Scânteia, iulie 1946 (Anul 3, nr. 562-587)

1946-07-01 / nr. 562

Femeile din Valea Jiului ucrează la extrac­ţia cărbunelui Deva, 27. — (Prin telefon). — Fe­meir.” mp iubire al» U.F.A.R.-ului a 1 hotărît să formate echipe care 4­ literese ctîte o #1 la încărcatul tribunilor. Prima echipă a ieșit pe teren PETROŞANI in ziua de 8 Iunie. Aceasta echipă era formată din I­meri Olimpia, Cioplita Ana, Hor­nija Elisabeta, Stanciu Francisca,­­ Blândea Ana. A doua echipă din PETROŞANI lucrat în zina de 14 iunie la reparaţia din PETRILA. În a­­eastă echipă au făcut parte : laş Maria, Cioflică Ana, Mareş Kcaterina, Dohai Elisabeta, Mar­on Matilda, Drapici Maria. Tot « preparalin PETRII A au lucrat: Jilău Ana, Tura Margareta, Can­­tu Ana »• Turcan Emilia din Pe­­rila. *'n AN1NOA8A au lucrat: lâmpeanu Maria, Florica Maria, » Pană Varvara. La. niun?eMilet nrs«are Ui* DE PLECAM DUMINICA ? in­ timp ce la Bucureşti se topeşte asfaltul, mii de muncitori descoper frumuseţile ţării — „Sâmbăta luam leafa, 2—300 de lei, şi mai stăteam prin curtea fabricei o bucată de vrem­e, gândindu-mă cum să-i împart. Am doi copii şi nevastă şi aproape nu­ era zi când vreunul din ei să nu fie bolnav. Abea termina ăl mic că se îmbolnăvea mă-sa. Iar celalalt copil parcă abea aştepta să­ ia locul în pat. Şi niciodată nu aveam hodiv­ă.Ba doctorii ba lapte. Se întâmpla de multe ori că te amăgeam singur că uit ne­cazurile. Şi-mi beam toţi banii... şi Duminica eram ca mort. Când îi vedeam pe toţi lângă masa goală îmi venea să urlu şi să-mi iau câmpii“. Iunie 1946 Damian Petre, turnător în fontă, îmi povestea viaţa lui. Viaţă grea amară, ce nu se deosebeşte într-u nimic de viaţa celorlalte sute de mii de muncitori. „Şi-mi doream din tot sufletul să vie vremuri mai bune. Să-mi văd şi eu cândva copiii sănătoşi şi nevasta voioasă- Să muncesc cu drag pentru ai mei. Ceream aşa de puţin de la viaţă !“ „Acum mă vezi slab, poate mai slab decât eram înainte- Ca acum munci din toată inima. Nevasta-i aici în fabrică, — e res­ponsabilă pentru munca sindicală în­tre femei, — iar eu afară de produc­ţie organizez plecările la ţară şi excursiile-Cred că asta e cea mai frumoasă muncă­­ce poate să o facă un om ! Dumneata nici nu poţi să-ţi închipui ce înseamnă pentru tovarăşii mei de munci să iasă măcar Duminica din oraş“. Sirota sunase şi muncitorul se scula?­, să plece. „ „A ! e, o să uit! Copiii îs la Pre­deal la aer. Avem o vilă acolo, noi muncitorii !“ Şi-mi strânse mâna în palma lui mare, aspră bătătorită..­­. A­h­, excursii, munte, mare.­. Mi se par atât de curioase cuvintele aces­tea în gura lui Damian turnătorul! Şi totuşi e adevărat, strălucitor de adevărat! Muncitorii pleacă, să-şi cunoască ţara. Copiii lor trăiesc zile minunate în ozonul răşinat al munţilor sau se bronzează pe plajele mării. Şi doar numai doi ani au trecut de la 23 August- Doi ani numai de­­când copiii lui Damian se schimbau unul pe altul în patul lor de botig.*­ E prima lună din vara păcii. Disdedimineaţă lucrătorii în haine erate se strâng ca şi în timpul săp­­tâmânii în curţile fabricilor, cu pă­­tri şi pachete cu mâncare, apoi ve­­şti se urcă în maşini şi pleacă. Ode ? Oriunde! E ţara noastră şi vem să ne­ o cunoaştem! Duminica aia au mers la Braşov- Cealaltă vor nerge înspre Dunăre. In altă Dumi­­nic, la mare. O zi întreagă plină de privelişti ni şi minunate. Iar seara dacă ai să vei să-ţi povestească vreunul din ei ce a văzut, nimeni nu va fi în stare săţi spună lămurit­ Prea mult fru­­mos şi nou pentru sufletele lor obiş­­nuite până acum doar cu necazurile. Nu’ncap în ochii lor atâtea câm­­piri, ape şi păduri­şi nu pot să măsoare doar din pri­vii înălţimea munţilor sau Întinsul nării. Dar sufletul ier le cuprinde pe torţe şi faţa lor redă întocmai minu­năţia excursiei de Duminică. C F. R.—S. T. R.—P. T. T. La C. F. R. bătrânii au fost mai harnici în excursii decât tinerii şi de cele 10 organizate, opt au fost făcute numai de muncitorii în pute­rea vârstei. În maşinile şi vagoanele C­­F. R.­­uici, peste patru mii de ceferişti din Bucureşti, au vizitat regiunile Sna­­gov, Valea Prahovei, Curtea de Ar­­geş, Constanţa, Mangalia, Cârmen Sylva, Buşteni, Câmpina, Sinaia, ur­­mând ca în Duminica aceasta ei să viziteze Câmpulungul şi Târgovişte. Direcţia Exploatării C. F. R. orga­nizează pe ziua de 30 iunie a ex- Vladimir Cristian Continuare in pag. IV-a col. 1-2 SERIA IQU ANUL XVI_Nr. 562 luni I Iulie 1946 P­rrOIsETARI miV TOATE T­ARILE, UN­ITI-VA / aranaareaHBh­ mm 200 LEI 4 PAGINI Director * MIRON CONSTANTINESCU TELEFOANE : Centrala 3.26.20 Tipografia 4.84.48 abonamente Pe lună Lei 3.600 Pe 3 luni L­ei 10.000 PENTRU MUNCITORI, TARANI SI STUDENT! Pe lună Cei 3 000 Pe 3 luni tel 9 000 Redacţia şi administraţia Strada Belvedere Nr. 6 Cont­ra Cec No. 1.381 ■a IARBA FIARELOR I­n rândul buruienilor otrăvitoare cu cai a fost binecuvântat acest pământ, creşte şi „Iarba fiare­lor“,­­ mai arătoasă decât cele­lalte, dar — zice-se — mai tare ca fier, înzestrată cu puterea mă­iastră de a deschide cât ai clipi, lacăte pecluite şi porţi zăvorite. De a­­ceea e şi atât de căutată de hoţi — care p­oartă în inel, pe degetul cel mic al mânii stângi. Dar, pasă-mi-te, hoţii-s de mai multe iuri, şi iarba fiarelor la fel- Bandiţii ’ntre bandiţi care au pus laile a doua mare ’nsângerare a lumii, şi-au avut şi ei .Iarba fiare­lor”. La procesul acestei crime uria­şe, fără seamăn, — al acestui răboi, pregă­tit cum apăsat a spus-o Stalin­ „de forţele reacţiunii mondiale şi deslănţit de principalele State fas­ciste”. S’a dovedit limpede şi fără pu­tinţă dendoială: talismanul bleste­mat care a deschis acestor vrăjmaşi ai omftrii graniţele şi sufletele popoarelor a fost ŞOVINISMUL, URA DE RâSA- ASUPRIREA NAŢIO­NALA.Vechea Polonie asuprea 11 milioane duorainieni şi beloruşi; în ea înflorea antisemitismul. Conducă­torii regionali ai Poloniei — Pilsud­­ski, Beck, Rid­ -Smigly şi alţii au în­cheiat c Germania pacte menite să le consolideze drepturile de asuprito­ri ai negurilor din Polonia şi să le aducă alte milioane de ucrainieni su­b jug. Smulţi polonezi naivi se vor fi bucurat şi ei de marile progrese ale antiseraismului, care radia de la Berlin şi se întindea pe plaiurile po­loneze. _ ...Astăzi, procesul de la Nuerenberg a desvăli directivele de necrezut date autorităţilor germane de ocupa­ţie în Polia. In punctul 6 al memo­randumului secret asupra întâlnirii-----------------------------------.- --------­ Hitier-Keitel din 20 Octombrie 1930, se declară de către ambii şefi nazişti: „Orice tendinţe de ridicare a ni­velului de trai al Poloniei trebuesc înăbuşite Trebuie să i se dea guver­nului acestui teritoriu posibilitatea DE A CURAŢI SPAŢIUL IMPERIU­LUI DE EVREI ŞI POLONEZI“. Iar Frank, celebrul guvernator-călău al fostului „Generalgouvernement”, ex­plică subordonaţilor săi : ,,După ce războiul va fi câştigat, PENTRU PO­­LONEZII ŞI UCRAINIENII CARE SE GĂSESC AICI, VA VENI O VREME CÂND TOŢI VOR FI OMO­­RÂŢI, DISTRUŞI“­In acelaşi timp şi pe aceleaşi căi, poporul român aluneca şi el spre o soartă nu cu mult ne­­­bună. „Iarba fiarelor” îşi făci­a şi la noi treaba ucigaşă Desbinarea naţională şi şo­vinismul învrăjbeau popor cu popor, naţiune cu naţiune. „Făcând promisiuni şi aţâţând ţă­rile mici una contra celeilalte, Ger­mania a încercat să le facă complect dependente de Berlin- EA FACEA PROMISIUNI UNGURILOR IN DAUNA ROMANILOR ROMANI­LOR IN DAUNA UNGURILOR IN IUGOSLAVIA EA IŞI FACEA JO­CUL AŢAŢAND VECHILE DIVER­GENŢE DINTRE CROAŢI ŞI SÂRBI. Sunt cuvinte citate de acuzatorul oficial american de la Nuerenberg din depoziţia unuia din cei mai buni cu­noscători americani ai diplomaţiei naziste — Messersmith, fost consul general la Berlin şi Viena. Da, vor răspunde partizanii şovinis­mului şi ai învrăjbirii naţionale, asta va fi fost adevărat pe vremea lui Il­tier. Dar înaintea lui ? — Şi a­­cum ?„. Ar face bine toţi cei ce judecă în felul acesta, să cugete la cuvintele înţelepte şi pline de adâncime ale lui Stalin asupra originelor celui de al doilea război mondial. Vărsările de sânge şi cotropirile acestui război nu au f°st nici pe departe rolul exclusiv al sforţărilor lui Hitler şi ale ciracilor săi. Reacţiunea imperialistă din dife­ritele ţări — mari şi mici — nu s’a născut odată cu Hitler şi n’a pierit odată cu el- Morala ei în relaţiunile internaţionale a fost şi este : „Peştele cel mare mănâncă pe cel mic”. De aceea când un popor mic primeşte deja trăgătorii de sfori ai neliniştilor internaţionale dreptul şi îndemnul de a­ împila un alt popor aflat între gra­niţele lui, — să fie de o mie de ori atent. Spre el se’ndreaptă larg căs­cată, gura cu dinţi nenumăraţi şi aş- i cuţiţi a rechinului, sau nada, îmbie­­­C2TC în aparenţă, dar legată prin­­trun fir trainic şi adesea invizibil cu undiţa pescuitorilor în apă , turbure. A celor dinlăuntru ca şi a celor din afară. Căci sunt tot una. Nu, hotărît lucru ! Morala asta nu este făcută pentru un popor mic, care se vrea independent şi liber. „Nu poate fi liber un popor care asupreşte alte popoare“, au spus ma­rii conducători ai muncitorimii din toate ţările, luminând tuturor popoa­­relor lumii calea spre adevărata li­bertate şi adevărata independenţă. Şi tocmai politica inversă, politi­ca asupririi popoarelor conlocuitoare şi a îngenunchierii interne şi externe a naţiunii române au practicat-o şi Sorin Tom­a Continuare în pag. II-a col. 4-5 presiune t 0 inima de nir­culă In produse industriale sentr pingerii patrioţi Greuăţile pricinuite de seceta din anul trecut sunt pe cale de a fi îrrinse. O recoltă de cereale aproa­pe normală va intra în scurtă vreme în hambare şi silozuri Acest fapt va avea fără îndoială urmări din cele mi îmbucurătoare. Ba, unele din ele au şi început să se arate. Aşa, d exemplu, au fost aduse zilele acestea în obcare cantităţi de grâu pătrate de unii gospodari peste măsură de temători, încă din recolta aului trecut, deşi cererea de grâu actuală e mult mai puţin priincioasă vizării decât a fost prin Februarie sau Martie. Cum eră şi firesc, aceşti educători se conving că aşteptarea le-a fost tot aşa de păgubitoare iar uşile, pe cât a fost de dăunătoare ţării în lunile de strâmtorare pe care­­ am străbătut. Acum însă, când recolta se anunţă îndestulătoare, va fi mult mai uşor s se înlăture tot ce ar mai putea pricinui întârzieri în circulaţia sănă­­tasă a produselor agricole spre oraşe şi a celor industriale spre sate. Blocul Partidelor Democrate a prevăzut în Platforma-Program crearea condiţiunilor necesare reinfloririi co­merţului interior, determinându-se «Efel o activă circulaţie a mărfurilor, care să realizeze schimburile Intre it şi oraş, Intre fabrică şi ogor". De aceia, în continuarea măs­urilor luate până acum, „Scân­­tia“ propune guvernului institui­rea unei „prime de urgenţă" care­­ fie acordată, pe lângă celelalt­e drepturi, tuturor agricultorilor «re vor da dovadă de înţelegere a nevoilor Ţării, predând Statu­ii cantităţi de cereale, înăuntrul unui termen ce urmează a fi bo­­trit. Această „primă de urgenţă ar urma să fie dată in produse idustriale de mare folosinţă, ad­use de cooperative şi înmânate b­anilor fără nici o formalitate intârzietoare şi cu precădere. Ea va răsplăti pe de o parte străda­nia neîntreruptă a ţăranilor pen­­ru îndestularea ţării, iar pe de altă parte ar da putinţă Statului ă strângă o cantitate mare de c­ereale. Se va face astfel un act de dreptate şi de bună gospodărie, care va şi în folosul ţărănimii şi în acela al economiei noastre generale. Rep­­odarea schimburilor normale va fi stimulată şi grăbită, satele vor primi medial mărfuri pe care şi le procură încă cu greu, iar organele Statu­ai vor dispune în timp util de cerealele necesare ajutorării regiunilor feficitare şi pregătirii însămânţărilor de toamnă. „Scânteia“ Aviatorul comunică...­ rivesc bileţelul şi cetesc din ce în ce mai surprins, mai uluit: „Academia Română va ţine şedinţă publică Vineri 28 iunie curent, la ora 16. D. prof. I. Petrovici va face o comunicare cu titlul: Un prieten al României : Léon Brunsvicg­. Să fie o părere ? O simplă co­incidenţă de nume ? Dacă este cu adevărat ilustrul bărbat politic I. Petrovici ar fi trebuit să tacă, să se facă uitat. Totuşi, dacă e „prof. cu p. mare“ şi conferenţiază des­pre Brunsvirg trebuie să fie to­tuşi el, fiindcă pe filosoful fran­cez l-a adus la Bucureşti pe vre­mea pregătirii aplicării rasismu­lui sălbatec, pe vremea când Pe­trovici mai credea că-i bine să pozezi în amic al libertăţii de a gândi şi umanist de un placid ra­ţionalism. Este deci acelaş Petro­vici, profesor de filosof­ie care dacă în specialitatea lui n’a adus nimic nou, în politică a introdus sistemul aterizării fără aerodrom, pe terenul partidului politic de la putere sau în perspectivă de a cuceri puterea. Venit de la conser­vatori, a trecut prin guvernul lui Averescu ca să filosofeze peste lucrări publice, apoi la naţional­­ţărănişti şi în sfârşit a făcut pe vulturul supraom în guvernul lui Antonescu. Mare lucru n’a făcut. Şi-a dat doar mica sa contribu­ţie personală la dezastrul ţării. Pentru activitatea sa de filosof militant a fost poftit să frecven­teze cabinetele de instrucţie ale Tribunalului Poporului. Pentru a­­ceiaş activitate Academia Ro­mână, care s’a scuturat mai zilele trecute de fluturele-molie Crai­nic, nu l-a expediat pe Petrovici la magazia de rebut, acolo unde-i şade bine unei persoane care, în­zestrată cu o uriaşă vanitate, a crezut că se poate situa dincolo de orizontul demnităţii personale şi naţionale fără să tragă nici o consecinţă. Nimic nu-l obliga să fie ministru în guvernarea de ru­şine şi crimă Vroia să fie înalt dregător cu orice preţ. In lunga şi întortochiata sa ca­rieră de aviator politic, nimic nu l-a oprit să nu fie obrăzat. Era o condiţie a succesului. Numai că după prăbuşirea dic­taturii fasciste, să mai apari la Academie şi să facă comunicări despre Brunsvirg, el fost ministru într’un guvern al nedemnităţii na­ţionale, care a organizat deportări, măceluri, jafuri, a transformat oa­meni în fiare şi pe alţii în vite, ni se pare oarecum hai să zicem, exagerat. Pentru cea mai înaltă in­stituţie de cultură a ţării, gestul lui I. Petrovici de a se insinua este, — şi asta nu-i exagerat, — o o­­fensă. Glorii apuse, foşti ocameni ca Pe­trovici în postura de radiotelegra­­fişti cari comunică veşti despre prieteni ai României, este o cu­riozitate a timpului nostru, mai mult decât academică. Care poate trezi nu numai surprindere, ci și desgust și revoltă. I. Cg. Data conferinței de pace va fi fixată peste 3 •Câteva zpe - a demarat V. Molotov Telegramele în pag. IV In pag. Ilis S’a desfiinţat controlul alimen­telor la bariere Se înfiinţează comi­­siuni de pieţe pentru fixarea preţurilor. — Sporirea producţiei de unelte agricole Războiul văzut de la Sta­tul Major Sovietic Cu Stalin, pe front... Amintirile telegrafistului personal al lui I. V. Stalin „Am transmis toate convorbirile tovarăşului Stalin pe firul direct...“. „Era aşa cum mi-l aminteam din copilărie...“ — Zile şi nopţi la postul su­prem de comandă. — O convorbire istorică: Stalingrad Azi se împlinesc 5 ani de la numirea lui I. V. Stalin ca Preșe­dinte al Comitetului de Stat al Ap­ărării din U. R. S. S. Publicăm cu acest prilej amintirile căpitanului IM. PQNRMAREV, care a fost — în calitate de telegrafist la Statul Major al Comandamentului Su­prem — martor de ceas cu ceas al muncii neobosite depuse de I. V. Stalin in serviciul păcii şi libertă­ţii popoarelor. Războiul ne-a surprins în tren, nu departe de Kiev. Intenţio■ nam ca împreună cu soţia mea, să-mi petrec con­cediul în sudul Ucrainei la ţară­­la părinţi. Tre­nul următor ne-a adus de la Kiev înapoi la Moscova­prezent­ându-mă la comandament, am aflat că am fost numit telegrafist la Statul Major al Comandamentu­lui Suprem. — „Vei putea face faţă acestei în­sărcinări ? Răspunderea îţi va fi din cele mai mari: vei avea de transmis convorbirile personale ale tovarăşu­lui Stalin, m’a încunoştiinţat supe­riorul meu, inginerul-maior Pavlov. — Voiu face tot ce-mi stă în pu­teri pentru a justifica încrederea şi marea onoare ce mi s’a făcut! am răspuns. In clădirea Statului Major mi s’a pus la dispoziţie o cameră separată şi luminoasă, cu mobilă simplă. Nu departe de fereastră era masa cu aparatul telegrafic, lângă ea două scaune şi un fotoliu, iar lângă pe­rete un divan, care avea să-mi ser­vească *la dormit.­ Intr’un colţ se afla o masă mare, înclinată, acoperită cu hărţi. Aparatul era de cel mai nou tip, confecţionat de fabrica de instala­­ţiuini telegrafice din Leningrad. L-am pus în funcţiune şi­ mi-am dat seama imediat, că lucrează fără greş. îmi luasem slujba în primire. Minutele se scurgeau încet, ca cea­surile. Inutil să spun cât eram de a­­gitat. Dintr’o clipă în alta, aşteptam să se deschidă uşa şi să intre tovarăşul Stalin. Dar n’am avut mult de aştep­tat. Chiar din prima zi mi s’a ordonat să stabilesc legătura directă cu unul din fronturi. Eram atât de copleşit de emoţie că nici nu-mi mai aduc a­­minte cu cine a fost dusă această pri­mă convorbire. După câteva minute am raportat că obţinusem legătura. Aproape în acelaş moment se des­chide uşa şi intră tovarăşul S­talin. Pe atunci nu purta încă uniforma militară, ci costumul său cenuşiu obicinuit. Arăta întocmai cum îl ştiam încă din copilărie din fotografiile pe care le văzusem. Am raportat: Telegrafistul statu­lui Major locotenent ponamarev". Tovarășul Stalin mă privi drept în ochi și-mi întinse mâna. In ochi îi strălucea un zâmbet Părintesc. Pri­virea sa mângâietoare îmi dădu curaj și făcu să nu-mi pierd cumpătul in mânuirea aparatului, fapt, de care mă temusem înainte. Cu o voce stăpânită, liniştită, tova­răşul Stalin mă rugă să transmit că se află la aparat. M’am aşezat la masă. Stalin stătea în picioare, alături de mine. A cerut raportul situaţiei de pe front. Situa­ţia era gravă. Stalin citi cu atenţie răspunsul, cufundat în gânduri. Apoi a trecut la masa cu hărţile şi a cer­cetat zona frontului respectiv. Tova­răşul Vasilevschi, care venise şi el, înseamnă pe hartă punctele localităţi­lor indicate pe panglica telegrafului. Tovarăşul Stalin a început apoi să-mi dicteze directive pentru co­mandamentul frontului. Ordonă re­gruparea trupelor, introducerea de rezerve noi şi avertiză asupra inten­ţiilor inamicului Dicta încet, urmă­rind atent, cum transmiteam. Fra­zele nu conţineau nici un cuvânt de prisos. Denumirile, chiar şi cele mai com­plicate, ale localităţilor, oraşelor, râurilor, lacurilor le spunea din me­morie, fără a privi harta, fără a avea măcar note scrise-Lucram uşor şi repede, emoţia îmi Continuare în pag. II-a col. 3-4-5 GENERALISSIMUL STALIN un mmn­smm sovietic IN CAPITALĂ V. I. Svertov va ţine un cicn de conferinţe Bucureştiul are deosebita cinste de a găzdui câteva zile pe ilustrul savant sovietic V. I. Svertlov, profesor al Universi­tăţii din Moscova şi al Institu­tului de Filozofie al Academiei de ştiinţe din U. R. S. S. In timpul şederei sale în Capitala noastră distinsul sol al ştiinţei şi culturii sovietice va ţine sub auspiciile Arlusului un ciclu de interesante conferinţe, tratând diferite probleme ale filozofiei. Conferinţele vor fi ţinute în grădina sediului ARLUS din str. C. A. Rosetti Nr. 5, în zilele de 2 şi 3 Iulie, la orele 18 şi 5 Iulie, orele 18.30. In acest ciclu savantul so­vietic va desvolta, subiectele : I. Critica filozofiei germane de la sfârşitul sec. XVIII-lea şi pri­ma jumătate a sec. XIX (Kant, Hegel, Feuerbach); II. Naş­terea filozofiei marxiste; III. Principiile de bază ale filozofiei marxisto-leniniste, cuprinzând capitolele : a) Metoda dialec­tică, b) materialismul filozofic şi c) concepţia materialistă a istoriei. Cei ce doresc să ia parte la aceste interesante confe­rinţe, pot ridica invitaţiile de la sediul ARLUS din str. C. A. Rosetti No. 5. r­ii. Partidisu­ Comunist Cercul de Studii şi Documentare din secţiunea centrală de Educaţie Politic’, organizează Marţi 2­5«tde a»c, orele 6 după amiază A 18-a CONFERENŢA în sala ATENEULUI ROMÂN Subiectul „ Tineretul—Viitorul României Democrate CONFERENŢIAR MIHAI ROŞCANU Secretarul regionalei Oltenia a P. U. R. inspector general școlar Program artistic : 0 Patruta Niculescu mezzo-soprenă dela Opera Română 0 Vasile Alexiu bariton dela Opera Română 0 Sony Niculescu violoncel dela Soc de Radio-Difuziune la pian : prof.­­ Aglae Mihăilescu-Tescani dela Opera Română Biletele la Librăria Naţională, Cal­ Victoriei 45 iar în ziua conferinţei la casa Ateneului Român. Mari comenzi la Şantie­rele Navale Galaţi In cadrul programului de activitate de la Şantierele Navale Galaţi, în curând se va începe construirea unui doc pluti­tor în greutate de 7000 tone, a opt tan­curi petrolifere, şase şlepuri şi patru remorchere. Pentru construcţia acestor vase s’a de construcţie patru dragoane şi patru vedele blindate. Pentru construţia acestor vase s’a pro­­primit­t din U.R.S.S. o importantă can­titate de alarmă, electroid şi cositor. Intr’un cadru festiv s’a deschis eri­ o­stafia flpnfericită sie a llPhmH ejLB. (Reportajul în pag. Ill.) Degrevările fiscale P­entru a îmbunătăţi condiţiu­­nile de existenţă ale marei masse a populaţiei munci­toare, guvernul, de acord cu Con­federaţia Generală a Muncii, a luat o serie de măsuri care tind la mărirea puterii de cumpărare a salariaţilor, fără a se recurge în acest scop la o sporire a salariilor. In cadrul acestor măsuri degrevă­rile de impozite asupra salariilor şi asupra mărfurilor de mare con­sum destinate economatelor pre­zintă o importanţă deosebită. Ele permit zăgăzuirea cursei dintre preţuri şi salarii, nu prin sporirea salariilor, ci prin reduce­rea preţurilor, deci prin adapta­rea costului vieţii la puterea de cumpărare a salariaţilor. In felul acesta se creează premisele unei stabilităţi monetare şi se evită primejdia inflaţiei ruinătoare pen­tru ţară şi popor. In felul acesta se pun baze solide pentru ope­ra de refacere a ţării. Clasa muncitoare, care are con­ştiinţa limpede a marilor ei răs­punderi faţă de succesul acţiunii de refacere şi reconstrucţie a ţă­rii, a înţeles temeinicia acestei politici economice — care singură poate grăbi normalizarea situaţiei — şi a sprijinit-o din toate pute­rile ei, chiar dacă pentru aceasta a trebuit să facă sacrificii. La rândul său, guvernul de largă concentrare democratică s-a stră­duit să aplice pe teren această politică economică, păşind la im­portante reduceri de impozite pentru salariaţi. Astfel, de la 1 Aprilie 19­45 până la 1 Mai a. c., impozitele pe sala­rii au fost reduse cu 40—70°/o, ceeace s'a tradus In fapt printr'o sporire simţitoare a sumei primi­te In mână de către salariaţi ca plată a muncii lor. O atenţiune deosebită a fost acordată degrevărilor de impo­zite indirecte la mărfurile de primă necesitate şi mare consum. Măsura aceasta, acceptată de toate forţele politice din guvern, a fost înscrisă în platforma-pro­­gram a Blocului Partidelor Demo­crate, care preconizează „redu­cerea treptată a taxelor şi impo­zitelor indirecte la mărfurile de mare consum". Pentru început s'au acordat im­portante reduceri de impozite in­directe la anumite mărfuri desti­nate economatelor — pielărie, stofe, zahăr, ulei şi orez — ale căror preţuri au fost micşorate prin aceasta cu 30—50°/o. Guvernul a hotărît să acorde degrevări importante şi la anumi­te ţesături de bumbac destinate economatelor. Aceste degrevări au fost studiate la timpul lor şi supuse discuţiei consiliului de mi­niştri, care Ie-a aprobat, rămânând numai să se întocmească şi să se publice decretul-lege respectiv. Spre mirarea masselor de sala­riaţi, care aşteptau cu nerăbdare să se bucure efectiv de roadele acestei măsuri, realizarea ei prac­tică întârzie. Nu încape însă în­doială că această situaţie trebue să ia sfârşit Ministerul Finanţelor are datoria să grăbească publica­rea în „Monitorul Oficia!" a aces­tui decret-lege, făcând astfel po­sibilă aprovizionarea la preţ re­dus a salariaţilor cu articolele de bumbac atât de necesare in tim­pul verii. Fără îndoială c.­ degrevările­­de impozite indirecte aplicate până acum şi cele ce se vor aplica la ţesăturile de bumbac nu pot­­ considerare decât ca un început Ele vor trebui extinse cu timp­­ la toate articolele de primă n° cesitate. In nici un caz însă apu­carea degrevărilor hotărite pâr' în prezent nu poate fi tergiversa­tă Veniturile la care statul ar re­nunţa momentan prin aplicarea lor pot şi trebue să fie nu numai complectate, ci şi sporite prin im­punerea severă a profitorilor răz­boiului şi a afaceriştilor de tot felul, care se eschivează de la plata impozitelor. Căci e inaccep­tabil ca aceste hiene multimiliar­dare să fie impuse — aşa cum au fost impuse anul trecut — la nu­mai 17 miliarde lei, din care să nu se încaseze efectiv nici jumă­tate... • Numai prin degrevări masive la articolele destinate salariaţilor şi prin aplicarea consecventă a ace­stor degrevări, se va realiza între puterea de cumpărare a muncito­rilor şi funcţionarilor şi costul vieţii un echilibru satisfăcător, creându-se astfel condiţia de bază a normalizării situaţiei economice. Tudor Savin Cu prilejul împlinirii unui an de la apariţie „TINEREŢEA” organi-zic83va Duminică 30 Iunie „Ziua tinereţii” Mari manifestaţii sportive TINERI ŞI TINERE ! Veniţi în mare număr la următoa­rele manifestaţii sportive: # Orele 16 dimineaţa — O MARE ŞTAFETA PE TR­ASEUL : PLECA­REA JUDEŢEANĂ T­.P. str. GU­TENBERG 19 - B-DUL ELISABE­­TA — B-DUL BRATIANU - B-DUL TAKE IONESCU - B-DUL LASCAR CATARGIU - PIAŢA VICTORIEI - CALEA VICTORIEI - SOSIREA IN FATA REDACŢIEI ZIARULUI „TI­NEREŢEA”. # Orele 16 — Pe stadionul ST­B- finala campionatului de football din­tre sectoarele T- P. • Orele 16-30. — La statuia avia­torilor (Jianu) va avea loc o întrecere ciclistă-Toate întrecerile sportive simt do­tate cu cupe oferite de ziarul „ Ti­nerețea”.­­­ Orele 18 - O FRUMOASA KERMESSA IN PAREI I. TINERE rum (RUFEI - ŞOSEAUA KIS­SEBETF). Concursuri — Jazz şi un 'onzaţional program artistic — A rî­uşi­t de la tea­­trele din Capitală — Bufei bogat -» Preţuri pon'tere INTRAREA­­ IR­­RA Precizările Uniunii Sindicatelor Minere în legă­tură cu : Avantagiile câștigate de muncitorii mineri In legătură cu revendicările câştigate de muncitorii mineri, cu sprijinul C. G. M. și al guvernu­lui dr. Petru Groxa, Uniunea Sin­dicatelor Minere face următoarel­e precizări: 1. Conform aprobării Consil­iului Economic Superior și anga­jamentului luat de UGIR, c»eie­ta file minere sunt obligate să dea fiecărui miner câte un costum de haine si o pereche de bocanci ANUAl. în­­ mod gratuit, celor cari au cel puțin un an vechime in câmpul muncii.­­ Acolo unde patronii nu şi-au îndeplinit încă până acum acea­stă obligaţie, bine­înţeles că sunt ţinuţi să o facă. 2. Societăţile minere sunt obligate să înfiinţeze la exploată­rile lor cantine, care să serveasc­ă fiecărui salariat o masă de prânz, cu o reducere de 500/$ din preţul de cost. In caz că in ter­men de treizeci zile, socotite de la 1 Iunie 1946, societățile nu vor face cantine, ele vor trebui să p­lătească salariaților 60o­0 din costul unei mese. Prin îngrijirea Apărării Patriotice 3.000 orfani de război sunt trimişi ln băi Peste 3000 de copii orfani de război din Moldova şi restul ţării şi copii de mineri din Valea Jiului vor fi trimişi în coloniile de vară, prin grija Apă­rării Patriotice. Primul transport de copii a părăsit Capitala Joi, plecând la Sovata Alţii vor fi trimişi la Săcele, Băile Felix, Herculane, Bârnova, Nehoi, Predeal, Codlea, Satu-Lung, etc. Caravanele de copii vor poposi in serii de câte trei săptămâni Echipe de edu­catoare, surori, îngrijitoare cu tot uti­­lajul necesar, material didactic, far­macii, bucătării, vor avea grijă ca ni-­­mic să nu lipsească pentru ca organi­zarea taberelor să fie cât mai perfectă.

Next