Scânteia, noiembrie 1946 (Anul 3, nr. 666-691)

1946-11-01 / nr. 666

Frontal Inie Hune lorist într'o nouă etapă I plină campanie electorală’ la I fracţiunile parlamentare gi in guvern nwT mitln de o lună de zile de j şi crearea unui organ coordonator data fixată pentru alegeri, s’a parlamentar şi guve^amental.^Cei^ca- desfişurat un eveniment de o mare semnificaţie istorică: şedinţa comuna a Comitetelor Centrale şi a cand­da­ţilor Partidului Social Democrat şi Partidului Comunist Român. Insult faptul că cele două Comitete Cen­trale s’au întrunit laolalta reprezintă un moment NOU, deosebit de însem­nat, care arată cât de mult s’au a­­p­ropiat, şi s’au unit aceste două par­tide în focul campaniilor întreprinse în comun timp de doi ani de zile, culminând în tâmpul actualei campa­nii electorale. Rezoluţia adoptată de această şe­dinţă vine să întărească această a­­preciere dată de unul din preşedinţii şedinţei comune, tov Gli Gheorgivu­­l cej care din capul locului, a atras atenţia part cipanţilor asupra însem­­natarii cu totu’ excepţionale pe care e menită s'o aibă areas’t ş ed’nţă în istoria Frontului Unic Muncitoresc tie la noi. Şi nu numai­­în ţara noastră. Căc­­iov. Şerban Voi nei a ţinut să sublinieze că succesul frontului unic muneiterese din România a sdi­un­­cinat serios îndoelile multor conducă­tori social,democraţi dst străinătate cu privire la posibilitatea de co­abo­­rare cu­ comuniştii. Avem de-a face cu o etapă nouă in Istoria relaţîilor între partidele so­cial democrat şi comunist. Fiecare din aceste două partide au crescut şi s'au întărit în aceşti doi ani. Dar s’a petrecut fenomenul plin de consecin­ţe că in lupta comună s’a călit o uni­tate de acţiune bazată mai puţin pe actul formal a! acordului încheiat şi semnat de delegaţii respect­vi, cât de aprop­erea organică şi din ce în ce mai pronunţată între tacticele şi ideologii­­le fiecăruia din aceste două partide Au fost şi mai sunt încă unele fric­­tiune Rezoluţia şedinţei comune nu acoperă şi nu muşamalizează a­­ceste fricţiuni, ci le semnalează sub vniînd însă reducerea lor simţi­toare. Rezoluţia re dă caracterizarea teoretică le arată isvoarele, indicând prin aceasta calea spre lichidarea lor şi stabilind sarcini concrete în aceas­tă direcţie. Anume, rezoluţia preci­zează că fricţiunile, acolo unde mai au loc­ nu au un caracter principial. Ele se datoresc, în primul rând, nive­lului ideologic şi politic scăzut al u­­nora dintre membrii celor două par­tide. Dar în aceiaşi măsură se dato­resc sectarismului şi exclusivismului unor comunişti sau social democraţi, cari nu vor sau nu pot vedea nici ne­cesitatea imperioasă a consolidării u­­nităţîi muncitoreşti de acţiune, nici progresele realizate în această pri­vinţă. S'a observat însă — şi rezolu­­ţia nu ascunde acest lucru, ci dimpo­trivă — că în unele locuri frncţiunile se datoresc faptului că unii pun mai presus de interesele generale, intere­sele ţi­ ambiţiile lor personale şi e­­goiste. Pentru ridicarea nivelului ideologic şi politic, deci pentru lichidarea prin­cipalei cauze a unora din funcţiuni, s’a luat o hotărîre semnificativă : organi­zarea de şcoli comune de îndrumare politică. Nu este întâmplător că pro­punerea social democratului Bălinea­­de a se organiza asemenea şcoli, fi fost primară, în şedinţa comună cu aplauze repetate şi prelungite. Fap­tul că s-a putut veni cu o astfel, de propunere, subliniază de la sine mo­­men­tul nou­ în viaţa partidelor noas­tre muncitoreşti. Şîste şi acesta un fapt care, — cum spune rezoluţia — dovedeşte trans-­­ formarea principiului unităţii de ac­ţiune a muncitorimei într’o realitate­­ invincibilă”. Şi această „realitate invincibilă” îşi găseşte forme noui politice şi organi-­­ zatorice : elaborarea unui pr­oect de perfecţionare a colaborării care să­­ prevadă colaborarea strânsă între ce au privit cu neîncredere posibilitatea conlucrării sincere, tovărăşeşti, a so­cial democraţilor şi comuniştilor, nu pot fi decât surprinşi de o asemenea rezoluţie comună, necunoscută încă în nici o ţară în relaţiile dintre cele două partide muncitoreşti. Miniştrii social democraţi şi comu­nişti deputaţii socia­l democraţi şi comunişti vor merge mână în mână, pentru a-şi putea îndeplini cu succes obligaţiile de mare răspundere faţă de clasa muncitoare, faţă de poporul întreg Nimic nu mai poate slăbi unitatea de acţiune a celor două partide, dacă hotărîrile luate în comun sunt puse în aplicare până la capăt Şi toc­mai pentru a asigura această condiţie a deplinei unităţi de acţiune, rezolu­ţia introduce principiul obligativi­tăţii punerii în practică a unor ase­menea hotăr­îri şi sancţionarea ele­mentelor care prin călcarea hotă­riri­lor comune, slăbesc unitatea de acţi­une Aceiaşi atitudine de întărire şi a­­dâncire a unităţii muncitoreşti se manifestă faţă ele mişcarea sindicală, c­ele două partide muncitoreşti se leagă de a combate cu energie orice în­ertare de subminare a unităţii sind­icale şi de a înfrânge manifestă­rile profund dăunătoare cu caracter anarho-strd­ialist­ Consolidarea unităţii munc­toreşti de acţiune este un succes al întregei democraţii româneşti. Experienţa de până acum a colaborării tuturor par­tidelor democratice a dovedit nece­­s­tatea ei naţională, ceia ce a impri­mat h­otăririlor comune comuniste­­social democrate cursul spre con­ti­­nuarea, întărirea şi lărgirea conlu­crării armonioase cu toate forţele creatoare ale ţării Aceasta nu poate duce decât la cimentarea Blocului Partidelor Democrate în bătălia pen­­trui victoria în alegerile acestea ho­­tărîtoare şi la mobilizarea tuturor ca­tegoriilor sociale pentru înfăptuirea platformei-program pentru progresul independenţa şi bunăstarea poporu­lui român. Șt. Voicu Partidul Comunist Ro­mân felicită Frontul Pa­triei în frunte cu Parti­dul Comunist Bulgar pentru victoria obţinută în alegerile parlamen­tare Tovarăşului Gheor­ighe Dim­i­troff Sufia Comitetul Central al Partidu­lui Comunist Român va trans­mite salutul său şi felicită Frontul Patriei, în frunte cu Partidul Comunist Bulgar, pen­tru victoria obfinită în alege­rile parlamentare. Această victorie a poporului bulgar, angajat hotărît pe ca­lea democraţiei şi progresului, aduce o preţioasă contribuţie cauzei păcii şi îndeosebi prie­teniei dintre popoarele bulgar și român. Gh. Gh­eorgh­iu-/­*"./ Secretar General al Partidului Comunist Român | 3BRIA IN­_ANUL XVI-Nr. 661 PROLETARI Vineri I Noembrie 1948 TOATE ȚĂRILE mtlTl-VA! 11 S di1 Tgtf’ psyHr 11 St1.1Mi11 1 1 1 . j Ce se potate realiza sregim democrat si Sîab condu­cerea unui ministru al poporului In doi ani ATELIERELE GRIVIT­A au fost nu numai refacute, dar au luat o desvoltare încă necunoscută până Streji ca intreaga ţară să fie un şantier de con­strucţie şi progres ? Vreţi ca bună Griviţa CFR, Griviţa Roşie.........Mă gândesc ades la scriitorul care va veni să-şi plece cu dragoste urechea asupra acestei inimi uriaşe, pentru a prinde şi a reda în paginile operei sale, bătăile ei. Astăzi, Griviţa grevelor şi­ luptelor eroice,­­Griviţa lui Gheor­­ghiu-Dej, Chivu Stoica şi ceferiştilor dării, păşeşte hotărîtă pe dru­mul construcţiei şi al progresului. In numai doi ani de zile, atelierele Griviţa au fost nu numai refăcute dar au luat o extindere necunos­cută încă până acum şi cu minunate perspective în viitor. Toate acestea a­u fost cu putinţă datorită regimului de libertate şi democraţie asigurat de guvernul dr. Petru Groza, datorită sprijinu­lui hotărît şi continuu al tovară­şului Gheorghiu-Dej şi datorită muncii plină de abnegaţie, eroism şi spirit de iniţiativă a muncitori­lor, inginerilor şi funcţionarilor ei.­­ Ate f­ierele refăcute laO1 lată halele uriaşe, înăuntrul cărora forfotesc miile de muncitori. Zidurile înalte au prins de mult culoarea cenu­şie a fumului, încât se pare că de zeci tic ani par a sta in acest loc. Şi totuşi, sunt abia doi ani de când Victor Fitissu (Continuare în pag. Il-a, col. 5—fi-—”) domnească în casele celor c 40ARUE savant deţi Ştiinţa sovietică a realiteat visat unui nut acum HS fie ani în în­chisoarea Vet­va pa­vlovsk­ iria Un deţinut politic părintele rachetei Şi totuşi, energia reactivă nu e o des­coperire nouă. Problema folosirii ei a fost pusă de mult, încă din 1880, de sa­vanţii şi tehnicienii ruşi cari au întoc­mit şi planurile amănunţite pentru con­struirea unei maşini de sbor-rachetă. Printre deţinuţii politici închişi în fortăreaţa Petropavlovsk ca duşman al ţarismului, se afla închis, în 1881 şi sa­vantul rus Nicolai Ivanovici Chibalcici. El făcea parte din mişcarea revoluţio­nară „Voinţa Poporului” şi fusese ares­tat pe când lucra la planurile unei ma­şini bazate pe principiul propulsiunei reactive. In izolarea sa de deţinut Chi­balci­i, preocupat mai mult de minuna­tul său proect de­cât de condamnarea la moarte, îşi continua lucrările. Pro­­ectul său înfăţişa o rachetă gigantică prevăzută cu un cilindru mare de fier in care trebuia să se producă exploziile succesive ale prafului de puşcă. Chi­balchci nu şi-a putut însă vedea reali­zat visul. Proectul lui rămâne totuşi actul de naştere al rachetelor şi al tu­turor motoarelor bazate pe principiul energiei reactive. motoarelor reactive a început ER­A AVIOANELOR-RACHETA A ÎNCEPUT Avioanele-rachetă construite pe acelaș principiu cu proectilele Katiusel Energia reactivă în slujba păcii Nu este departe ziua cân­d avionul rachetă sau bolidul ne vor putea transporta, cu iuţeala gândului, în orice parte a glo­bului, pentru ca în seara aceleaşi zile să ne aducă înapoi la Bu­cureşti pentru masa de seară. Nu este departe ziua când, aşa cum a afirmat savantul rus Tkrk­ovski în 1903, racheta va da o­­mului posibilitatea să parcur­gă spaţiile interplanetare. Succesele obţinute de tehnica modernă în construcţia şi fo­losirea rachetelor şi atenţia de care se bucură azi motoru­l reactiv în toate ţările înaintate ne îngăduie să facem orice pre­supunere fără teamă de exagerare. Cine şi-ar fi putut închipui înaintea acestui răsboi o arm­ă atât de teribilă cum s’a dovedit a fi vestita „Katiuşă” sau po­sibilitatea de a se construi şi a se folosi avioane rachetă ? Dela proectul lui Chibalch­i până la proectilele reactive ale ,,Katiuşei” este însă o cale destul de lungă. Stabilirea legilor de fizică pe care se bizuie con­strucţia rachetelor a cerut lucrări şi studii îndelungate. Abia prin anul 1903 alt savant sovietic, Constantin Eduar­­dovici Tioleovski a dedus legile de baz­ă a l« zborului reactiv indicând clar, căile pe care motorul energiei reactive 11 va avea de parcurs în viitor. Tioleovski era convins că avionul reactiv va urma avioanelor cu elice şi iată că era ra­chetelor a început. „Katiuşa” folosită de Armata Roşie încă din 1942 şi avionul rachetă sunt bazate pe principiul propulsiunii reac­tive, dând rezultate cari au uimit în­treaga lume. Pr­in­cipiul mişcării reactive Principiul care stă la baza motorului reactiv este foarte simplu. El se reduce la o lege a fizicei care stabileşte că ac­ţiunea este egală cu reacţiunea. Să pre­supunem că într’un vas ermetic închis se produce o explozie, sau că s’a aprins în el un combustibil lichid. Gazele care se formează cu acest prilej exercită o presiune egală asupra pereţilor inte­riori ai vasului şi vasul, dacă rezistă, rămâne nemişcat. Dacă am face însă o deschidere spre interiorul vasului gazele produse de explozie n’ar mai presa e­­gal pe toţi pereţii vasului. Presiunea va fi mai mică asupra peretului în care este săpată deschizătura şi mult mai mare asupra peretelui opus Vasul nu va vr mai rămâne deci nemişcat şi va fi proectat cu putere din locul lui. va sbura Dacă exploziile vor fi succesive, vasul va sbura mereu, până se epuizea­ză combustibilul exploziv. Mişcarea este dată deci de gazele care ies pe ţeava de eşapament. Acesta este şi principiul mişcării reactive care şi-a găsit apli­carea în artilerie şi în aviaţie. „Katiuşa“ Apariţia „Katiuşei”, pe câmpul de luptă de la Stalingrad a buimăcit pe hit­ ! ■unuuginu o uuiu.ow .. .­­ w­a­ierişti prin forţa de distrugere cu care a fiinţat pe aceiaşi erau înzestrate obuzele et­ractive şi prin uşurinţa ei de manevrare. Mişcându-se singură, racheta, nu are nevoie de o ţeava grea, de închizător sau de dispozitive speciale contra recu­lului, cu care sunt prevăzute piesele de (Continuare în pag. II-a, col. 3—4) Cui dăm voiul şi încrederea noastră Fierea Oală, pîraar călit în lupta împotriva il moşiereşti 1907. Cuţitul ajunsese la os. Ca şuvoaele apelor ce se revarsă pri­măvara, măturând zăgazurile din, calea lor, aşa au pornit plugarii din Conţeştii Teleormanului să-şi facă dreptate. Mânia deslănţuită a robilor de pe moşiile lui Rădules­­cu şi Cantacuzino, dela Şoimu şi Conţeşti, n’o mai putea opri ni­meni Se ridicaseră ca unul. In primele rânduri, fără căciulă, cu păru’n vânt, Floren — feciorul lui Voicu Oală. Zece ani,— atât avea. O fă­râmă de om. Şi’n sufletul lui era Gheorghe Cristea (Continuare în pag II-a, col. 6-7) Cerere «le împrumut Comisia Centrală Electorală » anulat lista lui Titel Pe­­trescu pentru judeţul Ilfov, întrucât nu avea decât 16 pro­­punători (Ziarele) zry \ ţL% TITEL: Daţi'm­i şi mie p«ntru oameni ca să pot depune lista ! MÂNNI - O o unde să-­i dăm, ca noi i­;*m îrsi­­e- De cu ce se legea, speculei? Sediul redacţiei noastre este zilnic supus unui adevărat pelerinaj cetăţer­esc. Nenumăraţi foarfea­ţi, numeroase femei îşi exprimă nerăbdarea —■ după ce au cunoscut din ziare textul proectului de lege împotriva speculei — şi cer să se declan­­şeze odată o acţiune hotărîtă pentru stârpirea spe­culei. Mai cu seamă în ultimele zile cutezanţa spe­­culanţilor de pâine şi alimente a luat forme sfidă­toare, punând la grea încercare calmul populaţiei. Ştim că echipe de muncitori şi de femei sunt gata organizate pentru a porni la o acţiune care să pună capăt acestor pofte hrăpăreţe de câştig nelimitat pe spinarea mulţimii nevoiaşe. Ştim deasemeni că Ministerul Justiţiei şi-a fă­cut datoria, elaborând o lege menită să servească această cauză populară dreaptă. Făcându-l de ecoul nerăbdării generale a popu­laţiei, cerem să se grăbească cu un ceas mai de­vreme apariţia legii şi să se pornească în mod or­ganizat la sancţionarea desmăţului pe care gang­sterii pieţii încearcă să-l înstăpânească. 300 LEI 4 PAGINI Director i MIRON CONSTANTINESCl) lELK­OANlI Central» *■**•*• Tipografi» H4.** ABONAMENTE Lunar ^ «M» PENTRU MUNCITORI. MILI­TARI. TARANI ŞI STUDENŢI Lunar Ud 5.000 Redsetl* «1 administraţia Strada Belvedere Nr. • Cont la Coc No. lld­ Taxa poştală plătită !„ pnmerat conf aprob. Dir. G-te P T T Wt 11*518/«« Cuvânta i­ storia diplomaţiei ne arată că în trecut cei care tratau afa­cerile externe ale statelor, se distingeau prin abilitatea de a ocoli cu fraze strălucite chestiunile esen­ţiale. Participarea reprezentanţilor sovietici la viaţa internaţională, a­­duce însă şi în acest domeniu un stil şi un conţinut nou. Astfel interviews acordat d­e Ge­­neralissimul Stalin Agenţiei United­ Press ilustrează în cel mai înalt grad calităţile esenţiale ale politicii so­vietice : sinceritatea şi conciziunea, calmul şi precizia, întrebări l» care au fost înfăţişate preşedintelui de consiliu al U.R.S.S., de către agenţia americană, ating tocmai chestiunile în jurul cărora s’a făcut un chip interesat, un anumit fel de sgomot. Asemenea probleme au fost şi sunt fără îndoială prilej de nervozitate pentru mulţi oameni po­litici, mari şi mici. Ele sunt în genere tratate cu meşteşugire de către oa­menii de stat. Şi ce vedem ? Stalin răspunde cu DA şi NU, fără posibilitate de răs­tălmăcire sau confuzie, fără cuvinte de prisos. Conducătorul uneia din marile puteri ale lumii îşi precizează politica externă, încit nu profesio­niştii diplomaţiei, ci oamenii simpli, sutele de milioane de oameni sim­pli de pretutindeni, să înţeleagă pe de­plin. Şi aceasta pentru că Uniunea So­vietică nu are nimic de ascuns, fi­indcă politica ei externă serveşte exclusiv cauza păcii, a libertăţii şi a independenţei popoarelor. Intre cele 31 de întrebări puse Ge­­neralissimului Stalin, cele mai multe ridică acele probleme, vânturate de la un cap la altul al lumii şi um­flate peste măsură, acele probleme prezentate ca insolubile şi deci, în mod fatal generatoare de război. Se încearcă de pildă, în variate feluri şi uneori chiar de către cercuri lii Stalin oficial©, să se răspândească păre­­re­a că între U. S. A. şi U. R. S. R. ar exista o „tensiune” şi încă „în creştere". Ce răspunde Stalin ? Pur şi sim­plu: „NU" ! Şi într’adevăr, dacă ţinem seama de ultimile manifestări ale opiniai publice americane în favoarea apro­pierii între Statele Unite şi U. R. S. S. putem privi într-o perspectivă op­timistă desvoltarea viitoare a rela­ţiilor internaţionale. O altă întrebare : „Care este ati­tudinea guvernului U. R. S. S. faţă da prezenţa vaselor de război ameri­cane în Marea Mediterană ? Răspun­sul ? „De indiferenţă". Prezenţa unor escadre în apela Mediteranei sau în alte ape, prilat de agitaţie războinică pentru cercu­rile imperialiste, este pentru Uniunea Sovietică indiferentă. Cu o puternică doză de umor, şeful guvernului So­vietic a desumflat şi acest balon al reacţiunii internaţionale. Şi iată altul : gogoriţa prezenţei trupelor sovietice In Europa, menită să joace acelaş rol ca odinioară chestiunea trupelor sovietice din Iran. Se ştie că nu de mult, la Con­siliul de Securitate, iar acum, In a­­dunarea generală a O. N. U., prin Mo­lotov, U. R. S. S. a cerut, In intere­sul păcii, ca marile puteri să arate ce efective militare au In ţările foste beligerante şi In restu! lumii. Rezul­tatul acestei legitime cereri a fost o dârză opoziţie şi ocolirea oricărui răspuns satisfăcător. Ce se Întâmplă Insă , Stalin răs­punde cu precizie şi simplitate, a­­rătând efectivele sovietice din Ger­mania, Austria, Ungaria, Bulgaria, România şi Polonia. Şi Stalin dă a­­cest răspuns nu în urma sentinţei vreunui for internaţional, ci în urma unei simple întrebări puse de o a­­genţie de presă particulară. Răspunsul lui Stalin spulberă toate insinuările presei reacţionare din Oc­cident. Precizând efectivele trupelor sovietice de ocupaţie, efective re­duse şi care vor fi curând şi mai reduse, ei înlătură astfel pretextul sub care alte mari puteri întreţin trupe incomparabil mai numeroase, nu numai în ţările foste inamice, dar chiar şi în cete aliate, în Europa şi peste mări. Desigur, dintre cele 31 întrebări ale interview-ului nu lipseşte nici problema Germaniei, nici cea a Gre­ciei şi nici faimoasa bombă atomică. Stalin formulează şi în aceste pro­bleme răspunsuri precise arătând po­sibilitatea soluţionării paşnice : „Tr.­­Nesfor I­gwaf (Continuare în pag. II-a, col. 4) ” In pag. 11-a : Să fim noi înşine ! de Miron Radu Paraschivescu In pag. lll-a : împărţirea cărţilor de tor. INCORPORAREA SERIEI A 3-a DE RECRUŢI din CONfriv SERITUL 1046. — Cum se face eliberarea oa­menilor din contingentul 1045 Cine are dreptul la indemniza­ţiile pentru pâine. — Un important comunicat al C. G. M. Grave spărturi In organizaţiile, partidelor ,,istorice“, alegă -a In pag. IF v. M. mm A PRIPHS LA O. N. N­. Abolirea producerii și utili­­zării energiei atomice in războiu și încetarea fabricării acestei energii. InV o curte, sub un tei si un cais 9 copii au pentru ajutorarea Am găsit redactorul responsabili al varului nostru, recomandăndu-se: — Sorin Tom­a. Și paitru voci de copii, cu bujorii frigului in obraji, au răspuns, pe rând :­­— Diaconu Maria. — Elena Roj. — Niculescu T. loan. — Maria Miu. Pe urmă, Elena Roj a înmânat o scrisoare mică aidoma unui manifest clandestin şi mare-mare, prin înţele­surile ei A aşteptat ca mesagiul — glasul a nouă copii — să fie citit, şi a început preocupată să numere nişte bani. Erau in total 20.000 lei, în hâr­tii mototolite, rupte, murdare, de câte 100. 500 și 2000 lei. — Bani săraci, se scuză Roj Elena. Că și oamenii din Străulești, tot să­raci sunt. Iată scrisoarea : can. (jOj&JLAuf ft-*** -/Ht* 40 - cto-v» c&su. 0Îa /!«.*»‚. tto rytSsHA. ijprCfiU*. &4­0-' ol* iO-U Iu-. ./o*, cJffhBe&ls-Gi . «‚£ r* ..„.A/ s.t'.k, cy‘. y, Cz /o if'.i Jir q . r js. T 0*­Facsimilul scrisoarei. O premieră neobişnuită Toate teatrele de vară şi-au închis cum se stune stag­unea. Dar d.~pre­­ţuînd o măsură generala şi serioasele rafale de vânt ale unei toamne ma puţin generoase, artiştii din Străuleşti au întocmit scena în arc liber, sub un tei şi un cais, în curtea din str- Miha Viteazul Nr. 32. Decoruri nu prea aveau şi nici cabine unde artistele să se schimbe Aveau însă programe de­senate frumos, un entuziasm şi nişte texte, trei factori de deosebită im­portanţă in reuşita unui spectacol de artă. Zgribuliţi, spectatorii au început să vină, iar la ora 4 fix — copiii sun’ punctuali şi au de multe ori mai mu'' bun simţ decât maturii — ..serbarea' a început-Un repertoriu ales - vă rog să cre­deţi. S’a declama! din Coşbuc S' Alecsandr- au fost ••orur: pe două voci, scenete, horă balet şi piesa .Minunea Resteiului” O singură‘bis­teţe : în rochiile de voal alb ce­r­t. Graed­eani (Continuare in pag. II.a, col. 7) in clişeu ans: Roj Elena Niculescu , Ion, Diaconu Maria şi Maria Iliu ia redacţia ..Scânteii’', Jos : O scenă d­­­ bogatul program al copii­lor, cari far, teatru pentru a ajuta pe cei flă­mânzi din Moldova. dat­a flămânzilor serbare din Moldova

Next