvarea ca oameni şi ca fiinţe gindi­­toare. Decorul ce pare a fi un altar, la primul nivel (căci pe înălţime el are trei nivele) nu este decit arena în care, în vii­toarea trăirilor, în colcăiala în­trebărilor şi în neputinţa răs­punsurilor, fierbe un adevărat infern uman. Această celulă ale cărei cămăruţe chiar cînd se deschid nu fac decit să repete la nesfîrşit aceeaşi viermuială care nu are scăpare pentru că nu se poate defini în lipsa unui ideal omenesc (simbo­lică şi oglinda din fundal care închide, repetînd în ea însăşi, lumea de pe scenă) nu poate decit să moară. Cel de-al doilea nivel, pe verticală — un purgatoriu posibil — numai arareori este jucat, atunci cînd aparenţa pare să lase şanse eroi­lor. Nivelul superior, intangibil, doar la sfirşit pustiit de zbateri şi de timp, închide rotunjimea simbolului. Cred că spectacolul lui Dan Micu nu poate fi judecat pe „părţi“ : text, actori, scenogra­fie, muzica lui Vasile Şirli (la fel de inspirată si de integrată în simbolul general ca si sceno­grafia), construcţia piesei Ka­­ramazovii ca si interpretarea constituindu-se intr-un tot uni­tar în asa fel încît, de pildă, cred că pentru un alt colectiv actoricesc altfel ar fi trebuit scris textul după Dostoievski. De aceea am încercat să vor­besc despre personaje numai prin prisma interpretării date de un actor sau altul, ca şi des­pre ideea Spectacolului, esen­­ţialmente legată de scenografie şi muzică. Important mi se pare că ideea integratoare a specta­colului — aceea că fără un ideal superior aspiraţia către li­bertate a indivizilor este gra­tuită şi nocivă, că zbaterea lor este ca cea a alergătorului prins sub năvod şi pe care fiecare mişcare în plus îl înfăşoară a­­nulîndu-i şi cea mai mică şansă de scăpare — este clară şi bine dusă la capăt (chiar cu unele scăpări, încărcături provocate de setea de simbol, de „simbo­lizare“ cu orice preţ a fiecărei apariţii, a fiecărui gest). Că nu cred în valoarea aces­tui spectacol ca transpunere sce­nică a operei lui Dostoievski este altceva. Că mi se pare a­­ceastă sublimare din real în pla­nul dezbaterii „pure“ a idei­lor a contraveni, în fond, va­lorii operei lui Dostoievski este, de asemenea, altceva sau, dacă vreţi, doar o părere. Nu se poate, însă, nega că Dan Micu, Horia Lovinescu şi trupa de la Nottara au realizat un specta­col viabil, unitar, interesant. MIRUNA IONESCU KARAMAZOVII de Horia Lovinescu şi Dan Micu, după Dostoievski ; Teatrul C. I. Nottara ; Regia : Dan Micu ; Sceno­grafia : Dragoş Georgescu. Cu : George Constantin, Ştefan Sileanu, Alexandru Repan, Dragoş Pâslaru, Horaţiu Mălăele, George Buznea, Radu Dunăreanu, Valentin Teodosiu, Dana Dogaru, Ioana Crâciunescu, Mircea Anghelescu şi alţii. OPŢIUNE FERMĂ PENTRU O DEZVOLTARE ECONOMICO­­SOCIALA ECHILBRATĂ­­ ŞI ARMONIOASĂ (Urmare din pag. 1) mediei europene şi mondiale a creşterii economice. Un alt exemplu care face dovada ca­racteristicilor amintite, il oferă evoluţia consumului de carne şi produse de carne pe lo­cuitor. Tendinţa de creş­tere puternică manifestată în cincinalul trecut (45,7 kg în 1975 şi 62 kg în 1939) se va am­plifica în acest cincinal, la fi­nele căruia se va ajunge la un consum de 82,5 kg. Dar sporul de 20 kg pe acest cincinal nu se va realiza linear ci cu pon­dere în a doua jumătate a sa pe măsura asigurării — prin efortul de dezvoltare a agriculturii, în special a zootehniei — bazei eco­nomice care să permită aceas­tă impresionantă creștere, în fine — dar fără a epuiza ar­gumentele ce definesc realis­mul care așază efortul pro­priu la baza programelor de dezvoltare — se cuvine sub­liniat faptul că prevederile planului pe 1982 tind cu pasi repezi spre realizarea obiecti­vului de asigurare a indepen­dentei energetice a tării si, într-o măsură crescîndă, a ne­cesarului de materii prime si materiale din resurse proprii. In acest scop, se stabileste con­centrarea unui amplu efort material si uman, de creaţie şi bună gospodărire, prin toate aceste măsuri creîndu-se con­diţii ca România să-şi acopere din resurse interne 83 la sută din energia primară şi, de ase­menea, în proporţie covirsi­­toare consumurile prevăzute la o serie de materii prime și materiale. Relevînd principalele carac­teristici ale documentelor a­­probate de M.A.N. se cuvine, de asemenea, subliniată ideea că ele întăresc afirmarea în practică a principiilor auto­­conducerii, autogestiunii și au­­toaprovizionării, atît la nivelul unităţilor si ramurilor econo­mice, cit si în profil teritorial, implicind o responsabilitate sporită pentru organele colec­tive de conducere, pentru fie­care om al muncii si fiecare tînăr in tripla sa calitate de proprietar, producător si bene­ficiar. Fie că este vorba de prevederile Bugetului de stat, ale Planului naţional unic sau Planului de dezvoltare a agri­culturii, fie că este vorba de prevederile celor două progra­me privind aprovizionarea, o concluzie unică se degajă cu deosebită forţă: realizarea producţiei fizice şi nete, a pro­ducţiei de export, a beneficii­lor, a diferiţilor indicatori de eficienţă este o condiţie indis­pensabilă a asigurării bunei funcţionări a economiei naţio­nale, a resurselor materiale necesare atît economiei, cit şi aprovizionării populaţiei, a re­surselor financiare necesare pentru finanţarea dezvoltării şi sporirea nivelului de trai al întregului popor, înţelegînd acest adevăr, în­­suşindu-şi in­activitatea de zi cu zi preţioasele orientări şi indicaţii, înflăcăratele chemări şi îndemnuri adresate de se­cretarul general al partidului întregului nostru popor, tînăra generaţie a ţării, organizaţia sa revoluţionară au datoria de a acţiona neabătut, la fiecare loc de muncă, pentru a trece încă de pe acum la transpu­nerea în viaţă a prevederilor documentelor aprobate recent de Marea Adunare Naţională. Muncind cu abnegaţie, cu spi­rit de răspundere, într-un cli­mat de deplină ordine şi dis­ciplină, „să facem totul — aşa cum ne îndemna secretarul general al partidului în expu­nerea rostită la Plenara comu­nă a C.C. al P.C.R. şi a Con­siliului Suprem al Dezvoltării Economice şi Sociale — ca anul 1982, anul în care va avea loc Conferinţa Naţională a partidului, să constituie o etapă importantă in realizarea planului cincinal, in dezvol­tarea economică şi socială a ţării, in ridicarea ei pe noi culmi de progres şi civilizaţie, in asigurarea condiţiilor ridică­rii con­tinue a nivelului de trai material și spiritual al po­porului TV PROGRAMUL 1­9,00—11,00 Teleşcoală. Ora de fi­zică. 11,00 Pe sub oricine, la Vo­­lovăţ. 11,30 Documentar ştiinţific. 12,20 Telex. 16,00 Telex. 16,05—17,15 Teleşcoală. 17,15 Clubul tineretului. 18,00 Almanah pionieresc. 18,25 Fo­rum politico-ideologic. Legătura indisolubilă dintre producţie şi consum (II). 18,50 1001 de seri. 19,00 Telejurnal. 19,25 Practic, util, gos­podăreşte. 19,30 Memoria docu­mentelor. 1 decembrie 1918. Răsu­net în inimile românilor, ecou pes­te hotare. 19,50 Unire pe-un pămînt de pace — spectacol muzical-lite­­rar. 20,20 Pentru dezarmare şi pace — o nouă şi strălucită iniţiativă a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a României socialiste. 20,40 Teatru TV: „Cronică de vitejie*“ de Dan Tărchilă. 22,10 Telejurnal. PROGRAMUL 2 19,00 Telejurnal. 19,25 Film serial pentru copii: „Alice în ţara minu­nilor“. Reluarea episodului 1. 19,50 Melodii populare. 20,10 Viaţa eco­nomică. 20,40 Pagini camerale. 21,25 Moştenire pentru viitor — Zaharia Stancu. 22,10 Telejurnal. CINEMA ÎNTÎLNIRI TIRZII: Scala (ore­le 9; 11,15; 13,30; 13,45; 18; 20,15). ACUM DOUĂZECI DE ANI: Central (orele 9; 11,15; 13,30; 16 , 18, 20); Cultural (orele 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18, 20,15). ANA SI „HOȚUL,“ : Victoria lo­rei( 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18, 20). LEBEDELE SĂLBATICE: Doina (orele 9,15; 11; 12,30; 14; 15,30). ÎNTOARCERE LA DRAGOSTEA DINȚII: Doina (orele 17; 19,15). DUELUL: Dacia (orele 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18, 20). ÎNVINGĂTORUL: Ferentari (o­rele 15,30; 17,30; 19,30). MONDO DIANO: Floreasca (o­­rele 9; 11; 13; 15,30; 17,45; 20). ALO, ATERIZEAZĂ STRĂBU­NICĂ: Miorița (orele 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18, 20). FUGA DE ACASA: Flacăra (o­­rele 15,30). PROBLEME PERSO­NALE (orele 17,30; 19,30). PĂRINŢI DE DUMINICA: Lira (orele 15,30; 18, 20) ZIUA DE NAŞTERE A UNUI TINAR VARSOVIAN: Drumul Să­rii (orele 15,30; 18, 20). CASA DE LA RĂSCRUCE: Ca­pitol (orele 9; 11,15; 13,30; 15,45 ; 18, 20,15). INTIMPLARE NOCTURNA: Giu­­leşti (orele 9; 11,15; 13,30; 15,45 ; 18, 20). CALAUZA: Cotroceni (orele 15,30; 19). UN GLONTE RĂTĂCIT: Auro­ra (orele 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18, 20); Favorit (orele 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18, 20,15). ESCADRONUL HUSARILOR ZBU­RĂTORI: Munca (orele 13,30; 16,30; 19,30). MOSCOVA NU CREDE IN LACRIMI; Tomis (orele 9; 12; 16, 19). COPIE LA INDIGO: Patria (ore­le 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,15); București (orele 9,15; 11,15; 13,30 ; 15,45; 18; 20,15); Modern (orele 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,15). INFERNUL DIN ZGÎRIE-NORI : Festival (orele 9; 12; 16, 19). POLIŢIST SAU DELINCVENT : Timpuri Noi (orele 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18, 20). GHEŢURI PE ÎNĂLŢIMI: Fero­viar (orele 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18, 20). FONTA MARA: Griviţa (orele 9; 12,15; 16,30; 19,30). MICA ROMANŢA: Eforie (ore­le 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18, 20,15). TOATA LUMEA E A MEA: BU­­zesti (orele 9; 12; 16; 19); Volga (orele 9; 12; 16; 19). TRECATOAREA: Pacea (orele 15; 17,15; 19,30). LUPII MARILOR: Melodia (ore­le 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,15); Gloria (orele 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,15); Flamura, (orele 9; 11,30; 14,30; 17; 19,30). CĂLĂREŢUL ELECTRONIC : Viitorul (orele 9.30; 11.30; 13.30 ; 15.30; 17.30; 19.30). KRAMER CONTRA KRAMER : Popular (orele 14. 16; 18. 20). PIEDONE IN EGIPT: Cosmos (orele 13; 15;15; 17.30; 19.30). IUBIREA ARE MULTE * FETE :I Arta (orele 9; 12; 16; 19). TEATRE Opera Română: LILIACUL — ora 18; Teatrul Naţional (Sala­ Mică): CALIGULA — ora 19; (Sala" Atelier): IDOLUL ȘI ION ANA­PODA — ora 19; Teatrul „Lucia­n­ Sturdza Bulandra“ (Schitu Măgu-*­ reanu): GIN-RUMMY — ora 19,30;' (Sala Studio): CUM SE NUMEAU“ CEI PATRU BEATLES? — ora 19,30; Teatrul „C.I Nottara“ (Sala­­ Magheru): IDIOATA — ora 19,30 (Sala Studio): SENTIMENTE ST NAFTALINA — ora 19; Teatrul­ Mic: DIAVOLUL SI BUNUL D­M­­ NEZEU — ora 18,30; Teatrul Foar­te Mic: COPIII LUT KENNEDY—. .ora 20; Teatrul de Comedie: TUR-«­ NUL DE FILDEȘ — ora 19,30: Tea- * trul Giulești (Sala Majestic):« ANUNȚ LA MICA PUBLICITATE*1 — ora 13,30; Teatru] ,.C. Tănp.Si?““ (Sala Savoy) : VESELIE LA TA­­NASE — ora 19.30; (Sala Victo-­­ria): JOCURI DE POEŢI, JOCURI* DE COFU­ — ■ ora 17; (Sala Go­leşti): OSUL DE PESTE FERATE­ * CAT — ora 17; Ansamblul „Ron­­sodia Română“ : ZI­LE D-ALEA* DE-ALE NOASTRE — ora 19; Cir­cul Bucureşti: MUSIC-HALL LA" CIRC — ora 19:30. MARȚI 1 DECEMBRIE 1981

Next