Scînteia Tineretului, aprilie 1982 (Anul 38, nr. 10215-10240)

1982-04-01 / nr. 10215

"SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 3 MOTRU-VEST. Aici, la a­­ceastă mină se mai vorbeşte încă despre record : scoaterea la lumină, într-un singur schimb, a 800 tone de lignit. Adică de aproape trei ori pro­ducţia normală. Se vorbeşte încă, dar recordul nu este pri­vit ca a n-a minune a lumii. Se vorbeşte de el pentru că oamenii vor sâ-l transforme într-o obişnuinţă. Nu-i uşor. Oricine îşi dă seama. Nu numai oamenii minei, dar şi cei care citind ziarele au re­ţinut care sunt producţiile normale. Nu-i uşor, dar este posibil, spun oamenii lui Ion Scrieciu. De la 12 ianuarie 1952, via­ţa lui Ion Scrieciu a început să fie scrisă cu cărbune. A­­tunci se Înfiinţa prima briga­dă a tineretului din Valea Ji­ului şi conducerea ei era a­­siguratâ de — tînărul, pe-a­­tunci — Ion Scrieciu. 30 de ani mai tîrziu, la 1 februarie 1982, cea mai nouă brigadă a tineretului de la mina Motru- Vest era încredinţată acelu­iaşi — mereu tînăr — Ion Scrieciu. Iată ce povesteşte dînsul despre momentul în­fiinţării : „La acea dată nu prea aveam oameni de bază , a venit băiatu’ ăsta, Costică (Constantin Bosoancă, secre­tarul comitetului U.T.C., n.n.) şi a propus să facem o briga­dă a tineretului. Cu oamenii ăştia care v-am zis eu eram cam „derutaţi“, adică nu erau de bază. Acu’ la două luni după înfiinţare sunt oameni de nădejde. Să vi-i spun : Con­stantin Manolescu, Aurel Ma­­covei, Sebastian Bărbuceanu, Sever Mişcu.“ Faptele, aşa cum ni le citeşte din registru tehnicianul Sabin Homescu, dau dreptate spuselor lui Ion Scrieciu : februarie — plan 60 m, 24 000 tone cărbune, realizat — 110 m, 33 792 tone ; martie : plan 80 m, 24 000 tone cărbune, realizat (pină-n ziua documentării) 90 m, 27 000 tone. Autorii acestor cifre-succesa nu sint alţii de­cit membrii brigăzii tineretu­lui constituite la 1 februarie 1982. Cei 42 de membri com­ponenţi au lansat o chemare la întrecere cu următoarele obiective : 5 000 tone cărbune peste plan, 22 tone cărbune pe post, economisirea a 50 mc de lemn de mină, economisi­rea a 300­­ lubrifianţi, econo­misirea a 10 000 kWh energie electrică, recuperarea in tota­litate a armăturilor şi ele­mentelor de îmbinare, elimi­narea absenţelor şi actelor de indisciplină, respectarea nor­melor de tehnica securităţii muncii in abatajul brigăzii. Au răspuns toate brigăzile ti­neretului din cadrul între­prinderii miniere Motru, uni­tate a cărei organizaţie de ti­neret a primit Diploma de Onoare a C.C. al U.T.C. cu prilejul aniversării a 60 de ani de la crearea U.T.C. Brigada este ca o familie ordonată, preocupată de buna creştere a membrilor săi pen­tru ca lucrurile să decurgă normal : prezentarea la pro­gram, îmbrăcarea echipamen­tului, luarea lămpilor şi măş­tilor, momentul N.T.S., veri­ficarea fiecărui om, înainta­rea în galerie, obţinerea unor producţii superioare planului. Galeria nu este neprimitoare, este chiar primitoare şi gene­roasă cu oamenii ei, oameni de lumină şi muncă aspră care ştiu că rezultatele lor în­seamnă mai mult lignit, mai mult combustibil pentru ter­mocentrala­­ tşalniţa. Vagoneţii cu lignit se aliniază paşnic in drumul lor către lumină, că­tre soarele de-acum cald şi prietenos. Cum prietenoşi sunt şi minerii : Ion Megan, Dan Gîlţan, Didi Cioromela, Gheorghe Stroiescu, Nicolae Boloboi, fraţii Constantin şi Ion Turlea, Constantin Pesca­­ru, Viorel Bugariu, Gheorghe Lateş, Gogu Cristea, Teodor Voicu, Mihai Gogan, şefii de schimb Ion Tereş, Ion Stan, tînărul inginer Ionel Stanciu, şef sector, şi inginerul şef al minei Tom­a Todea. Se întimplă uneori ca natu­ra, măruntaiele pămîntului să se opună voinţei şi dorinţei oamenilor. Atunci intervin puterea omului, forţa gîndirii şi a braţelor sale. Şi natura trebuie să cedeze. „Sînt ca­zuri cînd in galerii avem de-a face cu viituri de apă puter­nice, cu nisipuri. Atunci tre­buie să opreşti viitura prin bandajare şi susţinere, să in­troduci pompe şi conducte. Nu e deloc uşor, dar trebuie. Producţia este legată de acest trebuie şi oamenii se mobili­zează“, relatează Ion Olinici, om ce şi-a început cariera ca sondor, dar a schimbat-o pe­­minerit şi acum n-ar mai schimba mineritul pe nimic. „Minerul, spune Constantin Bosoancă, dacă ar fi să repet vorbele lui Ion Scrieciu, nu este om de ştiinţă, este om de artă. El pune suflet în tot ce face.“ Acest reportaj ar mai fi putut începe şi astfel : briga­dierul Eugen Ibiiceanu de la Mina Roşiuţa, sau Dinu Gri­­gore de la Ploştina, sau Iri­­mia Anghelache de la mina Leurda sint foarte supăraţi că de la începutul anului pînă acum „ai lui Scrieciu“ sint mereu in frunte. Ei şi-au pro­pus, pe cuvînt de miner, că-1 vor întrece, intrecînd şi re­cordul de 800 tone lignit în­tr-un singur schimb. Şi, in materie de ambiţie, tenacitate şi ţinerea cuvîntului dat, mi­nerii sint recunoscuţi. MAI MULTE BIOGRAFII SCRISE CU CĂRBUNE Organizaţiile U.T.C. în munca lor de zi cu zi Romantismul revoluţionar, ca stare de conştiinţă a unei vîrste. Tinereţea, ca vîrstă continuă a unor generaţii ce şi-au asumat, definitoriu, acest roman­tism revoluţionar. Avem din această rotundă aniversare de primă­vară — 60 de ani de la crearea Uniunii Tineretului Comunist şi 25 de ani de la înfiinţarea Uniunii Aso­ciaţiilor Studenţilor Comunişti din România — un nou şi preţios reper în afirmarea continuă a stării noastre de conştiinţă romantică şi revoluţionară : impresionanta Cuvintare a secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, simbol su­prem al tinereţii noastre continue, al afirmării idea­lurilor noastre de demnitate, de independenţă şi li­bertate naţională şi socială, de muncă şi viaţă în linişte şi pace, pe drumul larg deschis al socialis­mului şi comunismului. Noua dovadă a dragostei şi preţuirii, a încrederii cu care tovarăşul Nicolae Ceauşescu a înconjurat dintotdeauna tînăra generaţie. Cuvîntarea rostită cu acest prilej aniversar, chemările şi îndemnurile, idei­le de excepţională valoare pe care le cuprinde — preluate, dezbătute pe larg, analizate în toate co­lectivele de tineri din întreaga ţară — se constituie acum in insufleţitoare programe de muncă, de ac­ţiune sub semnul romantismului revoluţionar, pus in slujba înaltelor aspiraţii ale întregului nostru popor. „Munciţi, munciţi şi munciţi!" este chemarea care ne înflăcărează inimile. Faptele tinerilor pe care le prezentăm în continuare se constituie, asemenea faptelor tinerilor întregii ţâri, în răspunsul de inimă şi conştiinţă al tinerei generaţii la acest indemn spre nesfirşita dragoste de ţară. , La­­Galaţi, deasupra combi­natului cerul continuă să fie roşietic şi plumburiu. Culoa­re de oţel neseind. In difu­zoarele întinse peste tot în platformă răsună un cintec : „Să învăţăm ce-i binele în toate / Să n-aibă zgura-n con­ştiinţa lor / Să învăţăm de­plina puritate / De la oţelul educat prin foc“... ..NU POŢI PRINDE MAREA INTR-UN PUMN DE APA“. PROPOZIŢIA, CU APROXIMARE CITATA, SPUSA CÎNDVA DE UN MARE OM AL ACESTEI TARI, SE POATE APLICA ŞI REALITĂŢII. DAR, PENTRU A PUTEA ÎNŢE­LEGE ŞI DETERMINA EXACT CARACTERISTICILE APEI DE MARE NU ESTE NEVOIE SA ANALIZEZI TOATA APA. AJUNGE ACEL PUMN DE APA. TOT ASTFEL, O ZI CONDENSEAZĂ ȘI EXPRIMĂ ACTIVITATEA, MUNCA DE ANI ŞI ANI DE ZILE. CU ACEST GÎND TREI REPORTERI AU DESCINS DE LA PRIMA ORA A DIMINEŢII ÎN TREI COLECTIVE MUNCITOREŞTI, ÎN TREI ORGANIZAŢII U.T.C., PARTICIPÎND O ZI ÎNTREAGA ALĂTURI DE OAMENII TINERI, CU OAMENII TINERI LA EVENIMENTELE MAI MARI SAU MAI MICI, LA ÎNTÎMPLĂRILE OBIŞNUITE ORI MAI PUŢIN OBIŞNUITE ÎNCERCÎND SA DESCIFREZE DIN TOT CE-AU VĂZUT. DIN TOT CE-AU AFLAT SENSUL REAL ŞI EXACT AL ACESTEI AFIRMAŢII , TINEREŢEA ESTE VÎRSTA CÎND TOTUL SE POATE GALAŢI. Ora şase fără cî­­teva minute. Obsesie, sau mai curind realitate imediată, zo­rile au culoare albastră-gri. Culoare de oţel. Undeva, în stînga, cenuşie, tulbure, ma­iestuoasă — Dunărea. Culoare de oţel. Cerul plumburiu , nori cirus şi smog. Culoare de oţel. Peste viaductul ce a­­propie Combinatul de oraş, se revarsă tumult de Dacii, au­tobuze, tramvaie. La şase şi opt minu­te, respectînd cu stricteţe ora trecută-n calen­darele de perete, soarele inundă totul cu flăcări roşie­­tice. Culoare de oţel născind. In Combinatul siderurgic Ga­laţi, oameni şi oţel încep o nouă zi. ★ în vestiarul de la U.L.P. (uzina de laminate plate) Va­lerică Oţel îşi pune grăbit sa­lopeta şi casca. Valerică Oţel ■este laminator la L.T.G.-2 (laminorul de tablă groasă 2), are 20 şi 2, plus o biografie plină de moşneni moldoveni, un nume „predestinat“ şi o sarcină deloc uşoară : trans­formarea acestui nume, a acestei vocaţii bănuite poate de întreg neamul lui de moş­neni, în renume. Valerică Oţel este primul dintre ai săi care invaţă oţelul. O face bine, este printre cei mai buni din uzină. „Numele ăsta — Oţel — ar trebui să ni-l adăugăm cu toţii, îmi spune Aurel Paraschiv, secretarul comitetului U.T.C. din uzină. Il merităm de fapt toţi cei 17 000 de tineri ai combina­tului ! L-am dobîndit cum se dobindeau titlurile de nobleţe cîndva, adică luptînd pentru el. Dar ce însemn mai mare de nobleţe poate fi pentru noi, tinerii combinatului, de­cit acela că ne numărăm printre milioanele de tineri ai organizaţiei noastre revo­luţionare, ce-a primit titlul de Erou al Muncii Socialiste ? Hotărîrea de a răspunde prin fapte acestei preţuiri a fost o reacţie spontană şi unanimă. Cu ce să vă conving ? Să vă spun că la Slebing am reali­zat în această perioadă 20 000 tone brane peste plan, că la atelierul zincare, un cuptor avariat a fost repus în funcţi­une cu aproape o lună mai devreme, că am organizat 4 linii tehnologice numai ale tinerilor, că vrem ca aceste 4 linii să constituie un exemplu de eficienţă pentru întregul colectiv al uzinei.“ — Alo, O.L.D.-l ? Totul e-n regulă, Enciule ? Cite şarje azi ? Să n-aud nimic, aţi vă­zut că se poate ! Alo, oxige­­nu’ ? E bine, Neacşule 7 Bun. Presiune 7 Reţelele, alo, reţe­le ? Cum e, Giurgea 7 Pof­tim 7 Vin imediat 1 U.P.D.E.S. (uzina pentru distribuirea energiei în side­rurgie) e amplasată pe întrea­ga platformă a combinatului, pe lingă fiecare uzină, pe lingă fiecare secţie. Energie electrică, energie calorică, abur, oxigen, aer, argon, toate fluidele energetice, „sîngele“ acestui uriaş organism pul­sează prin grija celor de la U.P.D.E.S. Este firesc ca An­drei Mi­tu, secretarul comite­tului U.T.C. din uzină, să nu aibă o clipă de răgaz. Cum la staţii şi reţele se întîmplă ceva, nu grav, o intervenţie, de maximum o jumătate de oră, dar trebuie intervenit, ne în­dreptăm împreună spre secţie. „N-am avut de la 19 martie nici o avarie. Băieţii ştiu foarte bine ce-nseamnă mun­ca lor în combinat. Mai ales acum. La O.L.D.-l am reali­zat zilele trecute cel mai mare număr de şarje de oţel : 138 în 24 de ore, faţă de me­dia de 100 pe zi. Deci se poa­te. Şi mai mult şi mai bine. Este exact ceea ce ne cere secretarul general al partidu­lui, iar cuvintele sale pline de dragoste şi încredere şi puterea noastră de muncă ne îndeamnă să fim zilnic la înălţime. Avem, fireşte, multe lucruri de făcut. Suntem­ im­plicaţi în toate procesele de producţie ale combinatului. Scopul nostru esenţial : func­ţionarea ireproşabilă, în para­metri optimi a tuturor utila­jelor, reducerea continuă a consumului de energie elec­trică.“ Am ajuns la sediul secţiei staţii şi reţele. După 20 de minute, mica defecţiune fuse­se deja eliminată. Electricia­nul Nedelcu Giurgea raporta că totul se desfăşoară nor­mal... * O sală nu prea mare, citeva mese şi scatine, dulapuri. Pe una din mese, mai multe do­sare, planşe, creioane, hirtii. Aplecaţi asupra lor trei băieţi şi o fată. Ei sunt. In ordinea în care facem cunoştinţă , in­ginerul Paul Florea, de la uzina de aglomerare furnale, inginera Minodora Ripă, de la direcţia mecano-energetică, inginerul Viorel Donciu, de la U.P.S.R.S., şi Anghel Deşliu, preşedintele comisiei tehnico­­ştiinţifice din combinat. „Dis­cutam, îmi spune Anghel Deş­liu, aceste ultime trei proiecte realizate de cei prezenţi, pro­iecte a căror realizare a înce­put în aceste zile. Avem desi­gur multe alte proiecte in studiu, chiar un stadiu final de execuţie, dar acestea au tre­cut deja în producţie şi acum facem ultimele verificări. E vorba de o instalaţie de pre­luare şi prelucrare a probelor de aglomerat — valoare ante­­calculată 3 milioane lei —, autor ing. Paul Florea, un dispozitiv pentru cifrarea ro­ţilor dinţate — creşte produc­tivitatea muncii cu circa 500 000 lei —, autor ing. Minodora Ripă, un strung prelungit pentru cilindri hidraulici (inovaţie de mare eficienţă la atelierul sculerie), autor ing. Viccel Donciu. Trei lucrări a­­flate in stadiu de finalizare practică, trei argumente ime­diate cu care tinerii din plat­forma combinatului răspund prompt vibrantelor cuvinte pe care secretarul general al partidului i-a onorat de fie­care dată“. O măsură limpede şi clară a entuziasmului lor, a bucuriei împlinirii lor, a mîndriei profunde de a se şti întotdeauna înconjuraţi cu dragostea şi atenţia celui mai iubit fiu al poporului, el în­suşi mereu tînăr, garanţie a tinereţii lor. DE 17 000 DE ORI OŢEL VIDELE. La l septembrie 1980, conducerea Schelei de extracţie a ţiţeiului de la Vi­dele s-a văzut pusă intr-o încurcătură de care, cum se spune, a făcut haz de necaz : ceruse repartizarea unui ingi­ner electromecanic (şi proba­bil că-­ şi vedeau in celebra pufoaică şi încălţat in nu mai puţin suratele întru celebri­tate cizme de cauciuc) şi a primit un inginer electronist (o fată nu subţirică, dar nici impozantă, o alură încă de studentă cu un zîmbet ironic şi autoironic). Cei de la re­partiţii o luaseră puţin înain­tea timpului sau poate chiar prognozaseră prezenţa imi­nentă a unui electronist pen­tru automatizări la Schela Videle. La Videle, într-o zi aspră de primăvară, o foarte im­portantă comisie (alcătuită din reprezentanţi ai mai mul­tor întreprinderi şi instituţii) cobora in gară la prima oră a dimineţii. Cîţiva km. mai in cimp, într-o baracă (numită „automatizări“) şase oameni îşi consumau emoţiile în fel şi chip : verificau încă o dată instalaţiile, citeau dinamogra­­me şi electrograme, convor­beaţi telefonic cu Petrică a­­flat în parcul 25, conectau şi deconectau. Şi, ca repetiţia să fie generală şi serioasă (a­­dică cu public) explicau re­porterului principiul de func­ţionare a sistemului de dispe­­cerizare automată sonde ţiţei. Cu un ton didactic (egal şi rar, exact ca pentru a lua no­tiţe), electronista Cristina Stoian îşi tempera emoţiile explicînd. Sistemul, fiind o premieră naţională, merită a fi descris el are 3 funcţiuni: telemăsură (vizualizează adică pe­ un ecran electrograma — variaţia curentului captat la motorul sondei în funcţie de poziţia capului, şi dinamo­­grama — variaţia efortului in­tilă — citirea lor înseamnă, de fapt, modul cum merge sonda), telesemnalizare (arâ­­tînd dacă sonda este oprită sau dacă s-a produs o avarie ; N.B. — totul se referă numai la alimentarea cu curent elec­tric a sondei) și telecomanda (posibilitatea de a opri sau de a porni o sondă direct de la dipecerat). Pentru a ințe­lege mai exact avantajele dispecerizării automate este obligatoriu să amintim că su­pravegherea sondelor într-un foarte clasic procedeu se rea­liza printr-un electrician care trecea de la sondă la­ sondă (şi aţi văzut cam pe ce întin­dere se află un parc de son­de !) şi care anunţa, în cazul unei avarii, echipa de inter­venţii. Supravegherea automa­tă se realizează acum în 24 ore din tot atitea posibile in­tr-o zi, este, în mod evident, mai operativă în anunţarea intervenţiilor, ba, mai mult, face posibilă chiar o reparti­zare a intervenţiilor şi deci un control al producţiei de ţi­ţei. Istoria acestui sistem (şi este, intr-adevăr, o istorie, a­­dica plină de evenimente până să cuprindă sensul pozitiv al aplicării) a început la I.P.A., printr-un proiect al tinărului inginer Sorin Mânza. După acceptarea lui, pentru cerce­tare şi echipare­­ au fost desemnaţi inginerii Mihai Cartianu şi Gabriel Dragu, într-o clipă de destăinuire sufletească, Sorin Mânza îmi spunea că sistemul a avut o­ mare şansă : tinereţea celor care s-au ocupat de transpu­nerea lui în practică (pentru că, parcă a respecta o lege a valorii, neîncrederi şi chiar dezinteres erau gata să-i transforme într­-o posibilitate care... nu se putea). Testările şi­ apoi perioada de probe, echiparea telemecanica şi toa­te celelalte i-au pus in legă­tură cu beneficiarii. A fost a doua şansă a sistemului : ti­nereţea oamenilor care au fost desemnaţi , să se ocupe de a­­ceastă automatizare. Inginera Cristina Stoian (electronista venită in locul inginerului electromecanic) a găsit astfel un cîmp larg de aplicare a cunoştinţelor acumulate in fa­cultate. Gheorghe Croitoru şi Petre­ Dragnea, electricieni pasionaţi de tot ceea ce este tehnică de vîrf, l-au adoptat cu mare entuziasm. La şedinţa care a urmat ve­rificării practice a funcţionă­rii­­sistemului au fost analiza­te toate componentele lui, s-au făcut propuneri privind realizarea lor în continuare, pentru că trecînd cu bine exa­menul , pe­ un parc de sonde s-a trăsat ca sarcină extinde­rea sistemului (pină-n toamnă la 240 de sonde, urmînd ca pină-n 1985 întreaga schelă de extracţie Videle să fie su­pravegheată automat). Este un prim pas, şi el foarte im­portant,, în drumul automati­zării şi altor procese tehnolo­gice din industria extractivă de ţiţei. 8 oameni foarte ti­neri au înscris, de fapt, aici, la Videle, o primă pagină (ori ,poate numai citeva rîn­­duri) dintr-o nouă carte des­­pre tehnica extragerii ţiţeiu­lui, lăsind în urmă viziunea tradiţională a petrolistului în­cărcat de glod, trudind în ori­ce condiţii meteorologice, spre eliberarea şi captarea în con­diţii demne de secolul XX a aurului negru. Este o pagină care face cinste organizaţiei revoluţionare de tineret căreia îi a­parţin. . ★ »AUTOMATIZAREA ÎNTRE ASPIRAŢIE ŞI NECESITATE JOI 1 APRILIE 1982 De la o întâmplare la alta UN MOMENT EMOŢIONANT ! Am primit din Deva o scrisoare emoţionantă. Nicolae Gavrea ne scrie despre minunata zi din viaţa lor de utecişti. „Or­ganizaţia U.T.C. a şcolii generale nr. 7 Deva, cea care in urmă cu doi ani acorda votul de încrede­re pentru primirea in or­ganizaţie a Emiliei E­­berle, Rodicăi Dunca şi Danei Turner, au trăit un moment asemănător : primirea în rindurile or­ganizaţiei U.T.C. a opt tinere componente ale lo­tului olimpic de gimnas­tică. Ele sunt : Szabó Ecaterina, Grigoraş Cris­tina, Agache Lavinia, Ranca Magdalena, Ren­du Simona, Rendu Ca­melia, Silişteanu Maria­na. Venite la Deva in urmă cu ciţiva ani pen­tru a se pregăti la Cen­trul naţional, micuţele stele ale gimnasticii au reuşit să se evidenţieze uşor in activitatea lor. Colegii şi colegele lor au caracterizat elogios mun­ca lor, recomandindu-le cu căldură pentru primi­rea in organizaţie. La Încheierea adunării■ gene­rale, la care au partici­pat numeroşi invitaţi, cele opt tinere au privit drapelele patriei şi parti­dului, drapele care de­­acum le vor fi­ şi mai dragi şi mai pline de semnificaţii in obţinerea unor noi şi noi succese ale sportului românesc.“ CEL MAI TEMEINIC ARGUMENT: STIMA COLEGILOR Ion Smadea, tehnician la întreprinderea meca­nică Muscel devine cola­borator al ziarului nos­tru, îndemnat, indemn de inimă şi conştiinţă, de calităţile deosebite ale unui coleg. „Tînărul des­pre care vă scriu nu este un om ieşit din comun. Este doar unul din miile, din milioanele de tineri care-şi îndeplinesc cu pa­siune şi hărnicie atribu­­ţiunile profesionale, sar­cinile politice şi obşteşti Numele lui : Constantin Arvatu. Profesia : maşi­­nist-reglor. Locul de mun­că : secţia de prelucrări mecanice, întreprinde­rea de mecanică Muscel Lucrează în această sec­ţie din anul 1970, prac­tica de elev la şcoala profesională efectuind-o tot aici. Dornic de a-şi perfecţiona cunoştinţele profesionale, a urmat cursurile serale ale liceu­lui, iar acum este elev la şcoala de maiştri. Muncind cu pasiune, fiind iniţiatorul şi par­ticipantul activ al mul­tor acţiuni, , în anul 1980 a fost ales secretar al comitetului U.T.C. din întreprindere, organiza­ţie cu peste 3 000 de ti­neri. Programul a trei zile de secretar al comitetu­lui U.T.C. începe la 6, trece pe la fiecare se­cretar de organizaţie spre a se informa de problemele curente, ur­mează activitatea profe­sională pînă la 13,30 şi pînă spre seară este fie la sediul comitetului, fie la şcoală. Ajunge noap­tea acasă, îşi pregăteşte temele pentru a doua zi, pentru ca a doua zi să fie din nou prezent la prima oră in întreprinde­re.“ Pagină realizată de : MIOARA VERGU GABRIEL NASTASE CONSTANTIN STAN Fotografii : GHEORGHE CUCU

Next