Scînteia Tineretului, noiembrie 1985 (Anul 41, nr. 11329-11354)

1985-11-01 / nr. 11329

ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST Din cronica întrecerii socialiste » CA URMARE A E­­FORTURILOR SUSŢI­NUTE depuse pentru în­deplinirea angajamente­lor asumate, numeroase Colective de oameni ai muncii din Capitală au obţinut importante suc­cese pe linia realizării sarcinilor de plan, în condiţiile reducerii con­sumului de combustibil şi energie. Astfel, colec­tivul întreprinderii me­canice de utilaj chimic a livrat suplimentar sarci­nilor de plan 70 tone sub­ansamble pentru Po­dul de la Cernavodă, 85 tone utilaj tehnologic pentru export, o instala­ţie de evaporare, pre­cum şi 30 tone utilaj teh­nologic. La rîndul lor, munci­torii întreprinderii de motoare Diesel au depă­şit pină în prezent pre­vederile planului la pro­ducţia marfă cu 10 mili­oane lei. Ei au livrat, su­plimentar, 10 motoare cu puteri între 350 şi 1 250 C.P., precum şi 23 auto­speciale pentru stins in­cendii. Prin îmbunătăţirea pro­ceselor tehnologice, co­lectivul întreprinderii C.I.L. Pipera a redus consumurile materiale şi de manoperă cu peste 730 000 lei. Aceleaşi e­­forturi în direcţia moder­nizării tehnologiilor s-au soldat, la întreprinderea Semănătoarea, cu execu­ţia în devans a unei ma­­şini­ agregat de găurit discuri de variatoare, care va conduce la creşterea productivităţii muncii cu 10 la sută şi la ridicarea calităţii produselor. • DIN SF. GHEORGHE, JUDEŢUL COVASNA, suntem­ informaţi că in­dustria acestui municipiu a înregistrat o producţie suplimentară de 60 mili­oane lei. Au fost livrate, astfel, în plus economiei naţionale importante can­tităţi de motoare electri­ce, aparataj electric auto, confecţii, precum şi pro­duse ale industriei ali­mentare. De asemenea, întreprinderea de con­fecţii din Tg. Secuiesc, din acelaşi judeţ, a a­­nunţat depăşirea planu­lui la producţia-marfă cu 16 milioane lei. De menţionat că 95 la sută din producţia unităţii este destinată exportului. Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ANUL XLI SERIA II Nr. 11 329 FRONT LARG DE LUCRU PENTRU CONSTRUCTORI ŞI MONTORI! Nu se poate spune că lucrările pe şantierul Centralei electrice şi de termoficare Piteşti au ajuns într-o fază decisivă, res­pectiv aproape de momentul pu­nerii în funcţiune, cind graficul de execuţie trebuie respectat la secundă, întîrzierile în această fază a investiţiei fiind irecupe­rabile. Cele mai multe din obi­ectivele viitoarei uzine electrice sunt executate în proporţie de 40—50 la sută iar altele abia ur­mează a fi atacate. Decisivă, însă, pentru bunul mers al lu­crărilor în perioada următoare şi pentru respectarea termenului de punere în, funcţiune a pri­mului cazan şi a primului grup de 50­ MW — în final termocen­trala urmînd să funcţioneze cu patru asemenea grupuri, furni­­zînd, totodată, agentul termic necesar Platformei petrochimice din apropiere şi încălzirii muni­cipiului Piteşti — este punerea de acord, într-un timp cit mai scurt, a tuturor factorilor cu răs­punderi în ce priveşte eliberarea amplasamentelor de reţeaua de conducte şi devierea acestora corespunzător studiilor şi docu­mentaţiilor întocmite. Cu cit magistralele de con­ducte vor fi mutate mai repede, cu atît ritmul de execuţie al lu­crărilor pe şantier va spori. Pe de altă parte, costurile lucrărilor vor fi reduse considerabil, eco­­nomisindu-se importante can­tităţi de combustibil şi energie. Aceasta pentru că, iată, în mo­mentul de faţă, deşi linia ferată uzinală este terminată nu poate fi folosită, citeva conducte îm­­piedicînd trecerea vagoanelor. Vagoane care sosesc zilnic încăr­cate cu utilaje, instalaţii şi ma­teriale de construcţii şi care sunt descărcate la circa 5 kilometri depărtare de şantier, într-un triaj de unde mărfurile trebuie reîncărcate pe trailere şi aduse cu autocamioane de mare capa­citate, deci consumindu-se com­bustibil, în incinta investiţiei. Este adevărat, pentru ca res­pectivele conducte să fie deviate au fost necesare studii care au însemnat o muncă imensă, in­vestigaţii pentru depistarea fie­cărei magistrale, unele construi­te cu zeci de ani în urmă, pre­cum şi a beneficiarilor acestora, cei mai mulţi situaţi în alte lo­calităţi decit municipiul Piteşti. Dar, aşa cum ne declară tova­răşul tehnician Ion Dinescu, di­riginte de şantier la construcţia noii termocentrale, în momentul de faţă se cunoaşte exact „geo­grafia“ întregii reţele de con­ducte din zonă, şi pentru elibe­rarea amplasamentului este ne­voie doar de întîlnirea specialiş­tilor din unităţile beneficiare, de acordul lor şi eventual, acolo unde proiectele propuse în ve­derea devierii conductelor nu corespund normativelor, de stu­dii comune în vederea adoptării soluţiilor celor mai potrivite. Este, deci, cu atît mai necesară intervenţia specialiştilor in eli­berarea amplasamentelor inves­tiţiei, cu cit această acţiune în­seamnă demontarea şi reinsta­larea a circa 4 000 m.O conductă cu diametrul de 500 mm. Con­ductă aşteptată să sosească de la întreprinderile de specialitate din Roman şi Bucureşti şi care odată sosită şi instalată pe noi­le trasee înseamnă crearea unui larg front de lucru pentru con­structori şi montori, fluenţă în activitatea de transport şi la construcţia drumurilor uzinale, condiţii bune pentru accelerarea lucrărilor de construcţii montaj pe toată durata iernii. Conştienţi de importanţa fie­cărei zile bune ale actualei pe­rioade, constructorii şi mont­orii acţionează cu hotărîre pentru închiderea capacităţilor, pentru turnarea unor fundaţii. In aşa fel incit, in lunile următoare, ritmul de execuţie să fie cel pu­ţin la fel de ridicat ca în pe­rioada din vară. „Avem asigura­te mai multe spaţii închise ,a remarca tovarăşul inginer Ste­­lian Bălescu, directorul Antre­prizei de construcţii industriale Argeş, antreprenorul principal al investiţiei — montorii puţind acţiona pe spaţii largi în staţia de 110 KV, in staţia de tratare chimică a apei, precum şi in celelalte obiective de servicii generale. Pe de altă parte, am luat măsuri in vederea asigurării necesarului de prefabricate din beton, fie prin execuţia acestora în bazele proprii de producţie, ori prin aducerea lor de la în­treprinderile specializate, atunci cind este vorba de piese foarte complexe. Tot ca o măsură întreprinsă în scopul lărgirii frontului de acţiune, în anotimpul friguros şi menţinerii Unui ritm Înalt de execuţie, se numără şi crearea unor spaţii care să permită tur­narea betonului în zilele cu temperaturi scăzute, în condi- NICOLAE MILITARU­ (Continuare In pag. a 11-a) PE ŞANTIERUL CENTRALEI ELECTRICE ŞI DE TERMOFICARE PITEŞTI INIŢIATIVE GOSPODĂREŞTI PENTRU FINALIZAREA GRABNICĂ A LUCRĂRILOR DE SEZON în judeţul Brăila, la Viziru, însurăţei sau Baldovineşti, de exemplu, se încheia ieri recol­tatul porumbului şi trebuie să subliniem faptul că şi pe ulti­mele hectare această lucrare se executa cu mult spirit de răs­pundere, cu atenţie deosebită pentru calitate. „Şi noi, ne spunea Nistorel Grigore, secre­tarul organizaţiei U.T.C. de la C.A.P. Cazasu, încheiem azi stringerea porumbului. Am luat de asemenea măsuri pentru ca peste două zile să efectuăm ultimul transport de porumb din cîmp“, în ce constau aceste măsuri ? In mobilizarea tuturor mijloa­celor la transport, inclusiv a 34 atelaje din sat, In grăbirea încărcatului şi descărcatului, într-o mai bună organizare. In­tensificarea transportului cere mereu acţiuni concrete, fapt în­ţeles bine şi în unităţi ale C.U.A.S.C. Viziru, unde se muncea de asemenea cu iniţia­tivă şi spirit de răspundere, unde erau valorificate noi posi­bilităţi pentru grăbirea trans­portului. „Cu maşinile pe care le avem şi cu 190 de atelaje, dispunem în prezent de o capa­citate de transport de 300 tone pe zi, ne spunea Gheorghe Dincă, preşedintele consiliului. Am luat măsuri pentru folosi­rea tuturor mijloacelor la capa­citate, pentru scurtarea timpu­lui de staţionare a maşinilor în cîmp şi în baze printr-o acţiune mai energică a echipelor de în­cărcare şi descărcare. Am con­siderat totuşi că acestea nu sunt de ajuns. Prin urmare, înce­­pind de azi, am trecut şi la folosirea combinelor care ba­­tozează, aşa incît să transpor­tăm în baze, la silozuri, şi boa­be. In felul acesta micşorăm volumul de transport din cîmp şi creştem viteza zilnică“. Continuîndu-ne raidul la I.A.S. Baldovineşti, consem­năm de asemenea încheierea recoltării porumbului şi folosi­rea intensă a mijloacelor de transport. în plus, în această unitate, se încheia şi recolta­tul orezului de pe cele 1 320 de hectare cultivate. „Reuşim să finalizăm şi această impor­tantă lucrare întrucît în ulti­mele zile ne-au venit în ajutor 8 combine de la I.A.S. Siliştea, ne spunea inginerul Ion Lungu, director tehnic al unităţii. Pro­ducţia pe care am obţinut-o este imediat livrată la fondul de stat“. Recolta de orez realizată la I.A.S. Baldovineşti, apreciată drept bună, răsplăteşte şi hăr­nicia unor tineri mecanizatori ca Vasile Ticoi, Ştefan Buru­iană sau Dumitru Mihalcea şi competenţa profesională şi spi­ritul de organizare al unor spe­cialişti­­ ca inginera Amalia Constantinescu în a cărei fermă s-a obţinut cea mai mare pro­ducţie dir. Întreprindere, peste 4 000 kg orez la hectar. Ne-am interesat si de mersul efectuării ogoarelor adinei de toamnă. La C.A.P. Cazasu mai erau de arat doar 148 hectare, deci condiţii bune pentru ca această lucrare să fie înche­iată in cel mult 6 zile. La I.A.S. Baldovineşti se araseră doar 420 hectare din 2160 hectare, folosindu-se doar 25 tractoare. Se luau însă măsuri ca începând de a doua zi, după încheierea recoltării porumbului şi a ore­zului, să se lucreze în schimburi prelungite cu 60 tractoare. Cum se acţiona în C.U.A.S.C. Viziru ? „Azi vom ara încă 200 hectare, ne spunea Gheorghe Dincă, preşedintele consiliului. De mîine insă vom dubla a­­ceastă viteză. Cum ? De azi îi mobilizăm la arat şi pe cei care ştiu să conducă tractorul. Vom creşte astfel cu 29 numărul mecanizatorilor mobilizaţi la e­­fectuarea arăturilor“. , Cu alte cuvinte, acţiuni con­crete, eficiente, care asigură valorificarea posibilităţilor e­­xistente într-o unitate sau alta. Comparaţia care se poate face intre aceste unităţi evidenţiază şi faptul că spiritul de iniţia­tivă are o importanţă deose­bită in intensificarea ritmuri­lor de realizare a lucrărilor din cimp. ION CHIRIC LIVRAREA RECOLTEI LA FONDUL DE STAT - ACȚIUNE PRIORITARĂ I (IN PAGINA A 3-A) Tradiţiile hărniciei Ca să poţi admira frumuseţea şi bogăţia înnoirilor petrecute la Boloteşti-Vrancea in ultimii ani, trebuie să ajungi aici în­­tr-o după amiază ruginie de toamnă. Nicicind ca toamna sa­tul nu e cuprins de efervescen­ţa muncii, de graba de a strin­­ge recolta de struguri şi po­rumb, nicicind hărnicia şi vese­lia oamenilor nu sunt aici mai pregnante ca toamna. Oamenii se grăbesc care încotro, atelaje trase de boi şi cai frumoşi aş­teaptă in faţa centrului de vini­­ficaţie, maşini încărcate vin din cîmp şi trag pe uliţa cooperati­vei agricole de producţie. Nu e timp de stat, chiar şi cei mici iau parte la campanie, un grup, cu şcoala, sau singuri, însoţiţi de fraţii mai mari sau părinţi. Comuna are şase sate şi ur­măreşte fidelă firul cinci lim­pede, cinci tulbure al apei Putnei. Prin Boloteşti se intră de fapt în Vrancea — ţara le­gendelor şi basmelor. Poate de aceea locuitorii ei s-au străduit s-o facă cit mai frumoasă, co­muna avînd acte de naştere vechi de aproape patru secole. Locuitorii ei ? Viticultori din tată-n fiu, păstrind cu sfinţenie trecutul şi prezentul podgoriei Odobeştiului, cu vinuri mai as­pre şi mai limpezi decit ori­unde. Dar în ultima vreme in­­tîlneşti prin pieţele Focşaniului, Odobeştiului şi Vidrei legumi­cultorii de la Boloteşti, căci cele două sate aşezate mai aproape de apa Putnei şi protejate de dealurile pe care se coc in soa­re struguri de soiuri pure pro­duc legume ca rouă. La Ivăn­­ceşti şi Putna, locul şi forţa de muncă mai tinără decit în restul comunei au contribuit la ridi­carea nivelului de trai cum nici o meserie n-a putut s-o facă. Şoseaua, asfaltată, trece prin mijlocul comunei. Face un po­pas în faţa consiliului popular, unde te întîmpină, amabil şi gata să-ţi dea orice informaţie vrei să-i ceri, Emil Alexandres­­cu, secretarul consiliului. E vechi în meserie de mai bine de un sfert de veac, e prima meserie care a făcut-o imediat ce a terminat liceul şi vrea să fie şi ultima. E născut şi cres­cut aici, are rădăcinile înfipte in solul roditor al comunei, căreia ii ştie istoria pe de rost. Istorie la care contribuie harnic şi te­nace ascultînd păsurile oameni­lor, sprijinind propunerile me­nite să ducă înainte, învăţînd ce şi cit poate fiecare să dea şi cum poate să se realizeze. Ştie nu numai nevoile materiale ale satului, dar şi pe cele spirituale. Ajută pe tineri să plece la cali­ficare, îi ajută când se întorc şi vor să se încadreze în comună, ştie că în ei e forţa viitorului. A ţinut, împreună cu învăţăto­rul pensionar Uranus Diacones­­cu, acel „stîlp“ spiritual al satu­lui, o evidenţă a celor plecaţi să înveţe, numai in anii de după e­­liberare. Au ajuns acum doi ani la impresionanta cifră de 1 500. Deci, la Boloteşti, unul din patru locuitori are ca studii cel puţin zece clase. Oamenii ple­caţi de aici au tot felul de me­serii : sunt muncitori la fabricile din Focşani şi Capitală, sunt tehnicieni la Braşov, sunt side­­rurgişti la Galaţi, sunt marinari la Constanţa , sunt ziarişti, cri­tici literari sau profesori şi în­văţători. Renumită pentru cul­tul pe care-l are pentru carte, comuna a dat un număr impre­sionant de profesori şi învăţă­tori. Cei mai mulţi au funcţio­nat in comună, alţii în comune­le vecine. Aici toţi copiii în­vaţă cu pasiune, e atmosferă mereu tînăra, mereu proaspătă. Şoseaua urcă acum spre Go­geşti unde o făbricuţă de coniac ţine de cincisprezece ani pasul cu sora ei mai mare din Focşani. Casele, mari şi curate, noi in majoritate, se inşiruie pe marginea şoselei umbrite in soarele toamnei de pomi încăr­caţi de rod şi de vii ruginite. în stingă şoselei poţi admira, pe deasupra caselor, dealurile unde viile îşi întind rugina pină de­parte su­b poala pădurii. Viile nivelează triumfătoare rîpile şi haturile care altădată despăr­ţeau in loturi mici averea Bo­­loteştiului. O avere care imbă­­trinise serios în ultimii ani şi care se transformase în ani re­petaţi cu recolte mici de stru­guri, căci via bătrină nu mai are putere. Lingă ruginiul viilor se ridică o livadă de pomi ti­neri, care în curind intră pe rod. S-au şi prefigurat citeva contracte, s-a şi discutat pro­blema unei fabrici de conserve din fructe coapte pe dealurile pline de soare ale Boloteştiului. Iar pe virful măgurei Odo­beştiului, acel deal care n-a putut să devină munte pentru că are peste 1 000 de metri doar unul in plus, se conturează stră­lucitor în soarele după-amiezii — ca o prezenţă vie a tehnicii MARIA CRISTEA-ŞOIMU (Continuare in pag. a lll-a) Tg. Mureş ’85 4 PAGINI 50 BANI VINERI 1 NOIEMBRIE 1985 PARTICIPARE, RESPONSABILITA­TE ANGAJARE Aflată acum, in această con­fluenţă istorică a două cinci­nale de o decisivă importanţă pentru devenirea noastră eco­nomică şi socială, România socialistă are bucuria şi mîn­­dria de a-şi înscrie în palma­resul său istoric realizări de prestigiu ce afirmă, fără pu­tinţă de tăgadă, ideea cu va­loare de axiomă că a fi, a munci şi a acţiona, aici şi acum, la noi şi prin noi înşine este o atestare a înseşi dem­nităţii şi libertăţii noastre, in care şi prin care participarea şi responsabilitatea sunt ter­meni esenţiali ai democraţiei noastre muncitoreşti, revolu­ţionare. Intr-adevăr,­­ în cele două decenii ce au trecut de la istoricul Congres al IX-lea al partidului, din iniţiativa şi sub directa îndrumare a tova-­ răşului Nicolae Ceauşescu, am reuşit să constituim şi promo­văm cu întreaga consecvenţă un sistem profund democratic şi umanist al democra­ţiei muncitoreşti-revoluţionare prin care omul reprezintă figura centrală a istoricului proces logic, necesar în care ne aflăm angajaţi cu toate resursele noastre materiale şi umane. Definind cu maxi­mă claritate liniile directoare ale acestui proces şi contu­­rînd structurile esenţiale a­­cestei realităţi definitorii a zilelor noastre, secretarul general al partidului, tovară­şul Nicolae Ceauşescu, spu­nea în magistrala cuvintare rostită de la tribuna celui de-al III-lea Congres al con­siliilor populare: „Dacă am compara sistemul democra­ţiei noastre muncitoreşti — Congresul consiliilor popu­lare — cu situaţia din alte sta­te ale lumii, am putea spu­ne că democraţia noastră muncitorească, revoluţionară este superioară oricăror forme ale democraţiei burgheze, că prin sistemul larg, democratic pe care l-am realizat asigu­răm ca toate clasele şi catego­riile sociale şi, in primul rînd, muncitorii, ţăranii, intelectua­lii, toţi oamenii muncii, fără deosebire de naţionalitate, în­tregul nostru popor să parti- Valori şi opţiuni fundamentale ale tinerei generaţii d­­e activ la elaborarea şi în­făptuirea politicii generale, la făurirea conştientă a propriu­lui viitor liber, a viitorului socialist şi comunist“. Din această perspectivă se înţelege mult mai clar decit până acum că progresul nostru material şi spiritual, toate marile realizări obţinute au la bază tocmai participarea acti­vă, conştientă, responsabilă a tinerei generaţii, a întregului nostru popor, de înfăptuirea cu succes a acestor obiective de care depinde în mod ab­solut imperios destinul nostru naţional şi social. Democraţia muncitorească, revoluţionară creează prin înseşi structurile sale inconfundabile, ca şi prin conţinutul său profund no­vator un cadru nou, calitativ superior de participare şi an­gajare plenară a energiilor creatoare ale întregului popor, aşa cum ea este inseparabilă de o altă realitate, care se numeşte şi este calitatea nouă, revoluţionară a conştiinţei so­cialiste, o forţă motrice a progresului nostru multilate­ral. Sistemul armonios şi unitar­­ de drepturi şi îndatoriri pe care se bazează participarea activă, responsabilă a tinere­tului, a întregii naţiuni la în­făptuirea cu succes a hotărîri­­lor istorice ale Congresului al XIII-lea al partidului reflectă prin el însuşi maturitatea moral-politică a celor care sunt astăzi adevăraţi proprie­tari, producători şi beneficiari ai avuţiei noastre naţionale. în acest cadru larg, generos tînăra generaţie este învestită cu mandatul de maximă răs­pundere de a reprezenta o puternică forţă socială, viito­rul însuşi al naţiunii noastre socialiste. Este greu, dacă nu chiar, practic, imposibil de crezut, că aceste grandioase înfăptuiri ce dau forţă şi re­lief anilor luminoşi ai revolu­ţiei şi construcţiei socialiste — dar, cu precădere, epocii pe care cu legitimă mîndrie şi cu cel mai ales respect o numim „Epoca Nicolae Ceauşescu“ — ar fi fost posibile fără asuma­rea activă, conştientă, respon­sabilă de către tînăra genera­ţie a noului şi inconfundabi­­lului său statut politic, econo­mic şi social, fără participarea sa directă la elaborarea şi în­făptuirea marilor decizii , ce vizează însăşi ridicarea Româ­niei socialiste pe cele mai înalte culmi de progres şi ci­vilizaţie. Calitatea nouă, fără prece­dent şi egal, de cetăţean al României zilei de azi este ȘERBAN CIONOF (Continuare în pag. a III-a) In secţiile întreprinderii de maşini unelte şi agregate Bucureşti, unde a fost executat primul strung carusel românesc, cu diametrul de 18 000 m.nl., sunt pregătite pentru montaj noi agregate complexe • DINCOLO DE DA­TELE UNUI ANGA­JAMENT • S-A ÎNCHEIAT CONCURSUL DE MUZICĂ DE DANS PENTRU TINERET • MEREU LA ÎNĂLŢI­MEA TRADIŢIEI (IN PAGINA A 2-A) SUPERLATIVUL UNEI INVESTIŢII De mult au observat oa­menii că cea mai generoasă şi mai fericită investiţie sunt copiii. Faptul că familia este celula societăţii face ca această axiomă să iradieze dinspre particular spre ge­neral funcţionind fără greş de dintotdeauna. Jupîniţele din vremea lui Ştefan cel Mare îşi cunoş­teau bine rostul şi bucurau ţara cu mulţime de pruncu­­şori pe care, de îndată ce deprindeau meşteşugul ar­melor, Domnul ii orinduia nn treburile statului după pu­terile şi priceperea lor. Apoi, războaiele s-au rărit şi averile s-au înconjurat de ziduri înalte ce nu puteau fi trecute decît dinspre înă­untru spre a­­fară. Aşa a a­­juns interesul de clasă să dicteze bizara „modă“ a ur­maşilor pu­ţini. Căci ave- ________ rea trebuia să t răminâ, pe cit posibil, întreagă şi prin că­sătorie să sporească. Nefirescul s-a propagat Pină în zilele noastre cind, se poate lesne observa, de copii nu se plîng femeile cu venit modest, ci tocmai cele înlesnite materialiceşte. Marii demografi nu oste­nesc încurajindu-i pe inte­lectuali să aibă copii. Din cauza studiilor prelungite căsătoriile se încheie tîrziu, cind părinţii sunt înţelepţi şi au posibilitatea opţiunii, iar aceasta, prea ades, nu se referă la copii. O familie de intelectuali presupune un mediu forma­tor de înaltă ţinută care poate deveni tradiţie. Fieca­re familie este o treaptă propulsoare şi nimănui nu-i este egal unde se află linia de pornire. Cu­ mai mulţi copii ar tre­bui să aibă şansa de a des­chide ochii într-o casă cu bibliotecă. Auzisem despre o familie de vrednici intelectuali care îşi îngrijesc cu patimă prun­cii. Voiam să o surprind la locul de muncă şi pentru că este nefiresc să nu cunoşti poziţia întreprinderilor în propriul tău oraş, am por­nit-o pe jos informîndu-mă din cind în cind. O căruţă a oprit, scurt, lingă mine şi bătrinul vizitiu mi-a întins mina. Am urcat, fără mof­turi, exclamind sec . Avicola. Căluţul mi-a înstelat panto­fii tropotind conştiincios prin toate bălţile de pe asfalt. Alături, omul s-a pus gospo­dăreşte pe povestit istorii despre decapitarea sfeclei şi nevrednica soartă a frunze­lor ei. Amuzată îmi spun in sinea mea : extraordinar, e chiar Moromete, şi această întilnire are ceva providen­ţial. In biroul spaţios, soţii Pe­­tronela şi Nicolae Dobrin sunt gazde ve­sele, de o vi­talitate debor­dantă. Zimbe­­tul este repe­de înlocuit cu rîsul în cas­­cade. Se de­rulează mo­mente de du- ”ă roşie, de or­goliu, de umor sănătos. Ar mai fi de amintit „în treacăt“ că îmi disput timpul directorului Nicolae Dobrin cu o echipă de filmare. — Cîţi copii aveţi, tovarăşe director ? — Am şase copii, trei fete şi trei băieţi. — Cum înmulţeşte o mamă ideea de tabără cu şase ? — Deocamdată încă mai încăpem cu toţii în maşină şi mergem în concediu la mare. Copiii mei nici nu-şi prea caută prieteni înafară căci fiind mulţi îşi ajung lor vişu­i. — Cu ce doriţi să se ocupe în timpul lor liber ? Mama : — Iau lecţii de pian şi franceză. Tata : — îi duc în fiecare lună pe Ceahlău. Petronela Dobrin are o si­luetă excelentă, este îmbră­cată cu mult şic, iar cind vorbeşte despre copiii ei are un umor irezistibil. îmi povesteşte cum, odată, cind unul din băieţi a venit de la joacă murdar, l-a ară­tat tatălui său intrebînd cu MADALINA CANURA (Continuare in pag. a lll-a) IANNTINAR ANOTIMP

Next