Scînteia Tineretului, decembrie 1989 (Anul 45, nr. 12595-12612)

1989-12-01 / nr. 12595

Proletari din toate ţările, uniţi vă ! UKCAN AL COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST s Sub semnul unităţii de monolit in jurul partidului, al secretarului sau general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu N­WEA FERIM A TUTUROR COLECTIVELOR DE OAH AI MOHI DE A Înfăptui exemplar măreţele programe de dezvoltare multilaterală A ROMÂNIEI STABILITE DE COMESOI AL XIV-LEA Al P.C.R. CĂRBUNE DE CALITATE ÎN CANTITĂȚI SPORITE Răspundere maximă în asigurarea bazei de materii prime •wî-iv- ■ rnH!a) susţinuta a pazei energetice a ţării repre­z‘"*aL'n continuare, unul din obiectivele principale ale dezvoltării şi m­abinizării accentuate ale economiei naţionale. Acest aspect este suboftiat în mod deosebit în documentele­­Congresului al XIV-lea al partidului, constituind suportul principal al progresului economi­­co-social general al patriei. Fireşte, industria minieră are un rol decisiv in realizarea unor cantităţi sporite de energie electrică. Efor­turile depuse în bazinele carbonifere ale ţării atestă răspunderea şi exigenţa cu care se acţionează in abataje şi cariere pentru obţi­nerea unor sporuri considerabile de eficienţă şi productivitate Ca urmare, o sere de întreprinderi miniere şi-au realizat şi depăşit angajamentele asumate la producţia de cărbune pe acest an, înre­­gistrndu­-se ritmuri superioare de activitate in subteran si la supra­­faţa. Altfel spus, a sporit volumul şi calitatea muncii desfăşurate, existind perspectiva livrării unor însemnate cantităţi suplimentare de cărbune centralelor electrice. Un exemplu semnificativ în această direcţie ni-l oferă Întreprinderea Minieră Sălaj-Sărmăşag, unitate care şi-a onorat sarcinile de plan pe patru ani din actualul cincinal, cu aproape două luni mai devreme. La aceasta se adaugă realizarea integrală a angajamentelor suplimentare stabilite în acest an, la producţia de cărbune energetic şi obţinerea unor însemnate economii de resurse materiale şi energetice. De altfel, în ultimii ani, intreprin­­derea s-a situat constant­ pe unul din primele­ docuri in întrecerea pe ramura p­rivind economiei naţionale cantităţi tot mai mari de ■răspunsul minerilor : angajamentele pe deplin onorate Să începem cu prezentarea unor fapte semnificative de muncă din activitatea minerilor sălăjeni, care evidenţiază spiri­tul înalt de iniţiativă şi mobili­­zare pe frontul cărbunelui. Pri­ma dintre acestea se referă la creşterea substanţială a randa­mentelor de extracţie în abataje şi Cariere. Mai exact, in anul Congresului al XIV-lea al parti­dului acest colectiv şi-a propus să realizeze pe fiecare post un spor de cel puţin 14 kg cărbune.­­ Cum, e normal, sarcinile de plan pe 1989 sunt mai mari cu aproa­pe­­ 15 mii tone cărbune faţă de anul trecut. Dacă luăm un calcul­­ şi angajamentul suplimentar de 20 mii tone cărbune rezultă un plus total de 35 mii tone cărbu­ne, cit va realiza, în fapt, în­treprinderea la nivelul activită- ' tii productive din acest an. Ac- ,­­ centuăm acest lucru întru­cît, in­­ prezent, angajamentul anual este­­ onorat integral, iar sarcinile de­­ plan aferente perioadei — reali­ zate integral. De altfel, la indi­catorul producţie-marfă depăşi­rile de plan însumează o valoa­re de 25 milioane lei. Un al doilea element tehnic are în vedere calitatea cărbu­nelui extras şi livrat termocen­tralelor. Realitatea de la faţa locului demonstrează că la nive­lul acestei unităţi miniere se realizează cărbune cu calităţi tehnice superioare. Iată, de pil­dă, puterea calorică a acestuia depăşeşte cifra de 2 100 kcal/kg. Avem, aşadar, una din explica­ţiile desfăşurării normale a ac­tivităţii productive în centralele electrice de cărbune din , Zalău şi Oradea unde s-au obţinut im­portante depăşiri la producţia de energie electrică în acest an. Eforturile depuse de mineri, sunt de matură să ridice conţinuţi puterea calorică a cărbunelui energetic. Numai în acest an, de­­ exemplu, puterea calorică a acestuia este superioară cu 103 kcal/kg faţă de nivelul planifi­cat. De aici şi bonificaţiile mari­ obţinute la beneficiarii din in­dustria energetică, valoarea to­tală a acestora ridicîndu-se la 6 milioane lei. Rezultatele notabile obţinute in toate sectoarele de producţie ale întreprinderii vorbesc de la sine despre răspunderea ma­nifestată în asigurarea frontului de lucru necesar în abataje şi cariere. Bineînţeles, ne gîndim (Continuare in pag. a (V-ă) întreprinderea de Strunguri — Arad FRUNTAŞI IN ÎNDEPLINIREA SARCINILOR DE PLAN I­inut­ confecţii, importante , cantităţi de piese de schimb pentru tractoare, cabluri, e-­­­lectrice, de alte bunuri ma­teriale. Printre fruntaşii d­in îndeplinirea sarcinilor de plan şi-au­ înscris , numele / oamenii muncii de la între­prinderea de Aluminiu, în­treprinderea de Produse Cărbimoase şi întreprinde­rea , de Prelucrare a Alumi­niului din Slatina, Fabrică de Confecţii din Scorniceşti, Filatura de Bumbac din Drăgăn­eşti-Olt, cei din ca­drul întreprinderii Judeţene de Morărit şi Panificaţie. PRODUCŢIE SUPLIMENTARA DE PESTE 2 MILIARDE LEI­Din apucarea in produc­ţie a măsurilor din progra­mele de modernizare a teh­nologiilor de fabricaţie, co­lectivele muncitoreşti din 27 unităţi economice ale judeţului Prahova şi-au în­deplinit, înainte de termen, sarcinile de plan la produc­­ţia-marfă industrială pe anul 1989. Ca urmare, pînă­­ ia m­eie anului se va obţine o producţie suplimentară în valoare de peste două mili­arde lei. De asemenea, peste­ 55 de unităţi economice pra­hovene şi-au onorat preve­derile de plan pe 8 ani şi 11 luni din actualul cincinal, creînd condiţii pentru depă­şirea sarcinilor cu 4 miliar­de lei. SEMNIFICATIVE REALIZĂRI ŞI FAPTE DE MUNCA L­uietului muncitoreşti aparţinînd celor 26 între­prinderi şi unităţi economi­ce din judeţul­­ Olt, care şi-au realizat înainte de ter­men prevederile de plan pe 11 lunii ale anului, la pro­­ducţia-marfă, au încheiat perioada de referinţă cu o depăşire de peste 350 mili­oane lei la indicatorul men­ţionat. Au fost obţinute pes­te plan 3. 000 tone aluminiu primar şi aliaje, 200 tone electrozi siderurgici şi ni­­pluri din grafit, 947 tone ţevi din aluminiu, 2 500 tone cocs din petrol calcinat, in „ ,------- ___ ruLunuc im­oiu­z,civi­­t, in­demnurile secretarului ge­neral al partidului, tovară­şul Nicolae Ceauşescu, oa­menii muncii din unităţile industriale ale judeţului Satu Mare înscriu in cronica întrecerii socialiste semni­ficative fapte de muncă. Astfel, colectivul întreprin­derii de Confecţii „Mondia­la“ raportează onorarea în devans a prevederilor de plan pe anul 1989 la produc­ţia fizică şi marfă, urmî­nd să obţină suplimentar, pină în valoare de peste 100 mi­lioane lei. La rîndul lor, con­structorii de maşini de la fabrica de utilaj minier şi tehnologic din Negreşti-Oaiş şi-au îndeplinit înainte de termen prevederile de plan pe patru ani ai actualului cincinal. Ctitorie a „Epocii Nicolae Ceauşescu“, între­prinderea a realizat şi livrat economiei naţionale, in pe­rioada care a trecut din a­­cest cincinal, 700 000 tone utilaje miniere.­­ (Agerpres) Exigenţele noii revoluţii agrare ANOTIMPURI ALE RODNICIEI Orice s-ar zice, pe Nicolae Soare îl încearcă nostalgia­­ ve­rii. După cum singur mărturi­seşte, n-are nici Un amestec în privinţa aceasta numele pe care il poartă. Eu — spune inimosul preşedinte al Cooperativei A­­gricole de Producţie Capul Pis­cului, din judeţul Argeş — iu­besc în egală măsură toate ano­timpurile. Dar, nu ştiu cum, su­fletul îmi tinteşte mereu după vară. Pesemne că se întîmplă aşa, fiindcă vara mă simt mai aproape de pămînt. Cum zilele sînt lungi, ai timp să stai mai pe îndelete de vorbă cu el, să-l asculţi respirind in voie şi să-ţi dai seama că nu mai poţi dis­tinge la un moment dat care e respiraţia lui şi care e respi­raţia ta. Cine-l cunoaşte pe Nicolae Soare, şi reporterul îndrăzneşte să afirme că il cunoaşte într-o oarecare măsură, poate depune mărturie»cu privire la sinceri­tatea vorbelor de mai sus. Pre­şedintele cooperativei agricole de producţie din Capul Piscului iubeşte cu adevărat pămîntul. Această dragoste l-a făcut, cu mai bine de două decenii în urmă, să renunţe la unitatea in­dustrială in care începuse să-şi întemeieze rostul, şi să redevi­nă ţăran. O meserie a cărei frumuseţe şi ale cărei taine le deprinsese încă de acasă, în anii copilăriei şi adolescenţei cînd, deopotrivă cu mersul la şcoală, fireşte atîta cit îngă­duiau timpurile de atunci, tre­buia să­­ fii, şi nu sporadic, ală­turi de părinţi, lucrînd, cum se spune, umăr la umăr şi cot la­­ cot cu ei, ba la aratul ogorului, ba la cositul finului, ba la cu­lesul şi căratul fructelor. Ani la rind,­­ aminteşte Nicolae Soare, cooperativa noastră s-a zbătut în anonimat. De muncit, oomenii munceau cu tragere de inimă, dar rezultatele se men­ţineau la un nivel scăzut, în schimb urcau datoriile. Ştiam ce m-aşteaptă cînd am venit aici. Cunoşteam bine situaţia. S-au scurs aşa mai multe toamne în care, atunci cînd era timpul să tragem linie, consta­tam că producţiile sunt încă­ de­parte­­ de aşteptările noastre. Dar, încetul cu încetul, a în­ceput să „răsară“ şi pentru noi „soarele“, desigur nu atras de numele meu, iar în cîţiva ani am ajuns, ca să zic aşa, la li­man. Adică, fără datorii ! Şi lucrul acesta a fost cu putin­ţă in condiţiile­ în care nu s-au schimbat nici pămintul, nici oamenii. Ce-i drept, de schimbat s-a schimbat cite ceva. In pri­mul rind gîndirea oamenilor faţă de pămintul pe care-1 lucrau şi, tot în primul rind, felul, acesto­ra de a lucra pămintul. Au­ in­trat, mai exact spus, şi în viaţa noastră tehnologiile nou apăru­te. Dintre vechile obiceiuri s-a păstrat neclintit doar aceia de a munci cu pasiune. S-au năs­cut, se înţelege, obiceiuri noi, obiceiuri care au făcut să prin­dem gustul... eficienţei, să ve­dem mai departe decit vedeam în­­trecut. Să ne uităm, adică, dinspre primăvara prin hat, spre zarea toamnei şi să deslu­şim acolo foloasele muncii noastre. Acum, iată, lucrăm în cîștig. Mai cu seamă datorită anului pe care-1 vom încheia curind. A fost un an cu adevărat pe cinste. Cum să nu-mi fie dor de vară cînd a fost o vară atit de frumoasă ? La cartofi am strîns de pe un hectar cit n-am strîns (Continuare in pag. a IV-a) ANUL XLV SERIA II Nr. 12 595 6 PAGINI 50 BANI VINERI 1 DECEMBRIE 1989 Reportajul nostru Victor I. Şuiagă e născut in secolul trecut, adică acum nouă­zeci de ani, la 25 octombrie 1899, in satul Teiu, comuna Lăpugiu, judeţul Hunedoara. Figura domniei sale, de bătrîn intelectual transilvănean, poa­te fi observată şi astăzi pe stră­zile Devei. De obicei merge să-şi viziteze strănepoţii, să-şi cumpere ziarul, ori pur şi sim­plu pentru a se plimba. E doc­tor in drept şi a fost un avocat de prestigiu in zonă. întotdeauna, cînd se apropie luna decembrie, simte in trupul şi in mititea sa l energie inepuizabilă, o chemare irezis­tibilă a unui timp pentru care a trăit, memoria iubirii sale fiind Unirea cea mare din 1918, act istoric la care a participat cu tot sufletul de om tînăr. E de o luciditate desăvirşită­­„te­rorizat" cu fineţe de soţie care se teme să nu se obosească prea tare. Deh ! Virsta­ îmi spune că, pentru a vorbi des­pre Marea Unire de la 1 De­cembrie 1918, nu oboseşte nici­odată, memoria acelor zile atit de vii ii înzeceşte puterile, il întinereşte, îl rog să înceapă cu începutul şi dumnealui îmi spune că a in­ceput şcoala primara româneas­că la Dobra, urmind apoi cursul inferior al gimnaziului la Li-.­­ceul „Avram Iancu“ din Brad. Cursul superior a fost început şi terminat la Liceul român din Blaj... Il întrerup cu glas blind şi doctorul in drept Victor I. Şu­­iagă imi spune mai departe că Istoria, prin oamenii ei începutul a fost de fapt la Brad, la gimnaziul de acolo, cînd, elev fiind in clasa a IV-a (azi a VIII-a) în anul 1914/1915, cînd a început primul război mon­dial, la un moment dat a intrat în clasa lor profesorul dr. Tra­ian Suciu, echipat in uniforma armatei austro-ungare. Profe­sorul fusese mobilizat și venise să-și ia adio de la elevii săi. Victor I. Şuiagă caută in mun­ţii de amintiri şi îmi spune că profesorul Traian Suciu le-a vorbit atunci cu lacrimi in ochi: „...să nu uitaţi, dragii mei, ca sintem­ cu toţii fiii unui­ po­por tinut in robie seculară de duşmani... Acest război trebuie să aducă libertatea noastră, li­bertatea şi unirea cu fraţii noş­tri de peste Carpaţi....“. Ochii bătrinuului intelectual din faţa mea se umplu de lacrimi şi o­­chlii reporterului, îndemnaţi prin cine ştie ce canale secrete ale sufletului de cuvintele bărba­tului născut în alt veac, devin deodată umezi şi încep să lăcri­meze prima dată de la sfîr­­șitul copilăriei...­­ , Apoi și-a continuat cursul su­perior la Liceul românesc din Blaj. Sosirea la Blaj a coincis cu perioada în care, pregătind unirea, transilvănenii aduceau din ce în ce mai multă­ litera­tură din România Veche. îşi aduce aminte o veche poezie scrisă de Radu Cosmin. Victor I. Şuiagă recită din aceeaşi memorie a iubirii cu voce înti­nerită poemul pe care îl reci­tau în cor elevii liceului din Blaj. Reţinem pentru cititori din memoria batrinului intelec­tual: „La Turda unde voievo­dul Mihai cel Bun a fost ucis / La Turda, fraţi. :sosit-a vremea să-nfăptuim al nostru vis.\­ Ţa­­ra-ntreagă fierbe intr-o mare frământare / Alba lulia tresaltă tremuri­,idi de nerăbdare. 7 Să-şi deschidă larga poartă îm­părătescului alai,./ Să primească pe urmaşii Voievodului Mihai..." Ii dau din nou lacrimile, a de­pus un efort considerabil pen­­■ru a da glas puternic, pe mă­tură, versurilor. Poemul aces­ta, scris pe tabla din­ clasa lor, a dus la arestarea de către au­torităţi a cîtorva elevi şi a unei dactilografe care ar fi ajutat la multiplicare. Au fost depuşi în închisoarea de la Alba lulia. Ironia soartei, pe care străinii n-au avut de unde s-o cunoas­că, a fost aceea că ei au închis pe acei tineri elevi români chiar acolo unde avea să se înfăptuiască şi să se pecetluias­că pentru totdeauna libertatea românilor. Şi începutul acela a conti­­nuat prin tinerimea română din Blaj, tinerime care, in pauzele între orele de curs, cinta în cor neuitatul cintec al genera­ţiei înfăptuirii Statului Naţio­nal Unitar Român, „Treceţi ,ba­talioane române Carpaţii“. Pro­fesorilor le era teamă că se va­­ închide şcoala pentru manifes­taţia pe faţă şi ii rugau pe e­­levi să evite mai încet, pentru că vocile lor­ răsunau peste tot. Blajul şi se întindeau în liniș­­tile din împrejurimi ca un semn al schimbării lumii, de fapt al intrării lumii în maica firească. Dar entuziasmul,­­ hotărîrea a­­celor piepturi de tineri nu pu­teau fi stăvilite de nimeni; ei aveau să se regăsească peste foarte puţin timp, din cîntec, direct pe cî­mpul de luptă şi mai apoi pe Cîmpul lui Hörig... ■ Victor­­ Şuiagă se autointi- . tulează intr-un poem numit „Pro-Transilvania scris in anul 1987, „o istorie vie“ şi noi avem plăcerea să constatăm că acest om n-a trecut degeaba prin istorie. Rănile ei sunt si ră­nile lui... 9 . U1­11 1917 1918 se afla deja in uniforma armatei austro-un­­gare pe frontul italian, luptind de-a lungul localităților: Asie­­ro Asiago, Monte-Tomba. Mon­­te-Grapa din Tirolul Italian. A­­colo a avut un sergent pe nume Filip Gabor de care își aduce aminte cu drag. Rănit fiind in luna august a anului 1918, a fost (Continuare în pag. a IV-a) PRIMITĂ CU NEMĂRGINITĂ BUCURIE ȘI ÎNALTĂ MÎNDRIE PATRIOTI­CĂ, REALEGEREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUSESCU ÎN FUNCȚIA SUPREMĂ DE SECRETAR GENERAL AL PARTIDULUI COMUNIST RO­MÂN MOBILIZEAZĂ ENERGIILE ÎNTREGULUI NOSTRU POPOR, FERM HOTĂRÎT SĂ TRANSPUNĂ NEABĂTUT IN VIATĂ IDEILE SI ORIENTĂRILE CUPRINSE IN ISTORICELE DOCUMENTE ALE CONGRESULUI AL XIV-LEA Prin telegramele şi mesajele adresate tovarăşului Nicolae Ceauşescu, oamenii muncii de pe tot cuprinsul ţârii îşi exprimă sentimentele de pro­fundă satisfacţie şi înaltă mîndrie patriotică pentru realegerea sa în funcţia de secretar general al partidului PAGINA A 3-A Suceava Foto : O. PLECAN UNITATEA INDESTRUCTIBILĂ A ÎNTREGULUI POPOR IN JURUL ŞI SUB CONDUCEREA PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN - FORJĂ MOTRICE A PROGRESULUI Şl PROSPERITATE PATRIEI Se împlinesc, astăzi, 1 Decembrie, 71 de ani de la făurirea statului naţional unitar român, act istoric de excepţională însemnătate, pro­clamat in aceste cuvinte înscrise cu litere de aur in marea carte a conştiinţei şi fiinţei noastre naţionale, cuprinse d in Rezoluţia de la Alba­ Iulia : „Adunarea naţională a tuturor Românilor din Transilvania şi Banat... adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia in ziua de 1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dînşii cu România“. Aşa, după cum, în­­mod­­ strălucit, sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu „Desfăşurarea evenimentelor istorice demonstrează in­ modul cel mai categoric faptul că Unirea nu a fost efectul unei intîmplari, rodul unei simple con­juncturi favorabile sau al înţelegerilor inter­venite la masa tratativelor, ci rezultatul luptei hotăritoare a celor mai lărgi mase ale po­porului, un act de profundă dreptate naţio­nală, realizarea unei concordanţe logice intre realitatea obiectivă şi drepturile inalienabile ale poporului, pe de o parte, şi cadrul na­ţional cerut cu stringenţă de aceste realităţi. Tratatul de pace încheiat ulterior n-a făcut decit să consfinţească starea de fapt exis­tentă, situaţia creată ca urmare a luptei ma­selor populare din România şi din Transilva­nia, a întregului nostru popor“. Din perspectiva acestui timp eroic de isto­rie, înţelegem şi mai bine că , numai şi nu­, mai unirea şi unitatea ne-au asigurat, dăi­nuirea, împotriva oricăror cotropitori ,şi­ asu­pritori şi că nimic nu poate infringe demni­tatea unui popor care şi-a cucerit prin grele lupte şi jertfe dreptul de a fi suveran pe destinele sale, de a-şi împlini prezentul so­cialist şi viitorul comunist al patriei. Intr-o formulare memorabilă,­emoţionantă, cu simţul impecabil al­ cunoaşterii, asumării şi cinstirii istoriei noastre­­sociale şi naţio­nale, tovarăşul Nicolae Ceauşescu sublinia că : „poporul nostru s-a plămădit de-a lungul mi­leniilor în spaţiul carpato-dunârean, că fie­care metru de pămint­ şi fiecare piatră sunt stropite cu sudoarea şi singele moşilor şi stră­moşilor noştri“. Şi, adăuga secretarul general al partidului : „Carpaţii semeţi, cu falnicii săi codri seculari, cu rîurile sale milenare, au constituit leagănul de formare şi dezvoltare a poporului nostru din cele mai îndepărtate timpuri. Carpaţii nu i-au despărţit, ci i-au unit întotdeauna pe locuitorii de la răsărit şi apus, de la miazăzi şi miazănoapte. In Car­­paţi s-au format caracterul poporului român, dîrzenia, vitejia, bunătatea şi omenia, ntindria şi neinfricarea in luptă".. Astăzi, noi, toţi­­cei ce sintem­ urmaşii şi , continuatorii acestui glorios şi impresionant trecut de lupte şi jertfe, avem bucuria şi mindria de a spune că nimic nu ne-a venit de-a gata, că totul s-a cucerit cu grele. şa- '• Criticii, dar — că , mai presus de orice a­perat ' şi va sta înaltul sentiment al dra­gostei, dar , ţară, ataşamentul, fierbinte, de nestrămutat faţă de cauza libertăţii naţionale şi­­ dreptăţii sociale, a socialismului, progresului şi­­păţii. Chezăşia cea mai înaltă a împlinirii idialo-­ lor noastre aspiraţii o constituie: actul­­istoric de epoca la însemnătate a reinvestirii la ma­rele forum al comuniştilor români a tova­răşului Nicolae Ceauşescu în funcţia supremă de secretar general al partidului, opţiune­­cardinală a continuării cu succes a procesului revoluţionar din patria noastră, a ridicării României socialiste pe noi şi tot mai minunate culmi de­ civilizaţie şi progres. Revine­ marelui Erou şi ctitor de istorie şi ţară nouă, tovarăşului Nicolae Ceauşescu, me­ritul de geniu de a ne fi­­relevat adevărurile tulburătoare şi eterne ale cărţii de căpătii a acestui brav popor, restituindu-ne prestigiul şi demnitatea unităţii şi continuităţii noastre. Cu atit mai mult acum, cînd, prin­­documen­tele programatice ale Congresului al XIV-lea al partidului ni se deschid măreţe şi însu­­fleţitoare perspective de dezvoltare economi­­co-socială, de continuă­­ bunăstare materială şi spirituală a întregii naţiuni, avem datoria să păstrăm neştirbită unitatea noastră şi, prin munca noastră liberă, unită şi demnă sub conducerea partidului,­ să făurim o Românie minunată şi înfloritoare, ţară a demnităţii, a omeniei şi a dreptăţii. Acestea ne sunt gindurile şi simţămintele cu care cinstim împlinirea a 71 de ani de la actul fundamental din 1 Decembrie 1918, avînd încredinţarea că, numai în strînsă,­in mono­litică unitate în jurul partidului, al secreta­rului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, nie putem afirma cu adevărat, la dimensiu­­nea istoriei înseşi, ca fiinţă şi conştiinţă. Unirea­­ este, deci, astăzi, aici, la noi, un măreţ şi glorios ideal împlinit, Care ne mo­bilizează, ne însufleţeşte şi ne dă noi şi noi, nesecate puteri şi energii Creatoare spre a fi cu­­adevărat fii şi făurari ai celei mai glo­rioase epoci din întreaga noastră istorie. ÎN PAGINA A ll-A

Next