Scânteia, septembrie 1945 (Anul 2, nr. 315-340)

1945-09-01 / nr. 315

ANUL NI.—Nr. 31S c» Se «orie mS 6 PAG. 40 LEI ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL al P. C. R. str. lief reitera fi. Afini. et. S. Red. et. t; Tip. tel. l.s­­­i. Vel. (centrala) S.20.2 . Partidul 10 ani de laComunist din România comemorează moartea marelui scriitor Henri Barbusse, militant de frunte al Partidului Comunist Francez Ch­icia Guvernulu­i pentru slujitorii poporului „Adus la cârma ţării prin voin­ţa populară, guvernul Petru Groza reprezintă interesele marilor masse producătoare de la oraşe şi de la sate şi nu şi-a desminţit nicio clipă încrederea ce i-a fost acordată“. (Din discursul tovarăşului ministru Gheorghiu-Dej la congresul sindi­catelor P. T. T.). Prin politica de până acuma gu­vernul Groza a dovedit că în ade­văr apără interesele celor mai largi masse ale celor ce muncesc, ca şi interesele generale ale poporului şi ale ţării. Zilele acestea au avut loc în Bu­cureşti congresele sindicatelor sa­lariaţilor publici, ale salariaţilor P. T. T. şi ale artiştilor, scriitorilor şi ziariştilor. Cu aceste ocazii mai mulţi reprezentanţi ai guvernului au arătat punctul de vedere al a­­cestuia faţă de problemele ce preo­cupă categoriile de mai sus. Din discursurile tuturor reprezentan­ţilor guvernului, în frunte cu d. dr. Petru Groza, reiese clar grija deosebită pe care guvernul o poar­tă slujitorilor statului şi ai po­porului. Luând cuvântul­­la congresul sa­lariaţilor publici, d. ministru Ni­­colau a arătat preocuparea guver­nului de a le creia o situaţie mai bună printr’o salarizare corespun­zătoare. Tot acolo d. ministru Ni­­colau a arătat că guvernul este preocupat în mod deosebit de sta­rea armatei care s-a încadrat în lupta poporului. O comisiu­­ne specială compusă din câţiva mi­niştri a fost însărcinată să aducă în câteva zile soluţiile potrivite pentru ridicarea nivelului­ de trai al salariaţilor publici şi al armatei. La congresul sindicatelor P. T. T. tovarăşul ministru Gheorghiu-Dej a declarat că guvernul a pornit să găsească „mijloacele de îmbună­tăţire a situaţiei materiale a tutu­ror celor ce sunt angajaţi în pro­cesul de muncă“. Mai departe a­ omul de cultură­ şi luptătorul aprig în­­frunte al Partidului Comunist francez, „Focul", apel înflăcărat la iaţă că statutul salariaţilor P. T. T., care a căpătat forma definitivă şi mai trebue semnat doar de M. S. Regele, va duce aproape la dubla­rea salariilor actuale. Având la bază aceleaşi principii ca şi statutul căilor ferate, el va de­termina o ameliorare sensibilă situaţiei salariaţilor P. T. T.-işti. In acelaşi sens a vorbit d. prim ministru dr. Petru Groza, la con­gresul sindicatelor artiştilor, scrii­torilor şi ziariştilor. Cu autorita­tea pe care i-o conferă poziţia şi realizările de până azi, d. prim mi­nistru a promis reprezentanţilor culturii româneşti tot sprijinul gu­vernului pentru îmbunătăţirea con­diţiunilor lor de viaţă. Manifestările de mai sus arată limpede hotărîrea guvernului po­porului de a creia condiţiuni de viaţă mai bună pentru toţi cei ce muncesc cu braţul şi cu mintea. Pentru aceasta el cere la rân­dul său, contribuţia lor la lupta contra tuturor acelora cari unel­tesc împotriva libertăţilor poporu­lui, căutând să mărească greutăţile prin care trece ţara. Ridicarea nivelului de trai nu este cu putinţă fără lichidarea spe­culei şi sabotajului. De aceia inte­resele de viaţă ale tuturor slujito­rilor statului şi poporului cer ca ei să fie alături de guvern în mum­a de organizare a producţiei şi apro­vizionării. Cooperativele, economatele şi o­­ficiile de consum sunt instrumente cu ajutorul cărora ei pot lupta îm­potriva speculanţilor cari vor să se îmbogăţească pe spinarea mas­­selor populare. Organizarea lor este o problemă a cărei rezolvare asi­gură mersul înainte spre o viaţă mai îndestulată, mai fericită. Guvernul este hotărît să nu pre­cupeţească nici un efort, ca toate acestea să fie aduse la îndeplinire. Salariaţii înţelegându-şi datoria îl vor ajuta din toate puterile. Piwifrhit Cronov.i.­­ din Romi­ la a comemorat eri seară pe marele scrii­tor Henri Barbusse. Sala teatrului ,,Studio Naţional“ — plină de oameni din toate straturile sociale, muncitori şi intelectuali, uniţi de acelaş sentiment de admiraţie şi recunoştinţă pentru ilustrul luptător şi apărător al libertăţii şi democra­ţiei — era împodobită cu portretele marilor conducători ai popoarelor so­vietice, Lenin şi Stalin, încadrând chipul subţiat de suferinţă dar trans­figurat de puterea convingerii, al lui Henri Barbusse. Primit cu aplauze puternice şi re­petate, tov. Miron Constantinescu, secretarul organizaţiei regionale Bu­cureşti a Partidului Comunist din România, a spus: „Se împlinesc 10 ani de la moartea marelui scriitor şi marelui luptător progresist al Fran­ţei şi al întregii omeniri. Henri Bar­busse. Organizaţia regională Bucu­reşti, a Partidului Comunist din Ro­mânia, comemorează astăzi amintirea şi opera lui Henri Barbusse atât în calitatea sa de om politic, cât şi în calitatea sa de mare creator de valori culturale, cât şi de luptător pentru progresu­­l::­? :ţ Tov. Miron Consstantinescu a dat apoi cuvântul d-lui prof. Constanti­­nescu-Iaşi, Ministrul Propagandei, care a vorbit despre „Barbusse, de­ şi pune­infricatul luptător antifascist ten al poporului român“. Conferinţa d-lui ministru P. Constantinescu-Iaşi D-sa evocă figura caracteristica a intelectualului luminat, care şi-a con­sacrat gândul şi acţiunea împotriva războiului nefast, împotriva forţelor întunericului, a intelectualului luptă­tor dezinteresat pentru binele şi feri­cirea maselor, pentru înfrăţirea po­poarelor. Evidenţiind apoi diferite momente ale l­uptei duse de Henri Barbusse, d-sa arată că lupta antifascistă a ma­relui scriitor francez nu a fost o luptă izolată, ci ea se integrează luptei for­ţelor populare împotriva reacţiu­­nii fasciste, alianţei tuturor popoare­lor iubitoare de pace şi libertate în frunte cu popoarele Uniunii Sovie­tice. Barbusse — ne arată conferenţia­rul — nu a înţeles să rămână sectar. Alături de alte figuri ilustre franceze: Romain Rolland, Vaillant Couturier, Paul Langevin, Victor Basch şi alţii, el se pune în fruntea intelectualităţii franceze şi mondiale, continuând tra­diţiile glorioase ale culturii franceze. El este fiul spiritual al secolului al XVIH-lea, al apostolilor libertăţii din veacul trecut. Victor Hugo şi Saint Simon, este continuatorul înaintaşilor săi generoşi Emile Zola şi Anatole France. Aceasta este moştenirea sa spiri­tuală. In lupta în care se angajează el este alături de alţi mari scriitori — Heinrich Miann, Johannes Becher şi Ossietzky, Blasco Ibanez şi Don Pas­­sos — şi intră în legătură cu întreaga pleiadă de scriitori sovietici în frunte cu Maxim Gorki. Ajunge curând portcuvântul celei mai generoase mișcări printre inte­lectuali : lupta contra teroarei, împo­triva războiului imperialist și a fas­cismului în deosebi. Pe măsură ce rănile, închise pentru un moment, pricinuite de primul război mondial In pagina 5-a: 10 ani de inovaţii şi efor­turi technice CE ESTE MIŞCAREA STAHANOVÎSTĂ ? de ILJA PESKIN si deschideau ,şi se înrgeş-ti, pe mă­sură ce’n ţările Europei sudestice te­roarea îşi arăta colţii — Barbusse sa întăreşte în convingerea sa de uma­nitarist realist, de iubitor de popoare şi mai ales creşte în acţiunea sa de militant, unind munca cr­eatoare cu lupta politică d­e zi la zi. Pretutin­deni unde bântuia reacţiunea, unde se desvoltau germenii fascismului, în Balcani, îndeosebi, marele luptător apărea ca un fel de „procuror al umanităţii“ cum l-au şi poreclit reac­ţionarii de la noi şi nu numai că fă­cea rechizitorul călăilor, dar şi mo­biliza massele la luptă. Conferinţa d-lui Mihail Sadoveanu După conferinţa d-lui ministru P. Constantinescu-Iaşi, a luat cu­vântul d. MIHAIL SADOVEANU, tratând despre BARBUSSE — MA­RELE SCRIITOR PROGRESIST. Subliniind însemnătatea docu-(Continuare în pag. 5­ a) n scriitor plămădit de timpurile noastre pe cât de năprasnice pe atât de măreţe, un scriitor care a mers înainte cu vremurile, iată cine a fost Henri Barbusse. Odată debarasat de individualis­mul mărinimos umanitarist și lămurit asupra cauzelor cari abat pe capul omenirii, nenorocirea războaielor de acaparare și asuprire, a urei și a mi­zeriei, el n’a mai șovăit o clipă. Cu toată ardoarea temperamentu­lui său s’a aruncat în luptă alături de popor, alături de acei cari prin me­nirea lor trebuiau să înlăture cauza mizeriei sub toate formele. Henri Barbusse a dat omenirii tot ce avea : talentul, cinstea, devotamentul şi viaţa sa. Acest neaoş reprezentant al inte­lectualităţii franceze a fost, până­­ ultima clipă a vieţii sale, printre fruntaşii luptei antifasciste, printre fruntaşii apărători ai Uniunei Sovie­tice, împotriva minciunilor şi pro­vocărilor mârşave. El vede în Uniunea Sovietică zorile vieţii noui, zorile omenirii eliberate. Ca o cunună a operei sale a apărut ultima lui carte scrisă în Uniunea So­vietică, în care vorbeşte după însăşi cuvintele sale „despre Stalin, despre acel înţelept conducător a unei patrii fără clase, fără exploataţi şi exploa­tatori“. Fizic eşte istovit de boală, dar mo­raliceşte tare cum poate să fie nu­mai unul ce şi-a dat toată viaţa cau­zei propăşirei omenirei, el spune : „îmi adun ultimele puteri, ca să is­prăvesc această carte, înainte de a mă fărâma trupeşte“. Henri Barbusse a terminat această carte Dar să vorbeşti de Stalin, înseamnă să vorbeşti de Uniunea Sovietică, cu ale cărei lupte, progrese şi victorii, e legată şi împletită viaţa lui. „Grandioasă este sarcina — scrie Henri Barbusse — de a reda trăsă­turile acestui om atât de contopit cu o activitate de însemnătate mondială, să redai portretul luptătorului politic in a cărui viaţă se oglindeşte viaţa omenirei. Urmând drumul vieţii sale, mergi pe temeliile Istoriei, pe dru­muri necălcate". Barbusse îşi încordează toate pu­terile pentru a zugrăvi figura lui Stalin şi să înfăţişeze lumea nouă creată de masele de milioane, sub conducerea lui. Barbusse studiază materialele isto­rice ale Partidului bolşevic, ale Uni­unii Sovietice, ale construcţiei socia­lismului, tot ce e scris şi spus de Stalin. El redă biografia lui Stalin pe fon­dul mişcării revoluţionare din fosta Rusie ţaristă, pe fondul luptei eroice şi a clădirei statului sovietic. El duce pe cititor prin toate etapele acestei măreţe epoci istorice, începând cu pri­mele zile ale Partidului, începând cu primii paşi ai lui Stalin spre Partid, îl duce prin emoţionantele momente al© vieţii Uniunii Sovietice până în perioada în care U. R. S. S. croin­­du-şi drumul existenţei, ajunge să re­prezinte statul socialist în toată pu­terea lui impunătoare. „Cuvintele şi faptele lui Lenin nu-şi găsesc în nimeni o întruchipare atât de desăvârşită ca în Stalin. Sta­lin este Leninul de astăzi“ — spune Henri Barbusse. Cartea aceasta intitulată „Stalin“ este expresia fidel­ă a tuturor sîmţă­­mintelor care l-au animat pe Henri Barbusse faţă de Uniunea Sovietică. Ea prezintă cu atât mai mult inte­­res eu «a +­ss+e prima încercătre a unui mare scriitor european de a reda în mod real viaţa conducătorului ge­nial al Uniunei Sovietice şi însăşi is­toria acesteia. Henri Barbusse le descrie pe amân­două în împletirea lor trainică şe vorbeşte mai întâi de traiul greu al popoarelor din vechea Rusie ţaristă. „Să administrezi alte popoare, în­semna pentru ţari, să le asupreşti. Se poate spune că popoarele Rusiei pe acele timpuri, aveau un singur drept: acel de a fi judecate, şi o sin­gură libertate: aceea de a geme şi asta încă numai pe ruseşte“. „Reformele ţariste erau nesincere, cu dedesubturi şi socoteli politice ne­cinstite : cum să facă, să nu se în­­ceapă de jos, eliberarea ţăranilor* (însăşi cuvintele ţarului). El perindă apoi în faţa cititorului fazele d­esvoltării revoluţiei ruse; for­marea Partidului, epopea revoluţiei din 1905, rolul uriaş al lui Lenin şi Stalin, primele sfaturi de muncitori, ţărani şi soldaţi, calvarul primului război mondial... Vin zilele eroice ale lui Octombrie 1917. Reacţiunea e înfrântă. Războiul civil împotriva generalilor contra­revoluţionari, războiul cu interven­­ţioniştii. Republicele sovietice socia­liste se încheagă, se unesc. Pe fir­mamentul istoriei omenirii apare Uniunea Republicelor Sovietice So­cialiste, cu bazele ei de nesdruncinat: alianţa muncitorimei cu ţărănimea şi unirea şi înfrăţirea naţionalităţilor libere. „Revoluţia din Octombrie rezolvă ce­, mai spinoasă problemă ce pare de nerezolvat: Problema naţionalităţilor. Uniunea Sovietică pentru prima dată în istoria omenirei dă o rezolvare na­ţională şi definitivă a contrazicerilor naţionale învechite, care frământă tot globul pământesc şi satisface două cerinţi cari par de neîmpăcat: cerin­ţa individualităţii fiecărui popor şi cerinţa solidarităţii practice între po­poare“. Dar în faţa Marei Revoluţii din Octombrie se ridică probleme , uria­şe. Războiul civil şi intervenţia, au dezorganizat, au distrus, au sărăcit. Totul trebuie reclădit în condiţini nespus de grele. Din afară duşmănie şi boicot. Sabotaj din partea forţelor reacţionare înăuntru. Emoţionante sunt paginile in cari Henri Barbusse expune drumul eroic parcurs de muncitori, ţărani şi sol­daţi, în luunea de reclădire a ţării Foamea frigul, boala, nu l-a oprit în drum. Poporul a ştiut că reface ţara pentru el Şi a învins, sub con­ducerea Partidului Comunist în frun­te cu cei doi giganţi: Lenin şi Sta­lin! Grandiosul film al vieţii ţării, unde cei ce muncesc sunt stăpâni la ei a­­casă, e aşternut în faţa noastră de pana măiastră a lui Barbusse, in­­tr’un ritm viguros, sănătos. Vorbele lui oglindesc înfăptuirile scrise pen­tru veacuri de popoarele eliberate ale Uniunii Sovietice şi ele vor servi de învăţătură popoarelor din lumea în­treagă. Pe necuprinsul şantier al ţării muncitorilor şi ţăranilor răsună lo­zinci cari înseamnă epoci. „MAI INTAI INDUSTRIA GREA“ „SA ÎN­TĂRIM ARMATA ROŞIE“. Trebue lucrat în pas grăbit. Reclădire, re­clădire... Când Stalin peste câţiva ani re­zumă cele înfăptuite de eroismul creator al masselor muncitoare, el spune­ că primul punct de reazăm al statului sovietic este alianţa între muncitori şi ţărani, al doilea­­este frăţia între popoare, iar al treilea Armata Roşie. Noui lozinci noui realizări... „CADRELE HOTĂRĂSC TOT" şi cadrele răsar în plin mers al con­strucţiei „COOPERAŢIA ESTE DRU­MUL CE ÎNDREAPTĂ SPRE SO­CIALISM“. „COMUNISM — spune Lenin — ÎNSEAMNA PUTEREA SO­VIETICA PLUS ELECTRIFICARE”. Pentru a construi socialismul tre­bue minte, inimă şi avânt. Creşte şi se înalţă ţara sovietelor. Întrecerile socialiste, mişcarea staha­­novistă cuprind massele populare. Stalin spune: „Am isbutit să trecem punctul cel mai greu în ce priveşte productivitatea muncii”. Munca colectivă. Stalin este primul muncitor colectiv. Anul 1927. Anul marei cotituri. S'a atins în mai toate domeniile nivelul anului 1913, înainte!... Poporul sovietic, Partidul Comunist Hor­ia Moldoveanu (Continuare în pag. 4-a) Henri Barbusse, marele scrii­tor progresist al Franţei, potriva asupririi reacţiunii şi fascismului, militantul de prietenul credincios al U.R.S.S. a fl născut în 1073. In 1016, în plină vălvătaie a războiului mondial el scrie cartea luptă împotriva războiului imperialist şi a cauzelor lui. Cartea aceasta a fost citită de milioane de oameni şi scoasă in nenumărate, ediţii. Ilin­­i­­tu se găseşte în f­runt­ea Asociaţiei Republicaine a foştilor luptători. In 1923 Barbusse devine membru al Partidului Comunist francez în care sale rânduri, până­ la moarte, militat, în primele Henri Barbusse a fost unul din organizatorii Congresului din Paris al scriitorilor rărea culturii. FI a fost unul din iniţiatorii şi conducătorii Mişcării mondiale împotriva fascismului (Amster­­dam­-Pregel). Barbusse se găs­eşte dea­semeni în fruntea campaniei duse pentru apărarea lui Dimitroff şi Thaelman. Ultima carte a lui Barbusse este cea intitulată „Stalin"* care redă, portre­tul luminos al genialului conducător al popoarelor din U. H. S. S., dascăl al omenirii înaintate. Henri Barbusse, omul care a legat cuvântul scris cu fapta, scriitorul care a înţeles că locul artistului este în fruntea luptei pentru libertate, alături de cele Utile forţe progresiste ale ome­nirii, s-a stins la Moscova, în 1935. Henri Barbusse, a fost înmormântat la Paris, în capitala Franţei lui scumpe, fiind petrecut de o uriaşă mulţime, manifestaţie firm rare ori văzuse ora şui-lumi­nă, pentru apă- HENRI BARBUSSE, DESPRE STALIN $I UNIUNEA SOVIETICA . D. Ministru CONSTANTINESCU-IAŞI Asistenţa în sala Teatrului Naţional IX MIHAILSADOVEANU Tov. MIRON CONSTANTINESCU Proecte de legi aprobate de Consiliul de Miniştri Preşedinţia Consiliului de Miniştri comunică : Consiliul de Miniştri s-a întrunit azi, 30 August a. c. orele 18,30 sub pre­şedinţia Domnului Dr. Pe­tru Groza Preşedintele Consiliului de Miniştri. Consiliul de Miniştri a rezolvat lucrările curente la ordinea zilei. Intre altele Domnul Gheorghe Nicolau, Minis­trul Asigurărilor Sociale a făcut o expunere asu­pra proectului decret lege privitor la modificarea şi complectarea unor dispo­­ziţiuni din legea Casei Scriitorilor. Prin acest proiect decret-lege se a­­duce o îmbunătăţire a stării materiale a unor valoroşi creatori în dome­niul artei. Consiliul de Miniştri a aprobat acest proiect de­cret-lege. Domnul Ştefan Voitec: Ministrul Educaţiei Na­ţionale a făcut expu­nerea proectului decret­­lege privitor la înfiinţa­rea gimnaziului unic. Prin acest proect decret-lege se deschid larg porţile în­văţământului pentru co­piii de ţărani şi munci­tori, lărgindu-se astfel cunoştinţele şi pregătind în acelaşi timp pe cei apţi să urmeze cursurile superioare. Consiliul a aprobat a­­cest proiect decret-lege. Consiliul de Miniștri a luat sfârșit la orele 21. a CUM ACTIVfl OMAHim X Declaraţiile teroristului Remus Ţeţu. Origina organizaţiei, l“ Rădescu demascat de complicii sâi Remus Ţeţu, unealta criminală a sceleratului Rădescu, a intrat în zodia mărturisirilor complete. Des­tăinuirile sale nu numai că tră­dează activitatea complicilor săi, dar ridică perdeaua care acoperea propriile sale uneltiri întunecate. Remus Teţu voia să suprime pe conducătorii tinerei democraţii ro­mâneşti, să răpească poporului ro­mân libertăţile pe care le-a câşti­gat prin jertfe de sânge, jertfe pro­vocate de însuşi comandantul său generalul Rădescu. „întrucât Ti­neretul liberal nu era prea activ de a duce lupta împotriva forţelor populare, — a declarat însuşi Ţeţu, la anchetă — am hotărât ca de la sediul Tineretului Liberal, din sâ­­null Tineretului Naţional-Ţărănesc precum şi dintre elementele neîn­cadrate în partide să alcătuesc o organizaţie politică a tineretului, cu scopul luptei cu orice preţ în vederea contracarărei acţiunii for­ţelor populare“. Mărturisirea aceasta este sufi­cientă pentru a arăta că Rădescu şi uneltele lui n’au renunţat la gândul drăcesc de a reedita masa­crul de la 24 Februarie, de a re­­instaura domnia pistolului. „Recunosc — declară Ţeţu — că am cerut membrilor organizaţiei „T“ să-şi procure revolver, întru­cât vor avea de îndeplinit misiuni speciale, unde vor trebui să între­buinţeze revolverul“. Se încerca, aşadar, revenirea la povestea de sinistră amintire a Gărzii de Fier, se creiau noui echipe de pistolari terorişti, noui „echipe ale morţii". Iar aceste pregătiri, după cum în­suşi Ţeţu o recunoaşte, erau în­dreptate „împotriva forţelor popu­lare“. Generalul Rădescu şi echipele lui de asasini pregăteau un mare masacru, un carnabiu care ar fi întrecut cu mult pe cele cunoscute (Continuare în pag. 4-a) Citiţi în pag. 6-a • Conferinţa Regională Braşov a Partidului Co­munist din România Pag. 4-a • Avansări de subofiţeri activi şi de rezervă. Pag. 5-a • Activitatea Tribunalu­lui Poporului. Pag. 6-a • Ultimele ştiri din străi­nătate. na­tniLatadoAur fâ&m­âin­eC ivi tt • J. a pKQr* f&avitat tchXsoM&a dte aCKaditoAe. MOSCOVA 30 (Rador). — Agen­ţia TASS transmite: In ziua de 29 August d. Kalinin, preşedintele Prezidiumului Sovietu­lui Suprem al URSS-ului, a primit pe d. Iorgu Iordan, ambasadorul extra­ordinar şi plenipotenţiar al Româ­niei, care i-a remis scrisorile sale de acreditare. D. Iordan era înso­­şoţit de d. Babeş, ministru plenipo­tenţiar şi consilier de ambasadă, Georgescu, prim secretar de amba­sadă şi alţi membri ai ambasadei], care au fost prezentaţi d-lui Kali­nin. La solemnitate au asistat d-nul Dekanozov, comisar adjunct al po­porului la afaceri străine ale URSS- ului. După solemnitate, d. Kalinin a avut convorbire cu ambasadorul Iorgu Iordan. Tov. IORGU IORDAN Primul Congres liber al artiştilor, scriitorilor şi ziariştilor In Continuarea desbaterilor tov. M. Breslaşu rosteşte un impresionant cu­vânt de omagiu celor căzuţi in lupta antifascistă . Ne strângem gândurile mănunchi, din răzleţirea lor de toată ziua şi ni le în­toarcem către aceia care s’au oprit prea de timpuriu la marele popas de umbră şi care nu sunt astăzi alături de noi, in fruntea noastră, la această sărbătorească răspântie. Blândul nostru Sahia, prietenul cald şi tovarăşul aprig, acest miop clarvă­zător, care sub înfăţişarea lui firavă as­cundea un clocot nestăvilit, molipsitor şi rodnic­, marele Henri Barbusse, ins­piratul înaintaş, inspiratorul Franţei combatante, iubitorul poporului nostru, acela care a ştiut să îmbine pe tribunul vijelios şi pe cântăreţul fremătător al durerilor lumii. Şi mai aprindem un gând pentru Io­sif Utkin, visătorul acela frumos, ale cărui cântece sunt pe buzele milioane­lor de fete, in toate graiurile popoare­lor sovietice şi ale cărui fapte de vite­jie cântă in sufletele milioanelor de flă­căi din patria lui neţărmurită. Un gând pentru Utkin, care şi-a logodit moartea cu viaţa neamului nostru. Pentru Saint Exupery, prăvălit din inulţimile norilor şi ale vieţei lui cu parfum de b­ ■ ndă. Şi pentru Petre Şerbănescu al nostru şi pentru atâţia şi atâţia alţii, de aici şi de aiurea, mun­citori cu mintea, cărturari cu mâinile Comitetul Uniunii Sindi­catelor de Scriitori, Ar­tişti şi Gazetari Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Mihail Beniuc, V. Maximilian, Niky Atanasiu, Ionel Ţăranu, Sandu Eliad, Gh. Ciureş, Mir­cea Bârsan, Marcel­ Breslaşu, Maurieiu Wexler, Ion Pas, Hie Zaharia, Alfons Vogel, Octav Livezeanu, Maxy, Fărâmă, Negy Is­­tvan-Cluj, Teodor Nicolau-Timişoara, Dr. Ianovici-Cluj, Ecaterina Vaida- Arad, Iovan Carol-Timişoara, Mih. Novicov-Iaşi Păstorescu-Brăila, Cla­­vel-Iaşi. Comisia de cenzori: Sergiu Dumi­­trescu, Dobrian, D. Corbea, Horia Liman, Filimon. Supleanţi: Al. Marius, Carmen Tautu, Bănuia Ion, Pen Rozopol, Jigo, albe, dar în aceeaşi vreme luptători dârzi, împletiţi fibră cu fibră nu numai cu durerile neamului lor, dar şi cu sba­terea lui, cu strădania lui pentru liber­tate. Pe câmpurile de bătae s’a pecetluit, cu sânge şi cu flacără, frăţia de nesdrunci­­nat a acestor cărturari cu muncitorii şi cu ţăranii. Şi ceilalţi toţi, holdele de feciori care au căzut, soldaţi şi partizani ai tutu­ror popoarelor dornice de o viaţă ome­nească pentru oameni. Şi să nu uităm — dar cine ar putea să-i uite? — pe cei căsăpiţi fără apărare, aici şi pretu­tindeni, pe cei aninaţi de cârligele za­­hanalelor legionare, pe cei trecuţi le vama veşniciei în vagoane plumbuite, pe cei ucişi cu gloanţe sau cu mazăre fu­rajeră în închisori şi lagăre, pe cei — milioanele de prunci şi moşnegi — care au însemnat prinosul macabru pe ru­gurile trufiei naziste... Aşa cum cad eroii la hotar de ţară, aşa căzură aceştia la hotar de veac... (Cmiti num­e în nan. 4-a)

Next