Scânteia, mai 1946 (Anul 3, nr. 513-537)

1946-05-01 / nr. 513

SEP A Sfi— ANUL XVLNr. 513 |[ 1 M\ I PAG. 510 LEI V # 7 s»••—liîli------- ~~ * ■—f Al » ti UffiON CONSTANTINESEU TS3.JEFOÎN«: Central» *•*'-’•** Tipografia 4.84.4* abonamente Pe ht«?, L* t m Pe 3 k­mî I'd 10.000 PENTRU MUNCITORI, ȚĂRANI ȘI STUDENȚI pe linK L«t 3.000 Pe 3 tea­ l^si 0.000 Redacția fl administrația Rol­popro NT­, fl Xs^j£ajiivj^ PROLET A KI DIM TOATE J ÄK ILEU Ml'l l-V A ' Ole luptă de GK. GHEORGHItl-DEJ Secretarul general al Partidului Comunist Român A­­nu, acesta, mai mult decât oricând, Ziua Muncii va purta caracterul unei mari sărbători a poporului. Pentru prima oară sărbătorim ziua de 1 Mai după deplina victorie nu numai militară dar și economică, politică şi morală, repurtată asupra celui mai agresiv dintre imperialism­, imperi­smul fascist. Conştiinţa acestui fapt va da un deosebit avânt pu­­ternicelor demonstraţiuni ce se vor desfăşura în această jd­in întreaga lume sub drapelele libertăţii. E­ste insă în tradiţia muncitorimii conştiente de a privi această n­ an numai ca e­a de sărbătoare ci, mai ales, ca o zi de trecere in revistă a forţelor de luptă ale celor ce muncesc. După câştigarea războiului, topoa­­rele vor să câştige o pace trainică. Du­pă sfărâmarea jugului fascist, ome­nirea muncitoare este dornică de lib­ertate reală şi de bunăstare. Această voinţă o manifestă de 1 Mai în întreaga lume milioane de muncitori ca braţul şi cu mintea a căror unitate co­nstitue astăzi o uriaşă forţă, pusă la slujba păcii şi progresului. Suntem fe­riciţi şi mândri că în rândurile lor sunt prezenţi şi muncitorii manuali şi intelectuali din România. Pentru noi ziua de 1 Mai 1946 are un bogat şi semnificativ conţinut. Sărbătorim un şir întreg de înfăptuiri sociale şi politice ale regimului­­de­mocrat din ţara noastră: reforma agrară, reintegrarea Ardealului de Nord la patria română, transformarea liber­tăţilor cetăţeneşti dintr’un privilegiu al celor puţini, într’un bun al celor mulţi, eroicele eforturi ale poporului pentru refacerea unei ţări, ruinată de dictatura fascistă şi război, prefa­cerea României dintr’un focar de mri­mişte într’un factor de pace, inau­gurarea erei de veşnică prietenie cu marea ţară socialistă, apărătoare a păcii, democraţiei şi independenţei po­poarelor — Uniunea Sovietică. Dar sărbătorind aceste înfăptuiri, nu uităm şi nu putem uita că fiecare din ele a fost dobândită prin lupte g­rele împotriva forţelor trecutului reacţionar. Nu uităm că apărarea şi consolidarea înfăptuirilor de până a­­cum şi dobândirea de noi înfăptuiri va cere încă democraţiei române fî întregului popor multă trudă, vigilen­ţă şi luptă. In faţa tinerei democraţii române­şti, pe care duşmanii ei ar vrea-o plă­pândă, dar care-şi soarbe puterea din sprijinul neprecupeţit al Întregului popor, stau numeroase probleme, seri­oase. Se discută la Paris tratatul de pace cu România şi în curând va fi convocată Conferinţa Păcii. Datorită cotiturii hotărite realizate de ţara no­astră la 23 August 1944, şi generoa­selor condiţiuni de armistiţiu, oferite nouă de Urt.S.8­, armata şi poporul nostru au putut lua parte la lupta pentru eliberarea noastră, pentru iz­gonirea cotropitorilor nemţi din ţară, pentru eliberarea Ardealului nostru scump. Mormintele eroilor noştri de la Debreţin şi din munţii Tatra amin­tesc că armatele noastre au luptat nu numai pentru eliberarea Patriei lor, ci şi pentru izgonirea hoardelor hitleriste din Ungaria şi Cehoslovacia, pentru victoria Anală asupra Germa­niei hitleriste. România se va putea prezenta astfel, reabilitată şi cu fruntea nu la Conferinţa păcii. Având la activul ei aportul la opera de zdrobire a Milerismului, de­mocratismul real al regimului ei inte­rn, care garantează drepturi egale na­ţionalităţilor conlocuitoare şi ne asig­ură sprijinul neprecupeţit al mării noastre prietene din Răsărit şi simpa­tia sinceră a popoarelor iubitoare de libertate, România poate privi viitorul cu deplină încredere. La faţa tinerei democraţii române stă imensa sarcină a refacerii ţării şi a învingerii marilor greutăţi econ­om­ice care apasă nu pe cei ce se văicăresc mai tare, hulind democraţia, guvernul, muncitorimea şi ţărăni­mea, ci pe cei ce trudesc în fabrici, mine, birouri, ateliere, ogoare, întâmpinăm dificultăţi serioase. Nu te vom putea învinge fără o poli­tică îndrăzneaţă, in care să se imbi­ne stimularea producţiei, satisfacerea nevoilor vitale ale păturilor muncitoare, promovarea şi încurajarea iniţia­tivei particulare şi energica combatere a fenomenelor economice nesănă­toase, prin reglementarea creditului şi a pieţei de mărfuri, şi prin necru­ţătoare­a reprimare a speculei, a sabo­tajului economic şi a evaziunii fis­cale. Trebuesc înzecite forţele pentru ridicarea producţiei, şi in primul rând a celei metalurgice, miniere şi petrolifere. Trebue asigurat minimumul de existenţă masselor de salariaţi. Printr’o politică de credit i­eftine pe termen lung şi prin Înzestrarea cu m­aşini şi unelte, treime Întărită gospo­dăria ţărăneasca, având ca bază proprietatea individuală. Trebue democra­tizat sistemul nostru bugetar şi fiscal, prin reducerea impozitelor Indirecte şi prin o mai dreaptă aşezare a celor directe. Acestea nu sunt decât o parte d­in problemele ce se cer rezolvate de forţele democrate pentru lichidarea situaţiei economice grele, pentru asigu­rarea refacerii ţării şi pentru îmbunătăţirea condiţiunilor de trai ale po­porului la cadrul campaniei electorale, f­orţele democrate se vor prezenta cu un program realist, concret şi curajos de refacere economică şi de consoli­dare democratică a ţării. Pe baza acestui program, cât şi pe baza reali­zărilor de până acum, forţele democra­tice unite vor solicita votul poporului, convinse fiind că poporul le va acorda acest vot. La numele acestuui program de rec­onstrucţie, de întărire a democraţiei, de asigurare a înfloririi şi propăşirii ţă­rii noastre, democraţia română îşi va pune ca obiectiv în aceste alegeri­­ d­efinitiva înfrângere politică a reacţi­­unii, coalizată în grupările d-lor Mani­u şi Brătianui. Atingerea acestui obiectiv este n­eapărat necesară pentru curăţirea dru­mului spre o şi mai mare întărire şi desvoltare a actualului regim de­mocrat şi spre asigurarea bunei stări a marei masse a poporului. Atinge­rea acestui obiectiv este necesară şi pentru că în politica lor, gru­pării© ..istorice“ merg pe periculosul drum al antisovietismului, al aţâţări­­lor războinice, al şovinismului şi rasi­sm­ului, al provocaţiilor politice, al actelor de teroare împotriva muncito­rilor organizaţi, împotriva membrilor comitetelor de reformă agrară etc. P­rogramul acestor grupări — atât în politica internă cât şi în cea externă — este restaurarea trecutului Întu­necos. O asemenea politică ascunde primejdii atât interne cât şi externe. Ea este respinsă de covârşitoarea majoritate a poporului român. Iar voinţa poporului în ţara noastră, nu mai po­ate fi neglijată. Poporul român este strâns unit în jurul guvernului de concentrare democratică, prezidat de d-rul Petru Groza. Acest guvern se bucură de sprijinul tuturor forţelor democrate din România, printre cari un loc de frunte îl ocupă muncitorimea română. In ziua de trecere în revistă a forţe­lor celor ce muncesc, putem constata cu mândrie şi adâncă satisfacţie, că sub regimul de autentice libertăţi democratice, muncitorimea organizată din România a devenit o forţă impunătoare şi Confederaţia Gene­rală a Muncii numără azi la 5 milioa­ne de membri. In ciuda sforţărilor fă­cute de reacţionari de a fărâmiţa rândurile muncitorimii, de a izola pe socialişti de comunişti, de a creia un partid-marionetă în frunte cu coada de topor Titel Petrescu, Frontul Unic Muncitoresc, se întăreşte şi se a­­f­ânceşte. Se întăreşte şi se adânceşte alianţa între muncitorime şi ţă­rănime, reprezentată de Frontul Plugarilor, prezidat de petru Groza. Partidul nostru Comunist, cu consecv­enţa, bărbăţia şi principialitatea ce-l caracterizează, se află în fruntea luptei şi a eforturilor creatoare ale po­porului nostru şi-şi continuă neclintit lupta sa democratică de totdeauna. Tocmai aceasta este explicaţia creşterii continue a influenţei, autorităţii şi popularităţii Partidului nostru, explicaţia faptului că în rândurile Par­tidului nostru vin cei mai cinstiţi şi mai luminaţi muncitori, ţărani, sluj­başi, vin scriitori şi savanţi renumiţi, intelectuali de seamă din toate do­meniile creaţiunii artistice şi a activi­taţii culturale. La primele rânduri ale democraţi­ei româneşti, Partidul Comunist Ro­mân luptă pentru România democrati­că, iubitoare de pace, înfloritoare şi fericită. Sub semnul acestei lupte se vor desfăşura astăzi demonstraţiile mastrelor muncitoare din ţara noastră. • Trăiască Frontul Unic Muncitoresc! • Trăiască Partidul Comunist Român! • Trăiască Partidul Social-Democrat! ® Trăiască Confederaţia Generală a Muncii! • Trăiască Frontul Naţional-Democrat! ® Trăiască victoria democraţiei unite în primele alegeri libere! In toate ţăWle, în t i*ttjKjU^ra»W^u­­­lui, comuniştii au fost Vp m?$nea ten­tei de eliberare. Dar a âSles#i lupte »’a fost o vfetori® a unui sin­­gur partid, ci o graniţă a po por*Su3 întreg. Comuniştii au ştiut să mobili­zeze toate forţele progresiste din toate partidele şi din toate straturile so­ciale. Şi pe măsură ce suoecsele se înmulţeau, pe măsură ce hidra hit­­leristă sângera mai abundent din ră­nile provocate ei de lovitirie patrio­ţilor, conştiinţa unităţii creştea, se a­­dâncea, devenea o condiţie însăşi a victoriei Peste tot mii­roilor‘"'■a ea sa află fot tfru«î— Dar legiturg, cea mai strânsă, a­­deseori până la contopire, a fost aceea realizată de «fasst muneitmét­re, de cei cari aut avut ie suportat greul cel mai mare al Iwptsi ţi cele mai grele pierderi. Coffoârtìştii ţi socialiştii şi-au cimentat unirea, prin sângele eroilor căzu­ţî din mij­locul lor. De aceea, şi după război ii găsim alături, apărând libertă­ţile câştigate împotriva uneltirilor duşmănoase a­le reacţiunii Acolo unde au mers împreu­nă, comisniştii şi sossal-demo­­cr­stii au cunoscut numeroase succese­ Acolo unde lupta lor a fost unită, popoarele au au stat din fructul victoriei lor : pro­gresul. In FRANŢA, mulţumită unităţii sindicale, numărul muncitorilor organizaţi a ajuns la 5 mili­oane. Şi se ştie prea bine că organizaţiile sindicale sunt o garanţie a ridicării materiale şi morale a muncitorimii. Acor­dul încheiat în 18 ianuarie in­tre comunişti şi socialişti cu privire la Constituantă, a deru­­iat planurile lui de Saulié şi clisei reacţionare reprezentata de el, a înlăturat posibilitatea unei guvernări personale a pe­­nsralului ; unirea forţelor mun­citoreşti a făcut posibilă naţio­nalizarea diferitelor ramuri ale industriei franceze, ca şi a ma­rilor bănci — cuiburi de uneltiri reacţ­ionare şi pro-fasciste. In BELGIA, colaborarea dintre comunişti şi socialişti reprezintă obstacolul cel mai important in calea revenirii la domnia autocra­­tă a regelui Leopold. Cele două partide au recoltat numeroase suc­cese, în lupta lor comună împotri­va sabotajelor elicei reacţionare a­­părată de partidul social-creştin. Dacă numeroase greutăţi ce le în­tâmpină această ţară nu au putut fi încă înlăturate, ace­asta se dato­­reşte în primul rând faptului că, mergând separat în alegeri, cele două partide muncitoreşti nu şi-au putut asigura majoritatea necesară guvernării. Conservatorii englezi sunt răst­i’isiţi Dar n’a constituit oare ANGLIA marea desemăgire a reacţiunii inter­naţionale? Cu tot prestigiul ce i l-a împrumutat victoria, Churchill a fost răsturnat, la prima confruntare cu ,,oamenii simpli’* din ţara sa. Vic­toria laburiştilor — o victorie cate­gorică — s’a datorat exclusiv acţiu­nii unitare a clasei muncitoare care voia să scape de guvernarea lorzilor şi a patronilor de concerne interna­ţionale. Şi în acest sens a acţionat Partidul Comunist Englez. In ţările de fotosud NORVEGIA este una din ţările cari se refac într’un ritm mai ra­pid. Dar aceasta se datoreşte con­tinuării în tiru­p de pace a colabo­rării strânse care a existat îrntre comunişti şi s­ibalişti în sânul mişcării de rezistenţă. In alegerile municipale din ca­pitala FINLANDEI în Decem­brie 1945, lista comună a blocului co­­munist-socialist a câştigat 26 lo­curi, faţă de cele 14 ale conserva­torilor, 13 ale partidului suedez şi 5 ale liberalilor. Este semnificativ, aceasta, întrucât în ciuda puterni­cei activităţi a cercurilor reacţio­nare, în ciuda numeroaselor sabo­taje şi conspiraţii, colaborarea dintre forţele progresiste finlan­deze a dus la pedepsirea marilor vinovaţi de război, la primenirea cadrelor administrative, la consti­tuirea unui guvern inspirat din do­rinţa­ de a duce o politică sincer democratică. ...şi în cele­ate Sud­in ITALIA de Nord, în Sud, in Sicilia, mari,­ latifundiari feudali şi pat­enii marilor uzine întreţin un cl­im­at favorabil reintronării fascis­mului. Circile reacţionare se grupează, întreţin ziare şi partide neo-fasciste caffifflate, sabotează reconstrucţia ţării şi combat mişcarea sindicală tot mai puterfu^ă. Dar atacurile furioase ale reactîU'Bii şi fasciştilor se lovesc depát©rSiéa unitate a muncitorimii călite în luptele de rezistenţă, înlăturarea ei-ver­­iului Badoglio, resti­tarea unor înalţi funcţionari din conducerea statului, a unor fruntaşi politici fascişti şi reacţionari, rena­şterea vieţii sindicale, sunt succese Urmare Ut td­ihna pagină De la un capac la altul al Europei, o singură lozincă: UNITATE! Cum luptă massele muncitoreşti împotriva uneltirilor reacţiunii _________ x almca 1 KI cl­i TsllUh&OUDÁWÜÁnfyl hrtexnaileriaEc a cetox ce tiwmcefrc!

Next