Scânteia, martie 1946 (Anul 3, nr. 464-490)
1946-03-01 / nr. 464
Vineri I Mărfi o *940 SERIA (II—ANUL XVÎ_Nr. 464 * ABONAMENT Director : MIRON CONSTANTINESCU TELEFOANIc Centrala 3.26.20 Tipografia 4.84.48 ABONAMENTE Pe lună Lei 3.600 Pe 3 luni Lei 10.000 PENTRU MUNCITORI, ŢARANI ŞI STUDENT! Pe lună Lei 3.000 Pe 3 luni Lei 9.000 Redacţia şi administraţia Strada Belvedere Nr Cec poştal 1.881 4. 200 IEI Statutul funcţionarilor publici Anteproectul noului statut al salariaţilor publici, va fi, în curând, supus discuţiei marşelor funcţionăreşti şi guvernului. Cu această ocazie, este necesar să ne oprim atât asupra conţinutului lui cât şi asupra umilinţelor şi luptelor de ani şi ani care au precedat cucerirea acestui statut. Orice funcţionar mai vechiu işi aminteşte cât era de dispreţuită de cârmuitorii „istorici” massa funcţionarilor publici. Această desconsiderare se manifesta prin tratamentul, atât moral cât şi material, la care erau supuşi de către guvernele din trecut. Din punct de vedere material, chiar atunci când statul dispunea de cele mai largi mijloace financiare, funcţionarilor li se dădea, în cel mai bun caz, posibilitatea să nu moară de foame. Cu salariile pe care la primeau, cei mai mulţi dintre salariaţi nu puteau duce o viaţă demnă. Pentru a putea trăi, el şi familiile lor, ei erau siliţi să se preteze la tot felul de umilinţe. Aceasta convenea de minune guvernelor „istorice” din România, căci ele n’aveau nevoie de oameni cu demnitate, ci de capete plecate. Iar atunci când salariaţii nu mai puteau indura mizeria şi batjocura la care erau supuşi, şi îndrăzneau să revendice o viaţă mai omenească, guvernele, indiferent care nii declarau duşmani ai statului şi-i tratau ca atare. Aşa s-a întâmplat în 1923, când guvernul liberal având ca ministru de finanţe pe Virrtilă Brătianu, a răspuns la greva salariaţilor publici prin refuzul de a le acorda statutul cerut, prin concedierea a mii de oameni şi prin arestarea conducătorilor luptei. Statutul care le-a fost acordat mai târziu i-a tratat pe salariaţi ca pe minori, privându-i de orice drepturi politice. Cu ajutorul acestui statut şi a diformelor eter rune trădătoare de felul lui Stancu Brădişteanu au reuşit, mai târziu, guvernele maniste să aplice faimoasele „curbe de sacrificiu" din 1931, 1932, 1933. Situaţia s’a înrăutăţit şi mai mult în timpul dictaturii fasciste, când Antonescu a suspendat orice stabilitate a salariaţilor. Numai ţinând seamă de toate urii- Unţela la care erau supuşi salariaţii publici în trecut ne putem da seama de pasul uriaş ce se face prin anteproechul noului statul Reprezentant al masselor populare, guvernul democratic de azi reprezintă şi interesele salariaţilor publici. Ei nu mai sunt trataţi ca unelte menite să apere interese streine, ci ca fii ai poporului cari au sarcina să servească poporul. De aceea anteproectul noului statut n’a mai fost elaborat cu scopul de a îngrădi drepturile salariaţilor, ei de a te apăra. El este opera lor înşişi, care a devenit posibilă datorită existenţei organizaţiilor lor profesionale libere şi unite. Din analiza lui rezultă că principalele deziderate ale funcţionarilor vor fi în sfârşit recunoscute ca îndreptăţite. Anteproectul asigură în primul rând stabilitatea în serviciu. Prin aceasta se pun® capăt situaţiei când un salariat putea fi concediat în orice moment dacă superiorul lui avea chef. Soluţii juste şi-au găsit şi alte deziderate în legătură cu propunerile pentru avansări, cu concediile, ocrotirea familiei, etc. Pe aceiaşi linie a grijei faţă de salariaţi se plasează şi statornicirea drepturilor politice pentru funcţionari. In trecut salariaţii erau, cel mult, buni să voteze cu guvernul. Anteproectul noului statut prevede că ei se vor bucura de toate drepturile politice. Vor putea nu numai să aleagă el şi să fie aleşi, ca primari, deputaţi, Pavel Chirtoacă Continuare în pag. IIa col. 4-5 $ 78 ciuda maneveiov perfide sâ crininate «re veactioms&li®® La „Malaxa“ a triumfat cu prilejul alegerilor sindicale inalta conștiință muncitorească o fu »4* • ojnrafjMiue inoaai comîlef. — ftlof unea c?*- f» îswpottr? v«* feroareî Sana Framo După un an de muncă și de luptă muncitorii dela uzinele „23 August-Malaxa" s’au adunat să-ţi aleagă Comitetul de întreprindere. Adunarea s’a ţinut în alte condiţii decât acum un an. Libertăţile şi drepturile muncitoreşti sunt azi garantate prin prezenţa la cârma ţării a guvernului democratic Dr. Petru Groza. — Ca şi acum un an — rămăşiţele fasciste grupate în jurul lui Maniu şi Brătianu încearcă să delibine pe muncitori, să-i manevreze şi să le fărâmiţeze forţele, pentru ca, în urmă, să-i poată subjuga. DAR MUNCITORIMEA DELA , AUGUST-MALAXA“ E TREAZA ! roase din Februarie 1945. De astă dată, răspunsul ei este unul şi ferm. El este scris cu litere de foc pe zidurile sălii festive, aşa ca să-l ştie toată lumea: „JOS MANIU ŞI BRATIANU, CALAU MUNCITORILOR“ Sala unde s-au ţinut ori alegerile sedicale a fost admirabil pavoazată cu drapele, lozinci, tabele de realizări, etc. Internaţionala. Acordurile imnului poporului muncitor din toată lumea, răsună la „Malaxa“ mai grave, mai frumoase, parcă. File răsună din mii de piepturi, şi sunetele imnului se aud până departe. Se alege prezidiumul care va conduce desbaterile: tov. Anton Emilian, Minulescu Gh., Constantin Ştefan, Mauriciu şi Radovanovici din partea Comisiei Locale. Tov. Radovanovici deschide adunarea. Demască uneltirile criminale ale lui Maniu şi Brătianu şi înfierează crimele banditului Franco, asasinul poporului spaniol. Din sală, muncitorii scandează neîntrerupt: „Jos Maniu ! Jos fasciştii din Spania şi din România". Raportul de achivibie Primit cu aplauze nesfârşite, tov. Trandafir, preşedintele vechiului comitet, citeşte raportul de activitate. Z. Brumaru Continuare în pag. II a col. 4-5 ASISTENTA IN TIMPUL CUVANTARILOR Tovii CHIVU STOICA şi RADOVANOVICI VIGILENTA. Ea a ştiut să tragă în- I văţăminte din evenimentele sânge-1 Azi începe la Tribunalul Poporului Procesul militarilor care au maltratat pe prizonierii sovietici producte ură Acuzaţii sunt sul educaţiei îmtţtotriva Uniunii Sovietice, infiltrată în armată cu zeci de ani in urmă. In pag. Ill-a UN EXTRAS IN ACTUL RE ACUZARE Până la 6 Martie 5 case ţărăneşti-tip vor fi ridicate în Jud. Neamţ de muncitorii din fabricile: • Domeniu - Broşteni • Carpaţi • Bistriţa • Albina-Tarcău 9 C. A. P. S. • Italo-Fomâna • Arini PIATRA-NEAMŢ. — Exemplul bravilor muncitori mineri şi petrolişti de pe Valea Jiului şi Prahovei, care au înţeles să sprijine guvernul în uriaşa operă de redresare a ţării, dăruind din munca lor suplimentară cantităţi importante de cărbuni şi petrol, este de urmat cu dragoste de întreaga muncitorime. In judeţul nostru muncitorii fabricilor Domeniul Broşteni, Carpaţi, Bistriţa, Albina-Tarcău, C. A. P. S„ Italo-Română, Arini, au luat o frumoasă iniţiativă de a construi până la 6 Martie a. c. un număr de cinci case ţărăneşti-tip care vor fi donate guvernului Groza, în cadrul campaniei pentru reconstrucţia Moldovei, ca semn de recunoştinţă, pentru lupta dârză şi neîncetată pentru ridicarea poporului muncitor spre o viaţă mai bună. Ei între eî Oficioasele „istorice" se plâng de BĂIEŢII: — Săriţi că ne omoară ! Coţcării , oivile, multe lucruri minunate sunt pe lumea asta, dar să ştiţi că mare lucru e şi entuziasmul. Vorbesc de entuziasmul spontan, că altfel, mai bine lipsă... Bineînţeles că entuziasmul ca să fie curat... spontan, trebue pregătit niţel, mai dinainte, ca să meargă lucrurile ca pe roate. Aşa cum era obiceiul pe... vremurile bune. Dădea şef un telefon la Mizil: „Vezi organizează o manifestaţie spontană cu arderea „Dimineţii“. Banii ei de la club“. Să vedeţi. Ştiţi că pe la mahalale sunt instalate pe trotuar mese cu jocuri de noroc. Pentru, a stârni încrederea „fraerilor", se operează în felul următor: un trecător .,serios" se apropie, pontează şi... câştigă. Orice îndoială dispare. „Fraierul" cade în cursă, iar seara negustorii îşi împart reţeta. Să vedeţi ce se întâmplă pe Calea Victoriei: la o anumită oră a zilei vezi o grămadă de domnişori şi cuconiţe tăbărănd ca din senin asupra câte unui „vânzător de ziare“ cu pantofi cu talpă dublă, ac la cravată şi freză stil „arhanghelSărăcit „ziarist" deabia mai răsuflă şi foile ii sunt rupte din mână. Abia scăpat, „ziaristul" porneşte mai departe urlând ca din gură de şarpe: „a apărut „Dreptatea", copilul d-lui Maniu!" Şi acum să vedeţi comedie: nici n’a făcut omu câţiva paşi şi iar e luat cu asalt. De, entuziasm, ce să-i faci. (Dacă-i 200 lei copilului domnu Maniu!) Da' vezi, lucrul dracului că dacă te ţii după „jurnalist" vezi că mereu tot aceiaşi „entuziaşti" cumpără şi urlă: „Dă şi mie. . şi mie... Nu mă lăsa... Dau şi o mie...“ Vezi că e o bandă de „entuziaşti" care se ţine la zece paşi de „jurnalist" şi la fiecare sută de metri se revede, mai ia nişte foi şi le ascunde la piept, lângă alelalte. Seara se duc oamenii la club, dau raportul. încasează banii care i-au cheltuit Da’ în schimb au făcut atmosferă Şi domnu care pufăie din trabuc şi-i priveşte de la „Capsa" zice admirativ: „Ce "-»'ci, mon cher ce tiraj au, le-o rupe d’n mână Eh. ţara e cu ei. “ Tudor Giutu Continuare în pag. II-a col. 5 CATEVA MOSTRE Cele doui partide istorice au trecut la o vastă acţiune de reorganizare a cadrelor. Ca un uriaş aspirator, ele absorb tot ce e mai nobil şi mai desinteresat in societatea romanească, crema însăşi a politicianismului Iată numai câţiva din fruntaşii cei mai reprezentativi ai organizaţiei brătieniste din Botşani, domnişorii Costache Pilat şi Jeannot Miclescu, care când au aflat că se pregăteşte reforma agrară au tăbărât în iarna lui 1944 asupra d-rului Petru Groza, în holul lui Athénée Palace, fostul comandant legionar Vladimir Ghics-Dumbrăveni, camarad de partid cu av. Abeles precum şi vechii democraţi Goilov, Bărnoşanu, Patrulius, Smelţ, neconsolaţi de pierderea „muncii lor de o viaţă întreagă”, câteva mii de hectare şi zeci de sate, moştenite din tată un fiu. ■JIHTR’UPI CONDEI, l-A ARANJAT Doi miniştri istorici avem în guvern, să ne trăiască! Şi cât muncesc! Ba la club, ba la întrunire, ba la comisia de studii, ba mai trântesc câte un protest că nu e cum era pe vremuri, numai că „băieţii“ care răguşiseră tot strigând „Trăiască ai noştri”, vor şi ei cum s’ar spune o „atenţie”, cum s’ar spune, un ciubuc. Aşa, d. Romniceanu a dat două decizii, pe baza cărora se înfiinţează pe lângă ministerul pe care-l conduce, o comisiune de licitaţie şi una de recepţie. Sigur, gurile rele o să spue că ce nevoe are un minister fără portofoliu de atâtea comisii şi paracomisii, da, vezi că doar nu era să lase pe drumuri, acum în preajma alegerilor, pe cei mai destoinici „băieţi“. FIECARE CUM VEDE în sfârşit, organul naţional-liberal al d-lui Dinu Brătianu ne dă o definiţie a democraţiei De două veacuri democraţia a devenit tehnica de guvernare a statului liberal. Nici că ne aşteptam la o mai bună definiţie de la naţional-liberalii ciinişti. Ia gândiţi-vă numai furtul urnelor, morţii care votează, „prima“ electorală, toate folosite cu succes de „istorici“. Tehnică de guvernare, nu glumă ! REGIMUL SÂNGEROS IREDNC IZGONIT! Foerrit !#"ho"mi trebue stins! ostul Comitetului Central al Partidului Comunist Român împotriva asasinatelor din Spania Cetăţeni !Tovarăşi ! Cetăţeni !Tovarăşi! Pri n timp ce popoarele iubitoare de libertate se străduesc a consolida pacea dobândită cu atâtea jertfe, în timp ce autorii dezlănţuirii celui de al doilea război mondial sunt judecaţi pentru crima de a fi înnecat lumea întreagă in valuri de sânge, resturile fasciste caută să aprindă noi focare şi să pună la cale noi războaie. In Spania, unde împotriva voinţei poporului, criminalul Franco a venit la putere cu ajutorul mercenarilor fascişti şi al armelor hitleriste, continuă cea mai cumplită teroare. Au fost asasinaţi zece vajnici luptători pentru eliberarea Spaniei, printre care şi eroul Cristino Garcia. GLOANŢELE LUI FRANCO LOVESC PE LUPTĂTORII PENTRU DEMOCRAŢIE, LIBERTATE SI PACE. TEROAREA NEAGRA BANTU, MENŢINÂND UN FOCAR PERICULOS AL AGRESIUNII NAZISTE. N’a curs destul sânge ? Nu sunt destui orfani ? N’au rămas destule ruine ? Fascismul zdrobit prin victoria Naţiunilor Unite în frunte cu Uniunea Sovietică ridică capul în Spania. Mişeleasca executare a luptătorilor spanioli este o verigă în lanţul actelor de provocare, sfidare şi aţâţare Împotriva democraţiei, păcii şi umanităţii. Dar popoarele nu vor război, teroare şi opresiune. REGIMUL SÂNGEROS AL LUI FRANCO TREBUE IZGONIT. FOCARUL RĂZBOINIC TREBUE STINS. Popoarele au suferit şi s’au sacrificat pentru o pace dreaptă, nu pentru ca azi să amenințe noi agresiuni ! Dacă vrem o pace durabilă focarele fasciste tre*buesc lichidate oriunde s'ar găsi ele. ALATURI DE TOATE FOR |ELE DEMOCRATICE DN LUME, PARTIDUL COMUNIST ROMAN PROTESTEAZĂ ENERGIC ÎMPOTRIVA ASASINATELOR DIN SPANIA. P. C. R. cheamă pe toţi cetăţenii Ţării să ceară guvernelor democratice din lumea întreagă SA RUPĂ LEGATURILE CU CRIMINALUL FRANCO. Comitetul Central al P. C. R. cheamă pe toți oamenii muncii, pe toţi patrioţii să lupte cu energie împotriva resturilor fascista din ţara noastră, adăpostite in clicile lui Maniu şi Brătianu — care vor să transforme Şi ţara noastră Intr'un focar de discordie şi război. Unind rândurile a tot ce e democrat in tara noastră, înfierând asasinatele criminalului Franco, trimitem salutul nostru fierbinte bravului popor spaniol şi eroicilor săi luptători pentru libertate. Cerând guvernelor democratice să rupă relaţiile cu guvernul franchist, chemăm poporul român la lupta dârză împotriva susţinătorilor din România, ai lui Franco. Jos regimul fascist al lui Franco I TRAIASCA POPORUL SPANIOL, LUPTĂTOR EROIC PENTRU LIBERTATE, DEMOCRAŢIE ŞI PACE I TRAIASCA UNIREA POPOARELOR IN LUPTA ÎMPOTRIVA RĂMĂŞIŢELOR FASCISTEI COMITETUL CENTRAL al Partidului Comunist Român !ncroc, ascultaţi glasul Păunei Matin! NU MAI VREM SA NE INTUJVRET! LA TRECUT! O mamă care a luptat şi a suferit, vorbeşte celor mulţi Din şoseaua Chitilei se desfac uliţe desfundate de suburbană, cu nume sonore şi cu aspectul trist al sărăciei. Pe acolo bombele au lovit in plin. Multe căsuţe se proptesc şchioape în bârne. Jumătăţi de pereţi, cârpiţi la întâmplare adăpostesc sumedenii de vieţi. Intr’una din căsuţele cele mai modeste locueşte femeea Păuna Marin. Are nouă copii, din care numai patru pot munci. Trăesc într'o singură cameră cu toţii. La lumina unei lămpi fumegânde, stăm de vorbă, înconjurate de chipurile atente şi serioase ale celor mici. Păuna Marin îşi povesteşte viaţa, desvăluind un trecut de griji şi dureri. — „M’am născut în comuna Răzvan din Ialomiţa. Tata a murit pe când eram foarte mică. A fost bolnav şi n’avea bani ca să se caute la doctori. Rămasă văduvă, mama a dat pe una din surorile mele de suflet, iar pe cealaltă a băgat-o la stăpân. Singură Pe lume a trebuit să-mi câștig pâinea. La 10—12 ani, ieșeam covoare. Mama era prea săracă pentru ca să mă dea la școală, iar amenzile se îngrămădiseră pe capul nostru. Nimeni nu s’a gândit să mă ajute să învăţ şi eu Am deprins eu singură cititul, de’a fetele lângă care lucram covoarele. Apoi a murit şi mama M’am tocmit cu ziua pe la boeri, la pământ. Pâinea boerească era puţină şi amară de multe ori nu ne-o dădeau nici pe aceea. Ne hrăneam cu fasole crudă şi zeamă de ierburi. După ce i-am muncit o vară întreagă, ciocoiul Sighireanu, m’a alungat fără să-mi plătească niciun ban. N’aveam cui să cer dreptate şi lege nu era pe atunci pentru noi, obidiţii. Mă prinsesegroaza de viaţă... M’am cununat cu un om din satul meu. Avea mai mult pământ şi am crezut că muncind, om putea trăi din rodul pământului. An după an, au venit copiii. Au început şi datoriile la cămătari şi la tăperi... Ne-a murit o vită, n’am avut cu ce cumpăra alta la foc şi ne-am îndatorat. Datoria se umfla, creştea văzând cu ochii. Ne-a murit şi vita aceea şi am făcut altă datorie. Grâul l-am vândut pe nimica toată... Banii s’au scurs şi gurile copiilor au rămas flămânde. Ca să le cumpărăm bucate, ne-am îndatorat din iarnă la boer şi toată vara i-am muncit lui, pe degeaba. Dările la percepţie se măriseră peste puterile noastre. Mă prinsese groaza de viață. Ruxandra Palladi Continuare în pag. IV-a col. 1-2-3 PĂUNA MARIN on tco€cf In aşteptarea unui răspuns Nu e nici o surprindere că fiţuica manistă, nu răspunde la întrebările puse cu privire la colaborarea intre ,,Domnul Preşedinte“ cu legionarii şi cu Antonescu. Aruncând invective demne de „Porunca Vremii“ ei ocolesc răspunsul într’un mod tot atât de iezuit pe cât este acel care-l inspiră. Nu este poate lipsit de interes să reamintim opiniei publice româneşti cuvintele cu care înşişi apropiaţii d-lui Maniu slăveau această colaborare. Zaharia Boilă, (Boilă-Skoda), unul din numeroşii nepoţi ai „Domnului Preşedinte", scrie în ziarul manist „România Nouă din Sibiu, Nr. 4 din Octombrie 1940 : „...a fost înscenat un proces împotriva lui Corneliu Zelea Codreanu și a căpeteniilor legionare. Acest proces a însemnat un „Justizmord“ (în limba lui Hitler — se putea altfel — („asasinat judiciar"). Rând pe rând oameni de stat şi distinşi militari, cum erau d-nai g-ral Antonescu, Iuliu Maniu şi alţii apăruseră la bara Justiţiei militare depunând favorabil pentru Codreanu şi legionari“. Iar Sever Bocu, colaboraţionistul dein Reşiţa, compactează aceste afirmaţii, în ziarul manist „Vestul" din Timişoara, la 24 Noembrie 1940. Intr’un articol „Pe marginea unei revoluţii“ (legionare!) Rocu după ce face elogiul căpitanului, analizează relaţiile sale cu Maniu şi scrie: „Ce a revizuit căpitanul şi ce a revizuit Iuliu Maniu din ideile sale, nu ştim şi nici nu vom şti niciodată. Din cauza tăcerii şi a unuia şi a altuia. Dar ştiu că alianţa s’a făcut şi că aceasta a fost ultimul act, al căpitanului, am putea zice deci, testamentul său politic... „Sfânta Tinereţe Legionară aud cântând prin geamurile mele şi melodia mă fură şi pe mine şi mă pomenesc fredonând-o. Am fost un temperament revoluţionar şi la auzul freamătului de luptă, tresar, la auzul goarnelor de război. Aşi vrea să iau pe mine şi cămaşa verde...". Bravo Bocule! Noi aşteptăm acum un răspuns şi ni-l dai dumneata încă din 1940 ! Dealtfel Bocu, cu un an mai târziu, cu ocazia unei „nunţi" — că la chef oamenii sunt dispuşi, să-şi spună ce au pe inimă — face următoarea declaraţie, publicată în ziarul „Vestul“ Nr. 2516 din 26 Mai 1941 (cred că sursa e îndeajuns de bine precizată): „Doi oameni concentrează azi în ei speranţele Napunii: Iuliu Maniu Şi generalul Antonescu. Să avem încredere în ei şi să rugam zi Şi noapte pe Dumnezeu să-i ajute". Tot aşa, ziarul , Vestul•’ — Director Sever Bocu — scrie la 24 iunie 1941 : „Generalul Antonescu trece majestos în fruntea armatelor Reichvou înfrăţite cu oştiţe româneşti, descreţind frunţile neamului, încruntate de ruşine şi de ocară. Nici un general străin n’a mai fost învestit cu atâta încredere de Fuehrer, şi nici un alt ostaş n’a fost atât de onorat. Generalul Antonescu îndârjit suupus de-a curmezişul destinului nost , zidindu-i pentru vecie temeliatier era mai modest decât Bocu, ce spunea că zideşte (citiţi, înmormântează) ,lumea numai pe o mie de ani. A fost întâmplătoare această atitudine a fruntaşilor manişti, pe acele vremuri ? Nicidecum. Ea reflecta gândurile şi năzuinţele „Domnului Preşedinte*. După cum nu întâmplătoare este poziţia maniştilor, în zilele noastre. Răsfoiţi fiţuicile lor. Nici un cuvânt despre procesele criminalilor de război un curs. Sunt contra epuraţiei. Tăcere absolută pe chestiunea celor 20.000 de vagoane de grău trimise de Uniunea Sovietică, care ne-a salvat de la foametea ce bântue toată Europa. O campanie anti-muncitorească şi anticomunistă, care nu se deosebeşte cu nimic de aceleaşi campanii declanşate acum câţiva ani de hitlerişti in toate ţările Europei, cu scopul vădit de a slăbi rezistenţa in vederea cotropirei şi asuprirea lor. Toate acestea nu sunt întâmplătoare. După cum nu este întâmplător nici faptul că au adoptat mutismul „domnului Preşedinte" faţă de acuzaţii precise, in timp ce urlă pe toate tonurile ca să răspândească invenţii demne de birourile lui Goebbels. Maniştii din 1946 păşesc pe Unia pe care si-au trasat-o in 1940, pe linia batjocoririi intereselor poporului. M. Florescu PARTID UNIC MUNCITORESC IN ZONA SOVIETICĂ DIN GERMANIA LONDRA, 27 (Radar). — Serviciul de presă britanic din Germania anunţă că partidele social-democrat şi comunist din zona de ocupaţie sovietică vor ţine un conves comun !p Berî In, in zHec e de 2! şi 22 Aprilie, când se va proceda la alegerea comitetului executiv al noului partid socialist unificat. D. Otto Grotewortî, şeful partidului social-democrat din zona sovietică, a declarat că fruntaşii partidului se vor reuni în curând pentru a-şi preciza atitudinea faţă de d. dr. II PAG. IV-a. PROGRAMUL ŞI ŢELURILE NOULUI PARTID Schumacher, şeful social democraţilor din zona occidentală, care se opune fuziunii celor două partide. Se reaminteşte că dl Schumacher a declarat la Berlin în cursul unei conferinţe de presă că Ruhrul trebue să rămână ataşat la Gemania din punct de vedere politic, în vreme ce din punct de vedere economic el va lucra la refacerea întregei Europe, având în considerare reparaţiile pe care trebue să le plătească Germania.