Scînteia Tineretului, decembrie 1986 (Anul 42, nr. 11664-11690)

1986-12-01 / nr. 11664

Cronică de întrecere Un nou pod de cale ferată peste Canalul Poarta Albă — Midia Mvodari La kilometrul zero al canalului Poarta Albă—Midia Năvo­dari s-au încheiat lucrările de construcţie şi montaj şi s-au efectuat cu succes probele de rezistenţă ale unui nou pod de cale ferată dublă peste canal, in lungime de 173 de me­tri. După finalizarea racordurilor electrice , lucrare pe care specialiştii s-au angajat s-o execute pină la finele lunii de­cembrie podul va fi inclus circulaţiei feroviare pe magis­trala 8, Bucureşti—Constanţa. Ample înnoiri şi modernizări, bazate pe creaţie proprie întreprinderea „Electrobanat" din Timişoara cunoaşte ample înnoiri şi modernizări, bazate pe creaţia proprie a unor colective de specialişti, cercetători, proiectanţi, ingi­neri, tehnicieni, muncitori cu înaltă calificare profesională. Pe această cale, de la începutul anului şi pină acum, in ca­drul întreprinderii s-au pus în aplicare peste 110 măsuri de ordin tehnic şi organizatoric, vizind cu prioritate promovarea de noi tehnologii de prelucrări şi asamblări de produse electrotehnice .■** „corpuri de iluminat, seturi de faruri şi lămpi pentru autovehicule, baterii galvanice etc. — creşterea productivităţii muncii, îmbunătăţirea transporturilor interne faziale şi generale, diminuarea consumurilor specifice, rein­troducerea în circuitul productiv a materialelor refolosibile. Realizarea unui volum de beneficii însumînd 22 milioane lei Constructorii de nave din Drobeta—Turnu Severin au în­scris în plus în bilanţul final al activităţii economice desfă­şurate de la începutul anului un volum de beneficii însu­mînd 22 milioane lei, îndeplinindu-şi astfel sarcinile de plan pe acest an. Succesul este, pe de o parte, rezultatul realiză­rii producţiei fizice în structura planificată, realizării planu­lui la producţia marfă şi producţia marfă vîndută şi înca­sată, iar pe de alta, reducerii cu 3,2 lei a cheltuielilor mate­riale sub nivelul stabilit la mia de lei producţie-marfă, creşterii cu mai bine de 1 procente peste plan a producti­vităţii muncii. 2500 de apartamente date în folosinţă , de la începutul anului In localităţile judeţului Dolj au fost date în folosinţă, de la începutul anului, mai mult de 2 500 de apartamente, sar­cinile de plan revenite in acest domeniu fiind îndeplinite în proporţie de 101 la sută. Cu acestea, numărul apartamente­lor construite aici în anii socialismului este de peste 70 000, mai mult de 80 la sută din populaţia judeţului locuind in case noi. Proletari dlin toate ţările, uni­-vă. ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST israisi Nr. 11 664 6 PAGINI 50 BANI ANUL XLII SERIA II LUNI 1 DECEMBRIE 1986 ULTIMA LUNĂ A ANULUI perioadă decisivă pentru realizarea exemplară a prevederilor planului, pentru pregătirea temeinică a producţiei viitoare Odată cu intrarea In luna decembrie parcurgem o etapă decisivă pentru realizarea în cele trăi bune condiţii a pre­vederilor de plan pe acest an precum şi pentru crearea unei baze trainice necesare produc­ţiei anului viitor. Fiecare din zilele rămase până la înche­ierea anului reprezintă mo­mente de maximă mobilizare, în care toţi muncitorii şi spe­cialiştii, întregul tineret al ţării trebuie să acţioneze cu răspundere şi dăruire revolu­ţionară în vederea încheierii cu rezultate cit mai bune a activităţii desfăşurate in pri­mul an al actualului cincinal. Printr-o muncă susţinută, prin noi şi remarcabile eforturi, în­dreptate spre realizarea ritmi­că a sarcinilor asumate de co­lectivele de muncă din toate sectoarele economiei, prin ac­ţiuni eficiente ce se cer în­treprinse în toate unităţile unde se înregistrează restanţe, in vederea recuperării acesto­ra şi încadrării în grafic, se asigură condiţiile necesare tre­cerii cu succes în cel de-al doi­lea an al cincinalului, condiţi­ile necesare imprimării unui ritm cit mai înalt de lucru încă din primele zile ale lui 1987. Sarcini deosebit de impor­tante revin şi in această ulti­mă lună a anului colectivelor de muncitori şi specialişti, tu­turor tinerilor din unităţile constructoare de maşini, din toate Întreprinderile care au obligaţii in ce priveşte reali­zarea de utilaje şi agregate destinate echipării­­unor noi capacităţi de producţie sau modernizării unor fabrici şi uzine. In timpul cel mai scurt toate maşinile şi instalaţiile contractate, fiecare din suban­­samblele cerute pe şantiere, trebuie expediate, acordîn­­du-se o deosebită grijă calită­ţii fiecărui produs în parte. în paralel, pe şantierele de con­strucţii sunt necesare măsuri şi acţiuni energice îndreptate spre asigurarea unui front de lucru cit mai larg, pentru ac­celerarea ritmului de execuţie şi punerea in funcţiune la ter­menul prevăzut, a investiţiilor. Vremea fiind încă­­bună se cer intensificate, in această ultimă lună, şi preocupările minerilor, ale tuturor celor care acţionează in carierele de cărbune, în întreprinderile şi exploatările miniere de pe în­treg cuprinsul ţării, pentru creşterea producţiei zilnice şi urgentarea livrării masei mi­niere extrase. Aceasta, atit pentru lărgirea depozitelor constituite pe lingă termocen­tralele ţării , cit şi pentru asi­gurarea în ritm constant a ne­cesarului de materii prime, a unei cuprinzătoare palete dle substanţe utile solicitate in toate sectoarele economiei noastre naţionale. Pe de altă parte, energeticienii, întregul personal muncitor din centra­lele electrice sau care răspun­de de întreţinerea şi buna ex­ploatare a liniilor magistrale de transport, a celorlalte in­stalaţii ce alcătuiesc sistemul energetic naţional, au datoria de a acţiona zi şi noapte cu forţe sporite, cu întreaga ca­pacitate şi pricepere, în scopul menţinerii in funcţiune, pe o perioadă cit mai îndelungată, a grupurilor energetice, a tu­turor agregatelor, intervenind prompt pentru înlăturarea operativă a eventualelor de­fecţiuni sau neajunsuri în­registrate in activitatea de­ producţie. Cum peste tot s-a trecut la exploatarea centralelor şi in­stalaţiilor de termoficare, nu trebuie scăpate din, vedere nici un moment problemele care­­ţin de buna întreţinere a­ aces-. . torn,­­ de izolarea conductelor magistrale pe care se trans­portă apa fierbinte şi aburul, precum şi de refolosirea­­căl­durii, a gazelor arse, a tuturor resurselor introduse d­in circui­tul productiv. Răspundem în acest fel unei alte cerinţe im­portante a eficienţei economi­ce, aceea care ţine de respec­tarea riguroasă a normelor de consum stabilite, de reducerea continuă a cheltuielilor mate­riale. In spiritul exigenţelor ac­tualei etape de dezvoltare eco­­nomico-socială a ţării, pornind de la indicaţiile secretarului general al partidului, tovară­şul Nicolae Ceauşescu, privind accentuarea dezvoltării inten­sive a economiei, realizarea unei noi calităţi a muncii şi vieţii, un rol hotărâtor pentru mersul mereu ascendent al economiei noastre, revine spo­­­ririi eficienţei economice, reducerii continue a efortu­lui material şi financiar cu care se realizează producţia. Iată de ce, permanent, in întreaga activitate­ viitoare, co­lectivele de muncă din toate sectoarele economiei, tinerii muncitori şi specialişti din unităţile economice sunt che­maţi să acţioneze cu răspun­dere şi dăruire revoluţionară in vederea valorificării su­perioare a tuturor resurselor, pentru reducerea consumurilor de materii prime şi energie. O altă preocupare importan­tă în actuala perioadă o repre­zintă încheierea contractelor şi definitivarea pe această bază — unde încă nu au fost cla­rificate­­ toate detaliile — a structurii fabricaţiei pentru anul care urmează. In cel mai scurt timp, practic pină la 15 decembrie cel mai tîrziu, aşa cum s-a indicat la şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 18 no­iembrie a.c., trebuie clarificate şi definitivate toate contracte­le care privesc producţia anu­lui 1987. Pe această bază, în unităţile în care nu au fost rezolvate toate problemele care ţin de aprovizionarea tehnico-materială, de adap­tarea liniilor de fabricaţie şi a tehnologiilor la noile cerinţe al’c­oFAdutaţiei trebuie să se treacă neintîrziat, cu fermitate la soluţionarea­­fiecăruia din­tre aceste aspecte, anul 1987 urmînd să ne afle pregătiţi pentru trecerea cu succes în­­tr-o nouă etapă de dezvoltare multilaterală a ţării, intr-o etapă in care toţi oamenii muncii suntem­ interesaţi să ac­ţionăm cu hotărîre, răspundere si înalt spirit revoluţionar pentru creşterea tot mai pu­ternică a producţiei materiale, pentru sporirea rapidă a veni­tului naţional — premise trai­nice şi sigure ale unei vieţi mai bune, demne şi înflori­toare. NICOLAE MILITARU­ PAGINA A 2-A NOILE EXIGENŢE ALE ORGANIZĂRII ŞI CONDUCERII PRODUCŢIEI om - UNORAS LA MILINA CU PROPRIUL Deva a intrat de multă vre­me in conştiinţa locuitorilor săi şi in conştiinţa ţării întregi, ca un reper al arhitecturii româ­neşti contemporane. Cetatea a­­ceasta străveche, atestată docu­mentar din anul 1269, a avut, încă din primul moment al scrierii istoriei sale noi, ambi­ţia de a fi un punct aparte pe harta ţării, orgoliul de a fi inconfundabilă. Reuşita se vede, cum se spune, cu ochiul liber — oraş modern fiind, dotat cu toate accesoriile confortului urban, municipiul Deva se de­taşează, prin originalitatea con­strucţiilor sale, in peisajul arhi­tecturii moderne. De cum a in­trat in Deva, prin poarta sa albă şi arcuită, vizitatorul ştie că se află in Deva, simte că se află în Deva, înţelege că, aici, frazele de genul : „Uite, blocu­rile astea seamănă cu cele din oraşele X sau Y“, sunt excluse... Discutăm, la primăria muni­cipiului, tocmai despre această originalitate cu­­tovarăşul Lazar Petroiescu, vicepreşedinte al Consiliului popular. „In primul rind, trebuie subliniat că nu a fost niciodată vorba despre o originalitate de dragul origina­lităţii , aici nu s-au efectuat experimente de tipul «hai să aplicăm ce este f­ai modern in lume» ! Sistematizarea oraşului s-a făcut ţinind seama de spe­cificul locului. Deva este un oraş cu o mare importanţă in economia ţării. Pentru cine nu ştie acest lucru, voi apela la cîteva cifre : ne situăm pe pri­mul loc in ţară la producţia de energie­ electrică pe baza.de cărbune, deţinem 8 la sută din producţia de ciment şi peste 7 la sută din cea de minereu. Populaţia municipiului este for­mată din energeticieni, mineri, cimentişti, producători de ma­teriale de construcţii, ţesătoare. Trebuie să precizez că in aceas­tă enumerare am ţinut seama de ponderea pe care o deţin cei ce practică meseriile respective. Pornind deci la un drum nou, in 1965, împreună cu întreaga ţară, edilii municipiului Deva au avut ca scop realizarea unui oraş nou, modern, un pas cu marele avint economic luat de oraş, o cetate construită special pentru ca energeticienii, mine­rii noştri, cimentiştii să se simtă bine aici, să se regăseas­că pe ei înşişi în spaţiul in care­ trăiesc". In 1965, Deva pornea pe dru­mul noii sale deveniri cu­ o zes­tre destul de modestă : exista exploatarea minieră şi flotaţia, o secţie de teracotă, abatorul şi o fabrică de nasturi a indus­triei locale. „Aceste lucruri tre­buie cunoscute — este de pă­rere Tiberiu Bauman, vice­preşedinte al Consiliului de control muncitoresc al activită­ţii economice şi sociale, — pen­tru a înţelege paşii uriaşi făcuţi de Deva în dezvoltarea indus­trială şi, totodată, pentru a în­ţelege de ce există un atit de însemnat procent de nou in construcţiile oraşului. După anul de hotar al noii noastre istorii socialiste, 1965, la Deva au apărut, unele după altele, o serie de unităţi industriale pu­ternice, s-au extins şi s-au mo­dernizat cele vechi". „Pentru tinerii care au venit să lucreze in noile fabrici de ciment şi var, de materiale de construcţii, de prefabricate, la ţesătorie sau in unităţile apar­­ţinind de industria alimentară, pentru energeticienii comasaţi la Mintia, pentru cea mai proaspătă unitate industrială aflată în fază de finalizare. În­treprinderea de piese de schimb, reparaţii utilaj minier — pre­cizează ing. Minici Neagoe, prim vicepreşedinte al Comite­tului executiv al Consiliului popular municipal Deva, s-au ridicat cartierele Emanoil Gojdu. Progresul, Dacia, Bejan (în a­­mintirea vechii Văi a Dejunu­lui), Mirişti... Tot pentru a­­ceastă populaţia­­­tinică, aflată în mare creştere (o singură cifră : în 1965, municipiul avea 24 188 locuitori, iar astăzi­­nu­mără 87 071 locuitori), se lucrea­ză susţinut la configurarea cen­trului, vechi şi nou“. Precizarea trebuie reţinută — centrul vechi şi centrul nou. Tinerii arhitecţi ai oraşului n-au găsit, datorita modestei zestre economice de care vorbeam mai sus, multe clădiri vechi, de la­ MONICA ZVIRJINSCIN­ (Continuare în pag. a V-a­ H Tribuna secretarului U.T.C. — Munca patrio­tică — expresie, în cele din urmă, a implicării fiecărui tînăr în spaţiul dinamic al vieţii de orga­nizaţie .* Copii frumoşi şi sănătoşi pentru vi­goarea şi tinereţea patriei — Chipul de neuitat al educatoarei 8! Reperele actualităţii agricole — Acţiuni intense pentru sporirea fertilităţii pă­­mîntului ! Afirmaţi în „Cîntarea României“ — Teatrul popular din Tg. Lăpuş (ÎN PAGINA A 5-A) ' Albă Iulia mm Foto : V. TANASOF Toamnă u­rzie la Muzeul satului din Capitală 68 DE ANI DE LA FĂURIREA STATULUI NAŢIONAL UNITAR ROMÂN 1 DECEMBRIE 1918 CÎND SPUNEM UNIRE... Desăvârşirea procesului de formare a statului national uni­tar român, la 1 decembrie 1918, reprezintă, în istoria poporului nostru, adevărată piatră de ho­tar, un moment crucial in lupta pentru păstrarea fiinţei naţio­nale, pentru libertate socială şi naţională. Este un adevăr axio­matic faptul că unitatea, în sensul cel mai larg al acestui cuvint, în spaţiul carpato-danu­­biano-pontic, este o permanen­tă şi realitate a istoriei poporu­lui român în lunga lui epopee, una dintre coordonatele de re­ferinţă impuse de geografie şi de etnogeneză, de cultură şi de viaţa însăşi. Pe aceleaşi linii de convergenţă se înscrie fap­tul că atît conştiinţa unităţii de neam, cit şi de destin istoric, a continuităţii din timpuri ime­morabile pe teritoriul unde s-a născut şi dezvoltat, a constituit un factor hotăritor în lupta pentru apărarea fiinţei sale etnice şi a independenţei. La rîndul ei, unitatea statală şi ostăşească au constituit un suport vital in lunga si dura luptă pentru apărarea gliei stră­moşeşti. Nu întîmplător idealu­rile unităţii, independenţei şi suveranităţii naţionale reprezin­tă o dimensiune a gândirii şi acţiunilor forţelor înaintate ale poporului român în toate epo­cile istorice, împletindu-se in­disolubil cu aspiraţiile de pro­gres social în acelaşi efort eroic închinat ridicării patriei pe cul­mile mereu mai înalte ale civi­lizaţiei. Pe firul timpului, aşezaţi la „gurile celui mai mîndru fluviu din Europa“, geto-dacii, ca ra­mură viguroasă a marelui neam al tracilor, socotiţi de părintele istoriei ,­cei mai viţeji şi mai drepţi dintre traci“, au simţit nevoia de a se uni sub o formă sau alta pentru a înfrunta, în anul 514 î.e.n., puternica arma­tă de invazie a lui Darius, a se opune succesiv falnicilor ar­mate ale Imperiului macedo­nean în anii 335, 300,­­292 i.e.n. în curgerea vremurilor, aspira­ţiile legitime ale strămoşilor ■noştri de unitate şi-au găsit o strălucită întruchipare în cel dinţii stat dac centralizat şi independent realizat de Bure­­bista în jurul­ anului 70 i.e.n., iar mai­ tîrziu sub sceptrul re­gelui erou Decebal. Conştiinţa originii comune de neam si limbă, a unităţii sale este o prezenţă in viaţa si lupta poporului român în­ întreaga perioadă istorică ce a urmat, retragerii legiunilor si adminis­traţiei romane din Dacia între anii 271—275, silit să facă faţă unor situaţii politice şi militare de excepţie, determinate de ma­rile migraţii ale popoarelor. Reputata noastră şcoală arheo­logică a scos la lumină dovezi materiale, care confirmă, in mod incontestabil, că românii, întîlniţi într-o distribuire geo­grafică largă in tot spaţiul car­­pato-danubiano-pon­tic, şi-au organizat o viaţă economică, socială, politică şi ostăşească proprie , munţii şi pădurile oferindu-se condiţii prielnice atit pentru existenţă, cit şi pentru apărare, luptînd vitejeş­te pentru a-şi apăra fiinţa, graiul şi glia strămoşească. Ro­mânii au înfruntat cele dinţii si cele mai grele lovituri in a­­părarea civilizaţiei apusului si centrului Europei. Este încărcat de semnificaţii faptul că, încă înainte de în­cheierea epocii migraţiilor, ro­mânii, strin­gindu-şi nodurile, au trecut la organizarea pe baze noi a vieţii economice, so­ciale şi militare, a cărei trăsă­tură definitorie o constituia tendinţa spre unitate şi reveni­re la tradiţionala­­viaţă statală a cărei expresie organizatorică au constituit-o voievodatele, formaţiuni statale de tip feu­dal, ceea ce­ a marcat „o epo­că nouă în istoria poporului ro­mân,­in dezvoltarea sa economi­că, socială şi politică“, inclu­siv în domeniul militar. Un pas hotăritor spre reînnodarea tra­diţiei de organizare statală la scară întregii Dacii s-a făcut odată cu constituirea, la în­ceputul veacului al XIV-lea, a statelor feudale româneşti. O coincidenţă istorică nefericită a determinat insă ca, aproape si­multan cu constituirea celor trei principate române, cunos­cute sub numele de Ţara Ro­mânească Muntenia, Ţara Ro­mânească Moldova şi Ţara Ro­mânească Transilvania, între care s-au desfăşurat tot timpul strinse legături economice, so­ciale şi culturale, politice şi militare, să ia fiinţă la sud de Dunăre imperiul otoman, care, prin politica sa de dominaţie şi asuprire, reprezenta un grav pericol pentru integritatea si li­bertatea multor popoare, inclu­siv a poporului nostru. Ulterior, in vecinătatea ţărilor române s-au creat si alte mari state şi imperii, cum au fost imperiul ţarist şi imperiul habsburgic. Dr. GHEORGHE TUDOR (Continuare in pag. a lll-a) Cind spunem UNIRE, avem curajul Patriei - nepereche - Noi contemplind zidiri de granit, unde oamenii locuiesc liberi, Aşa, în buna pace : Cind spunem UnilRE, ştim pomii din ogrăzi, Cum înfloresc, înfloresc în liniştea amiezilor sub cer senin, de la începutul orei, Fiindcă nu se îndoieşte de lungi bănuieli . Cind spunem UNIRE, pădurile par şoapte de înţeles, Şi, in jocul copiilor, nu se întimplă nimic, fiindcă ochiul soarelui statornic E văpaie de raze fără bariere ; Cind spunem UNIRE, învăţăm laolaltă gestul muncii, Al jocului, fericit pâmîntul, unde fîntîni - popas pămîntesc pentru trecători, Ne învaţă naşterea pietrelor... GEORGE COIDOBEA Gînd despre Transilvania Deschid azi cartea de aur a istoriei neamului, ca in­ a­­titea dăţi în zorii zilei care ne-au dăruit cu Marea Noas­tră Unire, să-mi­ satur inima de Dor şi de Ţară, şi ochii-mi urcă nestăviliţi spre Transilvania. Şi slovele din pagini, ca din coastele munţilor prea străvechi se dezleagă şi se preschimbă în păsări şi se înalţă in ceruri pină mă aflu singur, faţă în faţă cu muncile şi ctitoriile ver­bului a fi. A­ fi, in Tran­silvania, este cea mai crânce­nă ctitorie du­rată şi indura­ta vreodată pe faţa pămîn­­tului de către sufletul ro­mânesc. A fi în Transilvania este cea mai împătimită durere şi statornicie dăinuind ro­mâneşte din începuturi de leat şi ele ţară, întovărăşit de Burebista intru-n Transilvania, şi de Decebal şi de Traian şi de Gelu şi de Glad şi de Re­­m­inorut, întovărăşit , de Mancu de Hunedoara şi de Matei Corvinul şi de Doja şi de Mihai, Mihai cel Mare şi cel Viteaz şi cel întregitor de lumină. Şi Horca-i ală­turi şi Micu şi blîndul Isincai şi Petru Maior. Dar Transilvania nu e ni­căieri, chiar în inima sa dacă eşti, nu o găseşti, pină nu dai de Avram Iancu. Doar călăuzit de fluierul său lă­crimat te umpli cu soare şi cu stele-n Transilvania. Am bătut drumuri lungi şi mi-am umplut sufletul cu izbinzi covîrşitoare ale tim­pului de de­mult şi ale zi­lelor noastre de glorie şi împli­niri socialiste. Am trecut Poar­ta Mezeşului şi pină mai sus „La Strîmtură“. .-*ii »■ ni spre crestele dacilor liberi. Şi la-am întors la Valea Ur­­soaiei şi la Măgura Moigra­­dului. Nu m-am putut rupe nici un moment de vraja acelor ţinuturi doldora de secoli strălucitori de lumină. Nimic nu există-n Transil­vania neînrîurit de­­ istorie. Orişice urmă poartă preapli­nul respirării învingătoare. Orişice adiere poartă pece­tea unui chiot ne-nfrint. Orişice om poartă în grai întocmai cartea fiinţei, începe iarăşi decembrie, cu noi toţi la un loc. CRISTIAN DICA

Next