Scânteia, iulie 1945 (Anul 2, nr. 263-288)
1945-07-01 / nr. 263
wyT CULTURA $i ARTA LXXV Lenin era legat prin mii de fire de massele muncitoreşti şi ţărăneşti cele mai largi, căuta cu stăruinţă şi izbutea să stabilească noi legături. In ianuarie 1922, Lenin a scris redactorului ziarului „Rednota“ („Sărăcimea“): „Fiţi bun şi spuneţi-mi pe scurt (maximum două-trei pagini). Câte scrisori primeşte ziarul „Rednota“ de la ţărani ? Ce e important (deosebit de important) şi nou în aceste scrisori ? Starea de spirit ? Chestiunile arzătoare ale zilei ? Nu s’ar putea să primesc odată la două luni şi scrisorile ?“! întrevederi, convorbiri cu muncitorii şi ţăranii, cuvântări la meetinguri, la conferinţe largi de muncă ale sindicatelor, la conferinţele muncitorilor şi ţăranilor fără partid, la consfătuirile delegaţilor fără partid de la congrese, la nenumărate adunări, convorbiri cu corespondenţii muncitor şi corespondenţii ţărani, studierea scrisorilor primite—iată izvoarele legaturilor lui Lenin cu massele. Trăsătura caracteristică a lui Lenin, era credinţa foarte adâncă în masse, întăriţi legăturile cu massele—iată ce aminteşte Lenin necontenit partidului .Noi putem conduce numai atunci, când exprimăm just lucrurile de care e conştient poporul“2, a spus Lenin în primăvara anului 1922, la congresul al Xl-lea. Poporul ştia cât de mult îl iubeşte Lenin şi avea o încredere nemărginita în el Muncitorii spuneau : ..Lenin e noi înfip“ In cuvântarea ţinută la serata elevilor şcoalei militare de la Kremlin, tovarăşul Stalin a caracterizat astfel credinţa lui Lenin în masse: „Nu cunosc niciun alt revoluţionar, care să fi crezut atât de adânc în forţele creatoare ale proletariatului şi în puterea de orientare revoluţionară a instinctului de clasă al acestuia, precum a crezut Lenin... Iată de unde provine şi neobosita propovăduire a lui Lenin : învăţaţi de la masse, pătrunderi cu mintea acţiunile lor, studiaţi meticulos experienţa practică a luptei masselor. Credinţa în forţele creatoare ale masselor—iată trăsătura caracteristică a activităţii lui Lenin, care i-a dat acestuia posibilitatea să înţeleagă adânc forţele elementare şi să îndrepte mişcarea lor în albia revoluţiei proletare“*. Neputând să sufere zarva, cerând deja toţi simplicitate şi modestie, Lenin era el însuşi o pildă de modestie excepţională Muncitorii defineau astfel simplicitatea lui Lenin: „Simplu ca adevărul“. „Această simplicitate şi modestie a lui Lenin, această stăruinţă de a trece neobservat sau în orice caz, de a nu ieşi în evidenţă şi de a nu-şi sublinia înalta lui situaţie, această trăsătură este una dintre cele mai puternice laturi ale lui Lenin, în calitatea lui de nou conducător al „unor noi masse, masse simple şi obişnuite ale celor mai adânci „pături de jos“ ale omenirii“. Lenin atribuia un rol deosebit de mare aparatului de stat în reorganizarea socialistă a ţării şi în consolidarea alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănime Lenin era un duşman al oricărei tărăgăneli, al birocratismului. El a luat măsurile cele mai hotărîte împotrva birocraţilor şi a celor care tăirăgăneau lucrurile El a arătat că e inadmisibil ca instituţiile sovietice chemate să lupte împotriva birocratismului să aibă o atitudine de formalism faţă de o chestiune, oricare ar fi ea. El a cerut ca chestiunile de tărăgăneală şi birocratism să fie trimise în faţa judecăţii şi socotea că judecătorii trebue să pedepsească sever pentru tărăgăneală, arătând că e necesar ca „judecătorii să fie îmboldiţi de către Comitetul Central“. Intr’o scrisoare specială adresată Comisarului Poporului pentru Justiţie în luna Septembrie 1921, Lenin a cerut ca în cursul toamnei şi al iernii să se judece neapărat la Moscova 4-6 procese de tărăgăneli petrecute la Moscova, să se aleagă cazuri „mai vădite“ și să se facă din fiecare proces o chestiune politică“. ') Lenin, Opere complecte, vol. XXIX. pag 522 Ed rusă. 2 Lenin. Opere complecte, voi XXVII. pag. 256 Ed rusă. * I. Stalin: Despre Lenin 4 Ibidem Din problemele cnematograsiei româneşî« Filmul la sate Iată una dintre problemele de bază ale cinematografiei noastre. Ridicarea economică şi politică a ţărănimii prin realizarea reformei agrare constitue premisa desvoltării viitoare, atât economice cât şi culturale, a satelor noastre. Varietatea şi seriozitatea problemelor, care se pun de-acum înainte, amploarea extraordinară a muncii în acest sector, atât de neglijat, până acum, din viaţa naţională, cer o mobilizare generală a tuturor mijloacelor şi a tuturor forţelor pentru această operă vitală. Cinematograful, prin mijloacele lui, prin realismul expresiei lui, prin nelimitatele lui posibilităţi poate fi considerat, mai mult decât imprimatul, broşura sau cartea, ca fiind cel mai util ajutor în opera de educare a ţărănimii şi de mobilizare a forţelor ei constructive. Filmul la sate, această problemă de bază a cinematografiei noastre, depinde însă de o serie de elemente practice pe care le vom lua în discuţie pe rând. Cinematograful pentru sate trebue privit sub un aspect dublu : I. producţie de filme speciale pentru ţărani şi II. difuzarea filmelor, de diferite categorii, la sate. Şi acum să analizăm cuprinsul fiecărui din aceste două aspecte ale problemei noastre. Producţia de filme speciale. — Având in vedere momentul politic şi economic, perspectivele evoluţiei generale a ţării noastre şi compoziţia populaţiei, în care majoritatea o are ţărănimea, din acest punct de vedere este justificată o producţie specială de filme pentru ţărani. Prin urmare, pentru a putea satisface toate cerinţele planului de reconstrucţie şi de reformă a agriculturii şi de ridicare culturală şi economică a ţărănimii, tratarea sinematografică a diferitelor probleme şi teme speciale va trebui să capete o deosebită amploare, să constitue miezul unor studii şi unei producţii speciale de filme. Pentru reuşita unei astfel de producţii, din punct de vedere pur cinematografic se cer două lucruri : Alcătuirea unui limbaj, a unei expresii cinematografice care să satisfacă şi să corespundă nu numai necesităţilor temelor tratate, dar să aibă şi destulă forţă de convingere, pentru spectatorii cei noui, care sunt ţăranii. Unei astfel de expresii i se cer calităţi speciale de claritate, de preciziune şi de simplitate. La noi în România se pune această problemă sub două aspecte : ca o reformă a limbajului folosit până acum, limbaj care nu corespunde sarcinilor actuale şi ca constituire a unei noui expresii a unui nou limbaj. Sub acest aspect problema noastră se leagă de punctul următor. Instruirea unor cadre speciale, noul de technicieni, artişti ai filmului şi producători, care prin orientarea lor intelectuală, politică şi socială, să fie legate strâns de îndrumarea nouă a cinematografiei pentru sate, în lumina realităţilor de azi. Serioase investiţii materiale, pentru ridicarea, pe baze sănătoase, a unei industrii cinematografice, in stare să facă faţă sarcinilor de producţie care i se pun. Difuzarea filmelor. — Din punctul de vedere al difuzării, adică al technicei de prezentare a filmelor, problema e tot atât de serioasă. Propaganda prin film, difuzarea filmului la sate presupune o condiţie materială elementară: existenţa instalaţiilor necesare proecţiei. Aceste instalaţii pot fi de două categorii : Fixe. Aparate de proeeţie normale, pentru film obişnuit, de 35 m.m., instalate în săli speciale de cinematograf, cu toate amenajamentele cuvenite sau în săli ad-hoc, însă cu cabine de profeţie, care să îndeplinească toate condiţiunile de higienă şi de siguranţă. Locul lor este în cluburi săteşti, în case de cultură, şcoli şi alte instituţii obşteşti. Ambulanţe Aici este vorba de aparatele portabile, care pot aparţine organizatiii(^ locale sau pot fi trimise de la diferiele centre administrative sau culturale în toate locurile prevăzute în planul de lucru. Pentru îndeplinirea cu succes a onorei propagandistice prin difuzarea filmelor se cer iarăşi anumite condiţion materiale. Procurarea de aparate de profeţie ii automobile, precum şi o campanie planificată de construcţii şi instalaţii locale de cinematografe săteşti. Alcătuirea unui corp technic, adică « unor cadre de profeţionişti şi specialişti. Asigurarea în bune condiţiuni a importului de filme cu caracter specîalcultural, didactic, etc.), mai ales în perioada de organizare a producţiei r.n..r.-cazotrofice româneşti. Fete cât se poate de limpede că nu se va routea îndeplini opera de educare largă şi de ridicări a nivelului cultural prin cinematograf fără existenţa acestor itutoare teehnice de difuzare,tare să facă teribilă prezentarea Ta, timpul potrivit şi în bune condiţiuni a filmelor lucrate în acest scop. Ceea ce se poate face astăzi la noi, cu mijloacele mai mult decât sărace de care dispunem, nu îndeplineşte sub picm Smoot sarcina capitală a enematografului, contactul lui cu massele muncitoreşti şi cu ţărănimea. Apariţiile întâmplătoare ale câte unei caravane Cinematografice la sate, în turnee propagandistice, nu trezesc decât cel mult un sentiment natural de adâncă uimire în rândurile spectatorilor, care iau de multe ori pentru prima oară contact cu minunea imaginilor mişcătoare. Constatarea aceasta nu este exagerată, deoarece în foarte multe părţi din lumea satelor, cinematograful e primit ca o „minune“, ca un eveniment senzaţional. Din aceste motive obiective, propaganda prin filme Ia «■aţe, sub toate aspectele ei, trebue organizată pe baze sistematice şi cu caracter de continuitate. : In articolul viitor vom arăta sarcinile obiective ale producţiei de filme, problemele pe care trebue să le trateze eu forma sub care vor trebui infăţişei» Victor Ilin CORESPONDENŢĂ GH V. GAVRILESCU, ELEV. Strofele pe care ni le trimeţi spre „verificare", apreciate cu modestie chiar de d-ta ca „scrise cu multă stângăcie şi lipsite de prea mult stil", nu dovedesc lipsa de talent, ci doar o cunoaştere insuficientă a literaturii. Te sfătuim să citeşti cât mai multă poezie, pentru ca să-ţi ascuţi spiritul critic şi autocritic. BUCUR FLORESCU. Poezia nu este o înşirare de cuvinte fără sens, în nădejdea că fiecare va găsi o interpretare „după bunul său plac“, cum crezi d-ta Versuri ca: „Din hrisoave ’n rozi ies ţepe tunând Şi hulubi pestriţi vomită porcii, (le-am ales pe acestea la întâmplare, celelalte fiind de acelaş soi), nu pot fi interpretate decât într’un singur fel: autorul lor are nevoe să înveţe, citind pe clasici, ce înseamnă literatura şi în speţă poezia. PROT. BARBU C. GHEORGHE. Cugetările poporului sunt rezultatul unor experienţe milenare şi se numesc proverbe, zicători. Ele mbogăţesc limba şi o fac expresivă. Cugetările individuale trebue să fie originale, adică să exprime un gând nou sau cel puţin să găseşti o formă nouă pentru lucruri, vechi. Cugetările d-tale nu intră nici într’o categorie, nici in cealaltă ci sunt doar stângace. Te sfătuim să-ţi exprimi ideile intr’o formă mai puţin pretenţioasă, scriind mici schiţe din viaţa poporului în mijlocul căruia trăeşti MIHAIL MIHUŢESCU, Geoagiu. In general schiţele sunt scrise coect. Cu mai multă băgare de seamă, vei putea înlătura exprimări greşite ca: „..în prăvălie se aprindea şi „Petromax“-ul şi domnişoara, fiica patronului şi elevă la liceu...“, sau „Era la timpul când urma să suport eficienţa unui nou interogatoriu“. Schiţa „Timpuri" este potrivită pentru altfel de publicaţii. Cealaltă schiţă, „Partizanii“, are cusurul că nu spune nimic: nici obiectiv, nici subiectiv — partizanul care-şi aşteaptă moartea exprimă cu răceală sentimente cari, comunicate la persoana întâia Şi într-o asemenea situaţie, sunt false. Totuşi, continuă. Dar ţinând seama de observaţiile noastre. SPECTACOLE TEATRE GRADINA COLOS: Liliarul. MUNCITORESC (ora 19): O noapte furtunoasă. MARIA FILOTTI: Rauche. TEATRUL POPORULUI (Sale Comedia) (mat. şi seara): Cântecul Durerii. COLORADO (matineu si seara): Zaza. NĂZUINŢĂ (Justiţiei 65), (mat. si seara): Creditorii. IZBÂNDA (grădină, ora 8): Izbânda Dragostei. Comedie muzicală-revistică. ASTORIA (grădină, ora 8,30): Manage cu G. Storin. PAPAGALUL (ora 19): Casa Roro robes et mantaux. TEATRUL BARAŞEUM (sala de sus, idiş) matineu şi seara. Râsul e sănătos. ALHAMBRA (mat. şi seara): Este vinovată Mary Dugan? ATLANTIC (mat. si seare): Duet între: GIOCONDA (grădină str. Doamnei, ora 20): Sylvia. TEATRUL PALADIUM (mat. şi seara): Fetiţa din Carpaţi. CnEMATOGRAFE CAPITOL: In umbra prohibiţiei. TIVOLI: Tacina gheţurilor şi Jurnalul Lumii libere. ARO: „O fată căzută din cer, cu Ginger Rogers. SCALA: Vâltoarea valsului (Trois valses) cu Yvonne Printemps. Regal: Femei ,deschideţi ochii. TRIANON: Furtuna cu Freddie Bartholomew. FEMINA: Delir. A. R. P. A.: Mâna diavolului VICTORIA: Sora de noapte şi baletul Albatros BULEVARD PALAS- Antonio Adverso. SELECT: Procesul Maria Lafarge cu Marcelle Chamtal. FRANKLIN: Vin ploile (La mousson)CASANDRA: Jurnale Americane (Actualităţi mondiale). ELISSE- Fantoma albă şi Jurnal. Revistă. CORSO: Umbra lui Nick şi Jurnal. NISSA: Tineri în lanţuri şi Pat şi Patachon OMNIA: Trei ştrengari şi o ştrengăriţă şi Revistă. AIDA: (sala şi grădină): Vasul Fantomă şi Jurnal. Revistă. AMERICAN: Zâmbiţi vă rog şi Revistă. ASTORIA: Johny Apollo şi Revistă. ALIANŢA: Fraţii Marx la Circ şi Artişti. BARCELONA: Tarzan stăpânul junglei. Revistă. CARMEN SYLVA: Doamna şi Mortul şi trupa de reviste Morariu. CLASIC: Asasinul de la Casa No 21 şi Revistă DIANA: Elisabeth şi Essex şi Revistă. DACIA (sală şi grădină): Alfabetul Dragostei şi Jurnal .GLORIA: Pat şi patachon Recn.†! ELDORADO: Bing Bang şi Serată FLORIDA (sală şi gradin’' Soldat) şi Revista. IZBANDA: Isbânda dragostei. ILEANA (sală şi grădină): Stăpânire*!; Mărilor şi trupă de reviste. LIA: O noapte de Pomină şi jurnal MARCONI- Jurnalele Lumii Libere Capitularea Germaniei şi Revistă MILLANO: Fiorii tinereţii şi Trupă de Reviste. MODERN: Insula ocnaşilor şi trupă de revistă. MODEL- Adevărata glorie şi Jurnal. MIORIŢA: Elisabeta Regina Angliei. MARNA: Vreau să-mi Înşel bărbatul şi Revistă cu Titi Mihăilescu. TOMIS: Amanta mascată. VOLGA: Periferie. REX: Insula Blestemaţilor RAHOVA: Abe Lincoln şi Trupa Tanului. RADIO ROMANIA 6.30: Deschiderea emisiunii; Ora exactă; învăţătura zilei; Radio Jurnal; Rezumatul programului. 6.50: Muzica dimineţii (discuri). RADIO ROMANIA 7.30: Emisiune în limba maghiară RADIO BUCUREŞTI 7.30: Rezumatul Radio Jurnalului. 7.35: Continuarea muzicei de dimineaţă Idineuri). 8.00: Muzică românească (discuri). RADIO ROMANIA SI RADIO DACIA ROMANA 8.00: Emisiune pentru presa din provincie. RADIO ROMANIA RADIO BUCUREŞTI SI RADIO DACIA ROMANA 8.30- Muzică variată (discuri). 9.00: Ore administrativă — Informaţii sindicale. 9.15: Muzică românească (discuri). 9.30: Poșta militară radio. Muzică din opere (discuri). 10.00: Închiderea emisiunii. RADIO ROMANIA 13.00: Deschiderea emisiunii; Ora exactă; Muzică variată (discuri). RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 14.00: Ora exactă; Rădio Jurnal. 14.20: Publicitate. Muzică variată ușoară (discuri). 14.30: Ora armatei. RADIO BUCUREȘTI 15.30: Can zonele italiene (discuri). 1800: Orchestra de dans americană (discuri). 16.30: Jurnal intern. 16.40: Continuarea muzicei de dans american (discuri). RADIO ROMANIA 17.00: Emisiune in limba maghiară ; Muzică (discuri) RADIO BUCUREŞTI 17.00- Amicii discului — Muzică de Jazz. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 18.00: Orchestra Grigore Albin — voce: Nicu Stoenescu. 18.45: Jurnal cultural — Pompiliu Constantinescu- Cronica literară. 19.00: Harry Brauner: „Folclorul apelor". 19.15: Muzică vocală (discuri) 19.25: Ora femeii. 19.40: Olga Hoch -- voce 20.00: Concert simfonic cu public al Orchestrei Radio dirij die Ermmoil Elenescu. Pauză: Revista presei şi Buletin sportiv de Lupescu. 21.15: Conferinţă: Prof. Stanciu Sminu — „Cooperaţia în ajutorul desăvârşirii reformei agrare“. 22.30: Muzică sovietică (discuri). RADIO A APARUT TINEREŢEA 1999 Săptămânal de atitudine şi cultură progresistă cu următorul cuprins: La început de drum. Idealismul celor sătui. Maxim Gorki Intre sat şi oraş. Viaţa tineretului internaţional, literatură, Ştiinţă, Humor, Sport, Comentarii, ett . Pagini — două culori — 50 Lei. . MOU Un pictor partizan Dintre pictorii bulgari, cari ne-au vizitat de curând, unul din ei, Marko Behar a luptat nu numai prin caricaturile şi şarjele sale împotriva fascismului, ci luând, arma a făcut parte din detaşamentele de partizani cari au hărţuit în regiunile mtmtocise ale Bulgariei, atât armatele germane cât şi trupele guvernului trădător bulgar. Soţia pictorului Marko Behar a fost condamnată la moarte de o Curte Marţială, dar a fost salvată de revoluţia de la 9 Septembrie 1944—atunci când poporul bulgar a răsturnat dictatura fascistă şi a pornit pe drumul libertăţii. Cazul acestui pictor bulgar este unul din nenumăratele ale artiştilor europeni luptători împotriva tiraniei fasciste, pentru o lume mai dreaptă, mai luminoasă, in care arta să aibă un rol social bine definit Timpuri noui Admirabila revistă de la Moscova care până acum apărea sub titlul „Războiul şi clasa muncitoare" şi-a schimbat titlul — după capitularea Germaniei, aşa precum am anunţat mai de mult în „Timpuri noui". Numărul 1 pe luna iunie 1945 sosit in Bucureşti, cuprinde un editorial în care se arată care sunt sarcinile noui ale revistei; studiul despre Patriotism de N. Baltski (apărut în coloanele „Scânteii''), Organizaţia mondială a Sindicatelor şi Conferinţa Naţiunilor Unite de I. Nikolaiev, despre Alegerile municipale din Franţa de I. Ivanov, Portugailia, rezervă a fascismului de P. Medvedovski, Note de călătorie Shanghai-Manciuria de N. Volinski şi Rolul Argentinei de L. Volinski şi note despre toate problemele zilei. O discuţie literară la Clubul Scriitorilor Sovietici Ofiţerul sovietic în literatură în 1944 a fost tema unei interesante discuţii la Clubul Scriitorilor. S’au discutat in special nouă cârţi importante, apărute în 1944: romanul „Zilele şi Nopţile” de Constantin Simonov şi nuvela „Drumul Volokolamskului de Alexandru Bek. La desbaterile cari au durat trei zile, au luat parte numeroşi scriiori t şi mlitari, printre cari: criticul Leon Sobotski, colonelul Beourdjan Momych-Ouly, eroul nuvelei lui Alexandru Bek, criticul Victor Pertsov, poetul Nicolai Tikhonov, Victor Şklovski ş. a. Personalităţile literare şi militare, întrunite la Clubul Scriburilor, au arătat meritele şi defectele operelor lui Simonov şi Bek subliniind în concluzie însemnătatea lor pentru studiul războiului şi o mai bună cunoaştere a ofiţerului sovietic din epoca actuală. Reviste teatrale Sunt multe. Aproape că e greu tul şi scopurile lor te inforsă le afli numărul. De fosmează, de la început, afişele cu titluri senzaţionale care nu se tem nici de ridicol nici de absurd. Cercetarea conţinutului confirmă ceea ce lasă se vadă afişul. Locul cel mai de seamă îl deţin cancanurile, svonurile, amănuntele despre diverse vedete, ale căror gesturi, cuvinte şi cele mai mărunte fapte, sunt comentata într’un chip indecent de disproporţionat. Totul lasă o impresie de siropos, de reclamă gălăgioasă şi de stupiditate din belşug îvistrrştiată. Mai grav este faptul că aproape toate aceste reviste sunt in legături atât de strânse cu câte o companie teatrală — de cele mai multe ori de reviste — încât servesc în primul rând pentru reclama făţişă sau mascată a intereselor respective şi pentru a ataca violent pe cele concurente de tranucere din Alexandru Petârî n ultimul număr din „Viaţa Românească“, Mihai Beniuc traduce una din cele mai celebre poezii ale marelui poet revoluţionar maghiar. Petőfi Reproducem această strofă în care traducătorul isbuteşte să menţină elanul originalului: „Un gând mă chinueşte neîncetat : „Să mori zăcând în perini pe un pat! „Să veştejeşti ce floarea din grădină „De-un vierme-ascuns la rădăcină. „Să te topeşti ca lumânarea in chilie „De nimenea ştiută şi pustie, „Nu, nu, o Dumnezeul meu. „Eu moartea asta nu o virghe „Copac să fiu de fulger despicat, „Ori smuls cu rădăcini de viforul turbat : „Să fiu o stâncă „Din munte prăvălită’n valeaadâncă... Cinematograful in aer liber Direcţiunea Cinematografiei din Ministerul Propagandei, dorind să dea populaţiei Capitalei posibilitatea de a cunoaşte frumuseţile ţării noastre, ultimele actualităţi de război, culturale şi artistice, a chemat-o să ia parte la cele două proecţiuni gratuite, în aer liber ce au avut loc joi seara în Piaţa Banu Manta — Primăria de Roşu şi în Şoseaua Vitain (colţ Calea Dudeşti). Cinematograful în aer liber pentru popor este o inovaţie democratică, ce trebue încetăţenită. Aceste reprezentaţii trebuesc date cât mai des şi în cartiere diferite, pentru ca să beneficieze de acest mijloc de cultură massele largi ale poporului. Actori şi roluri La ultimele premiere ale teatrelor bucureştene, câţiva actori, care au dovedit în dese rânduri însuşirile de sensibilitate şi de simţ artistic ale interpreţilor de calitate, s’au pretat să apară pe scenă fie în rolurile goale şi convenţionale ale unei melodrame poliţiste fie în cele dintr’o farsă, în care absurdul este egalat doar de trivialitate şi pornografie. Faptul nu e rar. Gazetele teatrale anunţă mereu procetele unora dintre puţinii noştri actori de valoare, convinşi de angajamente ispititoare să treacă la operetă sau revistă. Desigur împărţirea veche şi rigidă a genurilor de teatru în nobile şi inferioare nu rezistă analizei. Iar un actor înzestrat poate transforma pe neaşteptate în artă lucrurile cele mai mărunte. Dar cunoscând ceea ce sunt astăzi la noi revistele sau ce farse se reprezintă, trecerea de la teatrul-artă la teatrul de cuplet, grimasă şi glumă ieftină, cu poantă pornografică denotă o gravă lipsă de conştiinţă artistică, pe care disproporţia între avantajele materiale oferite de cele două genuri nu o poate scuza câtuşi de puţin. (Urmare din pag. 1 a)chisoare la Chişinău, pentru activitate antifascistă, unde Mazilu era directorul închisorii. El descrie regimul mizerabil al deţinuţilor : suprimarea hranei, timp de săptămâni, deseori erau puşi în fiare, cu cătuşe la maini şi la picioare, apoi erau desbrăcaţi li se luau păturile iar oamenii dormeau pe podea. Un copil de 13-14 ani, acuzat în prevenţie, a fost bătut de Martin; după aceia a introdus un aparat între degetele copilului, format din nişte beţe, cu un mâner Strângând mânerul, degetele erau strânse până la sfărâmare. Mazilu avea doi câini, pe care ii asmuţea asupra oamenilor, legaţi în fiare. Câinii se aruncau asupra oamenilor, care nu se puteau mişca, iar Mazilu le striga „muşcă-i tată că tâlhar“. Au venit condamnaţi la moarte in lanţuri şi cătuşe. Mazilu îi strângea de gât până ce cădeau jos, iar câinii asmuţiţi îi doborau şi sfâşiau din ei. Ac. PUBLIC SIDOROVICI : Cum au fost duşi deţinuţii până la lagăr, atunci când au fost transferaţi la închisoarea de la Aiud ? MARTORUL : Atunci când am fost transferaţi de la Chişinău la Aiud, în loc de lanţuri ni s’au pus bare fixe, astfel încât nu ne puteam mişca. Am făcut cei 5 km. de la închisoare până la gară cu bare, sărind ca nişte vrăbii. Toţi am ajuns cu răni la picioare. Directorul închisorii de la Aiud ne-a întrebat cine a dat ordinul ca să ni se pună aceste fiare. Aflând că Mazilu, s a mirat, pentru că aşa ceva nu a auzit niciodată. Ac. PUBLIC SIDOROVICI : Ţin să remarc că Aiud era una din închisorile cele mai fioroase din ţară. Pentru a distruge pe orice cale sănătatea deţinuţilor, Mazilu îi batea, pentru vini imaginare şi îi lăsa câte 5 zile neraâncaţi. Calodei, Prasnei, Caciuc, fraţii Beside sunt cei pe care martorul îi numeşte şi asupra cărora Mazilu a asmuţit câinii şi pe cari i-a văzut personal cu carnea sfâşiată. „Itîu-i nimic, n’are decât să moară” Mazilu în boxă clipeşte des trădând o nervozitate ce nu şi-o poate stăpâni, e alb ca varul, doar urechile sunt roşii ca para focului. La întrebările ac. public Sidorovici, martorul Vasiliev Vladimir completează declaraţiile precedente, arătând ura lui Mazilu faţă de intelectualii şi muncitorii care luptau pentru libertate. Chemat de deţinuţi să dea asistenţă medicală unuia căruia îi curgea sânge pe nas şi pe gură, ajutorul lui s’a manifestat prin bătaie şi prin cuvintele : „numi nimic n’are decât sa moară“. Supliciile inventate de Mazilu sunt arătate de martor în toată grozăvia pentru a-i distruge, a le scădea moralul şi ar umili. Ac. public Sidorovici: A asistat martorul la scenacanaraiuaur naţii la moarte au fost sfâşiaţi de câini ? Martorul: Am asistat la fereastră. Am văzut cum au fost aduşi condamnaţii la moarte în lanţuri la mâini şi picioare şi Mazilu a asmuţit câinii asupra lor, iar câinii muşcau bucăţi din carnea lor. Este introdus martorul Eugen Beer, militar activ. Preşedintele : Ce tratament au avut la închisoare ? Martorul : Rău. Preşedintele : In ce consta ? Martorul: Din Brăila am fost duşi la cazarma Flămânda şi închişi într’o baracă circa 120 de oameni. Problema era a spălatului şi a apei, din cauza ordinelor precise pe care le dădea Mazilu în scopul de a sdrobi moralul deţinuţilor. Din această cauză s’au îmbolnăvit foarte mulţi. Bâia făcea ravagii. Hrana era mizerabilă. Regimul era înăsprit pentru deţinuţii politici şi paraşutiştii sovietici, cari erau trataţi foarte prost. Primirea în închisoare era făcută de obicei de Mazilu cu bâta. In momentul ieşirii României din război, la 24 August, deţinuţii politici au fost puşi în lanţuri şi încărcaţi în câteva vagoane, câte 70 într’un vagon, fără apă şi fără putinţă să ne mişcăm. După 24 August încă am fost brutalizaţi sălbatec de uneltele lui Mazilu la instigaţia lui. In drum, am cerut toată vremea să fim eliberaţi. S’au primit dispoziţiuni, care prevedeau că, atunci când nu se poate obţine legătura cu autoritatea centrală» să nu se mai aştepte alte forme. Mazilu a refuzat toată vremea. Căuta să ne predea unult grup de rezistenţă german. PREŞEDINTELE: V’a anunţat că este Horia Sima la Bucureşti ? MARTORUL : Ne-a spus că, da şi că de acum înainte va fi mai rău. Am umblat cu trenul spre Dobrogea. Grupurile germane erau luate prizoniere. A îndreptat trenul spre apus. Voia să ne ducă la Timişoara. A trecut pe lângă Bucureşti, în gara Pantelimon şi, la cererea noastră, de a cere ordine de la Bucureşti ,a refuzat s’o facă. In gara Băneasa, împreună cu paraşutiştii sovietici, am încercat să ne dăm jos. Garda, în urma dispoziţiilor ce primise, a tras. „Dracul pe pământ“ „Am cunoscut la Moghilău, dracul pe pământ in persoana lui Danielov“, spune martorul Harabagiu Batea, ridica în puterea nopţii pe bătrânii din azil, pe cei mai nenorociţi : femei, copii, bolnavi, exceptând dela evacuare doar pe cei cari ştiau să-l potolească cu bani. ,,Conu Fănică“ Mareşal de Moghilău, aşa era numit maiorul Orăşanu, care nu ţinea seamă de nici o suferinţă, transformând lagărul dela Picioara, într’un loc de exterminare. Murdăria, mizeria şi foametea erau stăpâne pe acest lagăr. Următorul este martorul APEL IACOBD. AC. PUBLIC MOCANU: Să spună de martor ce ştie despre ORAŞANU. MARTORUL- maiorul Orăşanu s’a purtat cu oamenii cât se poate de prost. El spunea că este „Ministru de Război“ la Moghiev Dela cei bogaţi lua banii lar ^ ^ săraci, nenorociţi, jt trimitea în difer\fp lflparv» D. AC. PUBLIC. să spună d. martor ce ştie despre Bărbulescu ? MARTORUL • Despre Bărbulescu ştiu că a sp°s Sriffulţime de evrei, din proprie iniţiala ţj punea cu capul în jos şi îi bat Acuzatului cu un ciomag evrei. Martorul M.*cu Solomon , de maiorul Ora,anu că Se foarte rău cu internaţii. Cu pălărie albă în cap bine îmbrăcat, se plimba Mărcuşor Goldenberg pe strzile Moghilăilui, spune martorul Auerbach Arnold, sfidând pe cei din jurul lui cari îşi acopereau goldunea cu zdrenţe. Pus în slujbacelor mari, ei jefuia, insuşindu-şi o bună parte. Segal Mózes Leizer îl descrie pe Danielov, ca pe un, element negativ, care făcea orşice era neomeneşte de conceput. Pe maiorul Bodoroagă şi pe Bărbulescu îi arată ca zbiri, „mâncători de oameni’ Acesta din urmă bătăndu-Şi joc defete neţinând seamă de mizeria în care se aflam. 25 lovituri pentru o sfeclă Martorul M. Teich îl cunoaşte pe Dindelegan, PREŞEDINTELE: Ştiţi ce fapte a săvârşit ? MARTORUL, bătut în dreapta şi în stânga pe localnici şi de multe ori a dispus executarea crienilor. Pretorul se purta râul cu oamenii. Odată când au veniţi două vartoane cu sfeclă, copii mici iau cerşit la ţărani câteva sfecle. Seara pretorul împreună cu jandarmii au făcut percheziţii prin case şi au găsit aceste sfecle. A ordonat să li se tragă câte 25 de lovituri celor la cari s’a găsit sfecla şi personal a bătut pe unii din aceşti oameni. A intrat apoi în farmacie unde şi-a spălat mânuşile care erau pline de sânge. El este autorul omorârii a 6 evrei nevinovaţi, convingându-se personal la locul execuţiei dacă ordinul său a fost executat. Sclavii, fără hrană AC. PUBLIC MOCANU : Despre inculpatul Loghin ce ştie ? MARTORUL Loghin este vinovat de tot ceiace s’a întâmplat în 1943, când am avut sute de victime pentru cari este direct responsabil. Oamenii noştri au fost utilizaţi ca sclavi la munci şi nu li s’a asigurat nici cea mai modestă hrană. Eu cred că dealuingul istoriei n’au existat sclavi să nu primească întreţinerea Depin. Col. MECULESCU citat de generalul Topor, Dr. W. FILDERMAN citat de Bărbulescu şi Maior Bodoroagă. Edelstein, Iosif Goldstein şi Bruno Melamed citat de maior Orăşeanu. Primii patru prin răspunsuri vagi nu fac decât un deserviciu acuzaţilor. „Mincinoşii” Iosif Goldstein şi Bruno Melamed sunt descoperiţi de Ac. pub. Mocanu şi de d. preşedinte al Tribunalului, ca fiind martori, cari din interese ce se vor afla, luând contact cu soţia acestuia, au venit să depună la var aici debitând neadevăruri. Trebuie reţinut că amândoi s au bucurat de un regim de favoare din partea lui Orăşanu. Primul era chiar „patronul unui bordel” de care protectorul său avea cunoştinţă şi nu a prestat niciodată vreo muncă. In timp ce ceilalţi sau deportaţi la Picioara şi Soarineţ el a rămas la Moghilău. Din confruntarea lor se deduce clar ca mint cu neruşinare: încolţiţi el aruncă vina, unul asupra altuia. Pitit într’un colţ, faţa bucurie a maiorului Orăşanu, nu lasă să se vadă sângele ce l-a năpădit obrajii, însă vinele îngroşate stau să-i spargă tâmplele. Mascarada nu l-a reuşit, căci a dat peste doi „actori” proşti. Sosif Goldstein şi Melamed sunt arestaţi şi înaintaţi parchetului care îi va cerceta. Urmează depoziţia lui Grama Vasile, subaltern al lui Orăşanu care însă nu poate spun nimic întrucât era în concediu timp de 3 luni în care timp s’au petrecut cele imputate acuzatului A auzit de faptele acestuia Ultima depoziţie a şedinţei de dimineaţă este aceia a opt Vasilievsky Menislav care ştie că existau relaţii amicale între maiorul Bodoroagă şi Mózes Katz, fabricant de zahăr din Iţcani, preşedintele comitetul,■ în Moghilău. Ştie deasemeni că amândoi se cunoşteau de la Iţcani Şedinţa se ridică la ora 13 30. Şedinţa de după amiază Se deschide la orele 17,30 sub preşedinţia d-lui Alexandru Voit,ovios. PREŞEDINTELE: Declar şedinţa deshisă Continuăm cu audrea mâiU - torilor propuşi de apărare. GREFIERUL • Martoul Schauer losdf PREŞEDINTELE: Ştiţi că Danielov, între alte metode întrebuinţa şi bătaia ? MARTORUL: Ştiu că bătea şi *• •Am atras atenţia asupra acestui lu vru. Odată a bătut chiar în faţa mea. Sunt la rând audiaţi ,miartorii Cercavschi Emanuuel.. gapm-al Eiescu Mihail. Ing. Fotiadi I. Natan Euchstett, Lazăr Stubizner. Soli Rita Constanpaneţ Vili Urmează depoziţia lui Grama Vapanetz Willy. Odată terminată audierea martorilor d. Preşedinte dă cuvântul d-nei Acuzator Public SIDOROVICI care îşi desvoltă rechizitoriul pe care îl vom publica în nr. de mâine. Mărturiri zdrobitoare în faţa Tribunalului Poporului umbla întotdeauna os cu care bătea pe Spune purta „SCÂNTEIA"!