Scînteia Tineretului, februarie 1982 (Anul 38, nr. 10164-10187)

1982-02-01 / nr. 10164

„SCth'TEIA TINERETULUI" pag. 3 Noul mecanism economico-financiar văzut de la locul de muncă Obiectivul fundamental­­ al noului mecanism economico-fi­­nanciar este creşterea în rit­muri mai înalte a eficienţei economice in toate sectoarele de activitate, prin mai buna utilizare a materiilor prime, materialelor, energiei şi com­bustibilului, a timpului de lu­cru şi a fondurilor fixe, prin valorificarea mai deplină a po­tenţialului creator al oameni­lor muncii, reducerea perma­nentă a costurilor de produc­ţie, înfăptuirea noii calităţi. Anul 1981, anul aplicării gene­ralizate a noului mecanism in toate unităţile economiei na­ţionale, a demonstrat că, acolo unde principiile sale au fost bine înţelese şi ferm traduse in viaţă, rezultatele au fost dintre cele mai bune. Organi­zaţiile U.T.C., tinerii au parti­cipat la promovarea, in activi­tatea practică a colectivelor lor de muncă, a noului meca­nism prin acţiuni şi iniţiative proprii care vizează în primul rind îmbunătăţirea indicatori­lor de eficienţă, respectiv pro­ducţia netă şi beneficiile. Tocmai in legătură cu mo­dalităţile prin care pot şi tre­buie să se implice tinerii in aplicarea noului mecanism, la promovarea principiilor auto­­conducerii şi autogestiunii muncitoreşti, în realizarea unei calităţi noi, superioare la fiecare loc de muncă, am pri­mit la redacţie mai multe în­trebări din partea unor secretari de organizaţii, din partea unor tineri utecişti direct interesaţi în amplificarea aportului lor la îndeplinirea sarcinilor ce revin colectivelor lor de mun­că, fiecăruia dintre ei. Consi­derăm că cele mai convingă­toare răspunsuri sunt chiar ini­ţiativele şi acţiunile proprii ale unor organizaţii U.T.C. din mari întreprinderi industriale, rezultatele practice înregistrate pină acum. Dăm cuvîntul la trei secretari de comitete U.T.C., pentru a şi le prezenta ei inşişi : VASILE MUREŞAN secretar al comitetului U.T.C. de la C.M. Cîrripia Turzii CREAŢIA TEHNICĂ­­ DE LA EDUCAţIE LA AFIRMAREA IN PRODUCŢIE Un adevăr­ îndelung verificat în combinatul nostru exprimă o stare de fapt : cei mai activi inovatori şi inventatori, cei mai pasionaţi căutători ai nou­lui în ştiinţă şi tehnică sunt cadrele cu cea mai bună pre­gătire profesională, cele mai competente in sectorul lor de activitate. Fără a nega talen­tul, vocaţia pentru cercetare şi creaţie, am constatat că numai temeinica pregătire in specia­litate, temeinica cultură tehni­că­­generează cu adevărat idei novatoare. Iată de ce, în acti­vitatea politică şi de educaţie a organizaţiei U.T.C. din com­binatul nostru am pus pe prim­ plan preocuparea pentru ridi­carea necontenită a calificării tinerilor, a specializării lor, a reciclării şi a stimulării pe a­­ceastă cale a creaţiei tehnice ca inepuizabilă resursă de creş­tere a eficienţei economice, de promovare a progresului tehnic şi împlinire a dezideratelor noului mecanism economico-fi­­nanciar. Trecând la acţiunea practică, am înfiinţat un com­binat un număr de 23 cercuri de inovatori şi inventatori la activitatea cărora participă peste 3 000 de tineri muncitori, ingineri, maiştri, subingineri şi tehnicieni. Ei au finalizat în cadrul Festivalului naţional „Cintarea României", ediţia 1981, peste o sută de lucrări cu caracter tehnic şi economic cu o eficienţă anuală de 4 470 000 lei. O parte din lucrările efec­tuate de tineri a urmărit reducerea consumului de ener­gie şi combustibil. Rezultatele înregistrate sunt şi la acest ca­pitol edificatoare : s-au econo­misit în anul trecut 1 550 tone combustibil convenţional şi 5 200 MW/h energie electrică, in condiţiile realizării integrale a planului la toţi indicatorii. Tehnologia de recondiţionare a cadrelor blocurilor finisoare aplicată la laminorul 3, îmbu­nătăţirea regulatorului ELX 176 de la secţia TOT nr. 3, insta­­laţia pentru optimizarea debi­tării ţaglelor la secţia laminor 4, etc.,­­ realizate de Nicolae Veţa, Ioan Vasinca, Tiberiu Bologh, Ioan Puşcaş şi alţii sunt doar cîteva exemple cu care organizaţia, întreprinderea noastră se m­indresc. Pentru a­­cest an, angajamentul nostru prevede depăşirea cu cel puţin 50 la sută a realizărilor­­obţinu­te anul trecut. IOANA RADU secretar al comitetului U.T.C. de la întreprinderea de elemente pneumatice şi aparate de măsură Bîrla­d REDUCEREA IMPORTURILOR PRIN ASIMILĂRI­­ IN FOLOSUL ÎNTREGII ECONOMII NATIONALE însuşindu-ne acest Îndemn al secretarului general al patidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ca pe o cerinţă de cea mai mare importanţă a noului mecanism economico­­financiar, colectivul nostru de muncă, toţi tinerii au parti­cipat la elaborarea unui pro­gram, riguros respectat, de asimilare în producţie , a unor produse din import pe care economia naţională cheltuia importante sume valutare. In cadrul compartimentelor Investite cu răspunderea pro­iectării şi lansării in fabricaţie a­ unor­ noi produse, care pină­­acum se importau, un rol deo­sebit l-au avut tinerii ingineri Victor Mahalache şi Petru Ciută, precum şi maistrul Nica Văleanu. Cum era firesc aten­ţia lor a fost îndreptată către înlocuirea importurilor mai costisitoare. Intre acestea s-a numărat asimilarea, unor scule de broşat care se aduceau din Japonia. Colectivul nostru le fabrică la un preţ cu aproape 60 000 lei mai mic decit ce­l plătit la import. Această sumă economisită la o singură buca­tă, înmulţită cu 50 de scule cite facem noi anual, dă o eco­nomie totală de 3 milioane lei. Au fost de asemenea asimila­te o setie de repere de la aparatele „Rampa“ care se im­portau din Italia. La o produc­ţie de 1 680 bucăţi, întreprin­derea noastră economiseşte cîteva zeci de mii de dolari anual. ■ Nici un fel de dificultate tehnică nu i-a­ descurajat pe tinerii noştri Specialişti in în­cercările lor de a asimila in fabricaţia proprie orice piesă adusă din import. între cele mai pretenţioase poziţii din planul de asimilări asumat de colectiv erau dispozitivele de­­ superfinisare pe care le­­făcea,­­ pîn­ă acum, doar o singură fir­mă din S.U.A. Cadrele noastre tehnice au­ izbutit să producă două astfel de dispozitive cu care se lucrează deja de mai multe luni, cu rezultate foarte bune. Acum, ne preocupăm de realizarea unor dispozitive si­milare și pentru alte unităţi din ţară. In acelaşi grad de di­ficultate, depăşită cu succes, se înscrie şi aparatul de du­­rificat muchiile tăietoare ale sculelor, care se cumpăra cu circa 30 mii de dolari de pe piaţă externă. Cel proiectat şi executat în întreprinderea noastră ,are­ performanţe simi­lare şi s-a realizat exclusiv cu subansam­ble produse în ţară. Aşadar, alte economii valutare înregistrate în contul între­­­­prinderii. • Cum era firesc, colectivul nostru a urmărit asimilarea unor aparate şi instalaţii care se importau şi de care au ne­voie cu­ mai multe întreprin­deri din ţară. Aşa este, de pildă, instalaţia de magnetiza­­re care se aducea din Japonia şi pe care noi am fabricat-o după o concepţie proprie. De astfel de instalaţii au nevoie toate întreprinderile care fa­brică magneţi permanenţi : „Sinterom“ Cluj-Napoca, „Elec­tromagnetica“ Bucureşti etc. Programul nostru de asimilări es­tte departe de a se fi încheiat insa. Este, cred eu, acţiunea cu cele mai directe consecinţe asupra creşterii eficienţei eco­nomice, a sporirii beneficiilor şi realizării noii calităţi. ION BORDEIANU secretar al comitetului U.T.C. de la I.M. Cugir RECONDITION­AREA­­ CEA MAI SIGURA ŞI IEFTINĂ SURSĂ DE APROVIZIONARE CU SCULE In organizaţia noastră, a­­ceastă iniţiativă are de acum tradiţie. De ani de­ zile, echipe de tineri din secţia sculerie lucrează la recondiţionarea sculelor, dispozitivelor şi veri­ficatoarelor uzate, pe care apoi le restituie secţiilor de unde au fost­­trimise aici. Cererile de recondiţionare au crescut ele la un an la altul, în primul rind ca urmare a reducerii importurilor şi a aprovizionă­rii în­­ condiţii tot mai dificile cu oţeluri speciale şi foarte costisitoare. A fost nevoie ast­fel ca în prezent să antrenăm peste două sute de tineri in acţiunea de recondiţionare a sculelor. Anul trecut, de pildă, ei au economisit pe această cale nu mai puţin de 10 000 kg de oţel special, in valoare de 890 mii lei, care înseamnă un spor corespunzător de produc­ţie netă, în fruntea acţiunii se situează uteciştii : Sabin Cioa­ră, Ioan Cornea, Ştefan Hai­duc, Liviu Alexa, Vasile Po­­pescu etc. Pentru 1­982 orga­nizaţia U.T.C. de la sculerie s-a angajat să economisească prin recondiţionare de SDV l6 tone de oţeluri speciale în valoare de peste­­ 500 000 lei. Sunt doar trei acţiuni şi ini­ţiative cu care organizaţiile U.T.C. din întreprinderile res­pective şi-au propus să parti­cipe în cadrul aplicării noului mecanism economico-financiar şi care stau la îndemîna orga­nizaţiilor din oricare altă uni­tate economică. ROMULUS LAL Iniţiative şi acţiuni la îndemîna organizaţiilor U.T.C. Trei secretari de comitete U.T.C. prezintă drept argument experienţa tinerilor din întreprinderile in care îşi desfăşoară activitatea • Tinerii sesizează, noi întrebăm Un panou de comandă, fără... comandă ? La staţia de neutralizare finisaj a secţiei acoperiri­­protecţie din întreprinderea „Electromagnetica“ din Ca­pitală — ne scrie tânăra E­­lena Taitiş, secretara orga­nizaţiei U.T.C. din respectiva secţie — staţie care preia apele uzate rezultate din procesul de producţie, pa­noul de comandă automati­zată nu funcţionează de mai multă vreme. în aceste con­diţii, în loc să se poată face o tratare automată a apelor, sîntem nevoiţi să efectuăm o tratare manuală a apelor uzate, ceea ce conduce fie la utilizarea în exces­ a re­activilor (înseamnă cheltuieli suplimentare pentru procu­rarea acestora — produs din import), fie folosirea lor sub limita admisă, şi în aceste condiţii apele nu pot fi tra­tate corespunzător pentru a se încadra în limitele stas. Lipsa electrozilor senzori este principalul motiv al nefuncţionării respectivului panou (adus din import) care este în prezent inefi­cient. După cum atestă şi buletinele Oficiului de gos­podărire a apelor Bucureşti din cauza tratării manuale se înregistrează frecvent e­­vacuarea de ape reziduale cu depăşiri faţă­ de limita admisă (la crom, pH etc.) şi care pot degrada canalizarea exterioară întreprinderii. Intrucit importul de ase­menea electrozi senzori s-a redus, ne-am interesat, cu acest prilej, cine­ a reuşit să-i asimileze în ţară. De la directorul Institutului de chimie din Cluj-Napoca am aflat că in laboratorul de microproducţie s-au reali­zat, in bune condiţii, 20 de tipuri de asemenea senzori electrochimie­, cu caracteris­tici funcţionale similare cu ale senzorilor produşi de firme de prestigiu pe plan mondial. Aceştia pot fi uti­lizaţi cu succes în labora­toare de analize chimice, in instalaţiile antipoluante etc. „întreprinderea „Electromag­netica", ne preciza tovarăşa dr. Elena Hopîrtean, şefa colectivului de senzori elec­­trochimici din institutul clu­jean, poate solicita pe bază de comandă cantitatea de e­­lectrozi de care are nevoie in staţiile de tratare a ape­lor reziduale. Aşteptăm de­legatul unităţii bucureştene, îi asigurăm că vom răspun­de cu promptitudine cererii lor!“. Cît consumăm, cît şi cu ce eficienţă producem ? întreprinderea de tricotaje din Petroşani este una din cele mai tinere unităţi economice­­din Va­lea Jiului — a început să pro­ducă în urmă cu 3 ani — cu un colectiv de muncă tînăr, a cărui vîrstă medie nu depăşeşte 24 de ani. Facem aceste precizări nu din dorinţa de a găsi scuze pen­tru oarecare nerealizări, ci, dim­potrivă, tocmai pentru a accen­tua, în demonstraţia noastră, că se pot obţine — cu eforturi şi perseverenţă — rezultate bune, chiar foarte bune, şi într-o uni­tate economică tînără. Este su­ficient, pentru a susţine afirma­ţia noastră, să facem precizarea că întreprinderea a realizat in­tegral sarcinile planului de pro­ducţie pe anul 1961, debutul in noul an situîndu-se la aceeaşi cotă ridicată de eficienţă. Nu vom insista, în cadrul a­­cestei anchete, asupra realizări­lor la principalii indicatori ai planului, propunîndu-ne să ur­mărim un singur aspect — cali­tatea produselor şi, respectiv, modul în care aceasta poate să influenţeze un indicator sintetic al eficienţei, beneficiul. Ale­gerea nu este deloc intimplătoa­­re, cunoscut fiind faptul că pen­tru tinerele Unităţi economice calitatea este, intr-adevăr, o „problemă“. Dar nu este şi cazul colectivului de la întreprinderea de tricotaje Petroşani... „în anul 1981 — ne spune in­ginera Marinela Bucan, şefa sec­torului C.T.C. — prin planul de calitate trebuia să obţinem, din volumul total de producţie, o proporţie de 90 la sută de cali­tatea întîi, iar restul de calităţile a II-a şi a IlI-a. Prin efortul întregului colectiv, dat fiind fap­tul că o mare cantitate din pro­dusele noastre sunt destinate ex­portului, am reuşit să ridicăm cu mult nivelul calitativ al pro­ducţiei. Astfel, am reuşit­­ să realizăm, fără plan, produse de calitate extra (circa 28 la sută din întreaga producţie), pon­derea celor de calitatea a II-a fiind de numai 5,7 la sută, iar de calitatea a IlI-a de 0,5 la sută, restul pină la sută la sută fiind deţinut de produsele de calitatea I. Cred că este bine să adaug și faptul că în 1981 nu am avut nici un rebut, refuz de­ ca­litate din partea beneficiarilor sau declasare de produse...“. Vom încerca, în continuare, apelînd la două exemple sem­nificative, să argumentăm mari­le avantaje ale promovării unor produse de la o clasă de calitate la alta. Cele două produse — costum şi hanorac de copii — au triate pondere în cadrul fabrica­ţiei (circa 50 000 bucăţi anual), fiind destinate în special expor­tului. Iată cum se prezintă tabe­lul preţului de producţie­ (în lei) la aceste produse în funcţie de calitate . Raportînd strict producţia realizată la planul de calitate, rezultă că întreprinderea trebuie să obţină circa 3 milioane lei la fiecare din aceste produse. Dar... „La cele două produse luate in calcul , a ţinut să ne precizeze inginera Rodica Bodescu, şefa secţiei confecţii — am reuşit să realizăm circa 50 la sută produse de calitatea extra şi tot acelaşi procent de­ calitatea I, deci fără produse de calitate inferioară.’ Şi doresc să fac precizarea că a­­ceastă ridicare a nivelului cali­tativ nu s-a făcut prin utilizarea unor materii prime de altă ca­litate decit cele cu care lucrăm în mod obişnuit şi nici prin depăşirea normelor de consum planificate. Sporul de calitate este obţinut exclusiv pe­­ seama execuţiei, deci a calităţii muncii tricotoarelor şi a confecţion­erelor, la­ care­ se adaugă, firesc, contri­buţia creatoarelor noastre de modele...“, să revenim deci la tabelul prezentat anterior şi să facem calculele la nivelul de ca­litate realizat.­­ Rezultatul : 400 000 lei la costume şi 300 000 lei la hanorace, reprezentînd plusul valoric realizat numai prin realizarea de produse de calitate superioară celei prevă­zute prin plan. Adică sume ce se exprimă prin plusuri valuta­re și se regăsesc in beneficiul întreprinderii cifrat la peste 6 milioane lei. Desigur, am avea posibilitatea să oferim și alte exemple, la fel, de sugestive, dar considerăm că sunt suficiente calculele făcute pentru a susţine afirmaţia noastră... Aşa cum se sublinia­ anterior, calitatea produselor a fost în principal obţinută pe seama ca­lităţii execuţiei. Şi ca să vor­beşti de o bună execuţie, nu poţi omite un aspect deosebit de im­portant — calificarea muncitoa­relor şi ridicarea pregătirii pro­fesionale. Cu­ atit mai mult cu cit vorbim de urt colectiv de muncă de vîrstă utecistă... Pre­ocupările in această direcţie ne-au fost prezentate de Miner­va Urs, secretar-adjunct al co­mitetului U.T.C. : „Pentru în­treprinderea noastră, in care ponderea o deţin femeile şi, dat fiind faptul că vem o fluctua­ţie destul de ridicată, calificarea tinerelor este o problemă esen­ţială: în prezent urmează cursu­rile de calificare 65 de cursante, iar peste puţin timp vom mai deschide două noi cursuri. în ceea ce priveşte ridicarea pre­gătirii profesionale, în anul 1981 au absolvit diferitele forme de perfecţionare un număr de 269 tinere. O atenţie deosebită am acordat policalificării, aşa incit fiecare confecţioneră să poată executa cel puţin trei operaţii de pe flux, iar tricotoarele să fie capabile să facă şi operaţia de remaiat. Problema perfecţio­nării rămîne drept una din cele mai importante probleme de pe agenda de lucru a organizaţiei noastre, alături de întărirea dis­ciplinei productive şi generali­zarea autocontrolului“. Se poate deci concluziona că şi un tînăr colectiv de muncă este capabil să obţină cu stăruinţă, ambiţie şi hărnicie rezultate foarte bune. Mai sunt, desigur, încă multe probleme de rezol­vat, dar cu atenţie şi perseve­renţă ele pot fi soluţionate în scurt timp. Este, dealtfel, şi opi­nia tovarăşei Cornelia Kioiu, directoarea întreprinderii : „Să nu credeţi cumva că suntem­ pe deplin satisfăcuţi de­ rezultatele obţinute pină în prezent. Oricît de bune ar­ fi ele, atîta timp cît mai dispunem de­ rezerve însem­nate pentru amplificarea lor, nu ne putem declara mulţumiţi. Nu trebuie­ să uităm faptul că avem încă o fluctuaţie destul de ri­dicată , coeficientul fiind de 0,114. In trimestrul IV al anului trecut, spre exemplu, în timp ce­­au,venit 78 de tinere în colectiv, au plecat 76... Deci, este necesar să facem mai mult ,în direcţia permanentizării forţei de mun­că, factor ce vă influenţa indis­cutabil şi problema calităţii pro­ducţiei, nefiind obligaţi­­să cali­ficăm mereu alte şi alte tinere. Abia atunci vom putea vorbi nu numai de o nouă calitate a pro­ducţiei, ci­ de o nouă calitate a întregii noastre activităţi“. ION D. CUCU Cu aceleaşi materii prime, prin valorificarea ,­a superioară Creșterea substanțială a beneficiilor rezultate din export W. Cal. extra Cal. I Cal. a II-a Cal. a IlI-a costum 76,28 60,42 54,38 48,34 hanorac 74,15 58,58 52,72 46,86 Argumentele faptei Despre eficienţă, în limbajul eficienţei întreprinderea de prelucrare a maselor plastice din Bucureşti este o mare consumatoare de materii prime (în speţă, polietilena de înaltă şi joasă densitate, diferiţi poliimeri etc. ) pe care le pri­meşte de la combinatele specializate, precum Piteşti, Brazi, Săvineşti ş.a.), materii prime care, după cum bine se ştie, pe zi ce trece devin tot mai costisitoare. Analizînd cu obiectivitate — şi apelînd la spiritul de iniţiativă al întregului colectiv —, întreprinderea a reuşit sâ achiziţioneze, să pregătească, să sorteze şi să reintroducă în circuit nu mai puţin de 800 tone de materii prime secundare la nivelul anului trecut. Cantitatea echivalează cu aproape 10 milioane lei producţie netă. Calculul­­— spune Constantin Cireşaru, secretarul comitetului de partid pe întreprindere — este simplu : pentru pro­ducerea unui kilogram de masă plastică sunt necesari 7 litri de ţiţei. Dar, la valoarea care rezultă, trebuie să mai adăugăm energia elec­trică şi forţa de muncă necesare, plus cheltuielile noastre de trans­port. O iniţiativă nu doar lăudabilă, dar, mai cu seamă, eficientă, la îndeplinirea căreia şi-au adus clip plin contribuţia şi cele 9 or­ganizaţii C.T.C. I mai mult. Faţă de sarcinile de plan, prevăzute la acest capitol in acest an, colectivul s-a angajat să recupereze în plus 300 de tone de astfel de materii prime secundare. In a­l doilea rind, întreprinderea este și o mare consumatoare de energie electrică. In vederea­ economisirii acesteia s-au realizat unele rezistenţe carcasate (care nu mai permit pierderea căldurii in exte­rior), iar pe de altă parte, s-a scurtat considerabil timpul afectat încălzirii utilajelor. Spre exemplu, cele 190 de maşini de prelucrare, aveau nevoie, la sflrşitul fiecărei săptămini, de o perioadă cuprinsă între 1,3—3 ore pentru încălzire. Or, prin introducerea acestora în flux continuu, se economiseşte o cantitate apreciabilă de energie electrică, avînd în vedere că o mașină are puterea de circa­­0 KW/oră. Este și acesta, un argument edificator care va face posibilă mate­rializarea angajamentului colectiv de a economisi, la nivelul acestui an, 1 milion kWh. V. SÂMPETREAN LUNI 1 FEBRUARIE 1982 Fotó: GH. CUCU ....5 De la bun început Vasile Circeag, secretarul comitetului U.T.C. al Combinatului de în­grăşăminte chimice Slobozia, ne intimpină zimbind. „După ati­­tea critici era şi timpul să scrieţi favorabil despre noi­ , mai ales că acum aveţi şi ce. Chiar dacă anul trecut ne-am confruntat cu unele greutăţi, iată că ’82, urmare şi a efortu­rilor tinerilor, debutează sub auspicii favorabile. Rezultatele mai mult decit promiţătoare din primele două săptămini ale anului ne îndreptăţesc să spe­­răm la mai mult".­­ Care sunt aşadar aceste frumoase realizări la care, după cît spuneţi, tinerii au contri­buit efectiv ? — Păi nu le ştiu pe de rost, dar oricum, nu e o problemă, trecem pe la „Plan“ să le luăm. Ştiind că întreprinderea este cel mai mare consumator ener­getic din judeţ, riscăm o altă intrebare : — La fel de bune sint rezul­tatele şi in ceea ce priveşte economia de energie şi com­bustibili ? — Bineînţeles, dar nici pe a­­cestea nu le prea ştiu. Tot ce vă pot spune este că cei 1 000 de tineri din combinat, au con­tribuit hotărîtor la debutul de excepţie al acestui an. încercăm să aflăm cîteva ac­ţiuni concrete, proprii organi­zaţiei de tineret, întreprinse în ’82. O tăcere stânjenitoare în­locuieşte entuziasmul de pină atunci al tinărului electromeca­nic. Aceeaşi tăcere şi în mo­mentul în care încercăm­­ să aflăm cîteva din acţiunile ini­ţiate, eventual finalizate, fie şi parţial, in ’81. Amnezia brutală a lui Vasile Circeag se risipeş­te brusc după multe minute de apăsătoare linişte, urmînd o explozie de justificări : — Adevărul e că am în­treprins foarte multe, mai ales anul trecut, dar nu prea pot să mi le amintesc. Sper însă că vă daţi seama, nici nu se putea altfel, sîntem doar cea mai pu­ternică organizaţie U.T.C. din unităţile economice din mu­nicipiu, din judeţ. Nesinceritatea iese vizibil la iveală când solicităm nimic mai mult decit să ni se de­monstreze frumoasele cuvinte, încercarea noastră de a parcurge, fie şi fugitiv, caietul de procese-verbale, celelalte documente ale organizaţiei U.T.C. este şi ea sortită eşecu­lui, sub pretextul, dealtfel pa­tetic argumentat, al evitării unui stil de muncă birocratic. „Noi muncim concret tovarăşu’ reporter, n-avem timp de hirtii şi dosare“. Aceasta este pro­babil explicaţia faptului că de vreme bună situaţia privitoare la rezultatele întrecerii utecis­­te nu numai că n-a mai fost expediată comitetului muni­cipal U.T.C., dar nici măcar n-a fost­­întocmită. In ceea ce priveşte mult vehiculatele ac­ţiuni ale muncii concrete ne dumirim pe deplin asupra lor, aflind că planul la muncă pa­triotică pe ISI a fost îndeplinit doar in proporţie de 10 la sută. Probleme la zi, soluţii la zi mai concret, dintr-un plan de 50 mii lei nu s-au realizat decit 5 000 lei. încercăm sâ aflăm de la noul responsabil al comisiei profesional-ştiinţifice, Florin Gîndac, cum au acţionat comi­sia, comitetul U.T.C., pe linia popularizării in rindul tinerilor a acţiunii „Educaţie — econo­mie — energie“, ce acţiuni concrete au fost iniţiate şi fi­nalizate în acest domeniu. „ Sincer să fiu, sunt de prea puţin timp in această funcţie şi nu ştiu practic nimic în acest sens. Poate tovarăşul secretar să ştie ceva mai multe. Nu ştie. Nu ştie nici măcar faptul că anul trecut combina­tul a depăşit cu 18 MW/oră consumul de energie electrică stabilit pentru fabricarea amo­niacului, cu 522 MW la produ­cerea azotului, cu 9 668 MW norma la apă industrială. Ascultînd aceste cifre, secre­tarul comitetului U.T.C. face ochii mari. Parcă nu-i vine să creadă. „Important este că anul acesta stăm incomparabil mai bine“ șarjează el temerar. Vrem să-l credem, dar cifrele luate de la serviciul mecano­­energetic demonstrează contra­riul. După nici două săptămini de activitate, consumul planifi­cat de energie electrică e depă­şit cu 500 MW. Nu sunt prea greu de calculat consecinţele, multiplicate în timp, ale aces­tei depăşiri iniţiale. Iar rezultatele de excepţie de care amintea de la început Va­sile Circeag se dovedesc a nu fi chiar atit de... excepţionale. Pentru că, iată, abstracţie fă­­cînd producţia de amoniac, unde într-adevăr s-a obţinut un plus de peste 300 tone, la uree, restanţele depăşesc 420 tone la azotaţi 50 tone iar la furfuroi, faţă de un plan de 94 tone, s-au fabricat doar 4 tone. Aşadar, faţă de consumurile exagerate de energie, iată că, in flagrantă contradicţie cu nejustificatul optimism al se­cretarului U.T.C., realizările sunt mult sub plan. — Nu cred că noi, tinerii din combinat, am putea face mai mult decit am făcut (? !­7) pen­tru reducerea consumurilor energetice. In urma celor văzute la faţa locului in combinat şi urmare a unei discuţii purtate cu ingi­nerul Petre Canciu din cadrul I.R.E. Ialomiţa, suntem în mă­sură să sugerăm comitetului U.T.C. de la C.I.C. Slobozia câteva măsuri — evident ele pot fi mult mai multe — la finalizarea cărora tinerii pot contribui efectiv. Credem de pildă, că e pe deplin posibil ca în cel mai scurt timp tinerii din cadrul serviciului energetic să treacă la sectorizarea şi ra­ţionalizarea iluminatului în atelierul mecanic ; s-ar putea, fără mari eforturi, monta limi­­tatoare de mers în gol la ma­­şinile-unelte, la aparatele de sudură şi mai ales la benzile transportoare de la descărcare­­încărcare care adesea funcţio­nează în gol. Prin finalizarea acestor măsuri, dublate în perspectivă de altele ceva mai complexe — cum ar fi de pildă întocmirea unui judicios bilanţ energetic­­ la C.I.C. Slobozia, consumul de energie electrică s-ar putea diminua cu cel puţin 10 la sută, ceea ce ar însemna anual economii de zeci de mii de kW, implicit obţinerea unor produse mai ieftine, a unor be­neficii majorate, a unor cişti­­guri simţitor sporite ” pentru oamenii muncii, pentru tineri. Dar evident toate acestea se pot traduce în viaţă prin fapte, prin acţiuni concrete, nu prin vorbe goale. EMIL STANCIU ________­­ i] s ENERGIA 0 ECONOMISIM NU CU VORBE, CI CU FAPTE Atitudini şi... atitudini S­ curtcircuite“ păgubitoare Zeci de colective de muncă din întreprin­deri, de pe şantiere, din instituţii s-au con­fruntat in aceste ultime zile cu o serie de greutăţi datorate întreruperilor in alimentarea cu energie electrică. Pentru reducerea­ consu­mului in orele de vîrf şi menţinerea echili­brului intre producţie şi consum, echilibru ne­cesar bunei funcţionări a sistemului energetic naţional, au fost întreprinse nenumărate ac­ţiuni, mergîndu-se pină la scoaterea de sub tensiune a unor consumatori. Iată, insă, că în timp ce unii se străduiesc şi reuşesc să econo­misească energia, să elimine consumurile nee­­conomicoase, orice manifestare de risipă, mai sunt destui cei care scurtcircuitează, dacă pu­­tem spune astfel, prin depăşirile sistematice înregistrate, eforturile întreprinse în scopul unei bune aprovizionări cu energie a tuturor consumatorilor. Iată, bunăoară, la Combinatul chimic Slobozia, cu­­ energia consumată supli­mentar în perioada 1—20 ianuarie a.c. — peste 1 730 000 KWh — se putea asigura necesarul pentru iluminat și sectorul casnic, in întreg municipiul, pe o durată de aproape 3 luni. La Combinatul de celuloză şi hârtie din Drobeta- Turnu Severin depăşirile la consumul de ener­gie electrică, în perioada 1—20 ianuarie însu­mează 4 089 000 KWh, ceea ce reprezintă, de asemenea, consumul normat pentru utilităţi casnice, iluminat, spaţii publice şi comerciale, pe o durată de mai bine de două luni. Săp­tămâni întregi ar fi putut funcţiona şi instala­ţiile din sectoarele amintite în oraşele Medgi­dia, Călăraşi, Piteşti, Tulcea, Aleşd, Borzeşti cu energia risipită în circa 20 de zile la Com­binatul de lianţi. . şi azbociment din Medgidia, la C.C.H. Călăraşi, Combinatul petrochimic Pi­teşti, întreprinderea de alumină Tulcea, C.L.A. Aleşd,­ Combinatul petrochimic Borzeşti. Se înţelege, toate aceste „scurtcircuite“ înregistra­te pe firul preocupărilor colectivelor din res­pectivele unități pentru gospodărirea judicioa­să a energiei trebuie urgent remediate. Este în interesul bunului mers al economiei, al fie­cărui cetățean in parte. N. MILITARY CINE PE CINE DĂ VINA? La un moment dat, inginerul-şef al între­prinderii metalurgice Beclean, Iuliu Valea, devenise de-a dreptul supărat, fiind obligat să constate o situaţie deloc îmbucurătoare : cea a punctualităţii cu care, coloana din Beclean (aparţinătoare de I.I.T.L. Bistriţa-Năsăud), ţine să-­i onoreze angajamentele şi atribuţii­le. „Adevărul este — ne spune interlocutorul — că încă pierdem cam o jumătate de oră şi chiar mai mult atit la schimbul de dimineaţă cît şi la schimbul doi, la ieşire“... De ce ? — în­trebăm. Ni se spune negru­ pe alb , întrucît, dimineaţa, maşinile deservite de respectiva co­loană întîrzie, iar seara, ele pleacă la o oră ...cam nepotrivită, adică, cu un Sfert de oră mai devreme. Ce părere are Ştefan Mathe ?, şeful coloanei. . „Cu navetiştii din comunele din jurul Booleanului nu avem probleme, sunt 5 autobuze care au un program regulat, atit dimineaţa (ora şase fără cinci),­ cît şi seara, respectiv la 23,30. Cît priveşte autobuzele care duc oamenii in întreprinderea din oraş situaţia este următoarea : cinci maşini dimineaţa d­in­tre orele 6,20 şi 7,05 şi seara două maşini care pleacă de la poarta întreprinderii la 23,15. Si­gur, mai ales cu frigul ăsta, se mai intimplă să mai intirziem dimineaţa un sfert de oră ma­xim, dar nu mai mult...“. P­S. In dimineaţa in care ne începeam docu­mentarea la întreprindere am văzut oameni — e drept doar ciţiva — intrînd pe poartii nestin­­jeniţi la 7,30, deşi schimbul începuse, evident, la ora 7. Atunci, cine pe cine dă vina ? Pină una alta, pierde întreprinderea pentru ca aceste jumă­tăţi de oră invocate se string şi devin nefiresc de păgubitoare pentru însăşi desfăşurarea pro­ducţiei. V. SANDU

Next