Scânteia, ianuarie 1945 (Anul 2, nr. 98-125)
1945-01-01 / nr. 98
Ann:3 PitOBLEMfl «HJLpROM Jj# MEPESCU“ ■ dărueşte 34 milioane lei pentru ajutorarea Ardealului şî Moldovei Scrisoarea comandamentului Diviziei către Apărarea Patriotică. — Declaraţiile făcute de d. maior D. Petrescu-Griviţa, şeful secţiei de educaţie şi cultură a Diviziei „Tudor Vladimirescu“. Răspunsul prietenului avocat Apărarea Patriotică a primit pentru Ardeal şi Moldova un dar de o importanţă deosebită. Ceia ce face ca darul să capete însemnătatea excepţională pe care toată lumea o va recunoaşte, nu este atât suma primită, mare şi im- 1 33.811.354 lei (treizeci şi trei miliportantă, desigur, cât faptul că pane optsute unsprezece mii treipentru întâia oară in istoria ţării! sute cincizeci şi patru) reprezeno unitate mare cum e o divizie, detând contribuţia ostaşilor şi ofiţe-La Sediul Comitetului Central al Apărării Patriotice s’a prezentat o delegaţie a Diviziei Tudor Vladimirescu, compusă din d. Maior D. Petrescu Griviţa şi Lt. Filipescu şi Cl. Nichita G. I. aducând suma de bunăvoie şi spontan participă la reclădirea unei părţi de ţară în grea suferinţă, făcând o sforţare reală,rilor Diviziei Tudor Vladimirescu- Debreţin pentru populaţia în suferinţă a Ardealului şi Moldovei. Iată şi scrisoarea însoţitoare: luarea contactului cu starea de lucruri reală in Uniunea Sovietelor, au produs acel proces de conştiinţă care i-a dus la recunoaşterea adevăratelor noastre interese nationale, ale adevăratelor obligaţiuni şi drepturi de cetătean. In drumul nostru prin tară am văzut ruina şi jalea imensă lăsată In urmă de hoardele hitlerîste In retragerea lor. Aşa se explică dece, la sosirea in Divizie a ziarelor cu apelul Apărării Patriotice către ţară, în mod cu totul spontan, au apărit propuneri dela soldaţi şi dela ofiţeri ca şi Divizia noastră să contribue la ajutorarea Moldovei şi Ardealului. S'a republicat apelul în ziarul Diviziei Tudor Vladimirescu „Innainte" ; s'au ţinut adunări pe companii, adunări însufleţite, la cari şi-au spus cuvântul ofiţeri şi soldaţi , s’a vorbit despre starea acestor ţinuturi dragi, Moldova şi Ardealul, despre nevoia refacerii lor şi ajutorării fraţilor pe pragul pieirii, şi de dorinţa Pandur lor de a contribui in chipul real la reclădire. Au hotărât subscrierea. Şi toţi au subscris, pe dată. Iar de la subscriere şi până la (Continuare în pag. 2-a) Şraier Marul Petrescu, prietenii Şraer şi Vaida, la primirea donaţiei Dacă fascismul — şi în special expresia lui germană, hitlerismul — este forma cea mai sălbatecă de exploatare şi de asuprire naţională, apoi războinl hitlerist este cel mai crud, cel mai inuman, cel mai înfiorător masacru de masse pe care l-a cunoscut istoria. Poporului român învăluit şi ameţit ani dearândul de acţiunile otrăvitoare ale unei propagande mincinoase şi interesate, i s’au ascuns mult timp şi cu grijă foarte multe dintre ororile săvârşite de hitlerişti în războiul acesta. Maidanek, Odesa, Iaşi, Katyn, sunt doar câteva palide exemplificări ale halucinantelor bestialităţi comise de cavalerii „nouei oai europene“. Poporul român, care a dat sute de mii de victime într-un război criminal şi dezonorant, ştie astăzi pericol la ce fărădelegi a fost asociat, la ce asasinate, torturi, violuri, jafuri a fost făcut părtaş. Şi se leapădă cu scârbă, cu groază, de aceşti nemernici care i-au terfelit cinstea şi i-au înstrăinat dragostea popoarelor libere şi paşnice din lumea întreagă. Şi cere pedepsirea necruţătoare a acestor criminali de război şi trădători de ţară. Se întâmplă însă în România un fenomen de necrezut şi pe care marile Puteri aliate şi lumea întreagă cu greu le pot înţelege. In Franţa, în Belgia, în Olanda în Italia, în Bulgaria, în toate ţările unde hitleriştii au fost înfrânţi şi alungaţi, imediat au fost arestaţi toţi conducătorii trădători, toţi asmuţitorii la pogromuri şi asasinate, toţi poliţiştii care au torturat şi uci, toţi jefuitori, toţi ofiţerii care au ordonat sau executat asasinatele monstruoase împotriva populaţiei civile sau ostatecilor, toţi vinovaţii deportărilor în răsărit, însfârşit toate uneltele criminale ale Berlinului şi nu numai atât. Din primul moment s’au constituit tribunale populare care judecă pefăptaşii acestor monstruozităţi şi-i condamnă la pedeapsa capitală ori la temniţă, după gravitatea crimei comise. Popoarele Europei vor să răsplătească aşa cum se cuvine toate chinurile pe care le-au pătimit în acest război. Ele nu vor să se mai repete greşelile trecute. Pedepsele nu sunt mijloace de răzbunare, de potolire a urei neîmpăcate faţă de acei care au provocat şi săvârşit cele mai sadice şi mai „ştiinţifice“ crime. Pedepsele sunt şi trebuesc să fie un exemplu istoric şi o curmare radicală a oricăror încercări viitoare de asemenea fel Pedepsele date criminalilor de război trebuiesc să fie o contribuţie esenţială pentru nimicirea fascismului ucigaş. Dar pe când în Europa întreagă se procedează rapid la arestarea şi condamnarea criminalilor de război, în România, după trei luni şi mai bine de la Armistiţiu, se discută încă asupra,, definiţiei acestei speţe de criminali. In afară de redusa clică antonesciană arestată la 23 Aug., în afară de câteva alte persoane care pot fi numărate pe degete, imensa majoritate a criminalilor de război se plimbă în libertate, în aşteptarea... definiţiei. Se plimbă liberi foşti miniştri în guvernul Horia Sima şi în guvernele lui Antonescu, se plimbă liberi gazetari din ale căror condeie au ţâşnit venin şi ură, îndemnuri la tâlhării şi asasinate, la război şi la continuarea lui până la sinucideri; se plimbă liberi şi sunt încă în funcţiuni unii generali şi ofiţeri care au ordonat măcelăriri, incendieri şi distrugeri, poliţişti care au schingiuit şi omorît. Se plimbă liberi şi continuă deschis ori subteran activitatea lor nefastă, sabotează războiul just antihitlerist, spionează, corup, distrug urmele crimelor lor, îşi pregătesc fuga Unii au şi fugit sau sunt pe punctul de a trece graniţa spre Turcia cu paşaport, cum este cazul „căpitanului“ Gavril Olteanu, comandantul gărzilor de „voluntari“ din Ardeal, care a jefuit, asasinat, decapitat cu mâna lui cetăţeni paşnici unguri. Cum este cu putinţă cu ce complicităţi pot asemenea elemente părăsi ţara ? Cerem măsuri imediate pentru a se împiedica orice încercare de fugă, orice încercare de a scăpa de pedeapsa bine meritată. Articolul 14 din Convenţia de Armistiţiu prevede obligaţia guvernului şi a Comandamentului român de a aresta şi judeca pe criminalii de război. Ceea ce guvernele democratice din apusul şi sudul Europei au făcutdin prima clipă a răsturnării regimului fascist, România trebuie să îndeplinească urgent şi fără nici o întârziere. Arestările ordonate de guvern, trebuesc imediat executate, păşindu-se astfel la rezolvarea acestei chestiuni. Arestarea, judecarea şi sancţionarea criminalilor de război, sunt în interesul propriu al poporului, sunt în interesul unui viitor fericit al ţării, sunt în interesul făuririi unei prietenii şi colaborări trainice cu statele democratice aliate. Nie Z^hapîa V CONGRESUL GENERAL SINDICAL SI PROBLEMELE DE BAZA C*K SIN M FETI MEITHER Problema principală, care stă în faţa celor ce muncesc, este de a face totul pentru o cât mai rapidă şi definitivă nimicire a fascismului. De rezolvarea acestei probleme capitale, depinde şi deslegarea tuturor celorlalte chestiuni legate de interesele economice şi culturale ale muncitorimii manuale şi intelectuale. Orice activitate dusă pe tărâm economiic, politic, militar, cultural şi absolut orice acţiune de orice omm ar fi ea, care n’ar avea ca principal obiectiv sdrobirea complectă şi cât mai urgentă a fascismului, e o activitate care nu deserveşte interesele vitale ale muncitorimii şi întregului popor român. A face totul pentru o cât mai grabnică şi totală distrugere a celui mai mare duşman al muncitorimii, inamic al poporului român şi vrămaş al întregei omeniri civPî*ate, înseamnă a mări la max im efortul de războiu, adică a rlo toe+S contribuția posibilă penfrri î- * °,ncî^î războiului nostru dus alături de Uniunea Sovî"*;-n si toate celelalte popoare i.i'-îteore de libertate, împotriva '-»'•“-'•liatorilor globului pământ«sotriva hoardelor de asasini şi’oitori şi jefuitori nemţih’^'-rişti. Nu proate fi vorba de mărirea joitui de războiu, dacă, în acest toat şi bate forjele anti-fasciste poporulu' român Pină astăzi nu s’a reuşit concentrarea tuturor energiilor ţării şi punerea lor în slujba războiului antihitlerist, aşa cum dictează intereele supreme ale poporului român şi datoria îndeplinirii angajanentelor luate faţă de Aliaţii noşri şi în special faţă de eliberatarea noastră. Uniunea Sovie tici ' .cop. nu vor fi mobilizate resursele economice ale ţării ale Multe fabrici, uzine şi ateliere lovite de bombardamente ar putea fi şi trebuesc puse în funcţiune. Congresul General Sindical, care se va ţine la Bucureşti în zilele de 20-26 ianuarie 1945, ca for suprem de conducere al mişcării sindicale unite din România, va hotărî şi va îndruma lupta ce trebuie dusă de toate categoriile de salariaţi pentru punerea întregei vieţi economice a Ţării pe picior de războiu. Congresul General va trasa drumul adevărat şi cel mai scurt, pe care se va ajunge la trecerea aturor ramurilor de producţie în slujba războiului şi trecerea procesului de producţie la un ritm de războiu. Nu se poate vorbi de mărirea efortului de războiu, fără ridicarea randamentului de producţie, atât în industria grea de războiu, cât şi în celelalte ramuri de producţie agricolă, textilă, alimentară, etc. Pentru a se ajunge la o reală creştere a producţiei, e nevoie, în primul rând, de îmbunătăţirea condiţiunilor de traiu pentru muncitorii manuali şi intelectuali. E clar pentru oricine, că un muncitor flămând, gol, desculţ, slăbit fiziceşte, bolnav, cu toată bunăvoinţa şi chiar spiritul de sacrificiu de care dispune, cu toate sforţările fizice pe care le-ar depune, n’ar fi în stare să producă mai mult şi nici cel puţin atâta, cât produce un muncitor sănătos, bine rănit, îmbrăcat şi în general, însprinit omeneşte. Până astăzi, lupta organizată dusă de muncitorimea încadrată în Sindicatele Unite a dus, aproape peste tot, la o majorare de salarii. Dar, s’a văzut că profitorii reac- MINEA STAN (Continuare »** pag. 8-a) ‘ { 9r îwj__ : ^a^ti$u L 4~~ vov W-»i'J't^l/U rag. x-a i uurament RTOUL COMUNIST DIN ROMANIA Scanteia ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL al P.C.R. Telefoni Redacţia 5.54.82 — Administraţia 5.10.79— Str. Belvedere No. 6, Et. V. // Pag. 3-a ■ Cum funcţionează spitalele din Bucureşti, in plină iarnă. Pag. 4-a Doleanţele plugarilor. Pag. 5-a Amănunte In legătură cu eliberarea abuzivă a legionarilor arestaţi. Pag. 6-a Situaţia luptelor de pe toate fronturile. „Taxa poştală plătită In numerar conform adresei Direcţiei generale P. T. T Nr. 116.578 din 26 Sept. 1944" DIVIZIA TV DE PANDURI VOLUNTARI „TUDOR VLADIMIRESCU“-DEBREŢIN către COMITETUL CENTRAL AL APARARII PATRIOTICE Bucureşti Din ziarele cari ne sosesc azi pe front, am luat cunoştinţă de situaţia grea în care se sbat fraţii noştri din Ardeal şi Moldova. Totodată am luat cunoştinţă de apelul lansat de organizaţia pe care o conduceţi, pentru a veni în ajutorul celor mai năpăstuite regiuni ale ţării, care au avut cel mai mult de suferit de pe urma războiului hitlerist. Pandurii, parte integrantă şi conştientă a poporului român, care duc lupta necruţătoare pentru distrugerea definitivă a hoardelor hitleriste, participă cu entuziasm la această acţiune patriotică Alinarea suferinţelor fraţilor moldoveni şi ardeleni, pricinuite de războiul criminal antonescian-hitlerist, ei o consideră drept o datorie de onoare şi un prilej de solidaritate naţională pentru toţi acei ce înţeleg să ducă până la capăt opera de democratizare a ţării. Ofiţerii şi ostaşii Diviziei Tudor Vladimirescu-Debreţin, şi-au dat obolul lor subscriind unii sume de 2, 2,50 şi chiar de 3 ori mai mare ca solda lor lunară, iar cea mai mare parte solda lunară adunându-se astfel suma de lei 33.811.354 1e91 Comandantul Diviziei I-a Română Voluntari „Tudor Vladimirescu-Debreţin“ Colonel, HAUPT M. Locot. Cdt. Civ. pentru educaţie şi cultură Col. TULCEANU Şeful Secţiei de Educaţie şi cultură Maior, D. PETRESCU-Griviţa Ştirea s’a împrăştiat ca fulgerul la toate serviciile Apărării Patriotice. A produs emoţie şi o mare bucurie ce se putea citi în priviri, şi în comploziile oamenilor: „Bravo! Pandurii noştri nu se desmint! Trăiască Divizia Tudor Vladimirescu ! Delegaţii s’au pomenit înconjuraţi din toate părţile, asaltaţi cu întrebări, şi rugaţi apoi să rămână să ia masa la Apărare. Explicabilă ţâşnire a bucuriei din partea oamenilor „Apărării"— aveau o dovadă în plus, că dragostea cu care au fost înconjuraţi in toată ţara ostaşii şi ofiţerii Diviziei de Panduri Tudor Vladimirescu a umerit unde se cuvenea: ostaşii Diviziei Tudor Vladimirescu sunt cu trup şi suflet ai Patriei, ai poporului român. Declaraţia d-lui maior Dumitru Petrescu-Griviţa şeful secţiei de educaţie şi cultură a Diviziei de Panduri „Tudor Vladimirescu” D. maior Petrescu-Griviţa a adresat apoi următoarele cuvinte, conducerii Apărării Patriotice şi oamenilor Apărării cari îl înconjurau. „Ostaşii şi ofiţerii Diviziei noastre sunt căliţi de marile încercări prin care au trecut în ultimii ani. Lupta nedreaptă pe care au dus-o împotriva Sovietelor, precum si Comandamentul militar al Capitalei Comunică următoarele : Cu începere de la 23 Decembrie 1944 , Circulaţia pietonilor şi a vehiculelor de orice fel este liberă între orele 5—23. Tramvaiele vor circula pe toate liniile până la orele 21.30. Cârciumile vor fi închise la ora 19, bodegile la ora 21, iar restaurantele la ora 12. In noaptea de 31 Decembrie 1944—1 ianuarie 1945, circulaţia este admisă pentru pietoni şi vehicule în tot cursul nopţii A B ălţi, lua tru R. Felul cum această asociaţie s’a desvoltat, în această scurtă vreme, dă posibilitatea să vedem că în curând ea va cuprinde întreaga intelectualitate progresistă şi massele largi populare. Importanţa muncii uriaşe, care este de depus pentru cunoaşterea şi legătura cea mai strânsă cu Uniunea Sovietică, nu este recunoscută numai la noi, care ne dăm seama că ARI,US are de jucat un rol important în ridicarea şi desvoltarea ţări noastre. Telegramele primite din partea Mareşalului Stalin reprezintă pentru mine cele mai înălţătoare clipe ale vieţii mele; ele reprezintă pentru întreaga Asocaţie imboldul cel mai puternic în munca de consolidare a relaţiunilor româno-sovietice. Ca un răspuns la telegramele primite din partea Mareşalului Stalin, telegramele care reprezintă pentru noi un eveniment de o importanţă deosebită, fiecare membru trebue să ducă în cel mai îndepărtat colţ al ţării făclia adevărului asupra Uniunii Sovietice. De arătat necesitatea istorică pentru ţara noastră a unei colaborări din cele mai strânse, celei i i I • f® Asociaţia pentru strângerea legăturilor între România şi Uniunea Sovietică D-lui Parhon Vă rog să transmiteţi mulţumirile mele Asociaţiei condusă de Dvs., pentru salutul prietenesc primit. Năzuinţele Dvs. de a stabili o prietenie trainică între România şi Uniunea Sovietică vor fi întâmpinate în ţara noastră cu o adâncă simpatie. Doresc Asociaţiei cele mai bune succese în munca ei. I. STALIN TELEGRAMA Mareşalului STALIN adresată Academicianului Parhon Academicianului Parhon preşedintele Asociaţiei pentru strângerea legăturilor dintre România şi U. R. S. S. Mulţumesc Asociaţiei pentru felicitările de ziua mea de naştere. Doresc succese în munca Asociaţiei îndreptată spre strângerea relaţiunilor prieteneşti între ţările noastre. I. STALIN P A Guvernul a hotărât să majoreze salariile. A apărut decizia. In multe părţi s’a aplicat Discuţia în jurul majorării salariilor a început aproape acum două luni. Dacă majorarea salariilor a'ar fi aplicat cu atât cu cât s’a cerut acum două luni de zile, rezultatul ar fi fost o îmbunătăţire simţitoare a vieţii salariaţilor. Scumpetea însă a depăşit incomparabil majorarea salariilor. Guvernul se amestecă direct în problema stabilirii salariilor- Nimic de zis. E şi timpul ca Guvernul să servească interesele acelora cari muncesc. Deci nu aici este partea rea. Partea rea începe atunci când Guvernul nu ia aceleaşi măsuri energice şi nu intervine cu autoritatea lui în ce priveşte stabilirea preţurilor, astfel după cum a intervenit la stabilirea salariilor concret. Guvernul recunoaşte necesitatea măririi salariilor, pentru că muncitorii, salariaţii nu pot trăi din salariul pe care-l primesc. Foarte bine. Este un adevăr cunoscut de toţi, că urcarea preşurilor se produce mai repede decât ridicarea salariilor. Deci salariile se găsesc permanent îrntr-o situaţie inferioară faţă de preţuri Guvernul hotărăşte că este cazul că dispară desechilibrul între preţuri şi salarii şi începe deci discuţia şi munca privitoare la majorarea salariilor. Ministerul Economiei Naţionale discută cu reprezentanţii U . I R. şi reprezentanţii Sindicatelor. Discută o săptămână, două, trei. Unii vor arăta că preţurile nu s’au ridicat decâtt un anumit procent. Alţii vor susţine alt procentaj de scumpete. Insă, când au început tratativele ambele părţi au pornit dela o bază După trei săptămâni de tratative baza de plecare nu mai este bază Furtuna urcării preţurilor a smuls-o cu rădăcină cu tot. După ce intervine un .,acord" încep diferiteformalităţi din partea Ministemlui Economiei Naţionale. Mai intervine ici colo câte o modificare, ba parţială, ba esenţială — bineînţeles nu în favoarea salariaţilor. Problema vine în faţa Consiliuli de Miniştri Ordinea de zi e foarte incărcată. Azi nu se poate discuts Mâine iar nu. Mai intervine câte o miză de guvern, cum a fost recent. In sfârşit se aprobă... Decizia apare. Nivelul scumpeteî a fost — pentru ca să putem înţelege uşor — de pildă. 10. Al salariilor . Guvernul ţine ca acest desechilibru să dispară şi hotărăşte ridicarea salariilor dela 8 la 10, deci corespunzător scumpetei. Intretimp preţurile s’a urcat la 14, 16 Salariul s’a ridicat, prin grija Guvernului cu 2 puncte, la 10. Adevărul este că „foarfecă" s’a lărgit cu 2—4—6 puncte în favoarea preţurilor. Situaţia salariaţilor nu numai că tiu s’a îmbunătăţit, dar s’a Înrăutăţit Aceasta este realitatea U.G.I.R.-ul ştia că se vor urca salariile A luat deci măsuri • ca să recompenseze diferenţa urcă preţurile Negustorii află că se vor majora salariile, urcă şi ei preţurile. Un kgr. de care a costat între 380-500 lei când au început tratativele în legătură cu majorarea salariilor. Astăzi — 1800 lei. Un ou — 35 lei, astăzi 120-1511 lei. Te duci să cumperi ceva Speriat de preţurile care-ţi sunt cerute, pleci. Cauţi mai ieftin, pierzi o oră pe drum şi până la urmă vii înapoi la primul magazin Preţurile s’au urcat cu 5—10** (nu e o exagerare). Massa nemulţumită strigă : . Scumpetea e îngrozitoare“. Presa scrie peste tot: ..Scumpetea e teribilă" Toată lumea constată : „Scumpetea e insuportabilă" Măsuri Nici una! Milionarii, îmbogăţiţii de războiu, bancherii comercianţii mari — speculanţii sunt foarte mulţumiţi de această situaţie. Ei fac tot posibilul de a atrage cât mai multe foloase în urma ei n° seama nevoiaşilor. Sindicatele însă salută cu tot entuziasmul măsura luată de Guvern contra brutarului Grozăvescu. Sindicatele, prin imensa lor forţă organizată, vor veni în ajutorul Guvernului în lupta contra speculei. Iată câteva sugestii în această privinţă : 1) Salariile să nu fie majorate separat, ci odată cu majorarea salariilor, să se fixeze şi preţurile 2) Elaborarea unei legi speciale pentru pedepsirea speculanţilor a acelor cari scumpesc viaţa Măsuri drastice. Condamnarea la temniţă grea, la muncă silnică Confiscarea averii tuturor speculanţilor, tuturor deţinătorilor de mărfuri, alimente, pe care le ascund şi le speculează. 3) Pedepsirea tuturor acelora, cari cunoscând că sunt dosite anumite mărfuri şi alimente, pentru a fi vândute peste preţul maximal, nu denunţă pe speculant. 4) Pedepsirea tuturor acelora cari cumpără mărfuri, plătind pe smainte preţul maximal. 5) Formarea Comitetelor Cetăţeneşti din delegaţi ai organizaţiilor democratice, îndeosebi delegaţii Sindicatelor. Comitetele să facă ALEXANDRU SENCOVICI (Continuare în pag. 2-a) W866 Buff Abrogarea leglor anticomuniste în Elveţia BERNA, 29 (Rador) .— Postul Parlamentul federal ellveţian a de radio Berna a anunţat în hotărît abrogarea legilor anticonoaptea de Joi spre Vineri comuniste- Paradă sportivă In „Viaţa Roşie“ din Moscova