Scînteia Tineretului, februarie 1988 (Anul 44, nr. 12025-12049)

1988-02-01 / nr. 12025

Proletari din toate tarile, uniţi-vă! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST OPERA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU — cutezător program al devenirii noastre comuniste O STRATEGIE DE DEZVOLTARE ŞTIINŢIFIC FUNDAMENTAŢI PROFIM VIZIONARĂ, CONSECVENT REVOLUŢIONARĂ In concepţia partidului nos­tru, a secretarului său gene­ral, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, asigurarea dezvol­tării economice multilate­rale are la bază elaborarea şi fundamentarea unui model propriu, original de structu­rare a economiei naţionale, corespunzător condiţiilor con­crete ale ţării, cerinţelor de progres ale societăţii atit pe termen lung, cit şi specifica fiecărei etape in parte. Din­­tr-o asemenea perspectivă, de largă respiraţie, progresul e­­conomiei noastre socialista este gindit ca un proces com­plex, ce incumbă dezvoltarea armonioasă a întregului teri­toriu, a tuturor sectoarelor şi domeniilor economice — in­dustria, agricultura, transpor­turile, investiţiile, comerţul, sfera serviciilor — odată cu formarea şi dezvoltarea omu­lui nou, constructor conştient şi devotat al noii orinduiri. Pe un asemenea temei, con­­centrîndu-se şi concertindu-se toate eforturile pe baza con­cepţiei ştiinţifice, creatoare a secretarului general al parti­dului s-a trecut la configura­rea, perfecţionarea şi modela­rea rapidă, in condiţii de spo­rită eficientă, a structurii eco­nomiei naţionale — armonios constituită, aptă să asigure va­lorificarea superioară a re­surselor naţionale, materiale, de forţă de muncă, de creati­vitate şi inteligenţă. Acţiunile ce se întreprind in acest sens, încorporind in toate laturile lor magistrala gîndire creatoare a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, ctitorul Românie socialiste, au fost Îndreptate spre realizarea şi consolidarea unui complex e­­conomic naţional echilibrat, in cadrul căruia se îmbină armo­nios ramurile extractive cu cele prelucrătoare, ramurile producătoare de mijloace de producţie cu cele producă­toare de bunuri de larg con­sum. O opţiune de politică fun­damentală ce ne defineşte şi ne exprimă traiectul dezvol­tării optime, formulată in mod magistral de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, o reprezintă creş­terea continuă, puternică, ac­celerată a forţelor de produc­ţie, cu consecinţa incontesta­bile in sporirea avuţiei naţio­nale, a venitului naţional, a bunăstării oamenilor muncii. Aceste trăsături se regăsesc, de altfel, şi in prevederile ac­tualului plan cincinal, în sta­bilirea priorităţilor şi dimen­sionarea indicatorilor săi. Practic, programe de am­ploare ce au drept orizont anul 1990 şi anul 2­000 jalo­nează întreaga activitate, evo­luţia industriei şi agriculturii noastre, acţiunea de promova­re a celor mai moderne teh­nici şi tehnologii, acţiunea de modernizare a producţiei, pre­cum şi dezvoltarea armonioasă a teritoriului, ridicarea necon­tenită a nivelului de trai ma­terial şi spiritual al po­porului. , In strinsă legătură cu o­­biectivele fundamentale ale procesului revoluţionar de edi­ficare a societăţii socialiste, de dezvoltare multilaterală a economiei ţării, secretarul ge­neral al partidului porneşte permanent de la principiul în­făptuirii vastei opere, avind ca scop necontenita înflorire a patriei, concursul activ al maselor, un socialism con­struit cu poporul, pentru po­por, acţionînd constant în di­recţia perfecţionării condu­cerii societăţii, a relaţiilor de producţie şi sociale, pentru dezvoltarea democraţiei so­cialiste, în scopul participării active, responsabile a tuturor oamenilor muncii la elabora­rea şi înfăptuirea politicii in­terne şi externe a partidului şi statului. Din această însu­fleţitoare perspectivă, amplul proces revoluţionar pe care-l cunoaşte societatea noastră în anii socialismului şi mai cu seamă, in perioada inaugurată de Congresul al IX-lea al par­tidului, îşi accentuează carac­terul unitar, înglobînd intr-un unic flux dezvoltarea impe­tuoasă a forţelor de producţie, a bazei materiale, pe coordo­natele revoluţiei tehnico-şti­­inţifice contemporane, ale în­făptuirii noii revoluţii agrare, ale realizării unei noi calităţi a muncii şi vieţii, intensifi­cării activităţii politico-educa­tive pentru formarea omului nou, cu o înaltă conştiinţă so­cialistă, cu un larg orizont de cultură, înarmat cu cunoaşte­rea legilor dezvoltării lor­ciale, cu cele mai valoroase cuceriri ale ştiinţei contempo­rane. O altă coordonată majoră a concepţiei de înaltă rigoare ştiinţifică promovate perma­nent de tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi pusă, mai cu seamă, în actualul cincinal la temelia progresului social ge­neral o reprezintă dezvolta­rea intensivă a industriei, a­­griculturii şi a celorlalte sec­toare de activitate, realiza­rea unei noi calităţi a muncii şi vieţii. Pe această cale se creează toate premisele şi con­diţiile trecerii României la un­­stadiu nou de dezvoltare eco­­nomico-socială — cel de ţară socialistă mediu dezvoltată. Direcţiile principale ale stra­tegiei dezvoltării intensiv-ca­­litative în etapa actuală sunt cu deosebită claritate subli­niate şi in magistralul Raport prezentat de secretarul gene­ral al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la Confe­rinţa Naţională din decembrie anul trecut, fiecare din aces­tea făcînd obiectul programe­lor adoptate privind creşterea mai accentuată a productivi­tăţii muncii, perfecţionarea organizării şi normării mun­cii, reducerea costurilor şi a cheltuielilor materiale de pro­ducţie, perfecţionarea organi­zării şi modernizarea procese­lor de producţie, perfecţiona­rea sistemului de creditare şi finanţare a activităţilor eco­nomice. Toate aceste docu­mente programatice, elaborate din iniţiativa şi cu aportul di­rect, hotăritor ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu, prefigu­rează dezvoltarea viitoare a economiei noastre intr-un complex unitar, o creştere e­­conomică echilibrată a tuturor ramurilor, cu ritmuri înalte de eficienţă ce accentuează legăturile dintre industrie şi agricultură, ca ramuri de bază ale economiei, în condiţiile înfăptuirii noii revoluţii teh­­nico-ştiinţifice, a noii revo­luţii agrare şi promovării în practică a principiilor noului mecanism economico-finan­­ciar. O însemnătate deosebită in strategia generală privitoare la dezvoltarea economiei ro­mâneşti o au, potrivit concep­ţiei partidului nostru, a secre­tarului său general, creşterea productivităţii muncii şi ob­ţinerea pe această bază a unor însemnate sporuri de produc­ţie in toate ramurile şi sub­­ramurile de activitate, ca fac­tor hotăritor al procesului complex de dezvoltare inten­sivă a economiei naţionale, şi de afirmare puternică a latu­rilor calitative. Semnificaţia realizării unei productivităţi superioare este, astfel, înţe­leasă în dublu sens, respectiv, acela al creării unor condiţii tot mai bune, necesare spori­rii venitului naţional, ca fun­dament al creşterii nivelului de trai al poporului, pentru lichidarea decalajelor faţă de ţările­ dezvoltate din punct de vedere economic şi, totodată, ca un indicator avind o mare forţă de expresie în afirmarea capacităţii de performanţă a socialismului, a superiorităţii noii orînduieri. Categoric, originalitatea şi profunzimea tezelor promo­vate de secretarul general al partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în ce pri­veşte dezvoltarea puternică, armonioasă a economiei ro­mâneşti, realismul şi caracte­rul atotcuprinzător al anali­zei problematicii vaste, com­plexe a fiecărui stadiu de dezvoltare, caracterul ştiinţi­fic al obiectivelor şi direcţiilor ♦;re­­fiUvin­ţe adoptate estiturea­­ză un vast program al întregii activităţi de construcţie so­cialistă in patria noastră, re­­levînd totodată remarcabile şi semnificative contribuţii la dezvoltarea gîndirii şi prac­ticii revoluţionare, a socialis­mului ştiinţific. Iată de ce, manifestînd o unitate de ne­clintit în jurul partidului, al secretarului său general, po­porul român, toţi oamenii muncii din ţara noastră, ani­maţi de idealuri şi aspiraţii comune, acţionează cu toată hotărîrea, acum in acest al treilea an al actualului cinci­nal, pentru a obţine noi şi im­portante izbînzi, care să în­frumuseţeze chipul patriei, viaţa tuturor, să asigure ridi­carea ţării pe trepte dintre cele mai înalte de progres şi civilizaţie socialistă. NICOLAE MILITARU I „Pornind de la stadiul in care se găseşte România astăzi, tre- '­­ buie să privim cu încredere viitorul şi să ne angajăm de a acţiona cu­­­­ întreaga răspundere, în spirit revoluţionar, pentru înfăptuirea neabâ- . i tută a obiectivelor de dezvoltare economico-socială a patriei noastre, , , Să asigurăm poporului român un viitor demn, liber, o viaţă îmbelşu- ^ t gată, să acţionăm pentru organizarea pe baza celor mai noi cuceriri ^­i ale ştiinţei şi tehnicii a întregii activităţi economico-sociale !“ ^ \ NICOLAE CEAUŞESCU | PREZENTUL - ADEVĂRATA MÎNDRIE A UNEI BOGATE ISTORII La Mediaş, bustul marelui ginditor progresist şi profesor Stephan Ludwig Roth (1796— 1849) şade în faţa unei impu­nătoare clădiri, cu aspect de cetate medievală : este liceul ce-i poartă numele. Şi, cum să nu ne cheme faima nestinsă a acestui lăcaş de invăţămint a­­testat încă de la 1604, cind a­­părea in documentele vremii ca o „şcoală de tip mediu“ şi al cărui patron spiritual ocupă un loc aparte in istoria invă­­ţămintului transilvănean?! (Co­laborator al lui Pestalozzi la Yverdon — celebrul complex şcolar —, Roth va prelua şi va introduce concepţia pedagogică a marelui pedagog elveţian, la liceul din Mediaş, unde el a fost profesor şi director, a in­trodus un tip nou de educaţie care să ţină seama de persona­litatea şi individualitatea co­pilului, şi un proces instructiv care să activeze „forţele şi dis­poziţiile înnăscute ale copilu­lui“. In viziunea sa, şcoala era locul unde tînărul se dezvolta armonios, pregătindu-se pentru viaţa socială nu numai prin do­­bîndirea unor cunoştinţe teore­tice, ci îmbinînd orele de curs cu o activitate practică, pro­ductivă­. Figură luminoasă de ginditor iluminist, Stephan Lud­wig Roth, istoric afirmat in pe­rioada prepaşoptistă cu o lu­crare de o deosebită valoare ştiinţifică — „Istoria Transil­vaniei — Încercare de o nouă periodizare“, 1846, a militat pentru recunoaşterea limbii ro­mâne ca limbă oficială, fiind vorbită de majoritatea popula­ţiei din Transilvania. Pentru părerile şi convingerile sale cu privire la istoria Transilvaniei, a limbii şi culturii române, precum şi pentru alte idei pro­gresiste, St. L. Roth a fost condamnat de un tribunal mi­litar maghiar şi executat in 1849 la Cluj. In 1979, Liceul „Stephan Lud­wig Roth“ sărbătorea 373 de ani de atestare documentară. Care a fost evoluţia, istoria a­­cestui aşezăm­ânt ? Mai Intii a fost o şcoală numită de tip mediu cu 3 clase (2 inferioare şi una superioară) unde se stu­diau latina, greaca, religia, reto­rica, poetica, muzica — o şcoală de formaţie umanistă în care limba de predare era latina, de unde şi denumirea ei, păstrată mult timp de „şcoală latină“. Ea avea ca profesori un „rec­tor“ şi un „lector“, fiecare cu studii academice. Apoi, şcoala a căpătat amploare, devenind in secolul trecut un liceu cu un pronunţat caracter ştiinţific, conturîndu-se încă de atunci un spirit exigent in rîndul corpu­lui profesoral, preocupat să im- Calitatea învăţămîntului depinde, în primul rind, de noi bunătăţească programele, pro­fesorii medieşeni de la acest liceu avind iniţiativa Înfiinţării consfătuirilor pedagogice pe specialităţi. In 1949 fostul liceu de băieţi devine Şcoala nr. 1 cu secţii in limba română şi germană, cuprinzind toate for­mele de invăţămint, de la clasa I pînă la bacalaureat, pregă­tind în 66 de clase peste 2 200 de elevi. Astăzi, în clădirea construită în 1912, funcţionează Liceul industrial „Stephan Lud­wig Roth“, reprezentind una dintre cele mai bine utilate şcoli din judeţ. Renumit prin disciplină, prin rigoarea pregătirii, spiritul de nobilă dăruire a corpului pro­fesoral, liceul este cu adevărat o cetate a învăţămîntului care nu se sfieşte, ba chiar se mîn­­dreşte a fi cel mai sever liceu din judeţ. Mai mult, nivelul deosebit al pregătirii elevilor care reuşesc să-i treacă porţile, este atit de bine cunoscut incit, cei mai slab pregătiţi, nici nu îndrăznesc să dea admitere. Elevii de la „Roth" sunt mîndri de şcoala lor cu vechi tradiţii şi de lungul şir al absolvenţilor care sunt astăzi „nume mari“ în ştiinţă şi cultură. „Acest liceu este sursa opti­mismului nostru şi izvorul pu­rurea viu al încrederii de viaţă, în viitor, în noi înşine, in for­ţele proprii cu care durăm o civilizaţie socialistă şi contri­buim la creşterea nivelului spi­ritual al poporului“, îmi spunea cu firească emoţie directorul e­­ducativ al liceului, profesorul de istorie Gabriel Popescu, fă­cînd să răzbată prin cuvinte nu numai dragostea unui om al locului pentru această şcoală­­simbol ci şi profunda responsa­bilitate asumată in munca no­bilă şi grea a formării şi per­fecţionării tinerilor pentru viaţă. Liceul industrial „Stephan Ludwig Roth“, are două profi­luri — electrotehnic şi mecanic —, reunind 810 elevi la cursul de zi (în afara celui seral şi a şcolii profesionale), pregătind forţă de muncă specializată pentru numeroasele întreprin­deri ale municipiului Mediaş sau pentru judeţ. Şi, fiindcă aminteam mai înainte de nivelul deosebit de pregătire al elevilor, o singură cifră de dată recentă va înlocui un şir lung de alte exemple : la sfirşitul trimestrului I, la clasa a IX-a A, din 36 de e­­levi. 20 au avut la matematică medii peste 9,10 iar nici unul dintre ceilalţi nu au avut sub 8. Acest obiect de studiu, atit de dificil pentru alţii, este, datorită unor profesori dăruiţi cu harul predării şi unui nestăvilit en­tuziasm, cel care le asigură e­­levilor din acest liceu un exa­men fără „dureri de cap“ la treapta a II-a, dar şi o fru-SIMONA BOARIU (Continuări in pop. a V-a) ANUL XLIV SERIA II Nr. 12 025 LUNI 1 FEBRUARIE 1988 6 PAGINI 50 BANI Profund respect aleasă dragoste, neţărmurită admiraţie, fierbinte recunoş­tinţă faţă de strălucita activitate revolu­­ţionară a tovarăşului Nicolae Ceauşescu Pagina a 3-a Mărturii ale înaltei stime şi preţuiri a personalităţii preşedintelui României Telegrame şi mesaje de felicitare adresate tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu prilejul aniversării zilei de naştere şi sărbătoririi a peste 55 de ani de activitate revoluţionară In pagina a 5-a Personalitatea tovarăşului Nicolae Ceauşescu — simbolul suprem al tinereţii noastre revoluţionare " forja romantismului REVOLUŢIONAR In importanta cuvîntare rosti­tă la adunarea solemnă oma­gială consacrată aniversării zi­lei sale de naştere şi sărbători­rii a peste 55 de ani de activitate revoluţionară, făcînd bilanţul impresionant a! marilor noastre împliniri şi izbînzi, to­varăşul Nicolae Ceauşescu arăta : „Toate măreţele realizări din anii construcţiei socialiste sînt rodul activităţii minunatei noastre clase muncitoare, a ţă­rănimii, intelectualităţii, a muncii unite a întregului popor, care înfăptuieşte neabătut po­litica partidului ce corespunde pe deplin intereselor vitale de bunăstare, de fericire a întregii naţiuni !“ Viaţa a demonstrat şi de­monstrează în chip strălucit ca­racterul profund ştiinţific şi consecvent revoluţionar al te­zei formulate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu potrivit că­reia socialismul se făureşte cu poporul şi pentru popor, o­­mul fiind ţelul suprem a tot ceea ce se întrepinde, subiectul activ al procesului istoric, re­voluţionar. De aici şi atenţia permanentă, rolul de covirşitoare importan­ţă pe care secretarul general al partidului le acordă educării comuniste patriotice, revolu­ţionare a maselor, ca premisă esenţială a înfăptuirii cu succes a Programului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a Româ­niei spre comunism. Creşterea importanţei activi­tăţii teoretico-ideologice in etapa actuală, proiectarea ştiin­ţifică a înaintării României spre comunism, elaborarea unei con­cepţii clare cu privire la căile trecerii treptate la aplicarea principiilor comuniste de mun­că, de viaţă şi repartiţie, la înfăptuirea tot mai fermă a principiilor eticii şi echităţii socialiste, afirmarea­ trăsături­lor omului nou fac mai nece­sară raportarea programatică multilaterală a transformărilor revoluţionare din lumea con­temporană la concepţia mate­­rialist-dialectică şi istorică despre lume, la teoria socialis­mului ştiinţific. „La baza în­tregii activităţi ideologice şi politico-educative — preciza tovarăşul­ Nicolae Ceauşescu — trebuie să stea Programul parti­dului şi Programul ideologic, care reprezintă concepţia ştiin­ţifică, materialist-dialectică a Partidului Comunist Român, precum şi hotărîrile congrese­lor, conferinţelor şi plenarelor Comitetului Central al partidu­lui, alte documente ale partidu­lui nostru, precum şi principiile revoluţionare ale socialismului ştiinţific" Trecerea patriei noastre in noua etapă a realizării Progra­mului partidului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a ţării spre comunism presupune, aşa cum s-a arătat la Congresul al XIII-lea al partidului, dezvol­tarea pe o treaptă superioară a forţelor de producţie, perfec­ţionarea in continuare a relaţi­ilor sociale şi realizarea unei concordanţe cit mai depline în­tre diferite sectoare, intre for­ţele de producţie şi relaţiile so­ciale, ridicarea continuă a cali­tăţii muncii şi vieţii întregului popor. Toate aceste direcţii de acţiune implică, în mod nece­sar, abordarea în spirit creator a problematicii teoretice a edi­ficării socialismului, soluţio­narea novatoare a problemelor specifice fiecărui domeniu de activitate, dezvoltarea şi îmbo­găţirea teoriei revoluţionare in condiţiile concrete în care are loc edificarea noii orinduiri in România. De fapt, luînd in considerare experienţa revoluţiei şi con­strucţiei socialiste in ţara noas­tră şi în cadrul mişcării comu­niste şi muncitoreşti, partidul nostru s-a călăuzit permanent după principiul unităţii dina­mice a adevărurilor generale structurale teoriei revoluţiona­re în contextul luării în conside­rare a condiţiilor istorice naţio­nale proprii fiecărei ţări şi fie­cărui partid comunist. Tocmai înţelegerea dinamismului şi com­plexităţii acestora a şi permis formularea principiilor unei noi aşezări a■ relaţiilor în mişcarea comunistă mondială şi o nouă perspectivă asupra acţiunii re­voluţionare din epoca noastră. „Practica construcţiei socia­liste — arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu — atestă cu putere de netăgăduit că făurirea sa­ prof. univ. dr. AL. BOBOC (Continuare în pag. a V-a) Evenimente în viaţa organizaţiilor U.T.C. - conferinţele de dare de seamă şi alegeri: EXIGENŢĂ, SPIRIT COMBATIV ŞI ANGAJARE PLENARĂ ÎN ÎNDEPLINIREA ANGAJAMENTE­LOR ASUMATE In pagina a 5-a ROMÂNIA SOCIALISTĂ — PATRIA MARILOR NOASTRE ÎMPLINIRI Multă vreme am ştiut că Roz­­novul e oraş. Gratulat de cele două minute cit opreşte accele­ratul ce leagă Piatra Neamţ de Capitală, avind un centru in care blocurile şi spaţiile comer­ciale sunt o prezenţă defel sur­prinzătoare, Roznovul îşi păs­trează, în ciuda titulaturii de co­mună, fasonul de oraş şi o parte din fireştile comodităţi oferite de el. De fapt e o medie, o ima­gine surprinsă in plină mişcare, aparent ezitantă intre obiceiurile agricole ancestrale şi agitaţia nonşalantă a traiului urban, în­tre atracţia îndelung exersată a muncii cîmpului şi cela 8 ore de program din industrie. Sufletul ţăranului nu se schimbă uşor, de unde şi posibila pendulare intre ceea ce este şi ceea ce a mai rămas. Roznovul e un viitor centru agroindustrial. Cu cei aproape 10 000 de locuitori, Roz­novul nu e o localitate mare. Comparaţia trebuie insă făcută cu ce era, să zicem, Roznovul acum 20 de ani, cu satul înşirat de-a lungul şoselei de altă dată, cu plecările masive spre noile obiective industriale construite la Săvineşti sau Piatra Neamţ, ce punea la un moment dat sub semnul întrebării însăşi exis­tenţa comunei. Nu trebuie să deplingem o experienţă tristă, ne spunea Valentina Tudoranu (vicepreşedinta Consiliului popu­lar comunal), ci s-o privim in faţă, să tragem toate învăţămin­tele ce se impun. Nostalgia ora­şului, mindrna pe care o afişea­ză unii cind vorbesc de copiii lor chivernisiţi prin alte locuri, mentalitatea greu de înţeles, darmite de acceptat, conform căreia la ţară nu rămin decit cei fără carte multă şi lipsiţi de spirit întreprinzător, nu pot fi combătute cu vorbe şi discursuri moralizatoare. Pentru asta ai nevoie de fapte, de argumente concrete şi nimeni nu ţi le oferă pe tavă. Trebuie­ să lupţi, să do­vedeşti că le meriţi. Roznovul are la ora actuală 307 aparta­mente, o reţea de 3 kilometri alimentare cu apă curentă, ca­nalizare, spaţii comerciale la parterul blocurilor, suficienta instituţii de culturi şi invăţă­­mint. Prin tot ce facem, trebuie să aducem oraşul în comună, nu invers, in acelaşi timp păstrîn­­du-ne personalitatea, tradiţiile, specificul. Nu construim de dra­gul schimbărilor, ci vrem să propunem un nou stil de viaţă, un grad sporit de civilizaţie şi confort. Altcumva, pretenţiile locuitorilor sunt tot mai mari şi e firesc să fie aşa. Ne preocu­pă in mod deosebit tinerii. Vi­itorul comunei depinde in bună măsură de ei, iar ca să le ceri, trebuie untii de toate să le oferi, de la apartamente şi locuri de muncă, pînă la posibilităţi di­verse de petrecere a timpului liber. Ar fi ruşinos şi nefiresc ca pentru un film sau o seară SORIN PREDA (Continuare in pag. a V-a) încrederea în forţele proprii Geometrii moderne in peisajul urbanistic al municipiului Rimnicu Vîlcea ŢARA ÎN FORMĂ DE INIMĂ DRUMURI ...Fiecare drum al meu a fost întotdeauna însoţit, in momentul acela unic al ple­cării, al primului pas, de semnul neliniştii. Dar îndată ce mişcarea dinţii se consu­ma şi drumul începea să se deruteze, neliniştea dispărea, iar în locul ei se instala, bo­gată, contemplaţia... Mi-a plăcut întotdeauna să mă gindesc la drumurile mele care au însemnat — ca pentru mulţi alţii — fie o descoperire, fie o amintire, o întoarcere sau un om, un muzeu sau un colţ de natură. Găsesc, ca şi alţii, în desenul neobişnuit al drumurilor, semne ale timpului istoric şi ale celui contemporan de­opotrivă, reliefuri spirituale ale unui întreg neam. Dru­murile sunt astfel texte care se cer descifrate şi citite, texte care dincolo de ineren­tele schimbări au un ele ceva statornic ca şi alfabetul însuşi. îmi amintesc de spu­sele lui Sadoveanu din „Anii de ucenicie“ cum că se în­­şală cel care crede că tre­­cind de mai multe ori prin acelaşi loc sau drum, drumul sau locul au rămas aceleaşi. Ştiu cit adevăr al trecerii conţine această afirmaţie, aşa cum ştiu in egală mă­sură că totuşi prezenţa noas­tră intr-un loc sau altul nu rămîne neînsemnată... Un drum pe care l-am re­făcut de două ori in ultimii ani cu o anumită fervoare a fost către Vilcele, o locali­tate din judeţul Olt (despre care, cu excepţia localnicilor, puţini ştiu ceva !...), acolo unde am trăit experienţa primilor ani ai unui profesor care-şi începea cariera di­dactică la ţară. Drumul a început insă întotdeauna, poate paradoxal, poate nu, nu de aici din Bucureşti, ci din Drăgăneşti, localitate a­­flată la 10—15 kilometri de Vilcele. Drăgăneştiul s-a schimbat acum , mi-au spus cunoscu­ţii, am observat şi eu. S-a construit o ţesătorie, desti­nul industrial a mişcat din loc patriarhalitatea caselor cu ziduri alăturate. Am voi- ADRIAN COSTACHE (Continuare in pag. a V-a)

Next