Scânteia, ianuarie 1947 (Anul 4, nr. 715-737)

1947-01-01 / nr. 715

MitakAMi» aw 21 Noembrie La radio-jurnalul de seară »'au anun­ţat ultimele rezultate. S lată rău. Pers­pective sumbre. Ca mărie încep iar ra­zii, perchiziţii, etc. Adineauri vorbii cu Negulescu. E de părere să ne menţinem în espectativă. In nici un caz nu eşim cu marfă. Să-i vedem pe unde scot cămaşa. Partida mi-i încă pierdută. Dealtfel Negulescu afirmă că ştie din sursă bună că sosirea unor noui note e iminentă. 20 Noembrie Zi calmă la Bursă. Urcări normale. Cumpărat cincizeci medalii. Pe piaţă optimism.. Notele trebue să sosească de pe o zi pe alta­ La club s’a anunţat că Regele nu se duce la deschiderea Parla­mentului. Să-i vedem atunci pe domnii cu platforme. 1 Decembrie N'am­­ putut ajunge un oraş. Trecea cortegiul regal dela Parla­ment Surpriză neplăcută. Dar nu s’a jucat ultima carte. N’au venit încă notele. A fost cumnatu-meu Nicu la mine. Şi-a luat rămas bun că pleacă la Sinaia. Mi-a propus să contruim un bloc pe un teren de 300 m. p. în Parcul Jianu. Interesant. Şi când te gândeşti că acu un an şi jumătate, când la epurat de la Poliţie era un go­lan. A venit atunci şi m-a rugat să-l salvez. I-am zis: „fii băr­bat, într’o democraţie munca e onoare“ şi i-am dat un milion (cu amanet bijuteriile lui soră-mea). A luat banii şi şi-a cumpărat un aparat de bătut unt pe care l-a instalat în pivniţă. Cumpăra zece kilograme de pe piaţă şi le batea cu apă. Făcea din ele douăzeci şi cinci. Şi-a angajat doi oameni şi făcea unt din seu, lapte şi apă. Avea acum două sute de milioane şi a început să lucreze în medicamente. Cea mai tare a fost lovitura cu penicilina şi sulfamidele aduse la Constanţa de U. N. R. R. A. pentru Grecia. Acum la alegeri, l-a rugat d. Pilat să candideze pe lista lui la Botoşani. Da’ el a zis că e mai prudent să nu se afişeze. Rămâne membru da’ mi se bagă, cine ştie, întotdeauna am zis : munca e o onoare. 12 Decembrie Azi a fost scandal mare. Beatrice l-a văzut pe bărbatu servan­tei cu „Scânteia“ în mână. Ca să vezi pe cine ţii în casă. Creşti şerpi la sân. Şi câte n’avea la noi: ceai dimineaţa şi 40.000 pe lună şi la zece seara femeia era liberă. Continuare în pag. 2-a (col. ?—3) (pt. conf. TUDOR OLARU) Nu despre cine ştie ce neam de oameni excentrici, care întâmpină anul nou după un ritual deosebit sau cu un anume fel al lor, va fi vorba în acest reportaj. Ci, despre semenii noş­tri strâns legaţi ele munca lor, des­­pre oamenii care cu simplitate dar cu deplină conştiinţă a rostului ,şi a muncii lor — despre acei pe care an­ul nou ii găseşte muncind, — vom vorbi... Peste câte^cs­spende va fi ora 24 Cei R­E care fac VELIO Prin noapte cu locomotiva 230.010. Acolo unite focul nu se stinge niciodată Revelion pe drum Locomotiva 230.010 aleargă cu o vi­teză de 80 km. pe oră. Sunt mai bine de două ore de când s-a întunecat. Lu­minile Ploeştiului au rămas de tot în urmă, încă puţin şi alte lumini vor răsări din noapte... Locomotiva e azi în formă. Mecani­cul Rădulescu Constantin ascultă cu atenţia mărită murmurul roţilor, mâ­­j­i­­­nu lui mângâie uşor regulatorul şi a­­tinge în treacăt schimbătorul de mers , a­stfe­l Sensibilă, maşina percepe fiecare miş­­ care. — Ehe - hei, glumeşte mecanicul, harmăsarul nostru e azi bine dispus. Şi când locomotiva e în bună dispo­ziţie, în şi mai bună dispoziţie e me­canicul. De fiecare dată când locomotiva e ,,cuminte“ ca acum, mecanicul are ră­gaz să gândească în voe. Victor R**ssu Confirmare in pag. 2-a (col. 1-2-S) ‘ SM£tí£AMT. Lângă maşină, în noaptea Revelionului, bătrânul muncitor zâmbește cu încredere an­ului ce vine... non, Fi­tm toVn ax Lăsăm In urmi un an greu, Încăr­cat de lîpsurî ma­teriale, dar din care poporul re­­min iese Încă mai biae înarmat decât până acum pentru a duce lupta cu succes Îm­potriva grelei moşteniri a trecutu­lui şi a suferinţelor ce­­ a’au adăo­git Eforturile uriaşe ale poporului muncitor pentru refacerea econo­miei naţionale distruse de răsboiul hUSeristo-antonescian, sikikitaniile ţărănimii de a da ţării roadele aş­teptate de pe urma reformei agrare, au fost atinse dureros de acest al doilea an de secetă. Regiuni întregi sunt ameninţate de foamete iar a­­provizionarea intregei ţări se re­­simte puternic. Dar suferinţele populaţiei regiunilor însece,tat© au ■tAinit un val de solidari­tate naţio­nală, garanţie şi nădejde a infrân­­gari lipsurilor atât de mari Po­porul muncitor, călit prin suferinţe, îşi Încordează energiile şi conti­­nuă, cu succese Însemnate, munca da reconstrucţie economică a ţării. Anul 1946 a întărit poziţiile de­­snocratice în țara noastră, lărgind perspectivele favorabile ridicării rival­ul­ui de viaţă şi cultură a maj­ori­or populare. Căci cu oricâtă furie a­»« arun­cat clicile reacţionare manisto-bră­­tieniste asupra cuceririlor populare, stimulând şi provocând sabotajul specula şi trădarea naţională, ale­gerile generale din 19 Noembrie au constituit totuşi o strălucită Vic­torie a poporului român asupra forţelor negre ale rescurrii interne şi internaţionale. Victoria inter­nă a democrţiei rom­âneşti se Împleteşte cu Întări­rea poziţiei internaţionale a Româ­niei prin recunoaşterea Guvernu­lui Român democratic Dr- Popu (Staza de către Anglia, şi America,­­ ptin modul demn în care­­» Conferinţa de Pace de l­a Pari», de- Iegaţia Guvernului Român a apă­­rut­ interesele ţării şl deplina ei su­veranitate naţională. Ne-am bucurat şi In anul 1848 de nepreţuitul ajutor politic di­plomatic şi economic al puternicei noastre vecine, URSS, căreia tre­­bue să-i fim recunoscători pentru tot ce a făcut In uşurarea difleul­ Niftilor noastre economice ?­ In Interesul consolidării libertăţii şi independenţei noastre naţionala începem un an nou. Anul 1947 va fi un an de muncă grea şi conct­uctivă. Grinjdile prin care trecem vor fi învinse prin munca întregului popor, pa­triotismul sănătos al mamelor populare şl In deosebi »I urii, forţa crescândă şl a Partidu­lul nostru, ca pilftn al «­­nităţii muncitoreşti şl unirii forţe­lor democrate, sunt ohex8s6a sac­­ciesnlui acestei activităţi de refa- C«re vitală pen Im viitond b­asri m­iuciloar­e şl al poporului român. Intrăm In anul 1947 cu hotărî­rea de a lupta pentru înfăptuire® plat­formei-program a RFD-ului șl a a­­sîgur­a astfel mi viitor ferici Pa­triei și poporului n­ostii vi. LA MULȚI ANI 4­7 mmm special de anul nou mZ­­ ERIA UI —ANUL XVI_Nr. 715 1847 SCO­LEi 4 PAGIK1 TROLIBTAM MN TOATE ȚĂRILE TINITI VA! Director t MIRON CONSIANTINESCU TELIFOARKi Centrala LH.M Tipografi* (14.ll ABONAMVMTB­­MM Lei 4.MV TENTAU MUNCXTOKI, MJLI TARI, TARAHI «I BTDDKNT» Lifta r Redacţia »1 administrația Strada Belvedere Nr. 1 Cent la Cee No. 1.S81 Taxa poștală plătită la numerar •tdl. aprob. Bir. 0­1 e P. ,T. T. m.sn­ d. I. A . înalt Ordin de ZI Nr. 1 din 1 ianuarie 1947 OSTAŞ!, Cu acelaşi dragoste şi gri­jă de totdeauna grindul Meu se îndreaptă către ocu­npa Mea armată. Cu toate încercările grele prin care am trecut să ne păstrăm nădejdea că odată cu pacea vor veni timpuri mai bune. Sunt sigur că vă veţi face cu toţii datoria cu acelaşi credinţă şi devotament şl In timp de pace joşa cum Vaţi fâcut'o cu prisosinţă pe câm­pul de luptă. Obreg tuturor ofiţerilor, sub­ofiţerilor şl soldaţilor un con nou fericit. La muţiţi ani MIHAI R. O mare biruinţă a tehnici! româneşti ! P­RIMELE TRACTOARE FABRICAJE IN In urma lor alte sute şi mi! de tractoare vor porni să schimba faţa ţării. — Solemnitatea dala uzinele I. A. R. - Braşov La T­raşov In cadrul miei deosebite solemnităţi aure a avut loc la minele I. A. R. s' au predat pri­mele tractoare româneşti fabricate in întregime la noi in fără de către aceste usine. La solemnitate au luat parte : tor: I. G. Miaurer M­aistru subsecretar de Stat la Economia Naţională, Vasile Luca deputat, secretar al Partidului Comunal Român, B. Solomon depu­tat secretar adjunct al Partidului Social Democrat, d. general de Divi­zie Cociu comandantul comandamen­tului teritorial, general Cămăraşu comandantul garnizoanei, inginer co­lonel Medvediev, reprezentantul Co­misiei Amate de Control, inginer Ie® Grossu, director general I. A. R. pre­cum şi toţi directorii şi inginerii uzi­nelor, Ştefan Tăşledeanu primarul oraşului, chestorul Poliţiei, Eneacu, secretarul regionalei P. C. R. nume­roşii reprezentanţi ai muncitorimei. Uzinele I. A. SL cari au suferit dis­trugeri în proporţie de 80*/s din cau­za bombardamentelor aeriene după 28 August 1844 au tnceput recon­strucţia Şi readucerea tuturor maşi­nilor aflate în dispersare şi aceasta datorită In special marelui sprijin acordat de armatele sovietice. Odată cu terminarea războiului uzina era din nou aproape în întregime pusă la punct. Primind sfiit parte* Statalul « comntidă de 8000 tractoare uzi­nala I.A.R. am tresnit imediat la producţia de pace fAcAri­ pla­­nurile naceaars acestei adap­tări. ASTAZI DEPĂŞIND PRO­­GRAMUL PREVĂZUT, DIN PRI­MUL LOT DE 100 TRACTOARE UZINELE I.A.R. AU FABRICAT 68K/a DIN PIESE. Printrun •­­tort de tun­d* laudă Urinele au reuşit astfel să predea guver­nului primele * tractoare cap de serie urmând ca celelalte să fie executate intr’un ritm fi­id­ accelera* depăşindu-sa tonta prevederile tăcute. Tor. L G. Maurer Împreună cu ceilalţi oaspeţi au fost primiţi la in­trare d in Urine­le muncitori şi de intregul corp de Ingineri *1 au fost conduşi prin toate aecţiunile fabricai dăndu-i-se toate explicaţiile necesa­re. Apoi d-i inginer Grown Directo­rul General al Uzinelor însoţit de Die Trandafir«* cu vicepreşedintele Sijiîn­f»ts!:b­) salariaţilor I. A. R. au predat tov. Maurer primul triotoc fabricat în aer te. Tov. Maurer exprimă în numele tov. Gh. Gheorghin-Dr.), M­aistrul E­(Conttaurare în pag. S-a oof. II—III) UN AN NOU ÎNCEPE! !?SS53. E­ste, poate, «na .Un caracteris­tictie anului 1948, ci acei cari s’au jucat de-a istoria, cari au crajat ci pot experimenta cum moartea suge fluidul de viaţi din milioane şi milioane de făpturi ome­neşti, au fost traşi la răspundere. Pini la catastrofa militară trecu­seră drept supraoameni. Aşa fuse­seră prezentaţi de agenţiile de pu­blic­it­­e ale imperialismului — ser­viciile de propagandă statale şi a­­junseseră fi ei să creadă că sun­t caiace n’au visat măcar să fie . Dar când li s’au smuls măştile, s'a vă­zut că personalitatea a­supraoamenilor era împrumutată dela garderobă, o­­dati cu uniformele, decoraţiile, fi­returile părăsite, când a fost să răs­pundă, de ce au luat numele libe­r­­tăţii şi culturii in deşert, n’nu ştiut să articuleze nici un răspuns. Când a venit ziua scadenţelor n'au ştiut să respecte trier o iscălitură depe poliţei* ce le semnaseră. Sunt foarte multe t­ămPlări­e*rt dovedesc aceasta. Eu nu-mi aduc *­­minte decât de câteva. Cine vrea poc«* completa lifta... OGLINDA VIDULUI ti nMrtmd« mi cuprind* numai W fjk acei cari «uie pe marile înll­­*• *■ toni. Uneori cuprind« și pe *• Md cari se bâlâcsee tn mlaștină Alteori chi»r ri pe clienţii cabare­­turlkc. .­­Bate o tatamrul a re din A «guri. Sa­­eet* puaU'rie offoawă*, rwlrea prii» Bucureşti »rstţă de metal topit. Un domn — veţi vedea că nu pu­tea fi decât domn — »’» du» »ă se r&ooreaec* şt să petreacă la Me­­lodi-bar. După faimă, un local de lux. Unde nu pătrund decât băea de familie bună cari nu regretă mi­lionul. S’a aşezat la o masă. Tre­buie să presupunem c’a fost cuprins de o adâncă visare. Şi cum visul de adesea ameţeli — de aceia poeţii s oamenii cari visează la viitor per se­menilor lor ameţiţi — omul a fost cuprins de o mare ameţeală. Nu ştiu cum îl chema pe domnul care m­-a găsit să viseze la Melodi bar, în mij­locul aarved şi larmei. Der ştiu ca Ion Călugării Domtinoare in pag. 1­a (art. 4—6) um\\a definit obişnui* «I »«rlu povestiri de sărbători încă .... d* 8 cum s z«ci şi cava da Jf­eni, pantru ravia­­t*ta şi gazeta * Fioftat­e, şi am scri« felurita lib­eruri în legătură cu obiceiuri!* şi datirtate din Mol­dova. Aş putea \: apune acum, când mi se face a­­ceeaşi cerere penîru publicaţiile de azi, că e rândul altor generaţii da scriitori în proză să-şî dea tri­butul la acest altar al sufletului co­lectiv ; am scris ani după ani şi-mi ajunge. Scriam altădată pentru co­piii mei, căci mă gândeam la ei când compuneam şi în ei obser­vam în primul rând reacţiunea a­­celor poveşti. Astăzi acei copii m'ajung din urmă; a trebuit să te scriu cu vremea istorisiri mei com­­plicate şi mal lungi. Unii au şi tre­cut pragul vieţii, dup* ce s'au fixat tn­tr'un p*l*agiu ori într'o dramă, în cere îl mol «eu*. c*o mâhnire e* nu s* poale aflaa. Datinile de Crăciun fce­em tnrt­­fişa* te „Vestitorii", câteva pegint unde *• descrie pvim doi fraţi, co­pitei! de la ţară, se duc cu steaua de la im cătun îa ca s* duc* vestea cea mare a sfintei naşteri. Despre bradul de Crăciun mi te pare cl n'am scris, deşi populaţie măruntă a casei mele l-a avu* le timp. E un obiceiu etrftic pe care poporul cel mare de la seta n-l cunoaşte. La ţară umblă colindă­tori, stelari şi irozi. Cântecele de stea şi cele de la pieea populari a Irozilor sau vi­­cleimutul nu sunt prea vechi. imn* literatură religioas* scris* cândva şi Intrată în circulaţie. Se cunoaşte uşor asta de la factura versurilor, cu mult inferioare literaturii orale. Mai vechi şi mai frumoase simt cântecele colindătorilor. Unele m* mişcă­ri astăzi, in sărbătorile acet­­te, am auzit câteva pentru întâia oară la o serată a prietenilor Ceho­slovaciei. Unele vin dintr'un afund de vreme şi melopeea lor simplă pare a fi un suspin teluric. In ţinuturile de miază-noapte ale ţării s'a păstrat deosebit de bune, de anul nou, o datină mai veche decât toate, cred eu, care acolo se chiamă „e umbla cu uratul". E ceea ce spuneţi domnîile-voastre „pluguşor". Asociate cu „uratul" se află adeseori în acea paris de ţară capra, ursul şi căluţul. Uneori şi „nunta". La Bucureşti, plug­uşorul e un mic spectacol de zi, fără cuvinte, un plug adevărat, înfiorit, tras de oameni în costume albe naţionale. In Moldova, temeiul acestei „de­ţine" « „oraţia". O poate rost! «i un singur om, fără însoţitori, ţin taina serii şiunului anului nou, — sera de sfântul Vasiie, — după ce s'au aprins lumânările. Urătorul suni din când în când, rar, un do­pe*, închipuind boii şi munca ara­­tuM de prim*var*. Tovărăşia* d* flăcăi adaogă buhaiul, Instrument para Unfteaz* mugetul boilor, po­lar, dobi și pocnete de harapnic, legate*«, ia parata la fareeali* peres*»» neastri. Așa hscepe un» dh multate va­riante *1* ur* turti» despre care spun *u că * temeiul datinel. M­­­urători bătrâni reciteară o ar* «­­ceeatl baladă, răsfrângere ale mis­terelor da la Eleusis. E vorba nu e* de toată munca agricolă pen­tru a semăna şl a recolta grâul, din car* u face pânea cea de ţoala zilei*. | o poezie înflorită şi colorată, plină de vervă şi ti­mar, nu pare deseori urătorul, dac* «MMasin I» nr. 4-* est. 1-aS P Cm MIHAIL SAVIANU V c * f Intre fantezie şi statistică îim mmm I ÂBÂNESl Pa Străbătând zăcămintele de petrol, gaze, cărbuni, fier şi metale neferoase — Avuţii oare asta aşrtă iâ fie paste I« valoare — • II rid parc* şl «ouan, cu părul în vârât, cu obrazul luminit de voinţă şi încredere, cu­ trupul vânjos, de om obişnuit cu munca pe şantier şi cu sporturile, îmbrăcat într'o haină scur­tă de piele. îmi arată o maşină cam curioasă, care îmbină forma unui şu­rub uriaş cu aceea a unei torpile. — E o „cârtiţă mecanică" — Hm! spu­ne Inginerul. Cu ea poţi călători sub pământ, la orice adâncime vrei, în ga­leria pe care maşina însăşi o sapă, înaintând. Dar, să Intrăm... Pornim la drum Pătrundem In pântecele „cârtiţei“, pe o uşiţă laterală, luăm loc pe scau­nele joase, inginerul pune îm mişcare nişte pârghii, motorul sbâmâie. — Am pornit !.... Maşina îşi face drum către adâncul pâm­ântului Print-'o fciMoiră din s­pa­Î990 m. sub pământ ! te privim gaiena re qpre o lăsam n i atin strat vâscos,*^ nis ii^Vrab ta a l cu Continuare în pag. 2-a (feleit») fii» că mul ft cat ti ori vor zâmbi erring tit­lui de mai sus ti vor gândi că am intefiţia si scriu o poveste. Dar nu, prieteni. Cftlă Soria tuta ft sub pământul ţării noastre eu am facut-o ! Şi am fă­cut-o nu purtat pe mantia fermecată a vreunui spiriduş cu pute­ri supranaturale, nu difurlt de un poet exaltat, ci îndrumat de un tânăr inginer plin de viaţă şi de încredere, a cărui putere izvora din ştiinţa acumulată în ani de studii şi cercetări şi din voinţa lui hotărâtă de a-ţi servi ţara, de a fi folositor poporului. urmă, luminată de feluri­ puternice ale maşinii noastre. * metri... 10... 30 , 00.... 100 de me­tri adâncime. Am străbătut un *trei subţire de pământ negru, apoi unul de argilă, am trecut printr’o pânză de apă care îmbibă un strat gros de nisip şi acum înaintăm, prin alt strat de ar­gilă, paralel cu faţa pământului, de la Bucureşti către Nord, spre­ pragul mun­ţilor. Iată, acum straturile prin care tre­cem nu mai sunt atât de regulate; ele se ondulează uşor, sunt uneori stră­bătute de alte straturi răsturnate, prin­tre care se scurg pânze de apă... Dea­supra noastră se ’ntiind dealurile dele poalele munţilor. I« regiunea pst­ o!îi cară na Hahld cafenie, nleloi, lei, colo, stră­batem pungi goale de gaze sau pânze de apă sărată, dincolo pătrundem într’oa­­tru­­de mare. „ Suntem în regiunea petroliferă. Dea­supra noastră creşte pădurea sondelor Alei, sub pământ, răzbat, ca nişte rădă­cini uriaşe, ţevile de oţel care trag la suprafaţa pământului seva bogată a ţi­ţeiului. Iată un zăcământ în exploatare ! Pe­trolul, bucuros că poate scăpa de pre­siunea gazelor, urcă pe ţea­vă sus, la lumină. Iată un alt strat de nisip in care ţiţeiul musteşte. Dar pe ţevile sondelor nu se mai urcă nimic. Zăcă­mântul a fost jefuit de gaze, petrolul a pierdut forţa care îl vehiculează la suprafaţa pământului... Iată un al trei­lea strat, unde ajung zeci tre ţevi groa­­se de oţel. Dar zăcământul nu mai e bun de nimic. E inundat de apă sărată, lată, în sfârşit, un alt zăcământ. Dar nicio ţeavă fie sondă nu pătrunde pSm la el. Ţiţeiul rămâne ascuns in adân­cul pământului.­­ din putea merge fiitomneirî ri J.­itometri prin asemenea strati de petrol, unde pândi ani n’a i . Tudor Ssvill­ a-jau­s

Next