Scânteia, martie 1946 (Anul 3, nr. 464-490)

1946-03-01 / nr. 464

Vineri I Mărfi o *940 SERIA (II—ANUL XVÎ_Nr. 464 * ABONAMENT Director : MIRON CONSTANTINESCU TELEFOANIc Centrala 3.26.20 Tipografia 4.84.48 ABONAMENTE Pe lună Lei 3.600 Pe 3 luni Lei 10.000 PENTRU MUNCITORI, ŢARANI ŞI STUDENT! Pe lună Lei 3.000 Pe 3 luni Lei 9.000 Redacţia şi administraţia Strada Belvedere Nr Cec poştal 1.881 4­­. 200 IEI Statutul funcţionarilor publici Anteproectul noului statut al salaria­ţilor publici, va fi, în curând, supus dis­cuţiei mar­şe­lor funcţionăreşti şi guver­nului. Cu această ocazie, este necesar să ne oprim atât asupra conţinutului lui cât şi asupra umilinţelor şi luptelor de ani şi ani care au precedat cucerirea acestui statut. Orice funcţionar mai vechiu işi amin­teşte cât era de dispreţuită de cârmui­­torii „istorici” massa funcţionarilor pu­blici. Această desconsiderare se mani­festa prin tratamentul, atât moral cât şi material, la care erau supuşi de către guvernele din trecut. Din punct de vedere material, chiar atunci când statul dispunea de cele mai largi mijloace financiare, funcţionari­lor li se dădea, în cel mai bun caz, po­sibilitatea să nu moară de foame. Cu salariile pe care la primeau, cei mai mulţi dintre salariaţi nu puteau duce o viaţă demnă.­­ Pentru a putea trăi, el şi familiile­­ lor, ei erau siliţi să se preteze la tot felul de umilinţe. Aceasta convenea de minune guvernelor „istorice” din Ro­mânia, căci ele n’aveau nevoie de oa­meni cu demnitate, ci de capete plecate. Iar atunci când salariaţii nu mai pu­teau indura mizeria şi batjocura la care erau supuşi, şi îndrăzneau să revendice o viaţă mai omenească, guvernele, indife­rent care n­ii declarau duşmani ai sta­tului şi-i tratau ca atare. Aşa s-a întâmplat în 1923, când gu­vernul liberal având ca ministru de fi­nanţe pe Virrtilă Brătianu, a răspuns la greva salariaţilor publici prin refuzul de a le acorda statutul cerut, prin con­cedierea a mii de oameni şi prin ares­tarea conducătorilor luptei. Statutul care le-a fost acordat mai târziu i-a tratat pe salariaţi ca pe mi­nori, privându-i de orice drepturi poli­tice. Cu ajutorul acestui statut şi a di­formelor eter­ run­­e trădătoare de felul lui Stancu Brădişteanu au reuşit, mai târziu, guvernele maniste să aplice fai­moasele „curbe de sacrificiu" din 1931, 1932, 1933. Situaţia s’a înrăutăţit şi mai mult în timpul dictaturii fasciste, când Anto­nescu a suspendat orice stabilitate a sa­lariaţilor. Numai ţinând seamă de toate urii- Unţela la care erau supuşi salariaţii pu­blici în trecut ne putem da seama de pasul uriaş ce se face prin anteproechul noului statul Reprezentant al masselor populare, guvernul democratic de azi reprezintă şi interesele salariaţilor publici. Ei nu mai sunt trataţi ca unelte menite să a­­pere interese streine, ci ca fii ai po­porului cari au sarcina să servească poporul. De aceea anteproectul noului statut n’a mai fost elaborat cu scopul de a îngrădi drepturile salariaţilor, ei de a te apăra. El este opera lor înşişi, care a devenit posibilă datorită existenţei or­ganizaţiilor lor profesionale libere şi unite. Din analiza lui rezultă că princi­palele deziderate ale funcţionarilor vor fi în sfârşit recunoscute ca îndreptăţite. Anteproectul asigură în primul rând stabilitatea în serviciu. Prin aceasta se pun® capăt situaţiei când un salariat putea fi concediat în orice moment dacă superiorul lui avea chef. Soluţii juste şi-au găsit şi alte deziderate în legătură cu propunerile pentru avan­sări, cu concediile, ocrotirea familiei, etc. P­e aceiaşi linie a grijei faţă de sala­riaţi se plasează şi statornicirea drep­turilor politice pentru funcţionari. In trecut salariaţii erau, cel mult, buni să voteze cu guvernul. Anteproectul noului statut prevede că ei se vor bucura de toate drepturile po­litice. Vor putea nu numai să aleagă el şi să fie aleşi, ca primari, deputaţi, Pavel Chirtoacă Continuare în pag. II­a col. 4-5 $ 78 ciuda maneveiov perfide sâ crin­inate «r­e veactioms&li®® La „Malaxa“ a triumfat cu prilejul alegerilor sindicale inalta conștiință muncitorească o fu »4* • ojnrafjMiue inoaai comîlef. — ftlof unea c?*- f» îswpottr? v«* feroareî Sana Fram­o După un an de muncă și de luptă muncitorii dela uzinele „23 Au­­gust-Malaxa" s’au adunat să-ţi aleagă Comitetul de întreprindere. Adunarea s’a ţinut în alte condiţii decât acum un an. Libertăţile şi drepturile muncitoreşti sunt azi garantate prin prezenţa la cârma ţării a guvernului democratic Dr. Petru Groza. — Ca şi acum un an — rămăşiţele fasciste grupate în jurul lui Maniu şi Brătianu încearcă să delibine pe muncitori, să-i manevreze şi să le fărâmiţeze forţele, pentru ca, în urmă, să-i poată subjuga. DAR MUNCITORIMEA DELA , AUGUST-MALAXA“ E TREAZA ! roase din Februarie 1945. De astă dată, răspunsul ei este unul şi ferm. El este scris cu litere de foc pe zi­durile sălii festive, aşa ca să-l ştie toată lumea: „JOS MANIU ŞI BRA­­TIANU, CALAU MUNCITORILOR“ Sala unde s-au ţinut ori alegerile sedicale a fost admirabil pavoazată cu drapele, lozinci, tabele de reali­zări, etc. Internaţionala. Acordurile imnului poporului muncitor din toată lumea, răsună la „Malaxa“ mai grave, mai frumoase, parcă. File răsună din mii de piepturi, şi sunetele imnului se aud până departe. Se alege prezidiumul care va con­duce desbaterile: tov. Anton Emilian, Minulescu Gh., Constantin Ştefan, Mauriciu şi Radovanovici din partea Comisiei Locale. Tov. Radovanovici deschide aduna­rea. Demască uneltirile criminale ale lui Maniu şi Brătianu şi înfierează crimele banditului Franco, asasinul poporului spaniol. Din sală, muncito­rii scandează neîntrerupt: „Jos Ma­niu ! Jos fasciştii din Spania şi din România". Raportul de achivibie Primit cu aplauze nesfârşite, tov. Trandafir, preşedintele vechiului co­mitet, citeşte raportul de activitate. Z. Brumaru Continuare în pag. II­ a col. 4-5 ASISTENTA IN TIMPUL CUVA­NT­ARILOR Tovii CHIVU STOICA şi RADOVANOVICI VIGILENTA. Ea a ştiut să tragă în- I văţăminte din evenimentele sânge-1 Azi începe la Tribunalul Poporului Procesul militarilor care au maltratat pe prizonierii sovietici produ­cte ură Acuzaţii sunt sul educaţiei îm­tţtotriva Uniunii So­vietice, infiltrată în armată cu zeci de ani in urmă. In pag. Ill-a UN EXTRAS IN ACTUL RE ACUZARE Până la 6 Martie 5 case ţărăneşti-tip vor fi ridicate în Jud. Neamţ de muncitorii din fabricile: • Domeniu­ - Broşteni • Carpaţi • Bistriţa • Alb­ina-Tarcău 9 C. A. P. S. • Italo-F­omâna • Arini PIATRA-NEAMŢ. — Exemplul bravilor muncitori mineri şi petro­lişti de pe Valea Jiului şi Praho­vei, care au înţeles să sprijine gu­vernul în uriaşa operă de redre­sare a ţării, dăruind din munca lor suplimentară cantităţi impor­tante de cărbuni şi petrol, este de urmat cu dragoste de întreaga mun­citorime. In judeţul nostru muncitorii fa­bricilor Domeniul Broşteni, Car­paţi, Bistriţa, Albina-Tarcău, C. A. P. S„ Italo-Română, Arini, au luat o frumoasă iniţiativă de a construi până la 6 Martie a. c. un număr de cinci case ţărăneşti-tip care vor fi donate guvernului Groza, în cadrul campaniei pentru reconstrucţia Mol­dovei, ca semn de recunoştinţă, pentru lupta dârză şi neîncetată pentru ridicarea poporului munci­tor spre o viaţă mai bună. Ei între eî Oficioasele „istorice" se plâng de BĂIEŢII: — Săriţi că ne omoară ! Coţcării , oivile, multe lucruri minunate sunt pe lumea asta, dar să ştiţi că mare lucru e şi entu­ziasmul. Vorbesc de entuziasmul spontan, că altfel, mai bine lipsă... Bine­înţeles că entuziasmul ca să fie curat... spontan, trebue pregătit niţel, mai dinainte, ca să meargă lucrurile ca pe roate. Aşa cum era obiceiul pe... vremurile bune. Dă­dea­­ şef un telefon la Mizil: „Vezi organizează o manifestaţie spontană cu arderea „Dimineţii“. Bani­i ei de la club“. Să vedeţi. Ştiţi că pe la mahalale sunt insta­late pe trotuar mese cu jocuri de noroc. Pentru, a stârni încrederea „fraerilor", se operează în felul ur­mător: un trecător .,serios" se apro­­pi­e, pontează şi... câştigă. Orice în­doială dispare. „Fraierul" cade în cursă, iar seara negustorii îşi îm­part reţeta. Să vedeţi ce se întâmplă pe Calea Victoriei: la o anumită oră a zilei vezi o grămadă de domnişori şi cu­coniţe tăbărănd ca din senin asupra câte unui „vânzător de ziare“ cu pantofi cu talpă dublă, ac la cra­vată şi freză stil „arhanghelSă­răcit „ziarist" deabia mai răsuflă şi foile ii sunt rupte din mână. Abia scăpat, „ziaristul" porneşte mai de­parte urlând ca din gură de şarpe: „a apărut „Dreptatea", copilul d-lui Maniu!" Şi acum să vedeţi come­die: nici n’a făcut omu câţiva paşi şi iar e luat cu asalt. De, entu­ziasm, ce să-i faci. (Dacă-i 200 lei copilu­lui domnu Maniu!) Da' vezi, lucrul dracului că dacă te ţii după „jurnalist" vezi că mereu tot a­­ceiaşi „entuziaşti" cumpără şi urlă: „Dă şi mie. . şi mie... Nu mă lăsa... Dau şi o mie...“ Vezi că e o bandă de „entu­ziaşti" care se ţine la zece paşi de „jurnalist" şi la fiecare sută de me­tri se revede, mai ia nişte foi şi le ascunde la piept, lângă alelalte. Seara se duc oamenii la club, dau raportul. încasează banii care i-au cheltuit Da’ în schimb au făcut at­mosferă Şi domnu care pufăie din trabuc şi-i priveşte de la „Capsa" zice admirativ: „Ce "-»'ci, mon cher ce tiraj au, le-o rupe d’n mână Eh. ţara e cu ei. “ T­udor Giutu­ Continuare în pag. II-a col. 5 CATEVA MOSTRE Cele doui partide isto­rice au trecut la o vastă acţiune de reorganizare a cadrelor. Ca un uriaş as­pirator, ele absorb tot ce e mai nobil şi mai desin­­teresat in societatea ro­manească, crema însăşi a politicianismului Iată nu­mai câţiva din fruntaşii cei mai reprezentativi ai organizaţiei brătieniste din Botş­ani, domnişorii Costache Pilat şi Jeannot Miclescu, care când au a­­flat că se pregăteşte re­forma agrară au tăbărât în iarna lui 1944 asupra d-rului Petru Groza, în holul lui Athénée Palace, fostul comandant legionar Vladimir Ghics-Dumbră­veni, camarad de partid cu av. Abeles precum şi vechii democraţi Goilov, Bărnoşanu, Patrulius, Smelţ, neconsolaţi de pierderea „muncii lor de o viaţă întreagă”, câteva mii de hectare şi zeci de sate, moştenite din tată un fiu. ■JIHTR’UPI CONDEI, l-A ARANJAT Doi miniştri istorici a­­vem în guvern, să ne trăiască! Şi cât muncesc! Ba la club, ba la în­trunire, ba la comisia de studii, ba mai trântesc câte un protest că nu e cum era pe vremuri, numai că „băieţii“ care răguşiseră tot strigând „Trăiască ai noştri”, vor şi ei cum s’ar spune o „atenţie”, cum s’ar spune, un ciubuc. Aşa, d. Romniceanu a dat două decizii, pe baza că­rora se înfiinţează pe lângă ministerul pe ca­­re-l conduce, o comisi­­une de licitaţie şi una de recepţie. Sigur, gu­rile rele o să spue că ce nevoe are un minister fără portofoliu de atâtea comisii şi paracomisii, da, vezi că doar nu era să lase pe drumuri, a­cum în preajma alegeri­lor, pe cei mai destoi­nici „băieţi“. FIECARE CUM VEDE în sfârşit, organul na­­ţional-liberal al d-lui Dinu Brătianu ne dă o definiţie a democraţiei De două veacuri demo­craţia a devenit tehni­ca de guvernare a sta­tului liberal. Nici că ne aşteptam la o mai bună definiţie de la naţional-liberalii ciinişti. Ia gândiţi-vă numai­ furtul urnelor, morţii care votează, „prima“ electorală, toate folosi­te cu succes de „isto­rici“. Tehnică de guverna­re, nu glumă ! REGIMUL SÂNGEROS IREDN­C IZGONIT! Foerrit !#"ho"mi trebue stins!­ ostul Comitetului Central al Partidului Comunist Român împotriva asasinatelor din Spania Cetăţeni !Tova­răşi ! Cetăţeni !Tovarăşi! Pri­ ­n timp ce popoarele iubitoare de libertate se stră­­duesc a consolida pacea dobândită cu atâtea jertfe, în timp ce autorii dezlănţuirii celui de al doilea război mondial sunt judecaţi pentru crima de a fi înnecat lumea întreagă in valuri de sânge, resturile fasciste caută să aprindă noi focare­ şi să pună la cale noi războaie. In Spania, unde împotriva voinţei poporului, cri­minalul Franco a venit la putere cu ajutorul merce­narilor fascişti şi al armelor hitleriste, continuă cea mai cumplită teroare. Au fost asasinaţi zece vajnici luptători pentru eliberarea Spaniei, printre care şi eroul Cristino Garcia. GLOANŢELE LUI FRANCO LOVESC PE LUPTĂTORII PENTRU DEMOCRAŢIE, LIBERTATE SI PACE. TEROAREA NEAGRA BAN­TU, MENŢINÂND UN FOCAR PERICULOS AL AGRESIUNII NAZISTE. N’a curs destul sânge ? Nu sunt destui orfani ? N’au rămas destule ruine ? Fascismul zdrobit prin victoria Naţiunilor Unite în frunte cu Uniunea So­vietică ridică capul în Spania. Mişeleasca executare a luptătorilor spanioli este o verigă în lanţul actelor de provocare, sfidare şi aţâţare Împotriva democraţiei, păcii şi umanităţii. Dar popoarele nu vor război, teroare şi opre­siune. REGIMUL SÂNGEROS AL LUI FRANCO TRE­­BUE IZGONIT. FOCARUL RĂZBOINIC TREBUE STINS. Popoarele au suferit şi s’au sacrificat pentru o pace dreaptă, nu pentru ca azi să ame­nințe noi agresiuni ! Dacă vrem o pace durabilă focarele fasciste tre*­buesc lichidate oriunde s'ar găsi ele. ALATURI DE TOATE FOR |ELE DEMOCRAT­ICE D­N LUME, PARTIDUL COMUNIST ROMAN PRO­TESTEAZĂ ENERGIC ÎMPOTRIVA ASASINATE­LOR DIN SPANIA. P. C. R. cheamă pe toţi cetă­ţenii Ţării să ceară guvernelor democratice din lumea întreagă SA RUPĂ LEGATURILE CU CRI­MINALUL FRANCO. Comitetul Central al P. C. R. cheamă pe toți oamenii muncii, pe toţi patrioţii să lupte cu energie împotriva resturilor fascista din ţara noastră, adăpostite in clicile lui Maniu şi Brătianu — care vor să transforme Şi ţara noastră Intr'un focar de discordie şi război. Unind rândurile a tot ce e democrat in tara noastră, înfierând asasinatele criminalului Fran­co, trimitem salutul nostru fierbinte bravului popor spaniol şi eroicilor săi luptători pentru libertate. Cerând guvernelor democratice să rupă relaţiile cu guvernul franch­ist, chemăm poporul român la lupta dârză împotriva susţinătorilor din România, ai lui Franco. Jos regimul fascist al lui Franco I TRAIASCA POPORUL SPANIOL, LUPTĂTOR E­­ROIC PENTRU LIBERTATE, DEMOCRAŢIE ŞI PACE I TRAI­ASCA UNIREA POPOARELOR IN LUPTA ÎMPOTRIVA RĂMĂŞIŢELOR FASCISTEI COMITETUL CENTRAL al Partidului Comunist Român !ncroc­, ascultaţi glasul Păunei Matin! NU MAI VREM SA NE INTUJVRET! LA TRECUT! O mamă care a luptat şi a suferit, vorbeşte celor mulţi Din şoseaua Chitilei se desfac uliţe desfundate de suburbană, cu nume sonore şi cu aspectul trist al sărăciei. Pe acolo bombele au lovit in plin. Multe căsuţe se proptesc şchioape în bârne. Jumătăţi de pereţi, cârpiţi la întâmplare adăpostesc sumedenii de vieţi. Intr’una din căsuţele cele mai modeste locueşte femeea Păuna Ma­rin. Are nouă copii, din care numai patru pot munci. Trăesc într'o sin­gură cameră cu toţii. La lumina unei lămpi fumegânde, stăm de vorbă, înconjurate de chipu­rile atente şi serioase ale celor mici. Păuna Marin îşi povesteşte viaţa, desvăluind un trecut de griji şi du­reri. — „M’am născut în comuna Răzvan din Ialomiţa. Tata a murit pe când eram foarte mică. A fost bolnav şi n’avea bani ca să se caute la doctori. Rămasă văduvă, mama a dat pe una din surorile mele de suflet, iar pe cealaltă a băgat-o la stăpân. Singură Pe lume a trebuit să-mi câștig pâinea. La 10—12 ani, ieșeam covoare. Ma­ma era prea săracă pentru ca să mă dea la școală, iar amenzile se îngră­mădiseră pe capul nostru. Nimeni nu s’a gândit să mă ajute să învăţ şi eu Am deprins eu singură cititul, de’a fetele lângă care lucram covoarele. Apoi a­ murit şi mama­ M’am tocmit cu ziua pe la boeri, la pământ. Pâinea boerească era puţină şi a­­mară de multe ori nu ne-o dădeau nici pe aceea. Ne hrăneam cu fasole crudă şi zeamă de ierburi. După ce i-am muncit o vară întreagă, ciocoiul Sighireanu, m’a alungat fără să-mi plătească niciun ban. N’aveam cui să cer dreptate şi lege nu era pe a­tunci pentru noi, obidiţii. Mă prinsese­­groaza de viaţă... M’am cununat cu un om din satul meu. Avea mai mult pământ şi am crezut că muncind, om putea trăi din rodul pământului. An după an, au venit copiii. Au început şi datoriile la cămătari şi la tăperi... Ne-a murit o vită, n’am avut cu ce cumpăra alta la foc şi ne-am îndatorat. Datoria se umfla, creştea văzând cu ochii. Ne-a murit şi vita aceea şi am făcut altă datorie. Grâul l-am vândut pe nimica toată... Banii s’au scurs şi gurile co­piilor au rămas flămânde. Ca să le cumpărăm bucate, ne-am îndatorat din iarnă la boer şi toată vara i-am muncit lui, pe degeaba. Dările la per­­cepţie se măriseră peste puterile noastre. Mă prinsese groaza de viață. Ruxandra Palladi Continuare în pag. IV-a col. 1-2-3 PĂUNA MARIN on tco€cf In aşteptarea unui răspuns N­u e nici o surprindere că fiţuica manistă, nu răspunde la între­bările puse cu privire la cola­borarea intre ,,Domnul Preşedinte“ cu legionarii şi cu Antones­cu. Aruncând invective demne de „Po­runca Vremii“ ei ocolesc răspunsul într’un mod tot atât de iezuit pe cât este acel care-l inspiră. Nu este poate lipsit de interes să reamintim opiniei publice româneşti cuvintele cu care înşişi apropiaţii d-lui Maniu slăveau această colabo­rare. Zaharia Boilă, (Boilă-Skoda), unul din numeroşii nepoţi ai „Domnului Preşedinte", scrie în ziarul manist „România Nouă din Sibiu, Nr. 4 d­in Octombrie 1940 : „...a fost înscenat un proces împo­triva lui Corneliu Zelea Codreanu și a căpeteniilor legionare. Acest pro­ces a însemnat un „Justizmord“ (în limba lui Hitler — se putea altfel — („asasinat judiciar"). Rând pe rând oameni de stat şi distinşi militari, cum erau d-nai g-ral Antonescu, Iuliu Maniu şi alţii apăruseră la bara Justiţiei militare depunând favorabil pentru Codreanu şi legionari“. Iar Sever Bocu, colaboraţionistul dein Reşiţa, compactează aceste afir­maţii, în ziarul manist „Vestul" din Timişoara, la 24 Noembrie 1940. Intr’un articol „Pe marginea unei revoluţii“ (legionare!) Rocu după ce face elogiul căpitanului, analizează relaţiile sale cu Maniu şi scrie: „Ce a revizuit căpitanul şi ce a re­vizuit Iuliu Maniu din ideile sale, nu ştim şi nici nu vom şti niciodată. Din cauza tăcerii şi a unuia şi a al­tuia. Dar ştiu că alianţa s’a făcut şi că aceasta a fost ultimul act, al căpi­tanului, am putea zice deci, testa­mentul său politic... „Sfânta Tinereţe Legionară aud cântând prin gea­murile mele şi melodia mă fură şi pe mine şi mă pomenesc fredonând-o. Am fost un temperament revoluţio­nar şi la auzul freamătului de luptă, tresar, la auzul goarnelor de război. Aşi vrea să iau pe mine şi cămaşa verde...". Bravo Bocule! Noi aşteptăm acum un răspuns şi ni-l dai dumneata încă din 1940 ! Dealtfel Bocu, cu un an mai târziu, cu ocazia unei „nunţi" — că la chef oamenii sunt dispuşi, să-şi spună ce au pe inimă — face următoarea de­claraţie, publicată în ziarul „Vestul“ Nr. 2516 din 26 Mai 1941 (cred că sursa e îndeajuns de bine precizată): „Do­i oameni concentrează azi în ei speranţele Napunii: Iuliu Maniu Şi generalul Antonescu. Să avem încre­dere în ei şi să rugam zi Şi noapte pe Dumnezeu să-i ajute". Tot aşa, ziarul , Vestul•’ — Direc­tor Sever Bocu — scrie la 24 iunie 1941 : „Generalul Antonescu trece majes­­tos în fruntea armatelor Reichvou­ înfrăţite cu oştiţe româneşti, descre­ţind frunţile neamului, încruntate de ruşine şi de ocară. Nici un gene­ral străin n’a mai fost învestit cu atâta încredere de Fuehrer, şi nici un alt ostaş n’a­ fost atât de onorat. Generalul Antonescu îndârjit suu­pus de-a curmezişul destinului nost , zi­­dindu-i pentru vecie temeliatier era mai modest decât Bocu, ce spu­nea că zideşte (citiţi, înmormân­tează) ,lumea numai pe o mie de ani. A fost întâmplătoare această atitu­dine a fruntaşilor manişti, pe acele vremuri ? Nici­decum. Ea reflecta gândurile şi năzuinţele „Domnului Preşedinte*. După cum nu întâmplătoare este po­ziţia maniştilor, în zilele noastre. Răs­foiţi fiţuicile lor. Nici un cuvânt des­pre procesele criminalilor de război un curs. Sunt contra epuraţiei. Tăcere absolută pe chestiunea celor 20.000 de vagoane de grău trimise de Uniu­nea Sovietică, care ne-a salvat de la foametea ce bântue toată Europa. O campanie anti-muncitorească şi anti­comunistă, care nu se deosebeşte cu nimic de aceleaşi campanii declan­şate acum câţiva ani de hitlerişti in toate ţările Europei, cu scopul vădit de a slăbi rezistenţa in vederea co­­tropirei şi asuprirea lor. Toate acestea nu sunt întâmplă­toare. După cum nu este întâmplător nici faptul că au adoptat mutismul „dom­nului Preşedinte" faţă de acuzaţii precise, in timp ce urlă pe toate to­nurile ca să răspândească invenţii demne de birourile lui Goebbels. Maniştii din 1946 păşesc pe Unia pe care si-au trasat-o in 1940, pe linia batjocoririi intereselor poporului. M. Florescu PARTID UNIC MUNCITORESC IN ZONA SOVIETICĂ DIN GERMANIA LONDRA, 27 (Radar). — Serviciul de presă brita­nic din Germania anunţă că partidele social-demo­crat şi comunist din zona de ocupaţie sovietică vor ţine un conves comun !p Berî In, in zHec e de 2! şi 22 Aprilie, când se va pro­ceda la alegerea comite­tului executiv al noului partid socialist unificat. D. Otto Grotewortî, şeful partidului social-demo­crat din zona sovietică, a declarat că fruntaşii par­tidului se vor reuni în cu­rând pentru a-­şi preciza a­­titudinea faţă de d. dr. II PAG. IV-a. PROGRAMUL ŞI ŢELURILE NOULUI PARTID Schum­acher, şeful social democraţilor din zona oc­cidentală, care se opune fuziunii celor două par­tide. Se reaminteşte că dl Schumacher a declarat la Berlin în cursul unei con­ferinţe de presă că Ruh­rul trebue să rămână ata­şat la Gemania din punct de vedere politic, în vre­me ce din punct de vede­re economic el va lucra la refacerea întregei Eu­rope, având în considera­re reparaţiile pe care trebue să le plătească Germania.

Next