Scînteia Tineretului, aprilie 1989 (Anul 45, nr. 12388-12412)

1989-04-14 / nr. 12399

„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 UN IMPERATIV COTIDIAN - RIDICAREA NIVELULUI PREGĂTIRII PROFESIONALE Obiectiv de primă importanţă pentru întreaga activitate a orga­nizaţiilor U.T.C. — ridicarea continuă a nivelului tehnic şi calita­tiv al producţiei declanşează în toate colectivele muncitoreşti o adevărată competiţie a creativităţii, a respectării stricte a disci­plinei tehnologice şi de producţie, tinerii consacrîndu-şî in mod sistematic preocupările creşterii permanente a gradului de pregă­tire profesională, sporirii competenţei în domeniile la care lu­crează. Aşadar, indicator sensibil al angajării şi mobilizării tine­rilor în vederea atingerii unor parametri tehnici şi calitativi su­periori, pentru o producţie de m­alt randament — receptivitatea tinerilor faţă de nou, descoperirea şi promovarea judicioasă a ini­ţiativei eficiente ; indicator sintetic pentru a cărui realizare îşi conjugă eforturile şi membrii organizaţiei U.T.C. de la întreprin­derea de Alumină Tulcea. RESPONSABILITATE­­ ŞI COMPETENŢĂ In întreprinderea de Alumi­nă din municipiul Tulcea ute­­ciştii reprezintă cam 30 la sută din întreg personalul munci­tor. Ei pot îi întilniţi pe În­treg fluxul de producţie, in locurile cheie, în, faţa cuptoare­lor, la panourile de comandă, in secţiile de calcinare, la C.T.C. Cei peste 400 de utecişti au contribuit, alături de întreg colectivul acestei întreprinderi, la obţinerea Ordinului Muncii clasa X pentru întreprinderea lor in anul 1987, la menţinerea printre fruntaşi şi în întrece­rea socialistă desfăşurată in anul 1988, la realizarea indica­torilor economici pentru pri­mul trimestru al anului, rea­lizare care nu înseamnă numai valoarea înscrisă in planul de producţie, ci şi depăşirea aces­tei valori cu mii de tone alu­mină livrată pentru industria producătoare de aluminiu. Nu numai pentru tineri, dar şi pentru întregul colectiv a­­ceste realizări, prestigiul de care se bucură întreprinderea in cadrul centralei de profil nu ar fi fost posibile fără un efort susţinut, fără o pregătire te­meinică a tuturor oamenilor muncii din întreprindere, fără competenţă şi responsabilitate. Revenind la măsurile iniţiate de organizaţia U.T.C. pentru creşterea calităţii şi competi­tivităţii producţiei, acestea au însemnat cuprinderea unei game largi de preocupări, în­­cepind cu realizarea calificării şi ridicarea continuă a pregă­tirii profesionale a uteciştilor şi pină la antrenarea unui nu­măr cit mai mare de tineri în activitatea de cercetare şi crea­ţie, creşterea eficienţei iniţia­tivelor uteciste atît in scopul stimulării pregătirii profesio­nale, cttt şi ăl participării tine­rilor la realizarea in condiţii calitativ superioare a întregii producţii a întreprinderii. Preocuparea sistematică pen­tru calificarea superioară a ti­nerilor se poate desprinde şi din modul de organizare a Po­litehnicii muncitoreşti, formă de pregătire complexă. Poli­tehnica muncitorească cuprin­­­­de­­şi în acest an cursuri de ca­lificare în meseria de operatori chimişti şi cursuri de perfec­ţionare in toate meseriile prac­ticate în întreprindere. La cursurile de calificare parti­cipă 20 de tineri, iar la cele de perfecţionare toţi uteciştii. Te­matica cursurilor de perfecţio­nare este ancorată în activita­tea concretă, adaptată la spe­cificul muncii ce se desfăşoară in secţiile şi atelierele­ între­prinderii. Alături de formulele consacrate ale cursurilor sus­ţinute de specialişti, de fiecare dată specialişti tineri, au loc dezbateri şi adevărate colocvii de specialitate in cadrul cărora tinerii pun­ întrebări, învaţă, işi completează şi îşi lărgesc orizontul de cunoaştere propu­­nind adesea ei înşişi temele unor dezbateri viitoare. Aceste acţiuni organizate pe meserii au cuprins şi cuprind şi tinerii care au optat pentru policalifi­care, recunoscînd in aceasta una dintre însuşirile de bază ale specialistului modern, ca­pabil să se adapteze rapid şi e­­ficient cerinţelor complexe ale progresului în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea. Eficienţa modului de organi­zare şi­­desfăşurare a activi­tăţii de pregătire şi perfecţio­nare profesională s-a văzut clar nu numai in depăşirea sistema­tică a planului economic al în­treprinderii la toţi indicatorii, ci, mai mult decit atit, in valorifi­carea nivelului de pregătire a tinerilor prin acţiuni susţinute­­ mărturii concrete ale iniţiativei şi responsabilităţii uteciste. DIMENSIUNILE CONCRETE ALE INIŢIATIVEI UTECISTE ..Faptul că in secţia „Calci­nate“ organizaţia U.T.C. are un „Cuptor al tineretului“, în sec­ţia „Evaporare“, la instalaţia de producere a sulfatului de alu­miniu lucrează numai utecişti in cadrul iniţiativei „Schim­bul tineretului“ demonstrează că tinerii din întreprinderea noastră se bucură de încrederea colectivului de muncă, ne spune secretarul comitetului U.T.C, Gheorghe Pirigu. Iar această încredere este susţinută cu ar­gumentele competenţei profe­sionale, ale deplinei cunoaşteri a cerinţelor locului de muncă, ale atribuţiilor specifice fiecă­rei meserii. Această competen­ţă tinerii au căpătat-o şi prin acţiunile organizate numai de organele şi organizaţiile U.T.C. Mă refer concret la Politeh­nica muncitorească, dar nu nu­mai la aceasta, ci la întreaga gamă de activităţi desfăşurate de organele şi organizaţiile U.T.C. subsumate pregătirii profesionale, perfecţionării a­­cestei pregătiri“. Aşa cum afirma secretarul comitetului U.T.C. in toate cele 39 organizaţii se desfăşoară permanent acţiuni uteciste ca tematică profesională care conduc la creşterea pregătirii profesionale, la perfecţionarea continuă a acestei pregătiri. Este vorba in primul rînd de toate iniţiativele uteciste care au ca obiect disciplina de pro­ducţie şi disciplina tehnologică, despre participarea tinerilor la concursurile profesionale, des­pre toate celelalte activităţi formativ-educative subsumate acestui obiectiv. .Chiar ,adună­rile generale acordează -ţ pro­blematica pregătirii şi perfec­ţionării profesionale, analizind con­cret modul in care fiecare utecist înţelege să se autode­­păşească, să dea producţie care să corespundă in totalitate e­­xigenţelor de calitate impuse. Pentru fiecare tinăr din această organizaţie U.T.C. calitatea fie­cărei faze tehnologice în flu­xul de producţie al aluminei reprezintă certificatul de matu­ritate profesională, de atestare a competitivităţii şi responsa­bilităţii in profesie.. Nu există in rindul celor peste 400 de u­­tecişti tineri care să nu cu­noască vreo operaţie pe fluxul tehnologic, caracteristicile uti­lajelor şi instalaţiilor cu care lucrează. Iniţiativele utecist­e, preocu­parea continuă pentru pregăti­rea şi perfecţionarea profesio­nală înseamnă şi perfecţiona­rea, inovarea, reproiectarea unor repere la utilajele şi in­stalaţiile din dotare. Dintre ultimele acţiuni de creaţie teh­­nico-ştiinţifică ale tinerilor de aici amintim lucrarea lui Mă­ricel Vicol, care a reproiectat sistemul de ungere la reducto­­rul RV 3, lucrarea lui Dumi­tru Rubanschi, de introducere a schimbătoarelor de căldură. Pe baza lucrării de reproiec­­tare a sistemului de ungere la reductorul RV 3 au fost orga­nizate două acţiuni uteciste de recondiţionare a unui asemenea reductor, acţiuni a căror va­loare se ridică la peste 100 mii lei. Şi exemplele ar putea conti­nua pentru că afirmarea spiri­tului de iniţiativă, dublat de o serioasă competenţă­­ profe­sională, implicarea directă in problemele majore ale produc­ţiei cu siguranţa pe care ţi-o dă buna şi foarte buna pregă­tire profesională sunt atribute fireşti ale muncii şi vieţii a­­cestei organizaţii U.T.C. CRISTINA BALINT Organizaţiile U. T. C. în munca lor de zi cu zi STEF la cea de-a XlI-a ediţie Focşanii, inima Ţării Vrancei, perimetrul de suflet asociat ideii de unitate naţională la aceeaşi cotă înaltă cu Alba Iulia, „ţine afişul“ mişcării tea­trale de amatori printr-o ini­ţiativă singulară şi meritorie, o stagiune de teatru a elevilor de liceu, ajunsă de-acum la cea de a XII-a ediţie. Afinitatea oamenilor locului pentru actul teatral işi trimite rădăcinile spre mijlocul secolu­lui trecut cind Matei Millo şi-a purtat „căruţa cu paiaţe“ şi prin tirgul Focşanilor, evenimentul generind prin timp multiple ilustrări ale sus-zisei afinităţi, inclusiv înălţarea unui edificiu teatral aflat şi el la această oră într-o amplă şi binevenită restaurare. Dar, tot la ora actuală, aici, pe malul Milcovului, funcţio­nează cu realizări meritorii un Teatru popular unde — liant fi­resc — am întilnit interpreţi formaţi la şcoala STEF-ului. STEF, adică o idee născută acum 12 ani şi transformată in realitate de către Comitetul municipal al U.T.C., ziarul „Milcovul“, Inspectoratul şco­lar judeţean şi Comitetul mu­nicipal de Cultură şi Educaţie Socialistă, o idee în urma căreia fiecare, liceu din cele opt exis­tente în Focşani trebuia să pre­zinte in cursul unui an şcolar o piesă din repertoriul naţional. Trebuia şi... s-a şi îndeplinit. In stagiunea inaugurală s-au abordat lucrări ale unor nume prestigioase din dramaturgia contemporană : Horia Lovines­­cu, Aurel Baranga, D. R. Po­­pescu şi alţii. In actuala stagiune, încorpo­rată benefic marelui Festival naţional „Ciitarea României“, opţiunile repertoriale ale licee­lor focşănene omagiază eveni­mentele majore ale anului: ani­versarea a 45 de ani de la vic­toria revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifas­cistă şi antiimperialistă, Con­gresul al XIV-lea al Partidului Comunist Român, centenarul Mihai Eminescu. Stagiunea a debutat in ianuarie cu „Oame­nii înving“ de Al. Voitin, in montarea formaţiei de teatru a Liceului de matematică-fizică „Al. I. Cuza“, a continuat în februarie cu „Decebal“ de Mihai Eminescu (Liceul „Unirea“) şi „Oameni care tac“ de Al. Voi­tin (Liceul industrial nr. 5), în martie cu „Colegii“ de Vidrel Savin (Liceul industrial nr. 3) şi „Simple coincidenţe“ de Paul Everac (Liceul industrial nr. 4), în aprilie cu „Sfintul Mitică Blajinul“ de Aurel Baranga (Liceul industrial nr. 1) şi Se va încheia în mai cu „Omul care a văzut moartea“ de Vic­tor Eftimiu (Liceul industrial nr. 2), şi „Opinia publică“ de A. Baranga (Liceul economic). Spectacolul de gală, corolar al eforturilor celor peste 80 de In­terpreţi, este programat pentru ziua de 26 mai. Rîndurile de faţă nedorindu-se a se constitui intr-o cronică de specialitate — ceea ce nu-1 împiedică pe reporter să men­ţioneze bucuria intilnirii unor veritabile talente printre tine­rii interpreţi — să ne mărgi­ Reporter în actualitatea culturală nim a consemna citeva ginduri ale celor implicaţi in această lăudabilă Întreprindere. „Ca elevă am jucat teatru pe scena Teatrului Municipal în cadrul formaţiei pe care acum, ca profesoară, o îndrum în lu­mea mirifică a Thaliei. Anul trecut am luat premiul 1 cu „Fata morgana“ a lui Dumitru Solomon. Elevii din formaţia noastră sunt foarte buni la în­văţătură. Chimia, matematica, fizica, poezia constituie pasiuni pe care fiecare dintre ei le si­tuează la acelaşi nivel cu tea­trul. Ei se pregătesc intens pen­tru olimpiade, mulţi au obţinut locuri de frunte, toţi se pregă­tesc să devină specialişti de nădejde în profesiunile pentru care optează, dar teatrul va râ­­mine apropiat sufletului lor pentru totdeauna. Noi, profeso­rii, vedem in pasiunile lor mu­gurii viitoarelor preocupări care, de ce să n-o spunem, vor duce mai departe renumele liceului nostru“. (Aurelia Ciută, profe­soară, Liceul „Al. I. Cuza“). „Pasiunea mea pentru teatru o datorez lui Eminescu. In ma­rea mea iubire pentru poetul naţional l-am descoperit ca dramaturg. Lui Eminescu îi datorez urcarea mea pe sce­nă. Am interpretat rolul lui Decebal, cu toate resursele de care dispuneam. Pasiunea mea este fizica şi am optat pentru acest domeniu. Bineînţeles, nu voi înceta să joc teatru, dar numai cu amator“. (George Vasiliu, clasa a XI-a, Liceul „Unirea“). „După cunoştinţele mele o astfel de stagiune a elevilor nu există in altă parte în ţară. Pină acum piesele prezentate sunt apropiate valoric din punct de vedere al interpretării şi sperăm să continuăm tot aşa pentru a omagia şi noi prin aportul nostru marile eveni­mente ale anului, înţelegerea unui personaj dintr-o piesă de teatru apropie elevul, adoles-­ centul de înţelegerea sufletu­lui omenesc, de surprinderea nuanţelor acestei armonii care este omul, apropierea de nişte modele pe care le oferă drama­turgia, pe de o parte, iar pe de altă parte, munca pe care o depun pentru o interpretare cit mai frumoasă, cît mai întreagă, ii obişnuieşte cu o muncă de performanţă care le va fi de mare folos şi le este deja in însuşirea cunoştinţelor specifice profesiunii spre care se în­dreaptă. A munci şi a munci dezlănţuit este marea victorie a acestei modalităţi artistice pe care şi-o asumă tinerii noştri interpreţi“. (Costel Apostolescu, profesor, Liceul „Unirea“). O mare victorie in lupta pen­tru formarea omului viitorului. Omul viitorului trebuie să fie un om complet, un om sensibil şi un om „al specialităţii“ In acelaşi timp, Tinerii Focşani­lor, îndrăgostiţii de teatru, se doresc deplini şi îşi împlinesc această aspiraţie şi prin teatru, şi prin poezie, şi prin descifra­rea poeticii ecuaţiilor. Ei se gă­sesc in actualitatea fierbinte a timpului nostru, prin ceea ce fac trăiesc la cota evenimente­lor care ne dinamizează pe toţi şi se manifestă ca oameni implicaţi în tot ceea ce se în­­tîmplă la această oră pe pă­­mintul nostru. PETRU IDRICEANU in scenă, elevi ai Liceului „Unirea“ din Focşani, primind binemeritate aplauze in finalul reprezenta­ţiei cu piesa „Decebal“ de Mihai Eminescu Roșiori de Vede SIMPOZION Marile obiective economice şi social-edilitare construite în ul­timii ani, ctitorii ale Epocii Nicolae Ceauşescu, conferă azi Bucureştiului imaginea unei capitale moderne, a unui oraş în plină dezvoltare. O incursiu­ne tematică despre noile plat­forme industriale şi şantiere de construcţii, despre numeroasele acţiuni de modernizare a con­stituit cadrul de dezbatere al simpozionului recent desfăşurat la întreprinderea Automatica, sub genericul „Municipiul Bucu­reşti pe coordonatele dezvoltă­rii multilaterale, ale înfloririi economice, sociale şi urbanis­tice in anii Epocii Nicolae Ceauşescu“. „Bucureşti. Capita­la nouă a unei ţări milenare“ a fost tema dezbaterii organizate de Centrul de creaţie şi cultură socialistă „Ciitarea României“ al sectorului 5, in cadrul căreia au fost prezentate marile realizări obţi­nute in anii glorioşi ai con­strucţiei socialiste. De aseme­nea, la întreprinderea Semănă­toarea a avut loc o masă ro­tundă pe te­ma „Bucureşti la 45 de ani de la revoluţia de elibe­rare socială şi naţională, an­tifascistă şi antiimperionistă şi in anul celui de-al XIV-lea Congres al Partidului Comu­nist Român“, la care au parti­cipat muncitori, ingineri, arhi­tecţi, cadre didactice, un nu­meros public. (Agerpres) Ştiinţa — tehnică — producţie Un centru judeţean de calcul electronic are, printre scopurile sale mai importante, misiunea de a proiecta si implementa apli­cari tehnice-economice in unităţile din teritoriu. Adică atunci cind centra. Pentru a rezolva cererea (care ia forma unui contract), centrul judeţean caută mai mnti­ programe in biblioteca naţională şi dacă acestea nu există, specialiştii săi elaborează programe noi. La Centrul Judeţean de Calcul Electronic Vîlcea există un ate­lier de proiectare, unul de programare, o secţie de exploatare şi o grupă de invăţămint. Fiecare dintre aceste sectoare are un obiect propriu şi distinct de activitate. Cei de la proiectare analizează problema de la un capăt la altul şi realizează pachete de programe pentru a fi implementate. Atfilerul de programare este compus in proporţie de 90 la sută din ingineri specialiști in automatizări. Ei elaborează programe pentru implementare în conducerea cu calcu­latoare de proces a proceselor tehnologice. In cazul nostru, pre­ponderentă este Industria chimică. Secţia de exploatare are in flotare calculatoarele mari PEI.I* o ?i?, minicalculatoarele coral s­­tân­­ga a de microcalculatoare şi terminale de producţie ro­mânească pentru care se fac pregătiri si Culegeri de date, se pre­lucrează date, se teleprelucrează date cu unităţile din judeţ, se asimilează componente şi repere in vederea înlocuirii importului. Această secţie asigură întreţinerea şi depanarea in service propriu a echipamentelor din gama micro. „Jar si studiez toată viata“. Acest citat din Hipocrat a fost ales pentru a fi pus deasupra intrării in etajul care adăpos­teşte „statul major“ al centru­lui. El reprezintă aici nu nu­mai un deziderat sau o chema­re uşor desuetă ca formă de prezentare, ci chiar o realitate. Despre faptul că in acest cen­tru se învaţă în permianenţă se ştie, in tot judeţul Vîlcea şi datorită unor schimburi de ex­perienţă în toată ţara. Pentru organizarea bună a acestei ac­tivităţi există grupa de invă­­tămint al cărei şef este ingi­nerul Mihail Rizoiu. Consiliul Oamenilor Muncii a adoptat documente care reglementează modalităţile de activitate în domeniu. Iniţiatorul ideilor si cel mai puternic susţinător al lor a fost şi rămine directorul centrului, doctor, in fizică şi e­­conomist Dorel Mihai Constan­­tinescu. Grupa de invăţămint a fost­ constituită prin 1987, la doi ani de la înfiinţarea centrului. Ea se ocupă cu perfecţionarea per­sonalului propriu şi cu aborda­rea asistenţei pe linia perfec­ţionării sau calificării pentru oamenii muncii din exterior. Specialiștii cu studii superi­oare din centru se intilnesc o dată pe săptămina. în cadrul acestor întilniri sunt analizate teme pregătite de fiecare ana­list, programator sau inginer de sistem, teme care au o apli­cabilitate imediată sau ulterioa­ră. Conform regulamentelor e­­manate de către organul colec­­tiv de conducere, se dau note de către ceilalți colegi. Siste­mul de hotare este atit de ri­guros incit nu dă posibilitate prea mare de mișcare factoru­lui subiectiv. Spre exemplu , trei ingineri prezintă tema „Conducerea cu calculatorul a instalaţiei pilot“. Din analiza ei rezultă că această lucrare a întrunit 8,5 puncte şi, deci, se poate nota între 8,50 şi 10. Fi­ecare primeşte un fluturaş de notare şi se dau note in acest interval. Se face o medie. Spe­cialistul (Sau grupul de specia­lişti) care a întrunit cea mai mare medie pe un trimestru este premiat pe trimestrul res­pectiv din fondul de 2 la sută. Cei care întrunesc medii sub 7 nu pot fi premiaţi în cadrul în­trecerii socialiste. Toate măsu­rile luate pentru continua per­fecţionare a cadrelor au sco­pul de a cointeresa specialiştii in realizarea în avans a con­tractelor, de a crea un fel de bancă de idei care pot fi de fo­los in etapele ulterioare de ac­tivitate si de a-i pune pe aceş­tia in situaţia de a ţine pasul cu imensul volum de informa­ţii care apare în acest domeniu. Folosirea locuţiunii „imens Vo­lum de informaţii“ nu este de­loc intimpl­atorie pentru că, după cite aflăm de la directo­rul adjunct tehnic, ciberneti­­cian Marin Dogaru, in proble­me de calcul electronic şi de folosire a calculatorului la fie­care doi ani se produce o du­blare a informaţiei. Aceasta poate părea o problemă simplă atunci cind este vorba de zeci de informaţii, dar nu mai este deloc nici simplă şi nici como­dă cifra care depăşeşte mii de informaţii. Colaborarea omului cu calculatorul il eliberează pe om de munca fizică, in schimb il obligă la un efort intelectual redutabil, efort la care nu fac faţă decit cei care sunt dotaţi şi sunt şi hotărîţi în acest sens. De aceea, la acest centru jude­ţean, cei care nu pot face faţă ritmului de învăţare „se auto­­elimină“. Fără supărare şi fără şicanări. Există aici un mediu corect şi plin de interegere care ii determină pe cei care vede că nu poate să vină la condu­cere şi să spună „îmi pare rău, dar nu pot ţine ritmul“. Ceea ce arată foarte mult despre ca­litatea acestui colectiv care în­truneşte multe caracteristici care sâ-1 definească la nivelul unui colectiv model in infor­matica românească. Centrul judeţean nu este foarte, vechi. El a fost înfiinţat in 1985 prin transformarea fos­tului oficiu­ de calcul judeţean subordonat centrului de la Pi­teşti. După cum ne relatează Marin Dogaru, noul centru de abia înfiinţat a intrat imediat în competiţie cu celelalte cen­tre judeţene de calcul electro­nic şi in 1986 a ocupat locul trei pe tară in întrecerea socia­listă. Anul următor a adus un loc patru, iar in viitor se speră la locuri mai bune. „Fără lipsă de modestie, din punct de vede­re al dotării şi al pregătirii ca­drelor, ne aflăm clar intre pri­mele zece centre din tară. Iar în legătură cu dotarea trebuie arătat ,că o contribuţie deose­bită în această direcţie au a­­vut-o organele locale de­ stat, precum şi comitetele judeţene şi municipal de partid. Pe o a­­semenea dotare trebuie să lu­creze adevăraţi specialişti, dor­nici de a tine pasul cu noul. Pentru faptul că media noas­tră de virstă arată că suntem­ un colectiv tinăr, s-a putut­ im­plementa un stil de activitate in care dorinţa de afirmare să fie creată şi stimulată. Este a­­devarat că la noi vin specia­lişti bine pregătiţi incă din fa­­°omuni caru manifestă unuffOSZe dată de pro­tesie. tar lingă aceste calităţi ei trebuie să manifeste disponibilitatea de a lucra in colectiv. Nu trebuie să se înţeleagă insă că efor­tul a fost numai al nostru. De altfel, acest, lucru ar fi şi im­posibil pentru­ că nu sintem­ in primul rind o unitate de invâ­­ţâmint, ci una de producţie. De aceea, tot personalul a urmat cursuri de specializare sau de perfecţionare la alte centre din ţară, iar o parte dintre ingi­neri şi tehnicieni a urmat a­­ceste cursuri la firrrta ROD­­ROMCONTROL-DATA şi la­ FF.PER Bucureşti. Dar proble­ma permanentei pregătiri a for­ţei de muncă este prioritară. Numai in acest fel am putut să menţinem relaţii contractuale cu peste 80 de beneficiari, pro­­iectind si prelucrând peste 160 de aplicaţii in toate domeniile de activitate. An de an ne-ara realizat toti indicatorii finan­­ciar-contabili şi chiar i-am­ de­păşit“. Ar mai fi multe de spus des­pre felul în care înţeleg să se autoinstruiască oamenii muncii de la Centrul Judeţean de Cal­cul Electronic Vilcea. Cadrele medii sunt testate in cea mai mare parte cu... calculatorul, aceste testări au loc căptăml­­nal, locul întii la cel mai bun programator din ţară ne 1988 a fost ocupat de către un mate­matician de aici, ca si locul in­­tii intre, operatorii culegere date, ca si locul doi intre ope­ratorii calculator. Acest centru este mai mult decit o unitate economică ale cărei rezultate­­duc la aprecieri bune din par­tea vilcenilor : ea este şi con­tinuă să fie un model pentru toate unităţile similare din ţară şi, chiar mai mult, este un mo­del al viitorului care a fost prins din urmă. VASILE NEAGOE UN CENTRU DE CALCUL CARE A TRAS VIITORUL SPRE EL VINERI 14 APRILIE 1989 CREAŢIA - ADEVĂRATA VOCAŢIE A TlNĂRu­lu­I SPECIALIST Rini pot fi văzute doar prin reviste de modă cu pagini lu­cioase $i iti­ens colorate. Aici, in interioare sofisticate, lingă o pă­lărie florentină sau o risnită de cafea cu sertar mai poate fi vă­zut un fier negru de călcat de sub al cărui capac se iţesc un buchet de imortele sau nişte mărgele policrome, din sticlă. Singur, astăzi, în epoca micropro­cesoarelor, nu mai fabrică ni­meni asemenea obiecte, dar, iată ce poli citi, nu fără oarecare nostalgie, intr-o cărţulia despre Buzău . ..întreprinderea «Meta­lurgicii» din Buzău, construită pe lacul unei fabrici existente înainte de 1048, este profilată in producţia de bunuri de larg con­sum (75 la sută din producţia să). Apreciate pe piaţa internă, dar şi peste hotare, sunt fiarele de călcat, cu cărbuni (este singu­rul furnizor din Europa), dife­rite articole de lucerie, maşini de gătit şi sobe de încălzit, pre­cum şi diferite tipuri de verme­­rele, stingătoare pentru incendiu etc.“. Contrar aparenţelor, rea­litatea reflectată în aceste rin­­­duri nu este atit de îndepărtată, pasajul selectat de noi fiind ti­părit in monografia din 1071 a Buzăului, deci cu numai 18 ani in urmă. La o distanţă în timp de nici patru cincinale, înfăţişa­rea întreprinderii care se m­i­­­­ărea că exportă fiare de Călcat cu cărbuni este intru totul schimbată. Vizita din 1­976 a secretarului general al partidu­lui, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la Buzău, a însemnat şi pentru istoria întreprinderii „Metalur­gica“ o filă nouă. Pe locul unde in acel an se întindea încă o mlaştină buruienoasă, astăzi se ridică atelierele de modelărie şi S.D.V.-uri. In urma indicaţiilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu, s-a trecut la reorganizarea flu­xului de producţie, la moderni­zarea dotărilor existente, la în­fiinţarea unor secţii noi. Au crescut in mod remarcabil com­plexitatea şi calitatea produse­lor, un ritm direct proportional cu creşterea competentei profe­sionale şi a gradului de conştiin­ţă ale oamenilor muncii. „Odată, cu creşterea în dimen­siuni a întreprinderii — ne spu­nea inginerul Dan Cum, secre­tar al Comitetului U.T.C. — a avut loc şi o puternică întineri­re a forţei de muncă. Anual se încadrează la noi circa 100 de absolvenţi ai liceului pe care il patronăm. Mai bine de jumăta­te din inginerii noştri sunt sta­giari, specialişti care aduc cu ei din facultate cunoştinţe proaspe­te şi un elan nou in căutarea celor mai eficace mijloace de îmbunătăţire a procesului pro­ductiv. De la mijloacele rudi­mentare cu care se lucra aici acum două decenii s-a trecut la mecanizarea operaţiilor, şi, iată, in curind vom trece şi­ la robo­tizare“. Nu exagerează deloc in­ginerul Dan Caza Cină vorbeşte de robotizare. Robotul de sudură care se află acum, in fază de probe a fost conceput şi reali­zat de un grup de inimoşi for­mat din inginer­ii Reth­ed Năsta­­se, Ştefan Uniurianu, Romeo Istrate şi Avram Meiroşu. El va înlocui munca a şase oameni. Principalul educator, munca executind lucrări de o calitate ireproşabilă, însuşi preşedintele comisiei profesional-ştiinţifice, inginerul Ionel Ioniţă, este cel care dă tonul in efortul concer­tat de a spori zestrea întreprin­derii cu noi şi noi roade ale in­­teligenţei tehnice puse in slujba modernizării fluxurilor tehnolo­gice. Una din realizările sale importante este „Pistolul de vopsit suprafeţe interioare“, lu­crare încununată cu menţiune la concursul judeţean de creaţie tehnico-ştiinţifică şi primită cu interes atit la Consfătuirea na­ţională de invenţii şi inovaţii de la Reşiţa, cit şi la Sesiunea in­terjudeţeană de referate şi co­municări tehnico-ştiinţifice de la Buzău. Sigur că menţiunea nu l-a mulţumit pe inginerul Ion­iţă, drept pentru care, următoarele două lucrări, pe care le-a pre­zentat in cadrul ..Săptăminii şti­inţei şi tehnicii pentru tineret“, au obţ­inut două locuri­­. Unul dintre concurenţii săi cei mai re­dutabili este chiar tânărul său coleg, inginerul Bică Turcu, so­sit in întreprindere cu abia doi ani in urmă. ..Cartea de vizită“ pe care a prezentat-o a fost o lucrare privind ..Modificarea in­stalaţiei hidraulice la ferăstraie FCA 880". Aceste ferăstraie pre­zentau, din fabricaţie, unele mici imperfecţiuni, care impietau a­supra bunei lor funcţionări. N-a stat mult pe ginduri inginerul Bică Turcu şi a conceput un re­glaj îmbunătăţit al acestor uti­laje, asigurindu-le o funcţiona­re automată, fapt care s-a tra­dus prin eliminarea muncii fizi­ce, ca şi prin dublarea produc­tivităţii muncii, avind in vedere creşterea preciziei de debitare care elimina total pierderea de materiale. Odată încheiată cu bine această „probă“, inginerul a trecut la lucrări de anvergură. A stat şi s-a sfătuit cu lăcătuşul Petre Radu şi cu electricianul Marius Radu, şi-a dat fiecare cu părerea, s-au concentrat, au mai judecat o dată şi aşa a apărut „Standul de probe pentru com­ponente şi instalaţii, hidraulice“, pe care întreprinderea il aştepta de mai multă vreme. Mai exista un stand asemănător la I.C.T.C.M. Bucureşti, atâta doar că acela era format din compo­nente aduse de peste hotare, pe cind cel al tinerilor de la „Me­talurgica“ era construit in exclu­sivitate din componente autoh­tone. Eficienta anuală a inova­ţiei este de circa un milion lei numai pentru verificarea şi re­­conditionarea aparaturii hidrau­lice din întreprindere, standul poate fi insă utilizat şi in co­laborare, aducind considerabile beneficii celorlalte unităţi care se folosesc de asemenea instala­ţii. Deşi pasionat, de hidraulică, inginerul Bică Turcu n-a scăpat ocazia să-şi manifeste capacita­tea creatoare şi in alt domeniu. De pildă, de peste 15 ani se fa­brica la „Metalurgica“ un brăz­­dar de plug alcătuit din dispozi­tive depăşite. Împreună cu lăcă­tuşul Gheorghe Grosu, inginerul Turcu a reuşit să reducă în mod sensibil manopera, noul dispozi­tiv asigurând efectuarea tuturor operaţiilor dintr-o singură prin­dere. Dar, că să descriem pe larg tot ce se face aici in mate­rie de creaţie tehnico-ştiinţifică, am avea nevoie de un almanah, fiindcă inteligenţa creatoare, pa­siunea pentru nou au devenit deja o chestiune de atmosferă, o legitimare a calităţii de tinăr specialist. Ceea ce putem spune cu certitudinea că nu greşim, este că aici lucrează tineri de milioane şi nimic din eferves­cenţa cotidiană nu mai aminteş­te de zilele aproape uitate cind aici se fabricau desuete fiare de călcat cu cărbuni. G. HUREZEAN Cum se învaţă meseria de învăţător? Intr-un ipotetic top al prime­lor opţiuni profesionale în hin­dul copiilor, meseria de învăţă­tor stă la loc de cinste, încu­rajate sau nu de părinţi, aceste pulsaţii, indice şi nostime pină la un punct, reuşesc să conden­seze uneori într-o conduită per­severentă şi matură, dincolo oricum de nostimadele virstei şi falsa dilema a intrebării­­ş­ablon : „ce vrei să te faci cind 0 sa te faci mare La Liceul pedagogic din Blaj, spre exemplu, majorita­tea elevilor chestionaţi au in­vocat in răspunsurile lor tocmai aceste visuri şi idealuri de copilărie, cu o fermitate care ne-a dat cel puţin de gîndit. Sigur că nu stă­mn puterea noastră să demontăm acum întreg mecanismul psiho-peda­­gogic al orientării şcolare şi profesionale, dar, aşa cum ne spunea şi directoarea Natalia Comsa, alegerea meseriei de învăţător este o întreprindere mult mai gravă şi mai respon­sabilă decât o simplă declaraţie de bune intenţii şi de viziuni vădit idilice... „Experienţa ne permite să afirmăm că o atare opţiune profesională are în anumite cazuri şi alte raţiuni sau interese de moment, încă domină falsa impresie că me­seria de învăţător ,este uşoară şi, pină la urmă, mai comodă decit alteia. La toate acestea se adaugă (tot comparativ) spe­cializarea rapidă, satisfacţia Teme pentru acasă imediata de a te şti inclus in­tr-un colectiv didactic chiar după absolvirea liceului etc. Mai puţin se gindesc cei in cauză la calităţile (inclusiv fi­zice) necesare profesiunii, la dragostea faţă de copii, la nivelul şi complexitatea cunoş­tinţelor pe care trebuie să le aibă. Iată de ce, la admiterea în orice liceu de profil pedago­gic, elevii sunt mai intii invitaţi să susţină patru probe de apti­tudine : dicţie, desen-caligrafie, muzică, rezistenţă fizică. Nu suntem­, ce-i drept, Institut de Artă Dramatică şi Cinematogra­fică, dar aceste probe (in ciuda subiectivismului lor con­ţinut) sunt absolut necesare. Un învăţător trebuie să fie un om complet, un model pentru cei mici. în plus, lui i se cer toate calităţile necesare unui bun animator cultural , de la pasiu­ne, pină la acel indicibil talent artistic. E adevărat, anumite calităţi se mai educă şi se for­mează de-a lungul anilor, dar manifestarea lor plenară pre­supune o bază nativă adecvată. Probele susţinute de elevi la admitere sunt un indiciu preţios. E necesar insă ca ele să câştige în conţinut şi implicare. Alt­cumva, riscăm că ele să devină ineficiente, golite cumva de sens. S-ar impune, de pildă, o probă complexă, care să pună in evidenţă existenţa anumitor calităţi umane. E suficient să pui elevul in situaţia de a se juca şi de a crea legături afec­tive cu cei mici. Un ochi ex­perimentat poate lesne observa capacitatea şi gradul de comu­nicare realizat, autoritatea şi modul de a se impune în faţa copiilor etc. Cine işi închipuie că viaţa de elev intr-un liceu pedagogic este uşoară se înşeală profund. Priviţi din curiozitate un catalog de clasa a XII-a şi veţi observa 24 de poziţii. Pe lingă obiectele de cultură gene­rală apar ca obiecte distincte mai multe metodici, pedagogie, psihologie, două istorii etc. Volumul de muncă este imens, mai cu seamă că tot ce ţine de­ pregătirea cultural-artistică sau cea de pregătire profesio­nală se face in afara orelor de clasă şi are un caracter obliga­toriu. Că avem elevi foarte buni este dincolo de orice în­doială. In primul trimestru, spre exemplu, toţi cei 133 elevi de la profilul pedagogic au termi­nat cu medii peste 7. De ase­menea, la faza judeţeană a olimpiadelor pe obiecte am participat cu 87 de elevi, 5 dintre ei reprezentindu-ne mai departe, la faza republicană. Rezultate deosebit de bune avem pe linie cultural-artistică (un liceu funcţionind 20 de for­maţii, un teatru de păpuşi etc.) dar pină la urmă nu aceste performanţe şcolare luate in sine contează, cu­ modul de a le integra pregătirii de ansam­blu a viitorilor învăţători. Cum e şi firesc, accentul cade pe specialitate. Liceul pedagogic Blaj are avantajul unei struc­turi adecvate, care conţine 8 grupe de preşcolari, 12 clase de aplicaţie (ca bază principală de tactică), 12 clase gimnaziale,­­ plus, elevii noştri desfăşoară şi alte forme de practică, cum ar fi cea comasată, la şcolile generale (1, 4, 5) din Blaj sau din Mănărade, Sînmiclăuş etc. Experienţa didactică se ciştigă cu greu în sute de lecţii apli­cative, in ore de asistenţă şi de muncă la catedră. Ritmul este pe alocuri sufocant. In tot cazul, responsabilitatea noastră e prea mare pentru a permite pină şi cel mai mărunt rabat de la calitatea întregului proces in­structiv-educativ. Cine doreşte cu adevărat să devină învăţă­tor trebuie să se adapteze acestui ritm şi să fie la fel de bun în orele de clasă, la cate­dră, în diversele activităţi şti­inţifice şi culturale. In această meserie nimic nu este lipsit de importanţă. Infirmind prover­bul,­­un bun învăţător trebuie să se priceapă la toate, inclusiv să-şi realizeze singur materia­lul didactic, de care — printre altele — se ocupă in cadrul unui cerc special, condus de profesorul Gavril Revalc. Exi­genţele sunt deosebit de mari, dar şi condiţiile de studiu sunt pe măsură. Liceul nostru, care in acest an a împlinit deloc neglijabila virstă de 235 de ani, se poate mindri cu o frumoasă bază materială (completată mai nou cu 4 calculatoare) şi cu un colectiv didactic de excepţie, format in majoritate de către profesori cu gradul didactic I, plus doi doctori în geografie (Mircea Stroia) şi română (Ion Buzaşi), autori de cărţi şi lu­crări ştiinţifice, un foarte tinăr şi capabil profesor de matema­tică (Andrei Teleman) etc. Dincolo de aceste amănunte, un lucru e cit se poate de clar — în meseria de învăţător nu se poate trişa“, S. PREDA

Next