Scânteia, iulie 1946 (Anul 3, nr. 562-587)

1946-07-01 / nr. 562

CULTURA ŞI ARTA UN NOU TIP BtfflNCIIM MTOICmU 4“­ine a­ cercetat opera de bază a , lui Fr. Engels: „D. Eugen Dühring revoluţionează ştiinţa” (,,Anti-DÜhring“) apărută de cu­rând în tălmăcire românească in E­­ditura P. C. R., a rămas desigur ui­mit de uriaşul material pe care-l cu­prinde această lucrare şi, in acelaş timp, de caracterul strict ştiinţific — fără nicio urmă din acel dile­tantism propriu gândirii filosofice speculative. Cu marea modestie a a­­devaratului om de ştiinţă, Fr. En­gels scria totuşi în prefaţa sa l-a e­­diţie a lui „Anti-Dü­hring": Nu este vina mea, dacă a trebuit să-l urmez pe „ Dühring în domenii în care eu mă pot mişca doar ca diletant". En­gels se socoteşte diletant chiar în unele domenii ale ştiinţelor naturii, cărora — după propria-i mărturisire -,le-a închinat­­cea mai bună parte a opt ani de viaţă“. Evident, modes­tia şi prudenţa lui Engels îşi au iz­vorul în marele său respect pentru ştiinţă, la stăpânirea căreia nu se poate ajunge printr’o instruire nere­gulată întâmplătoare ci doar prin studiul sistematic şi disciplinat. De­­aceea „opt ani de viaţă” i se par totuşi neîndestulători pentru studiul unor discipline ştiinţifice, de aceea în cercetarea fiecărei probleme Engels se va strădui să culeagă şi să apro­fundeze nu numai întreaga bibliogra­­fie, dar să-şi­ verifice şi să comple­teze datele din cărţi cu faptele obser­vate pe teren. Friedrich Engels a fost neîndoios Un mare cercetător de bibliotecă, un spirit format în aceea disciplină pe care o cere studiul adâncit şi siste­­­matic al cărţilor şi documentelor, preîncrezător în fidelitatea memoriei.­­Engels îşi nota ideile şi datele im­portante, ţinând in cea mai desăvâr­şită ordine un vast fişier, preţios instrument de lucru în bibliotecă. ..Ca şi Marx — spune M. Glaser în cartea sa: „Despre metodele de lucru ale clasicilor marxismului­­leninismului”, apărută in Editura P. C. R. şi din care extragem aceste a­­mănunte — Engels a fost de părere că literatura de specialitate trebue neapărat citită în original şi nu în traduceri’’. Cunoscător a multor limbi vechi şi moderne, europene şi chiar orientale, Engels îşi găseşte timp să se perfecţioneze necontenit in studiul fiecăreia. Totuşi Engels — având toate calităţile şi posedând în­treaga tehnică şi disciplină a cerce­tătorului de texte — nu este un sim­plu savant de bibliotecă. Cartea este fără îndoială un auxi­liar preţios dar Engels citeşte — pentru continuă verificare şi lărgire a cunoştinţelor — mai ales în m­area carte a naturii şi a vieţii. Engels este deci, mai presus de gânditorul de ca­binet, un adevărat om de ştiinţă îm­plântat în realitate şi descifrându-i legile printr-o vastă coordonare de informaţii pozitive. Unind meditaţia filosofică cu experienţa ştiinţifică, pentru a descoperi legile de desvol­­tare ale naturii şi ale societăţii. En­gels este însă şi un luptător pentru eliberarea omenirii — prin cunoaş­terea şi stăpânirea acestor legi — de sub jugul naturii şi al contradicţii­lor sociale.­­ Luptătorul politic nu este despărţit insă de omul de ştiinţă. Asemenea lui Marx, Engels înfăţişează omenirii un nou tip de muncitor intelectual, la care între teorie şi practică e­­xistă desăvârşită armonie, la care gândirea se îmbină cu realitatea. Pilda uriaşei lor activităţi teoretice şi politice spulberă legenda izolării obligatorii a intelectualului de pro­blemele realităţii, într’o sterilă spe­cializare, nu numai prin demonstra­rea posibilităţii unei asemenea îmbi­nări rodnice ci mai ales prin dove­direa necesităţii pentru teorie de­ a căpăta probleme şi certitudine de la întreaga realitate în desfăşurarea ei dialectică. Puterea de previziune, gigantica forţă transformatoare pe care a re­prezentat-o şi o reprezintă acest tip de intelectual făurar în mijlocul şi împreună cu poporul al unei mi lumi, i-au sporit enorm prestigiul în rândurile oamenilor frământaţi de războaie sfâşiaţi de indoeli, măcinaţi de neputinţă Fie ca „Anfel-Düihring’’, treaptă înaltă conştiinţei omeneşti, să deschidă pentru intelectualitatea românească o nouă perspectivă lu­minoasă a depăşirii contradicţiilor, a descătuşării forţelor creatoare. ____ Nestor Ignat N­OTE Revista Muncii­ Zilele acestea a apărut No. 8 din „Revista Muncii", publicaţie lunară editată de Oficiul Muncitoresc de Educaţie şi Cultură. Sub direcţia tov. Mişa Levin, a­ceasta revistă se strădueşte cu fie­care număr, să fie tot mai bună, pentru a aduce o contribuţie cât mai însemnată la opera de cultura­lizare şi educare a marilor masse muncitoreşti, în spirit de Front li­nic Muncitoresc. Acest număr se deschide prin In Editura P. C. R. au apărut : • Vasile Luca — Die­tatul dela Vleita şi re­zolvarea problemei na­ţionale. • Teohari Geo­­escu-1877 Cucerirea şi 1944 redobândirea indepen­­ţei naţionale. 9 Pavel Chir­toacă — T­heo­ifice Doja. ® Scarlat Calimachi— Pavel Chirtoacă — Tu­dor Vladimir­escu. © N. Popescu Do­­reanui — Nicolae Băl­­cescu. © Mihail Roller — Ni­colai Zaheu Petrovici. © Constantin Pârvu­lescu — Dumitru Hlari­nescu. 9 Gh. I. Georgescu-Bu23h — Aspecte agra­­re ale revoluţiei din 1848 în Muntenia. 9 Gheorghe Apostol— Legislaţia muncitoreas­că în România. Eri şi azi. „Unitate şi iar unitate”, fragment dintr’un discurs rostit de tov. Lotar Rădăceanu, ministrul Muncii. Articole Interesante din domeniul politic, sindical, artistic, literar, ştiinţific, etc., semnează tov­ii: Ion Pas, Mişa Levin, Horia Liman, Paul Teodorescu, Eugen Relgis, I. Felea. „Napoleon” In Editura Cartea Rusă a apărut „Napoleon", de Eugen Jarlé, unul din cei mai străluciţi istorici ai Uniunii Sovietice, Uniunii Sovietice. Pentru prima dată, cititorul ro­mân va avea la îndemână o inter­pretare justă a epocii napoleo­niene, în care Napoleon nu este prezentat, ca în biografiile cunos­cute până astăzi, ca o personali­tate uimitoare, ciudată şi uriaşă, ca o apariţie unică, făuritoare de istorie. Prof. Tarlé vede un Napo­leon ceea ce el a fost în realitate : un genial reprezentant al burghe­ziei franceze şi un neîmpăcat ad­versar al feudalismului, un produs excepţional al clasei sale şi a­ condiţiilor economice şi politice ale timpului său. Napoleon a vă­zut limpede că feudalismul este depăşit odată pentru totdeauna şi a luptat cu energie împotriva nobilimii reacţionare, care căuta să împiedice drumul Franţei către progres. Apariţia acestui volum, cunoscut de mult în întreaga lume şi apre­ciat de cercurile de specialitate, ca şi de cititorul obişnuit, consti­tuie un adevărat eveniment pen­tru tipăritura românească şi va oferi cititorilor noştri o imagine justă a ceea ce înseamnă inter­pretare materialist-istorică, a uneia din cele mai interesante epoci ale istoriei umanităţii. (Urm­are din pag. l­ a) trecuse. Astfel prima convorbire se termină fără incident. Ordinele pe care le transmiteam de fiecare dată erau deosebit de clare, cuprinzând toate amănuntele cu pri­vire la evenimentele ce aveau să se desfăşoare pe front. Stalin indica unităţile, care aveau să acţioneze nu­mele comandanţilor lor, schiţa dis­pozitivul diferitelor unităţi, arătând cum aveau să manevreze. Am rămas uimit de cunoştinţele tovarăşului Stalin în ale­ artei militare şi de fe­nomenala lui memorie, când indica telegrafic comandanţilor de unităţi ca şi cum le ar avea în faţă o­po­ziţia pe care trebuia s-o ocupe fie­care cu unitatea lui. Cuvintele se succedau lin şi curgător, iar când ur­ma un cuvânt­ mai dificil, tovarăşul Stalin, lua creionul şi mi-l scria pe hârtie, câteva secunde înainte de a-l pronunţa ţinând hârtia în faţa mea ca să pot transmite fără greșală. După ce-și termină îndrumările, Stalin ceru și părerea comandantului frontului­­respectiv. — Pornim la executarea ordinelor, tovarășului stalin , înscria aparatul de panglică. — Vă urez succes. La revedere ! _ încheie tovarășul Stalin convorbirea. Am fpaiîîmis fonte con­­vorbirsie tovarăşului Stali­n. In anii rvştia, cât am lucrat la Statul Major, am transmis toate con­vorbirile tovarăşului Stalin pe firul direct, zi şi noapte, de cele mai multe ori însă în toiul nopţii sau în zorii zilei. In primele luni’ ale războiului s'a întămplat ca tovarăşul Stalin să vorbească de 3-4 ori pe zi cu cele mai diferite sectoare ale frontului, care se întindea de la Marea Albă până la Marea Neagră. Am fost astfel martor de ceas cu ceas al acelei munci tita­nice pe care o depunea tovarăşul Stalin pentru binder Patriei Sovie­tice. Uneori, tovarăşul Stalin venea în­soţit de tovarăşii Molotov, Voroşilov Beria, Malenkov, Kalinin şi Mihoian Aşa, de pildă în acele zile grele din Octombrie 1941, când nemţii erau în faţa Moscovei. Speranţa şi dragostea întregii ţări era îndreptată atunci spre tovarăşul Statin. Tovarăşii Jucov şi Rocosovschi au fost chemaţi la aparat. Raportul lor arăta cât de gravă era situaţia din faţa Moscovei. Tovarăşul Stalin le dădu îndrumări amănunţite cum să îşi regrupeze forţele, când şi unde anume să-şi arunce în luptă re­zervele. Vorbea ca de obiceiu, încet şi calm, fără grabă, urmărind cu atenţie munca mea la aparat. O convorbire istorică Era o convorbire istorică. Ordinele date atunci de tovarăşul Stalin au avut drept urmare o schimbare radi­cală a situaţiei-Nemţii au fost goniţi din faţa Mos­covei. Am mai avut de multe ori ocazia să primesc știri tragice de pe front. Adesea avioanele germane făceau să tremure geamurile cabinei telegrafi­ce, eu știam însă că sdrobirea duș­manul­ui nu poate întârzia, căci ve­­deam cu ochii mei, cum se realizea­ză pas cu pas, planul genial al lui Stalin. Evenimentele se succedau cu re­peziciune. Patria a mai avut de în­durat multe zile grele, Comandantul Suprem nu şi-a pierdut însă nici un moment încrederea în poporul său şi în Armata sa Roşie. Cu hotărîre şi fermitate conducea operaţiile de pe front, care dădeau mereu cele mai bune rezultate. Stalingrad Imi amintesc de convorbirea pe fi­rul direct cu frontul Stalingrad­ului.­ Raportul venit nu era tocmai liniş- j titor. Nemţii atinseseră Volga la Nord I de Stalingrad, ameninţând să taie a-­­ ceasta­ importantă arteră de comu­- j nicaţie. Tovarăşul Stalin ordonă ca inami­cul să fie lovit la Sud de Stalingrad pentru a i se lua posibilitatea să-şi întărească trupele din Nord. Şi ast­fel situaţia de la Stalingrad a fost salvată. Altă dată tovarăşul Stalin a inter­venit, pentru a ajuta Leningradul, care-şi trăia cele mai grele zile sub blocadă. Nu mai rămăsese în Lenin­grad nici o fărâmă de pâine. Nici raţia aceea de foame de 150 grame nu se mai putea distribui populaţiei. Ne­­numărate avioane de transport au fost trimise atunci să ducă, cu orice preţ, — aşa ordonase tovarăşul Sta­lin — prin focul inamicului, pâine oraşului asediat. Mersul acestei ope­raţiuni, autorităţile din Leningrad au (Urmare din pag. 1-a) în trecut şi o predică şi azi „istori­­cii“, — conducătorii de eri ai Româ­niei şi vrăjmaşii de azi ai României democrate şi independente. Rezultatul ? — In clpele hotărîtoa­­re d­in 1640, câte oare din naţiona­lităţile conlocuitoare au fost îndem­nate de această politică „tradiţiona­lă“ a guvernanţilor noştri, să-şi în­drepte privirile nu în afara, ci înă­untrul graniţelor noastre şi să le ape­re cu abnegaţie ? Şi azi , din nou ? învrăjbire? Ştim, e din cale afară de uşor pen­tru reacţionarii noştri, să sugereze ,oamenilor simpli” de naţionalitate română, că „vinovaţii”, „provocato­rii” sunt „ei” — ungurii — „oamenii simpli” de naţionalitate maghiară. Şi invers. Tocmai aceasta constitue tăria apa­rentă a şovinismului: el împinge popoarele în încăerări în care e greu să spui apoi cine a aruncat prima in­sultă, cine a dat prima lovitură. Dar poporul a învăţat să ridice ochii. Din mijlocul încăerărilor, să privească şi să vadă pe autorii aţâ­­ţărilor. L-a învăţat războiul. Şi aţâţătorii — aţâţătorii NU SE BAT! Ei se întâlnesc calmi în bă­noase consilii de administraţie sau în strălucite capitale străine, unde unguri sau români­­ apleacă cu ser­­vilitate şi interes urechea la sfaturile bunilor amici reacţionari de peste graniţe. Pot oare românii şi ungurii ardeleni uita pe vechiul inspirator al reacţionarilor români şi unguri, lor­dul Rothermere, sufletul campaniilor revizioniste pro-maghiare şi sprijini­torul de mai târziu al lui­­Hitler? Şi-şi pot ei oare ’ngădui să uite pe de curând plecatul ziarist reacţionar Markham, — la Bucureşti mentor al şovinismului rr­anist, — la Cluj, mag­­itator al întemeierii de partide rr zioniste ? Zadarnic am căsuţa astăzi fie-şi cât de slabe indicii ale vreunei lupte reale între reacţionarii români şi ungurî­ Intre ei există numai un iz­bitor paralitîsm­ de acţiune, sub egi­da trăgătorilor de sfori ai reacţiunii internaţionale şi pe baza unei plat­forme principiale nemărturisit­e co­mune. Această platformă princi­pială cere să NU fie soluţionată de­finitiv problema paşnicei convieţuiri a românilor şi a ungurilor din Ar­­deal, să NU se instaureze în această parte a Europei o eră de linişte şi pace creatoare, să NU se consolideze în aceste ţări regimuri hotărîte să asigure ambelor popoare, printr’o de­­mocraţie populară şi prin largi refor­me, libertatea şi bunăstarea. Să NU se rupă verigile care unesc pe reac­ţionarii din ţările mari şi mici, şi care împletite într’un lanţ continuu, trebue să ţie ferecate popoarele ce astăzi s'au trezit la viaţă. Dar aceste verigi s’au rupt. Zdrobirea fascismului, regimul de guvernare A POPORULUI PENTRU POPOR statornicit în ţara noastră, in­fluenţa împăciuitoare a U. R­ S. S­ şi alipirea irevocabilă a Ardealului , Statul Român, sunt astăzi factorii de care trebue să ţină seamă orice aşe­­zare realistă a relaţiilor dintre ro­­mâni şi unguri în Ardeal. TOCMAI pentru că Ardealul este şi rămâne al României, tocmai pentru că există o agitaţie revizionistă a re­­acţiunii maghiare şi una şovinistă a reacţiunii române, tocmai pentru că politica Statului Român în Ardeal trebue să fie NAŢIONALA — tocmai de aceea politica guvernului democra­tic român de asigurare a prieteniei şi egalităţii de drepturi între români şi maghiari este singura realistă, sin­gura justă. Românii şi urigurii ardeleni trebue să convieţuiască în cadrul Statului Român — şi trebue să convieţuiască PAŞNIC. Orice altă soluţie ar însem­na eternizarea vrajbei şi ciocnirilor interne şi externe, în folosul celor a căror lozincă este: „dezbină şi stă­pâneşte”. Aplicând cu nestrămutată hotărîre Statutul naţionalităţilor, guvernul a creat premizele împăciuirii şi conso­lidării interne şi internaţionale ale Statului nostru. Pentru a duce însă opera la bun sfârşit, se mai cere ca şi noi şi un­gurii din Ardeal să facem, fiecare, curăţenie în faţa casei noastre, cum atât de expresiv a spus tov. Vasile Luca- Să înfundăm fiecare isvoarele reacţionare de aţer d­­e şovină ce zbuc­­nesc otrăvitoare ,­ mijlocul nostru. Restul va fi opera timpului şi a noastră, a tuturor „oamenilor simpli” rom firii şi unguri, din România. Va fi o operă de sistematică reeducare, de combatere a şovinismului, de des­­voltere a adevăratului patriotism, lipsit de ură şi de mioapă mărginire şi în­ această operă de educare a mi­lioanelor de patrioţi români şi de altă naţionailtate ai Patriei Române, va juca un rol hotărîtor înfruptarea, cu­ drepturi egale, a tuturor acestor fii ai ţării, din binefacerile reformelor democratice şi ale reconstrucţiei na­­ţionale. „Ca să avem patrioţi” — a spus patriotul Bălcescu — „cată să avem fiecare parte din această Patrie”. Că aceasta este cu putinţă, că acea­stă cale este reală şi rodnică, a do­­vedit-o Uniunea Sovietică, tinde — o recunosc până şi cei mai înverşunaţi duşmani ai ei — vechea neîncredere faţă de Ruşi a ucrainienilor şi a al­­tor popoare, înainte asuprite de ţa­rism, a făcut loc patriotismului în­flăcărat şi unităţii. „Iarba fiarelor” poate fi stârpită Ea trebue stârpită. Şi o vom stârpi! Sorii! Tonta Cu Stalin pe front a fost obligate să-l raporteze tovară­şului Stalin în fiecare zi pe firul di­rect. Şi Leningradul a fost salvat de la înfometare şi moarte. La posturi fără între­rupere... Aşa treceau zilele mele la aparatul telegrafic, participând la viaţa Sta­­tului Major, centrul nervos al fron­turilor şi al ţării în anii războiului. Din toate părţile veneau conducătorii responsabili chemaţi în diferite îm­prejurări de Comandantul Suprem. Veneau comandanţii fronturilor, dar şi comandanţi de unităţi, fie ei nu­mai cu grad de căpitan. Veneau şi directorii fabricilor, ingineri, savanţi, diplomaţi străini. Munca continua mereu, fără încetare. Oamenii erau fără întrerupere la posturi, odihnin­­du-se numai din când în când. Am stat şi eu aproape tot timpul în ca­bina mea, lângă aparat, ieşind numai câteodată, cel mult pentru o oră la aer. Mă culcam numai atunci, când ştiam că şi tovarăşul Stalin isi între­rupea munca. Astfel am putut afla cât de mult şi cât de încordat lucra, călind victoria asupra duşmanului. Iarba fiarelor „SCÂNTEIA” 1 F­lăcări pe culmi e un volum de versuri ce ere destinat să apară în 1944, în săptămânile de după prăbuşirea dictaturilor ce s’au succedat, culminate în cea mai sângeroasă, a lui Antonescu, vasală imperialismului german. Poeziile vo­lumului de faţă — arată autorul în «curta dar cuprinzătoare» prefaţă“ ,sunt glasul unei conştiinţe protes­tatare, nu anii teroarei hitleriste şi antonesciene“. Intr’adevăr, ceea ce este mai esenţial din culegerea „Flăcări pe culmi" sunt accentele de revoltă, de încredere neclintită în om, de încredere în biruinţa unui alt timp decât acel al desgustului când in fruntea unor state de ve­­che cultură şi înaintate ca technică au fost săltate cele de ucigaşi, tipuri de cruzime excepţională şi au pornit războaie de exterminare, — timpuri când au fost scrise unele din poe­me. E o carte care concentrează optimismul unui om ce a ştiut, în cele mai năpraznice timpuri, să nu geamă, să nu se tângue, ci în izo­larea la care a fost osândit, să spe­re, să-şi înnoiască elenul să-l trans­mită şi altora Este în certe o in­scripţie „Omul sub vremi" datată 3 Decembrie 1942, — luna când în jurul Stalingradului erau măcinate trupele încercuite ale armatei a 6-a germane — şi care Inscripţie ar me­rita să fie pusă ca frontispiciu în­tregului volum: .Doar cel laş e sub vremi şî adastă. ,Ia-ţi veacul în mâini ca pe o pastă: „Dă-i chip, suflă-i vremn, dă-i scânteie „Şi 'nvins-ai pe Zei, Prometeel“ Cale patru vers şi ar reprezenta poate o ilustrare a sensibilităţii şi technical poetului A. Toma, cuvântul cântărind greu, cioplit sau săpat ca ln piatră cuvântul mânuit şi frânat cu « gstură disciplină, ca să înălţă imnuri muncii, omeniei viitoare, ca să izbucnească în imprecaţii şi să fie turnat în inscripţii ce sună ca pro­verbele. Poezia lui A. Toma vine din celălalt veac, de la începuturile mişcării socialiste de la noi în ţară şi a îmbrăcat mereu formele potri­vite, corespunzătoare gândului şi cântecului : ritmul clasic alexandrin premerge ritmul frânt de om care enumără când ţine un discurs, ver­sul liber în care rimele se anină ca nişte ghirlănzi pe un arc de triumf, versul ce ajunge până la simplicita­tea lineară a vorbirii. Este de­a sine înţeles o poezie militantă în care autorul îşi afirmă făţiş, direct, încrederea, gândirea, speranţele. Este poezia creată cu arzătoare pa­siune în scrâşnet şi sforţare şi cu gândul precis, măcar şi în clipele celei mai adânci singurătăţi, că tre­buie să se adreseze masselor largi populare. „Lan de nădejdi culcat de vânt — scria în anul crâncenei încăerări din 1943 poetul — „Guri de învinşi muşcând pământ, „Scrâşnet de robi un crunt frământ. „Cuţit tn piept eu mi-le ’mplănt „Ca si sbucnească roşu cânt. „Talazuri de norod flămând „Bând cântul meu şi renăscând, „Din tarnă fruntea ridicând. „Furtună spre asalt urcând — „Dreptatea ’n mers, Un ţel, un gând, „Şi un steag tot ceru ’mpurpurănd -­­„Le voiu cânta tot eu curând?" Omul A. Toma nu poate fi despăr­ţit de creaţia sa. Este o consecvenţă nedesminţită în orientarea unui băr­bat de convingeri, în făurirea unei poezii, de la debut la forma ei de până astăzi. Poetul nu poate fi di­sociat de preferinţele omului care se simte un „doinar" al masselor, un rapsod al lor, în cântecele ce le-a turnat în limba cea mai limpede, cea mai pe înţelesul tuturor cu pu­tinţă (deşi această limbă este fră­mântată, căutată să exprime cât mai lapidar. La debutul său a cân­tat un imn „Comunei din Paris", cel dintâiu tip de stat muncitoresc— poem publicat în „Lumea Nouă", gazeta partidei muncitorilor din Ro­­mânia — iar astăzi cântecele sale sunt puse pe muzică, poemele sale sunt recitate, la șezători, în uzine, în ateliere, pretutindeni unde se a­­dună oamenii muncii, ca să înveţe şi să-şi desfete auzul şi văzul cu ceea ce este frumos şi adevărat. E un om care s’a vitalizat aştep­tând timpu nostru când massele au cuvânt şi nu sunt sub vremi ci le domină, ca să le dirijeze ca pe nişte trenuri spre ţinte precise. „De-ar fi, — sub steag, — prematur să mă frâng, „Din mâini mi-l smulgă ’n goană luptătorii, „Mă frâng, dar nu mă îndoiesc, nu plâng, „Ştiu, — el va fâlfâi pe ’naltele victorii.­­ „Atunci, din glie m’aş sălta 'n pici­oare „Prin orice lujer, orice pom in floare, „Şi mii de flori mi-ar fi spre culmi pleoape „Spre ţelul scump care-mi fusese aşa de­ aproape“. Nu sunt jocuri de pură fantasie în versurile poetului A. Tom­a, nu sunt sterpe jocuri ingenioase de cu­vinte. Vorba este folosită cu zgâr­cenie, cu aspră stăpânire de sine, ca să spună atât cât cere gândul, atât cât cere sentimentul. O disciplină am zice ostăşească prezidează tâm­­duiala, conţinutul versului. Poetul crede cu temeinică convingere —ne­­desminţită în cursul unei vieţi în­tregi închinată nobilei datorii im­puse de propria sa conştiinţă de a învăţa şi îndruma poporul — că e­­xistă pe pământul nostru „ostaşii dreptăţii" şi că „Chiar zece inimoşi, de ştiu ce vor „Pot merge la foc pentru în­treg popor". Poezia sa are deci un caracter so­cial e destinată să fie cetită înţe­leasă recitată, dar este poezie, în primul rând. Nu este o lirică ţinând seama de ţesăturile de păianjeniş ale asociaţiilor surprinzătoare de gând, de imagini, legate de persoana pro­prie, ci de sentimente puternice, o­­biective, de gânduri curate de viaţă, de viitor împărtăşite de milioane de oameni. Poetul îşi domină arta­rul printr’o măestrie de graiui de o re­marcabilă puritate, prin felul cum nu caută să prindă în vorbe boarea melancoliilor, ceea ce e vag, ceea ce lunecă spre beznă, ci o poezie vi­rilă, limpede, simplă, de un conţinut concentrat, cu toate că această poe­zie exprimă suferinţa, revolta, ela­nul, încrederea în viaţa nu numai a omului de aleasă cultură, ci şi a massei cu sentimentul neprefăcut, cu nevoia ei de înălţare spre lumină. „Simt ziua, prin noaptea adâncă. „Spărgăndu-şi drum alb spre pleoape, poate spune cititorul care a închis cartea după ce a memorizat aceea inscripţie a poetului, care descrie viaţa noastră, a tuturor care am gustat regimul fascist, în „Sub te­roare“ : „Azi gândul, şoim cu aripi retezate, „Captiv într’un coteţ murdar se sbate, „Cuvântul ce cutează cât de cit — „Căluşul ni-l sugrumă scurt în gât. „Trăim călcaţi în praf de un dârz călcâi, „De lanţ şi cu belciug de nas ne duc­eau ne strivesc grumazul pe butuc „Sub fulgerarea bardei de călăi. Poetul A. Toma este o figură sin­gulară în literatura noastră modernă; el şi-a urmat fără ocoluri calea dintru început trasată, a înţeles ca nimeni altul datoria de a servi prin versul său noua orientare a ţării smulsă din toropeala dresajului dis­trugător de Inteligenţe, de voinţe şi caractere al fascismului : „Popor, izvor renăscător „De viaţă şi avânturi, „Din tine vin, cu tine merg „Şi cresc a­cele cânturi. „Flăcări pe culmi" e o carte de poeme care în afară de bogăţia ei de imagini şi ritmuri aduce aminte de ceea ce nu trebuie să se mai în­tâmple niciodată: strivirea oameni­lor șî popoatelor... IKOftiiC A LU­ TRARA de ION CALUGARU FLĂCĂRI PE CULMI, de A Toma „Stalin este fericirea noastră” Ori de câte ori intra în cabină, îmi zâmbea, mi se adresa pe un ton glu­meţ, se interesa dacă nu obosisem. Văzând pernița de pe divan se arătă îngrijorat de sănătatea mea, or­­donându-mi să stau cât mai mult po­­sibil în aer liber. Această grijă a lui Stalin pentru mine m-a mişcat pro­fund şi a făcut să-mi crească şi mai mult admiraţia pentru acest om ge­nial, prietenii oamenilor simpli şi mici. Printre nenumăratele treburi ale Statului în anii grei ai acestui război, Stalin nu uitase nevoile milioanelor de soldaţi eroici de pe front şi ale milioanelor de oameni ai muncii din ţară­ Cu drept cuvânt a putut spune tovarăşul Molotov In discursul său că STALIN ESTE FERICIREA NOASTRĂ. Da, este o fericire uriaşă. Lui îi datorim victoria. Neobosirii şi energiei sale, înţelepciunii, genia­lităţii şi simplicităţii sale. N. Fotiamarev In atenţia d-lui coman­dant al Cercului Terito­rial Bucureşti Un grup de cetăţeni s’a prezentat la redacţia noastră, arătându-ne greu­tăţile pe cari le întâmpină cu vizarea livretelor, la Cercul Teritorial. îm­părţirea numerelor de ordine se face intr’un mod defectuos, încât cetăţenii sunt nevoiţi să stea de la orele 6 di­mineaţa până seara la 7, de multe ori neobţinând nici viza. Ţinând seama de marele număr de cetăţeni cari nu au încă viza şi de dispoziţiile date precum că nu se va mai acorda nici o nouă prelungire, rugăm pe domnul comandant al Cer­cului Teritorial Bucureşti să ordone măsuri cari să uşureze această ope­raţiune, întrucât cetăţenii nu-şi pot pierde un timp preţios, în detrimen­­tul îndeletnicirilor şi obligaţiunilor pe cari le au. Farmacii de sericiu Borș Dumitru, str. Vasile Dascăr 42; Benăel Ion, Bd. Schitul Moreanu 5; Calcan Dumitru, șos. Crâng! 49; Dr. Vlăhută Ștefan, Bd. Tache­nescu 24; Uleia Elena, str. Maica Danului 53; Berbier Alex., bd. Reg. Carol, 65; Ga­ Vi­­iu Gheorghe, şos Pantelion 213; Săndu­lescu Tita Dr. Hamat, t. 13 Sep­tembrie 276. RADIO Dumitrăcă 3B iure !S46 RADIO ROMANIA SI RAIO BUCU­RESTI; 7.30: Deschiderea emisiunii; Ora exactă; Radio Jurnal; Aietinul de știri române în limba rusă;Rezumatul programului 7.50: Muzica disnelii (difi­­curi). RADIO ROMANIA­: ab: Emisiu­ne în limba maghiară. RAIO BUCU­REŞTI: 0.15. Continuarea urzicii de dim. (disc). RADIO ROMANA ŞI RA­DIO BUCUREŞTI: 8.45 . Da copiilor: 1. Semnal; 2. Radio jurnal Prichindel; 3. „Judecata din pădure”­ — scenariu de Matei Ghimbăşanu; 4. Pofma copiilor; 5. Semnal. 9.43. Transmisiunea slujbei religioase de la biserica Botra­niu; 1.15: închiderea emisiunii. RADIO ROMA­NIA ŞI RADIO BUCUREŞTI. 100 : Deschiderea­ emisiunii; Ora exactă; Co­tele apelor Dunării; Ora­­Satului. 1.00: Ora exactă; Radio Jurnal. 14.20: Crne­­tul unui bucureştean. 14.25: Radio­ma­­gazin­. 14.55: Publicitate. 15.00: Orhes­tra Ionel Vlădescu — voce : Mia­raia şi Petre Alexandru. 17.00: Ora ridi­­cală. 17.30- Actualităţi culturale ăvie­­tice. 18.00: Muzica uşoară (disuri). 19.00: Orchestra de Salon Radio b­ij.­c’la Ion Hartularu Darclée. RADIO RO­MANIA. 20.00: jurnal pentru prov­oie. RADIO BUCUREŞTI: 20.00: Jurnal tru Capitală. RADIO ROMANIA. RADIO BUCUREŞTI: 20.10: Rs presei. 20.15: Universitatea Radio­ Bărăgan” de prof. N. Mihăescu. Rodica Niculescu — acordeon. Ora femeii: 1. Conferinţă: „Feme Cooperaţia de Nfelia Stroes­eui. 2. Siluri practice de Lenus Teodorescu. 20.53 O­­glinda zilei. 21.00: Dorel Liviani — canto. 21.20: Cronica externă de­­Jor­ge Ivașcu. 21.35: Recital de canto: Nița Dimitriu, de la Opera Română. 2.55: Un dans spaniol (disc). 22.00: Ora esie­­tă; Radio jurnal. 22.40: Ansamblul Ad­­mona Deda — refrenele vocale: Sho­ne Cassian. 23.00: Muzică de dans dis­­cu­ri). 24.00: Ora exactă: închiderea e­­misiunii. De la orele 14.30—15.30 RAlto DACIA ROMANA pe lungime de ușă 32.4 m. emile pentru străinătate. Lttuni 1 Iulie IS46 RADIO ROMANIA SI RADIO BUCU­RESTI. 7.00: Deschiderea emisiunii; Ora exactă; Radio Jurnal; Buletinul ie ştiri române în limba rusă; Rezumați­ programului. 7.20: Muzica dimineii (discuri). RADIO ROMANIA: 7.30: E­­misiune în limba maghiară. RADIo BUCUREŞTI : 7.30: Continuarea muzţii­­de dim. (discurii) RADIO ROMANIA şi RADIO BUCUREŞTI: 8.00: Muzică V­ri­aţ­ă uşoară (discuri). 9.00: Ora exactă; Prnchiderea emisiunii De la orele 9.00- 9.05 pe RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI, Jurnal în limba bulgară. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCU­REŞTI: 13.00: Deschiderea emisiunii ; Ora exactă; Cotele apelor Dunării; Dun­­cert de prânz (discuri). 13.55: Publici­tate; 14.00: Ora exactă; Radio jurnal. 14.20: Carnetul unui bucureștean. 14.25 : Orchestra I. Dinicu refrenele vocale Ion Luican. 15.00: Publicitate; 15.05: Brio Texas, lemin meteorologic; Rezumatul progra­mului de a doua zi; închiderea emisiu­nii. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BU­CUREŞTI: 18.00: Deschiderea emisiunii; Ora exactă; Fantezii şi potpuriuri din opere (discuri). 18.45: Ca­rnet Cultural : „Cronica dramatică" de Liana Maxy. RADIO ROMANIA: 19.00 : Emisiune în limba maghiară. RADIO BUCUREŞTI: 19.00: Muzică variată (discuri). RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI: 10.30: Orchestra de mandoline „Estu­­dian­tina". 20.00: Muzică uşoară (dis­curi). 20.15: Orra Naţiunilor Unite : ,,U­­niunea Republicelo­r Socialiste Sovieti­ce”. 20.35: Recital de canto: Lelia Del­­debio : Arii din opere. 20.35: Oglinda zilei. 21.00: Josef Prunner-pian și Lucia Burada-vioară. 21.30: Cântă Tito Schipa­­­discuri). 21.45: Actualitatea în dialog. 22.00: Ora exactă; Radio Jurnal 22.35: Mari dirijori: Bruno Walter (discuri). 23.30: Muzică ușoară (discuri). 24.00: Ora exactă: închiderea emisunii. De la orele 14.30—15.30 RADIO DACIA RO­MANA, pe lungime de uindă 32,4 m,­e­­f­n­te pentru străinătate. DUMINICA SPECTACOLE­I COMEDIA : Dragostea se învaţă COLORADO . Târgul dragostei GIO­­CONDA : La răscruce de vânturi MO­DERN : Al 8-lea păcat. MUNCITO­RESC : Vicleniile lui Scapin. NOSTRU: Reţeta fericirii. SAVOY : Femei din New-York. GRADINA IZBANDA Co­medianta. GRADINA VOLTA BU­­ZESTI : Profesorul de franceză GRA­DINA GIOCONDA : Bal­­B Savoy. GRADINA COLOS: La răscruce d® vânturi. TEATRUL IKUF (Grădina eni I Astoria) : Vrăjitoarea, GRADINA AU­­cI HORA (Calea Dudeşti 64) : Apăra­ra rea are cuvântul. CARAVANA (Bd.­rin CINEMATOGRAFE ARO : Tineri in lanţuri. SCALĂ :­­America în mult şi imagine, CAPI­TOL: Zile şi nopţi, EXCELSIOR : Aşa se iubeşte în America LUXOR : Plu­tonul de execuţie TIVOLI: Eu am ucis TRIANON : Condamnat la viaţă. DALLES : Simţuri rătăcite. SELECT : Căile destinului FEMINA: Băiat sau fată. VICTORIA: Când dragostea înflo­reşte REGAL : Maria Malibran FANTASIO : Volga. Volga. (film sovietic). CENTRAL: Dragoste vino­vată. A. R. P­­A : Viva Villa, BD. PALACE: S’a întâmplat­, mâine. CASANDRA : Te voiu iubi mereu. CORSO: Ești cea mai frumoasă. FRAN­KLIN : Misterele ringului. OMNIA: Romanul contesei Ostrovin. NISSA: S’a întâmplat în Alger AIDA : Primă­vara mortală. AMERICAN : Mascatul III. CARMEN S­YLVA : Dragostea mea te cheamă. DACIA: Pat şi Patachon aventurieri DIANA: Un muşchetar la mănăstire. ELDORADO: Tarzan stăpâ­nul junglei. FLORIDA: Pilotul minune. GLORIA: Primăvara mortală IZBÂN­DA: Spre cer (film sovietic). ILEANA: Pat şi Patachon aventurieri. MARNA: 7 fete îndrăgostite MARCONI:­­7 păcate. MILANO: Sergentul York MIORIŢA: Sexul slab. MODEL: Taina gheţarilor. NERO : Serenada din valea Soarelui. ODEON : S’a­ întâmplat în Alger. PA­­CHE: Rembrandt. ROMA : Fantoma albă REX : Coloana V-a. SPLEN­DID : Răzbunarea calului Rex. TOMIS: Nebunul­­străzii. UNIC : Cetatea sbură­­toare VOLTA BUZESTI: Tarzan. VE­NUS : Crăciun în Iulie, VOLGA: TEATRE ■ INFORMAŢI­ I In cadru! camp­a­nîei de susţinere a lup­tei pporului spaniei pentru pace, libertate şî democraţie, Apatra­­rea iPatrîotica organi­­zează um spectacol de gală Vineri 5 Iulie e­r­ts 20,30 in sala „Aro”. Se va prezenta marele film francez din pro­­ ducţia 1945—1946 ,Ma­demoiselle Fifa” (Boule de Suif) după nuvelele lui Guy de Maupassant . Biblioteca ARLUS din calea Vic­toriei Nr. 115 rămâne deschisă în tot cursul verii, funcţionând zilnic între orele 9—14 şi 16—19, din fără de Sâm­băta d. a. . Tov. Ştefan Voi­tec, ministru e­­ducaţiei naţionale, a asistat joi 2­ Iunie a. c. la serbarea de sfârşit de an a liceului de fete „Iulia Haşdeu". In cuvântarea ţinută, Iov. Ştefan Voitec a cerut părinţilor elevilor să supravegheze îndeaproape conduit. Iar în timpul vacanţei,­­ Tineretul Progresist anunţă re­deschiderea clubului 21 din str. Şe­lari No. 12—20, et II, în fiecare zi de la ora 16 la 20.­­Ş­i Ministerul Educaţiei aduce la cu­noştinţa celor interesaţi că probele scrise pentru examenul de capacitate li specialităţile învăţământului comercia vor avea loc la Academia Comerciali din Bucureşti in zilele menţionate mai jos, la orele 8: ştiinţele lui­ îlco-eco­­nomice. 2 şi 3 Iulie; ştiinţele comer­ciale. 4 şi 5 Iulie; mărfuri, 5 şi 6 Iutii . „Frontul Intelectualilor Democraţi organizează Duminecă 30 Iunie de la c­ele 7-24 o mare serbare câmpenească în pădurea Pantelimon pentru ajutorară intelectualilor săraci, Program artistic, muzici dans, con­cursuri sportive, bufet, atracţiuni tom­bolă etc. Autobuze S.T.B. vor transporta pu­blicul de la capătul liniei 7, la păduri Invitaţii se găsesc la membrii grupu­lui şi în str. Morilor 53.­­ In „Monitorul Oficial” (din 27 iu­nie a. c. a apărut un decret-lege car prevede că " ofiţerii reformaţi sau moş­tenitorii lor vor putea cere revizuirea deriziunilor de reformare, în anumite condiţiuni. " In calculul timpului util la pensii al avocaţilor publici se va socoti şi tim­pul de exercitare efectivă a profesiuni­s de avocat, atât cât a fost luat în con­­siderare la încadrare, cu condiţia ca cei interesaţi să dispună în termen de 6 luni, la Casa generală de pensii,­­ sumă egalăi cu reţinerea legală pentru pensie pe perioada respectivă. Un de­cret-lege în acest sens a apărut în „Mo­nitorul Cf­atal" de ieri. # Tiner­ertul Progresist din circă 26, sectoru 1 3 Albastru, organizeaza 2 ceaiuri dansante în zilele de Sâm­­bătă 29 şi Duminică 30 Iunie a. c. de la orele 17.30 — 20.30, în grădini restaurantului Carul cu Bere, din str. Justiţiei 54. Băuturi răcoritoare, îngheţate, ceai bufet re­s. Intrarea lîbeife .~k­n Şcoala de ucenici Frizeri-Coafori No. 4, anunţă că serbarea de sfârşit de an va avea loc Duminică 30 Iunie a. c. CONVOGA­R­ E Sindicatul muncitorilor din ser­viciile casnice din Bucureşti, convoacă pentru astăzi, Duminică 30 Iunie 1046, orele 16 (4), pe toţi muncitorii şi mun­citoarele din serviciile şcolilor primare din Bucureşti, la şedinţa, plenară ce va avea loc în Str. Bibescu Vodă Nr. 14, pentru alegerea Comitetului secţiei Şcoli şi a lua în discuţie planul de organi­zare. Prezenţa obligatorie. © Comisia locală a Sindicatelor Unite din Bucureşti, Secţia Culturală, convoa­că pe toţi responsabilii culturali din sin­dicate, într-o şedinţă plenară, Marţi 2 Iulie 1946, orele 5 d. a. la Expoziţia Ga­zetelor de Perete din Piaţa Senatului (Palatul Cultural). Prezenţa obligatorie. έa Sindicatul Sanitar Ilfov, secţia Farmacişti, convoacă pe toţi salariaţii, asistenţi, licenţiaţii, studenţii, elevii, casieriţa şi laboranţii la adunarea ge­nerală Marţi 2 Iulie a. c. orele 20 la sediul Sindicatului Splaiul Indepen­­denţii Nr. 49. A Sindicatul Unic al Meseriaşilor Patroni Zugravi convoacă pe toţi mem­brii Sindicatului în Adu­nare Generală Ordinară, Duminică 30 iunie a. c. ora 9.30 dimineaţa în Str. Calomfirescu Nr. 8.­­ Sindicatul Metalo-Chimic con­voacă toate Comitetele de fabrică din cadrul Sindicatului, la adunarea ge­neralla, în vederea alegerii noului co­mitet al Sindicatului, ce va avea loc Duminică 30 iunie ora 8 dim. în sala cinematografului AIDA din cal. Ra­­hovei. Prezenţa membrilor din comitetele de fabrică este obligatorie. Ei vor putea participa la adunare pe baza delegaţiilor scrise emise de Sindicat.­­ Sindicatul Metalo-chimic, re­sortul cultural, comunică următoa­rele : şedinţa convocată cu toate an­samblurile artistice pentru ziua de Luni 1 Iulie a. c, ora 5 d. a­ din sala Expoziţiei Ziarelor de Perete din Piaţa Senatului se amână pentru Luni 8 Iulie a. c­, ora 5 d. a. în ace­laş loc­ Congresul mişcării cooperatiste Al doilea congres al mişcării coo­­pertatve se deschide Joi 4 iulie 1946, ora 9 dimineaţa d­in localul Aca­demiei Comerciale din Bucureşti. Problemele supuse desbaterii con­gresului sunt: raport asupra adu­cerii , îndeplinire a rezoluţiilor pri­mului Congres din 1945 ; problema organizării unităţii cooperative; problemele economice ale mişcării cooperative; problema educaţiei, în­­văţănăntului şi propagandei coope­rative; problema regimului fiscal al coopeaţiei şi a altor, înlesniri nece­sare c­o operației.

Next