Scânteia, februarie 1945 (Anul 2, nr. 126-152)
1945-02-01 / nr. 126
APEL către cititorii noştri Sunt patru luni de când, în condiţiuni mate-* riale din cele mai grele, am păşit la editarea ace- * stui ziar. Organ al Comitetului Central al Parti- dului Comunist din România, SCÂNTEIA nu se* putea situa decât pe linia marilor interese ale ♦ masselor populare, identificându-se cu ele, ex- « primându-le şi apărându-le cu energia pe care numai credinţa o poate insufla. _ * „SCÂNTEIA“ a fost, din prima zi a apariţiei« sale, un ziar al poporului, un ziar care s’a pus în slujba poporului, pentru o viaţă mai bună, libe-JJ ră şi cu adevărat democratică. De aceea, SCAN-« TEI A este singura gazetă care se susţine prin p propriile sale mijloace, care nu-şi sprijineşte + existenţa pe publicitate, pe reclame plătite, cij| * numai pe grija cititorilor săi animaţi de acelaşi * spirit de luptă cinstită ca şi noi. Intereselor a-J[ « cestor cititori, consacram toate paginile ziarului ] nostru. * Cum însă tocmai de aceea greutăţile noastre o « materiale sunt mai mari, posibilităţile de a le face 11 ţ faţă sunt mai limitate. Pentru aceasta ni se im-o * pune necesitatea creării de fonduri, absolut in-!! « dispensabile bunului mers al gazetei, _ atât din* $ punct de vedere redacţional, cât şi administrativ. * lată de ce cerem stăruitor tovarăşilor, prieteni-« « lor, cititorilor noştri, să colecteze cât mai multe a- * abonamente şi să trimeată cât mai multe fonduri pentru „SCÂNTEIA“, ziarul revendicărilor lor drepte. Intărindu-ne, vor ieşi ei înşişi întăriţi,!! prin prezenţa noastră în centrul preocupărilor!! lor de fiecare zi. . .!! Tovarăşi! Prieteni! Cititori! Susţineţi«! „SCÂNTEIA“, prin acţiunea voastră hotărîtă, prin trimiteri de fonduri şi contractări de abo- * namente. ♦ ♦♦♦♦♦*♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦**♦♦♦♦♦♦*♦*♦♦♦♦♦♦♦♦♦ 1. ♦t♦ ggflg ,;'i’zayirs;av.i.^my'aw»«iTy5MBaa* Ziua de 30 Ianuarie va rămâne înscrisă în istoria biruinţelor muncitoreşti. Ea reprezintă întemeerea unei organizaţii sindicale de neclintit, unitară şi puternică, a cărei influenţă se va răsfrânge în viaţa întregii ţări. Statutele acestei organizaţii, votate în unanimitate de către delegaţii sindicali, se afirmă ca capena masselor de salariaţi, conştiente şi solidare, — fiind elaborate în primul parlament al muncii. Prin statutele şi linia acestei confederaţii , se trasează drumul colaborării cu celelalte organizaţii din alte ţări — în cadrul viitoarei Confederaţii generale internaţionale a Muncii, înfrăţirea oamenilor muncii — de la muncitorul necalificat până la profesorul universitar — va aduce o forţă reală şi puternică în viaţa ţării. Discuţii la raportul asupra tineretului Tov. Bandi Béla — vorbeşte pe marginea raportului privitor la problema tineretului. Relevă importanţa contractelor de ucenicie, care vor trebui pe viitor să reglementeze relaţiile dintre patroni şi ucenici. Tov. Tolea Trofimov, atrage atenţia că tineretul trebue să se ferească de a-şi forma sindicate separate, de tineret. In Cluj, în cadrul sindical s-a făcut un consiliu al tineretului, la Timişoara Sindicate Unite ale Tineretului. Aceasta înseamnă că tineretul de acolo a înţeles greşit problema reprezentării intereselor specifice ale tineretului. Tendinţele de izolare ale tineretului , precum şi tendinţele de a nu lua în consideraţie revendicările specifice ale tineretului, trebuiesc stăvilite în germene. Tov. Târnoveanu — cere îmbunatăţirea condiţiilor de trai (hrană, locuinţă, îngrijire medicală) pentru tineret. Tov. Mărgineanu — cere să fie conduse căminele de ucenici de pedagogi ieşiţi din rândurile muncitorilor. Raportul asupra problemelor femenine In numele femeilor sindicalizate, tovarăşa Liuba Kişniewskaia primită in aplauzele entuziasmate ale sălii, citeşte următorul raport: TOVARĂŞI: Din partea marilor masse de femei din fabrici, uzine, birouri, vă aduc un salut fierbinte ! Femeile din România transmit un salut fierbinte din toată inima, femeilor luptătoare din Uniunea Sovietică, Anglia, Statele Unite, Franţa, Iugoslavia, Bulgaria şi din celelalte ţări. Salutăm cu deosebită bucurie delegaţiile sovietică şi bulgară, în special tovarăşele femei, rugându-le să transmită tioată admiraţia noastră luptei lor. Tovarăşi, Congresul nostru general are o importanţă istorică. Congresul de astăzi se ţine în condiţiuni deosebite, ţara noastră luând în acest timp parte la războiul de nimicire a fiarei hitleriste, de care a fost eliberată datorită victorioasei şi eroicei Armate Roşii. La eliberarea ţării noastre a contribuit în măsură însemnată lupta forţelor democratice concentrate în jurul Frontului Unic Muncitoresc. Congresul muncitorimii din România are o deosebită importanţă pentru femei. La acest congres femeia figurează ca un membru egal, având dreptul de a alege şi a fi aleasă, de a-şi spune cuvântul. Participând la lupta comună în Frontul Unic Muncitoresc care va căpăta o nouă şi puternică întărire prin congresul nostru, al tuturor celor ce muncesc, femeile cer recunoaşterea drepturilor lor economice, politice şi sociale, egale, cu acele ale bărbaţilor. Tovarăşi, omenirea întreagă a suferit mizeriile cele mai mari, teroarea cea mai sălbatecă, distrugerea a milioane de vieţi omeneşti, de bunuri culturale, ştiinţifice, etc., de vărsări de sânge necunoscute până la războiul actual de jaf şi cotropire provocate de bestiile hitleriste. Deosebit de crunt şi de cinic fascismul a robit femeia, a distrus bucuria ei — familia. Femeia a fost aruncată în cea mai înjositoare robie, şi pe de altă parte, a fost pusă la muncile celle mai grele, înlocuind bărbaţii, trimişi în războiul acela nedrept, tâlhăresc, unde cu sutele de mii au fost exterminaţi.. Nu există ramură în producţie unde femeia să nu aibă un rol important. In industria textilă și sunt femei. Numai în această industrie la Bucureşti avem 10.000 femei organizate. La Cisnădie, în jud. Sibiu dintre cei 3500 muncitori textilişti şi sunt femei. La fabrica de muniţii şi armament din Cugir sunt 800 de femei. Femeile lucrează la maşini, la frezăr, la muncile cele mai grele. Am dat aceste câteva exemple, pentru a arăta ce loc important ocupă acum femeia în producţie. Dar când e vorba de salariu e plătită mai puţin decât bărbatul, deşi nici el nu este bine plătit. Tovarăşi, la toate acestea se mai adaugă şi faptul că munca femeii nu este ocrotită. 29 la sută din femei muncesc până în ziua naşterii şi mai mult de 73 la sută dintre mame sunt lipsite de supravegherea medicului. Situaţia femeii-ţărance din cauza lipsei de pământ, a muncii şi mai prost plătite precum şi a dijmei, este şi mai grea. Ţăranca se sbate în mizeria cea mai cruntă. Sunt cazuri nenumărate când ţărăneile gravide sunt nevoite să lucreze până în ultimul moment şi mase pe câmp, în mirişti După statistica oficială avem la ţară un singur medic la 20.000 de locuitori, maternităţile sunt aproape inexistente, dealtfel nici moaşe nu prea există Numărul femeilor ce lucrează în birouri a crescut şi el în ultimii ani. Reacţiunea face tot posibilul să îndepărteze femeia funcţionară de femeia muncitoare şi de organizaţia ei firească. Sindicatul, care cuprinde pe toţi ce muncesc. Munca intelectualelor, învăţătoarelor — atât de importantă — ele fiind îndrumătoarele nouilor generaţii, este ignorată. Ele primesc salarii mizerabile, adesea mai scăzute chiar ca salariile muncitoarelor manuale De ex . o profesoară titulară cu o gradaţie primeşte un salariu de 17.000 lei lunar, iar o muncitoare textilă în urma acţiunilor câştigate prin lupta sindicală primeşte de la 35.000 până la 60.000 lei, nici acest salariu nu poate satisface nevoile muncitorilor in urma sporirei nebuneşti a preţurilor produselor de consum general. Afară de munca grea, prin fabrici, birouri, femeia gospodină şi mamamai are de dus munca în familie şi gospodărie. Munca casnică se lipeşte de mâinile femeii ca aluatul de care femeia nu se poate deslipi. Nu e de mirare că femeile dau cel mai mare număr de analfabete. 67.11°/6 din mediul rural al Vechiului Regat o formează femeile analfabete şi cifra aceasta este desigur incomplectă. Proporţia femeilor analfabete este de două ori cât a bărbaţilor. Ruşinea aceasta se datoreşte regimului reacţionar şi fascist din trecut, care în mod special a ţinut în întuneric femeia din fabrici şi ogoare. Lupta femeilor în trecut Tovarăşi, cu toată această stare de înapoiere, femeile au dovedit in decursul anilor un spirit de combativitate, de solidaritate In 1920, mii de femei de la C. A. M. au luat parte activă la grevă. In urma acestei puternice acţiuni, femeile au câştigat concedii plătite pe 3 săptămâni, înainte şi după naştere. Până în ziua de azi avem 80 de femei de la C. A M. care au fost date afară atunci, pentru participare la grevă şi n’au fost reprimite ni°i Până astăzi. Va trebui să se facă dreptate femeilor, prin acţiunea Sindicatului, fie chiar şi după 25 de ani. In 1932, la fabrica „Saturn“ unde lucrează în majoritate femei, ele au organizat o grevă de tip polonez. Greva a fost înăbuşită, s-au lansat gaze lacrimogene. Zeci de femei au fost aruncate în temniţe şi schingiuite în beciurile Poliţiei. In timpul eroicelor lupte din 1933 la Griviţa, cu ocazia luptei dusă de muncitorimea ceferistă şi petrolişti, uniţi în front unic, femeile din atelierele C .. R. ca şi soţiile ceferiştilor, au sprijinit cu elan lupta hotărîtă a ceferiştilor. Eroinele poporului In lupta dârză contra fascismului femeia a luat parte activă alături de bărbaţi. închisorile şi lagărele au fost pline de femei ce au ştiut să-şi jertfească libertatea pentru cauza poporului. Ne este tuturora vie în amintire moartea eroică în chinuri, după 44 zile de greva foamei a tov. Lfşit , moartea în închisoare a eroinei tov Donca Sima şi Elena Sârbu, împuşcarea bestială de către călăii antonescieni a tovarăşei Fanet şi atâtea altele, femei cari au mers la moarte pentru viaţa poporului român Un exemplu de luptă, de capacitate de conducere, de jertfă pentru ela a muncitoare, pentru popor, ne dă vajnica luptătoare Ana Parker. După 23 August, care a însemnat o cotitură în întreaga viaţă a ţării, femeia a dovedit combativitatea ei, participând cu zecile de mii la toate demonstraţiile F.N.D. Femeile muncitoare au aderat in massă la lupta dusă de Frontul Unic au intrat în sindicate formând comisiunile lor speciale Lupta în Sindicate In majoritatea Sindicatelor din Bucureşti, ca şi în unele din provincie, femeile au câştigat salariul egal la muncă egală pentru femei In celelalte oraşe din ţară, femeile mai au de luptat pentru această revendicare. De la începutul organizării în Sindicate după 23 August femeile au luat parte activă la lupta pentru revendicări, dând şi elemente de conducere în acţiunea sindicală. Cu toate dificultăţile întâmpinate femeile funcţionare publice ca şi celelalte femei intelectuale au înţeles rolul Sindicatelor participând la lupta alături de femeile muncitoare. La C. F. R., la C. A. M„ la Metaloglobus, ca şi în multe alte întreprinderi, s’a obţinut organizarea şi întreţinerea de către întreprindere a grădiniţelor de copii şi a leagănelor. Arătând conştiinţa lor de clasă şi conştiinţa cetăţenească, femeile iau parte la ridicarea producţiei. La C. F. R au contribuit la executarea mai rapidă a comenzii de vagoane dată de către stat. La Herdan au ridicat producţia cu 40*/». La „Lyon“ textile, o comandă sovietică a fost executată de femei cu 3 zile mai înainte de termen. La Cluj, la fabrica „Dermata“ au mărit de 3 ori producţia. In lupta contra analfabetismului, grupuri de femei democrate au organizat în fabrici, cursuri speciale pentru lichidarea analfabetismului la femei. Femeia trebue şi poate fi membru egal al societăţii, asta ne-au dovedit şi dovedesc zilnic luptele eroice pe toate fronturile, ale femeilor sovietice Obţinând toate drepturile, femeile au câştigat prin muncă şi devotament, încredereagenerală. Mareşalul Uniunii Sovietice, genialul organizator şi Conducător Stalin, în cuvintele sale, referitor la rolul femeilor, spune : „Pentru totdeauna vor intra în istorie incomensurabilele acte eroice ale femeilor sovietice şi gloriosul nostru tineret, care a suportat cu succes toate greutăţile muncii în fabrici, uzine, colhozuri şi sovhozuri. In numele onoarei şi independenţei patriei, femeile sovietice, tineretul şi femeile dovedesc curaj şi eroism pe frontul muncii. Numele a zeci şi sute de femei „eroine ale muncii’ sunt pronunţate cu dragoste de întregul popor. Numele stahanovistelor, Katia Barâşnicova, Dunia Ivanova şi multe altele ,au străbătut ţara sovietică, ducând vestea eroismului lor în lumea întreagă. Numele nemuritoarelor Zoia Kosmodemianskaia, Liza Ceaikira, Liuba Serţova, cari şi-au dat tinerele lor vieţi pentru apărarea Patriei, rămân neuitate”. Marele Lenin a spus: „Proletariatul nu va fi liber până ce nu va fi liberă şi femeia”. Acest mare adevăr trebue să şi-l însuşească toţi cei ce doresc într’adevăr binele clasei muncitoare, binele poporului. Organizarea femeii în luptă trebue să devie problema ce preocupă întregul proletariat. Manifestări ca acestea „Noi ne vom organiza şi vă vom spune şi vouă femeilor, ce trebue de făcut” trebue să dispară din limbajul nostru. In majoritatea comitetelor sindicale avem reprezentante femei, dar numărul lor nu corespunde numărului celor ce lucrează. De ex. la 1000 de lucrătoare şi 100 de lucrători ce muncesc în întreprindere, fac parte din comitetul de fabrică 12 bărbaţi şi numai 4 femei. Tovarăşi, din cele expuse mai sus am văzut cât de activă este participarea femeii în lupta dusă de Sindicatele Unite. Insă lipsa de drepturi şi mentalitatea înrădăcinată la unii bărbaţi, tovarăşi ai noştri de luptă, şi din păcate chiar şi la femei, că „femeia nu poate fi egală bărbatului” precum şi neîncrederea ce mai persistă încă la multe femei în forţele lor proprii, sunt piedici serioase în calea emancipării femeilor. Problema femeilor, care este in fond o problemă a întregei muncitorimi, a poporului, ridică în faţa Sindicatelor Unite, a forului lor superior. Congresul, sarcini serioase: 1. — Femeia ar putea să dea un aport mai mare pentru democratizarea ţării, dacă n'ar fi lipsită de drepturi. Vom lupta deci cu toţii în front unic cu întreaga clasă muncitoare, pentru acordarea drepturilor economice, politice şi sociale egale pentru toate femeile de toate categoriile, la oraşe ca şi la sate. 2. Dreptul la muncă şi exercitarea tuturor profesiunilor. 3. Salariu egal la muncă egală. 4. Asigurarea femeilor văduve cu pământ, prin reforma agrară, în mod special protejarea nevestelor şi copiilor celor ce luptă pe front. 5. Ocrotirea muncii femeii prin concedii plătite înainte şi după naştere. Creearea maternităţilor. 6. Ocrotirea copilului prin crearea de leagăne, cantine, cămine de zi, la oraşe şi la sate pe contul Statului şi al întreprinderilor. 7. Lupta pentru lichidarea analfabetismului, prin formarea de cursuri la fiecare întreprindere şi la sate. 8. Dreptul de vot, de a alege şi a fi aleasă în toate conducerile comunale, judeţene, ca şi în conducerea Statului. Obţinând aceste drepturi, femeia va putea îndeplini cu succes sarcina principală, de a contribui la grăbirea nimicirii fascismului, la ridicarea producţiei, la dresarea economică, politică şi culturală a ţării, la aducerea unui guvern al F. N. D. Trebue ca femeia să înţeleagă că fiecare metru de pânză în plus, ţesut de ea, fiecare rotiţă eşită din mâna ei la uzină, fiecare ţigară scoasă mai rapid, fiecare bucăţică de pământ lucrată mai cu grijă, sunt părticele din uriaşa luptă dusă pe frontul mondial contra hitlerismului. Una din sarcinile importante şi grele unde femeia trebue să-şi dea aportul, este lupta contra scumpetei, speculei şi sabotajului, de care ea se loveşte atât de crunt, zi de zi. Trebue asigurată colaborarea comitetelor de fabrică cu comitetele cetăţeneşti. Participarea femeilor la această muncă atât de importantă va întări cu siguranţă şi succesul acestei munci. Noi femeile considerăm ca şi bărbaţii, că eliminarea elementelor dăunătoare va permite îndeplinirea Armistiţiului, ceea ce va da posibilitate ţării noastre, poporului nostru, de a intra în marea familie a popoarelor democratice din lumea întreagă, în frunte cu Uniunea Sovietică. Tovarăşi, importanţa acestui congres este imensă. Iar pentru femei Congresul va face să răsune lozincile măreţe de desrobire a femeilor ce muncesc, până în colţurile cele mai îndepărtate ale ţării noastre. Tovarăşi, în numele femeilor muncitoare din ţara noastră, doresc Congresului succces deplin în munca sa, pentru binele proletariatului din România, a aliatului său ţărănimea, pentru binele întregului popor, pentru victoria asupra hitlerismului. Raportul tov. Liuba este primit cu un ropot de aplauze. Tovarăşa Nina Dimitrievna, membră a delegaţiei Sovietice, se urcă la tribună. Sala aclamă pe tovarăşa Dimitrievna, care ia cuvântul, înconjurată de toată stima şi afecţiunea congresiştilor, condus cu eroism trenurile sub tirul inamicului. Ana Iankova, funcţionară de serviciu la o staţiune de cale ferată care, fără să fie împiedicată de faptul că trebuia să muncească exact ca pe câmpul de luptă, nu a avut decât un singur gând: transporturile militare să ajungă cât mai repede pe front. Antonina Alexandrova, deasemenea şi-a îndeplinit cu curaj şi abnegaţie datoria în asprele zile ale blocadei oraşului Leningrad. Ea nu şi-a părăsit postul nici ziua, nici noaptea. Sub tirul inamicului, sub exploziile bombelor ,ea şi-a văzut de munca ei, înlocuind de multe ori pe semnalizatori, pe acei care formau trenurile, făcând în sfârşit tot ce se putea ca trenurile militare să meargă fără întrerupere spre front. In Rusia Sovietică, peste 200 de mii de femei lucrează ca ingineri şi tehnicieni. Peste 50.000 de femei au ocupaţii ştiinţifice aproape 100.000 sunt medici. Peste 100 000 de femei lucrează ca tractoriste conducătoare de secerători-trecrători şi alte maşini agricole complicate. Peste 90.000 de femei sunt agronomi cu studii superioare, învăţătoarele în ţara noastră sunt înconjurate de o deosebită dragoste şi stimă meritate şi, după cum ne învaţă V. I. Lenin, ele sunt foarte preţuite şi se bucură de multă recunoştinţă. Mărturie e faptul că chiar în grelele condiţii ale războiului, guvernul sovietic nu dă uitării această modestă categorie a intelectualilor sovietici. Acum 2 luni Sovietul Suprem al U. R. S. S. a decorat 5321 învăţători, dintre care 3643 simt femei. Femeile scriitoare, pictori, artişti, chimişti, biologi, geologi şi medici muncesc fără preget pentru Patrie. In orice domeniu al industriei, printre reprezentanţii tuturor profesiunilor, patrioatele sovietice sunt pildă de eroism de muncă plină de abnegaţie. Femei ruse, ucrainiene, armene, georgiene, beloruse, tagice turcmenefemeile tuturor naţionalităţilor din Uniunea Sovietică, muncitoare, colhoznice şi intelectuale muncesc astăzi în ţara noastră parcă ar fi pe front, muncesc aşa cum o cere patria. Femeile sovietice stăpânesc orice meserie. Ele ştiu că linia frontului nu trece numai pe câmpurile de luptă, ci şi prin fabrici, unde şlefuesc orice părţi pentru armele îngrozitoare, linia frontului trece prin mine, unde femeile extrag cărbuni, minereuri, petrol. Ea trece prin ogoarele nesfârşite ale colhozurilor şi sovhozurilor, unde femeile dobândesc recolte bogate. Egalitate desăvârşită cu bărbatul Regimul sovietic asupra căruia au atentat barbarii hitlerişti, a adus femeii noastre egalitatea în drepturi cu bărbatul în toate domeniile vieţii. Această lege este înscrisă cu litere de aur în marea Constituţie Stalinistă. „Niicăeri nu este atât de deplin realizată egalitatea şi libertatea femeilor muncitoare — scria marele nostru Lenin, — nicăeri femeia muncitoare nu este înconjurată de atâta îngrijire, ca în puternicul stat sovietic“. In sate care înainte fuseseră dominate de întuneric şi asuprite, regimul sovietic a permis femeii ţărance, oprimată în trecut, să-şi desfăşoare toate capacităţile. El a dius la o înflorire nemaivăzută forţele ei fizice şi sufleteşti. In toate domeniile vieţii sociale, femeia s’a afirmat într’un mod egal cu bărbatul. Noii avem regimente şi formaţiuni militare ale femeilor în Armata Roşie (regimente de aviaţie de bombardament botezate cu numele Eroilor Uniunii Sovietice neînfricaţii vulturi stalinieni Marina Roşcova şi Polina Osipeg,co, regimentul comandat de femeia Valentina Berşanscaia). Eroul Uniunii Sovietice Valentina Grizodubova — prietena Eroilor Uniunii Sovietice căzute Marina Rascova şi Polina Osipenco — este şeful servciului aviatic internaţional. Zinaida Troiţkaia are gradul director-general al tracţiunii, A. A. Spetinina — e căpitan de marină de cursă lungă, membru activ al academiei de ştiinţe a Uniunei Sovietice. Lidia Stern, doctor în ştiinţe istorice Sofia Palicratova, colonel medic Gorinovscaia, baletistele Ulanova şi Leipeşinscaia, artista Halim Nasarova şi multe alte mii şi sute de mii de femei sovietice, fecare în felul ei, fiecare în domeniul ei de activitate participă activ la construcţia socialismului şi prin munca lor ajută glorioasa Armată Roşie să făurească victoria asupra duşmanului crud şi josnic. Femeile sovietice conduc uzine şi fabrici, muncesc ca preşedinţi de colhozuri, directori de sovhozuri, participă la conducerea statului. In posturi importante de conducere Iată de pildă una din tovarăşele noastre Matriona Simontencova, preşedinta Comitetului Central al Sindicatului muncitorilor din industria bumbacului — dintr’o ţesătoare exploatată ce fusese înainte de Revoluţie, ea s’a ridicat în perioada regimului sovietic până la situaţia de deputat al Sovietului Suprem al U. R. S. S., ea este astăzi un om de stat. Şi astfel de femei noi avem multe: aproape 2000 de femei au fost alese ca deputaţi în Sovietul Suprem al U. R. S. S. şi în Sovietele Supreme ale Republicilor Unionale şi Autonome. Peste o jumătate de milion de fertili — deputate ale Sovietelor locale — participă deasemenea la conducerea organelor de stat. In fiecare republică naţională sunt multe femei ce se găsesc la posturi de stat, de conducere, care stau în frun t Continuare în part. 5-a) „Scânteia“ Redacția: Telefon 554.82 — Administrația 5.10.79 — Str. Belvedere No. 6, Et. V ABONAMENTE CAPITALA 3 luni....................................... 1.300 6 luni ....................................200 Un an ....................................5.000 PROVINCIA 3 luni................................... . 1.400 6 luni 2.700 Un an 5.100 Congresul general al Sindicatelor Unite — Ședința de Mărfi 30 Ianuarie — Comitetul Central al Confederației Generale a Muncii Impresionanta cuvântare a tovarăşei Nina Dimitrievna Suite Tovarăşi! Tovarăşe ! In numele femeilor sovietice muncitoare din spatele frontului, aduc salutul meu, prin Dv. femeilor muncitoare din România ! Eu vorbesc aici în numele femeilor din Uniunea Sovietică, în numele acelora, care în anii grei ai războiului nu s’au oprit faţă de orice lipsuri şi greutăţi şi au făcut totul ce a fost în puterea lor, pentru a ţine piept cu cinste hoardelor hitleriste, care au năvălit în ţara noastră — vorbesc în numele femeilor care prin faptele de vitejie, de muncă alături de bărbaţii muncitori n’au asigurat numai victoriile Armatei Roşii, ci au contribuit în mod preţios, prin eforturile lor conştiente şi organizate la cauza eliberării altor popoare, care se aflau sub jugul crunt al călăilor şi obscurantiştilor hitlerişti. Lupta crâncenă şi sângeroasă impusă Uniunii Sovietice iubitoare de pace de către Germania hitlerista a silit femeia din Uniunea Sovietică să ia parte activă la lupta împotriva celui mai fioros dușman al omenirii, hitlerismul. Eroica femeie a Uniunii Sovietice a intrat în primele rânduri ale luptătorilor pentru libertate şi independenţă, ea s’a dovedit un ajutor preţios al ostaşilor de pe front. Binecuvântând soţii, fraţii, fii noştri s’au apucat de o muncă nouă, victorie — a devenit legea cea mai înaltă a vieţii lor. In mai mult de trei ani de război împotriva Germaniei hitleriste mii de femei sovietice au fost decorate cu ordine şi medalii pentru eroismul dovedit pe frontul luptei împotriva cotropitorilor nemţi, zi a unei bombe. A trebuit să i se amputeze o mână. După ce s’a însănătoşit, s’a întors la uzină, şi a lucrat din nou la aceiaşi maşină, cu mâna stângă, înzestrând frontul din Sevastopol şi supraîndeplinind planul cu 500 la sută. Sentimentele adânci de dragoste pentru Patrie şi de ură faţă de duşman împrumută femeilor sovietice forţe uriaşe. In lupta împotriva bandiţilor hitlerişti, femeile sovietice dovedesc atâta fermitate şi atâta curaj cum nu mai cunoaşte istoria. Pania Zimatova, partizana din Kalinin, a fost prinsă de Nemţi. Trei zile de orânduil ea a fost supusă unor chinuri groaznice pentru a divulga pe partizani. A fost bătută. Ea totuşi a tăcut. Călăii i-au tăiat limba. Partizana a murit în chinuri groaznice, dar n’a trădat pe fraţii ei de arme. Komsomolistele Zoia Kosmodemianscaia şi Liza Ciachina, ale căror fapte eroice le cunosc întreaga ţară şi străinătatea, au suportat chinuri supraomeneşti, dar n’au fost înfrurite. Murind, ele au dat dovadă de o forţă morală, căreia numai Marele nostru popor îi poate da naştere. Cum au luptat femeile sovietice împotriva călăilor hitlerişti Nu se pot enumera toate actele de eroism ale femeilor noastre. In detaşamentele de partizan, femeile cercetaşe şi mitralioare au nimicit fără cruţare pe odioşii ocupanţi, împărţind cu soţii, taţii şi fraţii ier toate greutăţile şi pericolele vieţii de partizani. Femeile sovietice rămase pe teritoriul eutrop de duşman au săvârşit cu îndrăzneală şi abnegaţie adevărate fapte eroice. Patria nu va uita niciodată pe modesta funcţionară a unui colhoz, Tania M. Fasciştii au arestat-o. Ofiţerul german a întrebat-o: „Unde sunt partizanii ? Tania a tăcut. Ea a privit pe bandiţii obraznici cu ochii fixi, de parcă nici nuu-i vedea. Atune, ofiţerul a dat un ordin şi fasciştii au început s’o bată. Au chinuit-o grozav, dar fata a contiuat să tacă. Călăii au purtat apoi pe străzi fata însângerată. Abia mişcând picioarele Tania a străbătut liniştită satul provocând consătenilor ură şi sete de răzbunare împotriva Nemţilor. Nemţii au înţeles că n’au reuşit să înspăimânte poporul şi atunci ofiţerul cuprins de groază în faţa eroismului acestei fete, a urlat cu voce isterică: „Feuer“ (foc). Călăii au aprins un rug şi au aruncat-o pe fată în flăcări. A doua zi disdedimineaţă tatăl Taniei, copleşit de durere a pus trupul carbonizat al fiicei în sicriu. Dar chiar moartă. Tania tot îi îngrozea pe Nemţi. Ei au pătruns în casă, au luat sicriul şi l-au aruncat iarăşi pe rug. E un adânc sens istoric că alături de aceste nume neuitate au apărut nume necunoscute până acum. Ecaterina Barişnikova, Anastasia Restova, Tamara Krumova şi multe, multe alte nume de meşteri ai muncii, de eroine ale frontului şi ale spatelui frontului. In aceasta s’a exprimat dialectica vieţii. In locul celor morţi s’au ridicat imediat alţii vii. Novatoare îndrăzneţe, ele au întrecut toate normele şi recordurile cunoscute. Ele au învăţat profesiuni grele bărbăteşti, au ocupat posturi de conducere, au devenit meşteri şi conducători de echipe, şefi de ateliere şi secţiuni. Femeile muncitoare şi intelectuale Strungăreasa Ecaterina Barâşnicova muncitoare din uzina de Rulmenţi cu bile de la Moscova, iniţiatoarea mişcării de creare a brigăzilor pentru front ale tineretului a reuşit prin perfecţionarea tehnologică a muncii, ca fiecare membru al brigăzii ei să muncească cât 2, 3 sau chiar 4 oameni. Folosindu-se de experienţa Ecaterinei Barâşnicova, producţia a putut fi îndoită şi, în afară de asta au fost liberaţi peste 800 de muncitori care s-au putut apuca de altă muncă. Guvernul a decorat pe Ecaterina Barâşnicova cu ordinul „Lenin“. Urmând exemplul Ecaterinei Biatrâşnicova, Maria Izotova, o tânără muncitoare dintr’o uzină de război, a produs cu brigada ei atâtea pistoale automate, încât a putut fi înarmată o întreagă divizie. Curagioasele noastre femei au dat dovadă de un profund patriotism și de un devotament fără margini pentru patrie, în acest război de apărare. Ele organizează transportul rapid al armamentului, conduc trenurile, refac parcul feroviar distrus de Nemţi. Mai mult de 2000 din aceste femei au fost decorate cu ordine şi medalii în timpul Războiului pentru Apărarea Patriei. Femeile lucrătoare la căile ferate din zona din apropierea frontului au primit, între primele, înaltul titlu de Erou al Muncii Socialiste. Acestea sunt: mecanicul E. Cihniuc, oarec Tov. Nina Dimitrievna Sulic Totul pentru front, totul pentru Laurra eleile eroine Printre eroii al căror nume este cunoscut de toată Uniunea Sovietică sunt multe femei care au săvârşit minuni de curaj şi eroism în lupta cu duşmanul. Printre numele admirabilelor femei — Eroi ai Uniunii Sovietice şi ai muncii socialiste, sunt nume vechi în istorie. Sunt numele admirabilelor eroine ale poporului nostru, al căror chip luminos e întipărit pe veci în memoria poporului nostru: Zoia Kosmodemianskaia, Uleana Gromova, Natalia Korşceva şi altele, care şi-au jertfit tânăra lor viaţă pentru onoarea şi independenţa Patriei lor. gendare sovietice In timpul eroicii apărări a Sevastopolului, s’au distins multe femei — adevărate patriote ale Uniunii Sovietice, fiice credincioase ale marelui nostru popor. întreaga lume cunoaște numele studentei Ludmila Pavlicenko, strălucită lunetistă, care a nimicit 311 fascişti. Tot acolo Nina Onilova a nimicit cu puşca mitralieră peste 500 de fascişti. Mai puţin cunoscut e numele unei muncitoare modeste dintr’una din uzinele de război — Ciaus — care a produs muniţiuni pentru eroicii apărători ai Sevastopolului. Ciaus a fost grav rănită de explo SCINTEIA