Scînteia Tineretului, aprilie 1982 (Anul 38, nr. 10215-10240)
1982-04-01 / nr. 10215
"SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 3 MOTRU-VEST. Aici, la această mină se mai vorbeşte încă despre record : scoaterea la lumină, într-un singur schimb, a 800 tone de lignit. Adică de aproape trei ori producţia normală. Se vorbeşte încă, dar recordul nu este privit ca a n-a minune a lumii. Se vorbeşte de el pentru că oamenii vor sâ-l transforme într-o obişnuinţă. Nu-i uşor. Oricine îşi dă seama. Nu numai oamenii minei, dar şi cei care citind ziarele au reţinut care sunt producţiile normale. Nu-i uşor, dar este posibil, spun oamenii lui Ion Scrieciu. De la 12 ianuarie 1952, viaţa lui Ion Scrieciu a început să fie scrisă cu cărbune. Atunci se Înfiinţa prima brigadă a tineretului din Valea Jiului şi conducerea ei era asiguratâ de — tînărul, pe-atunci — Ion Scrieciu. 30 de ani mai tîrziu, la 1 februarie 1982, cea mai nouă brigadă a tineretului de la mina Motru- Vest era încredinţată aceluiaşi — mereu tînăr — Ion Scrieciu. Iată ce povesteşte dînsul despre momentul înfiinţării : „La acea dată nu prea aveam oameni de bază , a venit băiatu’ ăsta, Costică (Constantin Bosoancă, secretarul comitetului U.T.C., n.n.) şi a propus să facem o brigadă a tineretului. Cu oamenii ăştia care v-am zis eu eram cam „derutaţi“, adică nu erau de bază. Acu’ la două luni după înfiinţare sunt oameni de nădejde. Să vi-i spun : Constantin Manolescu, Aurel Macovei, Sebastian Bărbuceanu, Sever Mişcu.“ Faptele, aşa cum ni le citeşte din registru tehnicianul Sabin Homescu, dau dreptate spuselor lui Ion Scrieciu : februarie — plan 60 m, 24 000 tone cărbune, realizat — 110 m, 33 792 tone ; martie : plan 80 m, 24 000 tone cărbune, realizat (pină-n ziua documentării) 90 m, 27 000 tone. Autorii acestor cifre-succesa nu sint alţii decit membrii brigăzii tineretului constituite la 1 februarie 1982. Cei 42 de membri componenţi au lansat o chemare la întrecere cu următoarele obiective : 5 000 tone cărbune peste plan, 22 tone cărbune pe post, economisirea a 50 mc de lemn de mină, economisirea a 300 lubrifianţi, economisirea a 10 000 kWh energie electrică, recuperarea in totalitate a armăturilor şi elementelor de îmbinare, eliminarea absenţelor şi actelor de indisciplină, respectarea normelor de tehnica securităţii muncii in abatajul brigăzii. Au răspuns toate brigăzile tineretului din cadrul întreprinderii miniere Motru, unitate a cărei organizaţie de tineret a primit Diploma de Onoare a C.C. al U.T.C. cu prilejul aniversării a 60 de ani de la crearea U.T.C. Brigada este ca o familie ordonată, preocupată de buna creştere a membrilor săi pentru ca lucrurile să decurgă normal : prezentarea la program, îmbrăcarea echipamentului, luarea lămpilor şi măştilor, momentul N.T.S., verificarea fiecărui om, înaintarea în galerie, obţinerea unor producţii superioare planului. Galeria nu este neprimitoare, este chiar primitoare şi generoasă cu oamenii ei, oameni de lumină şi muncă aspră care ştiu că rezultatele lor înseamnă mai mult lignit, mai mult combustibil pentru termocentrala tşalniţa. Vagoneţii cu lignit se aliniază paşnic in drumul lor către lumină, către soarele de-acum cald şi prietenos. Cum prietenoşi sunt şi minerii : Ion Megan, Dan Gîlţan, Didi Cioromela, Gheorghe Stroiescu, Nicolae Boloboi, fraţii Constantin şi Ion Turlea, Constantin Pescaru, Viorel Bugariu, Gheorghe Lateş, Gogu Cristea, Teodor Voicu, Mihai Gogan, şefii de schimb Ion Tereş, Ion Stan, tînărul inginer Ionel Stanciu, şef sector, şi inginerul şef al minei Toma Todea. Se întimplă uneori ca natura, măruntaiele pămîntului să se opună voinţei şi dorinţei oamenilor. Atunci intervin puterea omului, forţa gîndirii şi a braţelor sale. Şi natura trebuie să cedeze. „Sînt cazuri cînd in galerii avem de-a face cu viituri de apă puternice, cu nisipuri. Atunci trebuie să opreşti viitura prin bandajare şi susţinere, să introduci pompe şi conducte. Nu e deloc uşor, dar trebuie. Producţia este legată de acest trebuie şi oamenii se mobilizează“, relatează Ion Olinici, om ce şi-a început cariera ca sondor, dar a schimbat-o peminerit şi acum n-ar mai schimba mineritul pe nimic. „Minerul, spune Constantin Bosoancă, dacă ar fi să repet vorbele lui Ion Scrieciu, nu este om de ştiinţă, este om de artă. El pune suflet în tot ce face.“ Acest reportaj ar mai fi putut începe şi astfel : brigadierul Eugen Ibiiceanu de la Mina Roşiuţa, sau Dinu Grigore de la Ploştina, sau Irimia Anghelache de la mina Leurda sint foarte supăraţi că de la începutul anului pînă acum „ai lui Scrieciu“ sint mereu in frunte. Ei şi-au propus, pe cuvînt de miner, că-1 vor întrece, intrecînd şi recordul de 800 tone lignit într-un singur schimb. Şi, in materie de ambiţie, tenacitate şi ţinerea cuvîntului dat, minerii sint recunoscuţi. MAI MULTE BIOGRAFII SCRISE CU CĂRBUNE Organizaţiile U.T.C. în munca lor de zi cu zi Romantismul revoluţionar, ca stare de conştiinţă a unei vîrste. Tinereţea, ca vîrstă continuă a unor generaţii ce şi-au asumat, definitoriu, acest romantism revoluţionar. Avem din această rotundă aniversare de primăvară — 60 de ani de la crearea Uniunii Tineretului Comunist şi 25 de ani de la înfiinţarea Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România — un nou şi preţios reper în afirmarea continuă a stării noastre de conştiinţă romantică şi revoluţionară : impresionanta Cuvintare a secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, simbol suprem al tinereţii noastre continue, al afirmării idealurilor noastre de demnitate, de independenţă şi libertate naţională şi socială, de muncă şi viaţă în linişte şi pace, pe drumul larg deschis al socialismului şi comunismului. Noua dovadă a dragostei şi preţuirii, a încrederii cu care tovarăşul Nicolae Ceauşescu a înconjurat dintotdeauna tînăra generaţie. Cuvîntarea rostită cu acest prilej aniversar, chemările şi îndemnurile, ideile de excepţională valoare pe care le cuprinde — preluate, dezbătute pe larg, analizate în toate colectivele de tineri din întreaga ţară — se constituie acum in insufleţitoare programe de muncă, de acţiune sub semnul romantismului revoluţionar, pus in slujba înaltelor aspiraţii ale întregului nostru popor. „Munciţi, munciţi şi munciţi!" este chemarea care ne înflăcărează inimile. Faptele tinerilor pe care le prezentăm în continuare se constituie, asemenea faptelor tinerilor întregii ţâri, în răspunsul de inimă şi conştiinţă al tinerei generaţii la acest indemn spre nesfirşita dragoste de ţară. , LaGalaţi, deasupra combinatului cerul continuă să fie roşietic şi plumburiu. Culoare de oţel neseind. In difuzoarele întinse peste tot în platformă răsună un cintec : „Să învăţăm ce-i binele în toate / Să n-aibă zgura-n conştiinţa lor / Să învăţăm deplina puritate / De la oţelul educat prin foc“... ..NU POŢI PRINDE MAREA INTR-UN PUMN DE APA“. PROPOZIŢIA, CU APROXIMARE CITATA, SPUSA CÎNDVA DE UN MARE OM AL ACESTEI TARI, SE POATE APLICA ŞI REALITĂŢII. DAR, PENTRU A PUTEA ÎNŢELEGE ŞI DETERMINA EXACT CARACTERISTICILE APEI DE MARE NU ESTE NEVOIE SA ANALIZEZI TOATA APA. AJUNGE ACEL PUMN DE APA. TOT ASTFEL, O ZI CONDENSEAZĂ ȘI EXPRIMĂ ACTIVITATEA, MUNCA DE ANI ŞI ANI DE ZILE. CU ACEST GÎND TREI REPORTERI AU DESCINS DE LA PRIMA ORA A DIMINEŢII ÎN TREI COLECTIVE MUNCITOREŞTI, ÎN TREI ORGANIZAŢII U.T.C., PARTICIPÎND O ZI ÎNTREAGA ALĂTURI DE OAMENII TINERI, CU OAMENII TINERI LA EVENIMENTELE MAI MARI SAU MAI MICI, LA ÎNTÎMPLĂRILE OBIŞNUITE ORI MAI PUŢIN OBIŞNUITE ÎNCERCÎND SA DESCIFREZE DIN TOT CE-AU VĂZUT. DIN TOT CE-AU AFLAT SENSUL REAL ŞI EXACT AL ACESTEI AFIRMAŢII , TINEREŢEA ESTE VÎRSTA CÎND TOTUL SE POATE GALAŢI. Ora şase fără cîteva minute. Obsesie, sau mai curind realitate imediată, zorile au culoare albastră-gri. Culoare de oţel. Undeva, în stînga, cenuşie, tulbure, maiestuoasă — Dunărea. Culoare de oţel. Cerul plumburiu , nori cirus şi smog. Culoare de oţel. Peste viaductul ce apropie Combinatul de oraş, se revarsă tumult de Dacii, autobuze, tramvaie. La şase şi opt minute, respectînd cu stricteţe ora trecută-n calendarele de perete, soarele inundă totul cu flăcări roşietice. Culoare de oţel născind. In Combinatul siderurgic Galaţi, oameni şi oţel încep o nouă zi. ★ în vestiarul de la U.L.P. (uzina de laminate plate) Valerică Oţel îşi pune grăbit salopeta şi casca. Valerică Oţel ■este laminator la L.T.G.-2 (laminorul de tablă groasă 2), are 20 şi 2, plus o biografie plină de moşneni moldoveni, un nume „predestinat“ şi o sarcină deloc uşoară : transformarea acestui nume, a acestei vocaţii bănuite poate de întreg neamul lui de moşneni, în renume. Valerică Oţel este primul dintre ai săi care invaţă oţelul. O face bine, este printre cei mai buni din uzină. „Numele ăsta — Oţel — ar trebui să ni-l adăugăm cu toţii, îmi spune Aurel Paraschiv, secretarul comitetului U.T.C. din uzină. Il merităm de fapt toţi cei 17 000 de tineri ai combinatului ! L-am dobîndit cum se dobindeau titlurile de nobleţe cîndva, adică luptînd pentru el. Dar ce însemn mai mare de nobleţe poate fi pentru noi, tinerii combinatului, decit acela că ne numărăm printre milioanele de tineri ai organizaţiei noastre revoluţionare, ce-a primit titlul de Erou al Muncii Socialiste ? Hotărîrea de a răspunde prin fapte acestei preţuiri a fost o reacţie spontană şi unanimă. Cu ce să vă conving ? Să vă spun că la Slebing am realizat în această perioadă 20 000 tone brane peste plan, că la atelierul zincare, un cuptor avariat a fost repus în funcţiune cu aproape o lună mai devreme, că am organizat 4 linii tehnologice numai ale tinerilor, că vrem ca aceste 4 linii să constituie un exemplu de eficienţă pentru întregul colectiv al uzinei.“ — Alo, O.L.D.-l ? Totul e-n regulă, Enciule ? Cite şarje azi ? Să n-aud nimic, aţi văzut că se poate ! Alo, oxigenu’ ? E bine, Neacşule 7 Bun. Presiune 7 Reţelele, alo, reţele ? Cum e, Giurgea 7 Poftim 7 Vin imediat 1 U.P.D.E.S. (uzina pentru distribuirea energiei în siderurgie) e amplasată pe întreaga platformă a combinatului, pe lingă fiecare uzină, pe lingă fiecare secţie. Energie electrică, energie calorică, abur, oxigen, aer, argon, toate fluidele energetice, „sîngele“ acestui uriaş organism pulsează prin grija celor de la U.P.D.E.S. Este firesc ca Andrei Mitu, secretarul comitetului U.T.C. din uzină, să nu aibă o clipă de răgaz. Cum la staţii şi reţele se întîmplă ceva, nu grav, o intervenţie, de maximum o jumătate de oră, dar trebuie intervenit, ne îndreptăm împreună spre secţie. „N-am avut de la 19 martie nici o avarie. Băieţii ştiu foarte bine ce-nseamnă munca lor în combinat. Mai ales acum. La O.L.D.-l am realizat zilele trecute cel mai mare număr de şarje de oţel : 138 în 24 de ore, faţă de media de 100 pe zi. Deci se poate. Şi mai mult şi mai bine. Este exact ceea ce ne cere secretarul general al partidului, iar cuvintele sale pline de dragoste şi încredere şi puterea noastră de muncă ne îndeamnă să fim zilnic la înălţime. Avem, fireşte, multe lucruri de făcut. Suntem implicaţi în toate procesele de producţie ale combinatului. Scopul nostru esenţial : funcţionarea ireproşabilă, în parametri optimi a tuturor utilajelor, reducerea continuă a consumului de energie electrică.“ Am ajuns la sediul secţiei staţii şi reţele. După 20 de minute, mica defecţiune fusese deja eliminată. Electricianul Nedelcu Giurgea raporta că totul se desfăşoară normal... * O sală nu prea mare, citeva mese şi scatine, dulapuri. Pe una din mese, mai multe dosare, planşe, creioane, hirtii. Aplecaţi asupra lor trei băieţi şi o fată. Ei sunt. In ordinea în care facem cunoştinţă , inginerul Paul Florea, de la uzina de aglomerare furnale, inginera Minodora Ripă, de la direcţia mecano-energetică, inginerul Viorel Donciu, de la U.P.S.R.S., şi Anghel Deşliu, preşedintele comisiei tehnicoştiinţifice din combinat. „Discutam, îmi spune Anghel Deşliu, aceste ultime trei proiecte realizate de cei prezenţi, proiecte a căror realizare a început în aceste zile. Avem desigur multe alte proiecte in studiu, chiar un stadiu final de execuţie, dar acestea au trecut deja în producţie şi acum facem ultimele verificări. E vorba de o instalaţie de preluare şi prelucrare a probelor de aglomerat — valoare antecalculată 3 milioane lei —, autor ing. Paul Florea, un dispozitiv pentru cifrarea roţilor dinţate — creşte productivitatea muncii cu circa 500 000 lei —, autor ing. Minodora Ripă, un strung prelungit pentru cilindri hidraulici (inovaţie de mare eficienţă la atelierul sculerie), autor ing. Viccel Donciu. Trei lucrări aflate in stadiu de finalizare practică, trei argumente imediate cu care tinerii din platforma combinatului răspund prompt vibrantelor cuvinte pe care secretarul general al partidului i-a onorat de fiecare dată“. O măsură limpede şi clară a entuziasmului lor, a bucuriei împlinirii lor, a mîndriei profunde de a se şti întotdeauna înconjuraţi cu dragostea şi atenţia celui mai iubit fiu al poporului, el însuşi mereu tînăr, garanţie a tinereţii lor. DE 17 000 DE ORI OŢEL VIDELE. La l septembrie 1980, conducerea Schelei de extracţie a ţiţeiului de la Videle s-a văzut pusă intr-o încurcătură de care, cum se spune, a făcut haz de necaz : ceruse repartizarea unui inginer electromecanic (şi probabil că- şi vedeau in celebra pufoaică şi încălţat in nu mai puţin suratele întru celebritate cizme de cauciuc) şi a primit un inginer electronist (o fată nu subţirică, dar nici impozantă, o alură încă de studentă cu un zîmbet ironic şi autoironic). Cei de la repartiţii o luaseră puţin înaintea timpului sau poate chiar prognozaseră prezenţa iminentă a unui electronist pentru automatizări la Schela Videle. La Videle, într-o zi aspră de primăvară, o foarte importantă comisie (alcătuită din reprezentanţi ai mai multor întreprinderi şi instituţii) cobora in gară la prima oră a dimineţii. Cîţiva km. mai in cimp, într-o baracă (numită „automatizări“) şase oameni îşi consumau emoţiile în fel şi chip : verificau încă o dată instalaţiile, citeau dinamograme şi electrograme, convorbeaţi telefonic cu Petrică aflat în parcul 25, conectau şi deconectau. Şi, ca repetiţia să fie generală şi serioasă (adică cu public) explicau reporterului principiul de funcţionare a sistemului de dispecerizare automată sonde ţiţei. Cu un ton didactic (egal şi rar, exact ca pentru a lua notiţe), electronista Cristina Stoian îşi tempera emoţiile explicînd. Sistemul, fiind o premieră naţională, merită a fi descris el are 3 funcţiuni: telemăsură (vizualizează adică pe un ecran electrograma — variaţia curentului captat la motorul sondei în funcţie de poziţia capului, şi dinamograma — variaţia efortului intilă — citirea lor înseamnă, de fapt, modul cum merge sonda), telesemnalizare (arâtînd dacă sonda este oprită sau dacă s-a produs o avarie ; N.B. — totul se referă numai la alimentarea cu curent electric a sondei) și telecomanda (posibilitatea de a opri sau de a porni o sondă direct de la dipecerat). Pentru a ințelege mai exact avantajele dispecerizării automate este obligatoriu să amintim că supravegherea sondelor într-un foarte clasic procedeu se realiza printr-un electrician care trecea de la sondă la sondă (şi aţi văzut cam pe ce întindere se află un parc de sonde !) şi care anunţa, în cazul unei avarii, echipa de intervenţii. Supravegherea automată se realizează acum în 24 ore din tot atitea posibile intr-o zi, este, în mod evident, mai operativă în anunţarea intervenţiilor, ba, mai mult, face posibilă chiar o repartizare a intervenţiilor şi deci un control al producţiei de ţiţei. Istoria acestui sistem (şi este, intr-adevăr, o istorie, adica plină de evenimente până să cuprindă sensul pozitiv al aplicării) a început la I.P.A., printr-un proiect al tinărului inginer Sorin Mânza. După acceptarea lui, pentru cercetare şi echipare au fost desemnaţi inginerii Mihai Cartianu şi Gabriel Dragu, într-o clipă de destăinuire sufletească, Sorin Mânza îmi spunea că sistemul a avut o mare şansă : tinereţea celor care s-au ocupat de transpunerea lui în practică (pentru că, parcă a respecta o lege a valorii, neîncrederi şi chiar dezinteres erau gata să-i transforme într-o posibilitate care... nu se putea). Testările şi apoi perioada de probe, echiparea telemecanica şi toate celelalte i-au pus in legătură cu beneficiarii. A fost a doua şansă a sistemului : tinereţea oamenilor care au fost desemnaţi , să se ocupe de această automatizare. Inginera Cristina Stoian (electronista venită in locul inginerului electromecanic) a găsit astfel un cîmp larg de aplicare a cunoştinţelor acumulate in facultate. Gheorghe Croitoru şi Petre Dragnea, electricieni pasionaţi de tot ceea ce este tehnică de vîrf, l-au adoptat cu mare entuziasm. La şedinţa care a urmat verificării practice a funcţionăriisistemului au fost analizate toate componentele lui, s-au făcut propuneri privind realizarea lor în continuare, pentru că trecînd cu bine examenul , pe un parc de sonde s-a trăsat ca sarcină extinderea sistemului (pină-n toamnă la 240 de sonde, urmînd ca pină-n 1985 întreaga schelă de extracţie Videle să fie supravegheată automat). Este un prim pas, şi el foarte important,, în drumul automatizării şi altor procese tehnologice din industria extractivă de ţiţei. 8 oameni foarte tineri au înscris, de fapt, aici, la Videle, o primă pagină (ori ,poate numai citeva rînduri) dintr-o nouă carte despre tehnica extragerii ţiţeiului, lăsind în urmă viziunea tradiţională a petrolistului încărcat de glod, trudind în orice condiţii meteorologice, spre eliberarea şi captarea în condiţii demne de secolul XX a aurului negru. Este o pagină care face cinste organizaţiei revoluţionare de tineret căreia îi aparţin. . ★ »AUTOMATIZAREA ÎNTRE ASPIRAŢIE ŞI NECESITATE JOI 1 APRILIE 1982 De la o întâmplare la alta UN MOMENT EMOŢIONANT ! Am primit din Deva o scrisoare emoţionantă. Nicolae Gavrea ne scrie despre minunata zi din viaţa lor de utecişti. „Organizaţia U.T.C. a şcolii generale nr. 7 Deva, cea care in urmă cu doi ani acorda votul de încredere pentru primirea in organizaţie a Emiliei Eberle, Rodicăi Dunca şi Danei Turner, au trăit un moment asemănător : primirea în rindurile organizaţiei U.T.C. a opt tinere componente ale lotului olimpic de gimnastică. Ele sunt : Szabó Ecaterina, Grigoraş Cristina, Agache Lavinia, Ranca Magdalena, Rendu Simona, Rendu Camelia, Silişteanu Mariana. Venite la Deva in urmă cu ciţiva ani pentru a se pregăti la Centrul naţional, micuţele stele ale gimnasticii au reuşit să se evidenţieze uşor in activitatea lor. Colegii şi colegele lor au caracterizat elogios munca lor, recomandindu-le cu căldură pentru primirea in organizaţie. La Încheierea adunării■ generale, la care au participat numeroşi invitaţi, cele opt tinere au privit drapelele patriei şi partidului, drapele care deacum le vor fi şi mai dragi şi mai pline de semnificaţii in obţinerea unor noi şi noi succese ale sportului românesc.“ CEL MAI TEMEINIC ARGUMENT: STIMA COLEGILOR Ion Smadea, tehnician la întreprinderea mecanică Muscel devine colaborator al ziarului nostru, îndemnat, indemn de inimă şi conştiinţă, de calităţile deosebite ale unui coleg. „Tînărul despre care vă scriu nu este un om ieşit din comun. Este doar unul din miile, din milioanele de tineri care-şi îndeplinesc cu pasiune şi hărnicie atribuţiunile profesionale, sarcinile politice şi obşteşti Numele lui : Constantin Arvatu. Profesia : maşinist-reglor. Locul de muncă : secţia de prelucrări mecanice, întreprinderea de mecanică Muscel Lucrează în această secţie din anul 1970, practica de elev la şcoala profesională efectuind-o tot aici. Dornic de a-şi perfecţiona cunoştinţele profesionale, a urmat cursurile serale ale liceului, iar acum este elev la şcoala de maiştri. Muncind cu pasiune, fiind iniţiatorul şi participantul activ al multor acţiuni, , în anul 1980 a fost ales secretar al comitetului U.T.C. din întreprindere, organizaţie cu peste 3 000 de tineri. Programul a trei zile de secretar al comitetului U.T.C. începe la 6, trece pe la fiecare secretar de organizaţie spre a se informa de problemele curente, urmează activitatea profesională pînă la 13,30 şi pînă spre seară este fie la sediul comitetului, fie la şcoală. Ajunge noaptea acasă, îşi pregăteşte temele pentru a doua zi, pentru ca a doua zi să fie din nou prezent la prima oră in întreprindere.“ Pagină realizată de : MIOARA VERGU GABRIEL NASTASE CONSTANTIN STAN Fotografii : GHEORGHE CUCU