Scânteia, ianuarie 1948 (Anul 5, nr. 1010-1033)

1948-01-01 / nr. 1010

EIAR SPECIAL BE ANV. M­­04 0- 12 PAG II LEI 10 m mi vrnvt onîivâi DIRECTOR: TRAIASCA REPUBLICA POPUL ROMANA! Un prezidium compus din: Prof. C. I. PARHON, MIHAIL, SADO­VE­AN­U, STEFAN VOITEC, GH. C. STERE şi ION NICULI, va exercita Puterea Executivă până la intrarea în vigoare a nouii Constituţii care va fi întocmită de Adunarea Legislativă Constituantă MEMBRII PREZIDIUMULUI AU DEPUS ASEARA JURĂMÂNTUL.­­ ÎN TERMEN DE 3 ZILE ARMATA ŞI FUNCŢIONARII PUBLICI VOR DEPUNE JURĂMÂNTUL DE CREDINŢA POPORULUI ROMAN •aHu el A ABDICAT in urma abdicarii regelui Guversial si adresat poporului următoarea ACTUL DE ABDICARE ^JL 'J • • In viaţa Statului român s'au produs în ultimii ani­­adânci prefaceri politice, economice şi sociale, cari au creiat noi raporturi între principalii factori ai vieţii de Stat. Aceste raporturi nu mai corespund astăzi condi­ţiunilor stabilite de Pactul fundamental-Constituţia Ţării­­ele cerând o grabnică şi fundamentală schimbare. PROCLAMAŢIE In faţa acestei situaţiuni, în deplină înţeleger'» re cu factorii de răspundere ai Ţării, conştient şi de raspun­­derea ce-mi revine, consider că instituţia monarhică nu mai corespunde actualelor condiţiuni ale vieţii noastre de Stat, ea reprezentând o piedică serioasa în calea desvoltării Ro­mâniei. In consecinţă, pe deplin conştient de importanţa actului ce fac în interesul poporului român, A­BDIC pentru mine şi pentru urmaşii mei de la Tron, tru mine şi pentru ei la toate prerogativele citat ca Rege al României, renunţând pen«* ce le-am exer*» ! Las poporului român libertatea de a-şi alegi noua forțalif de Stat. Dat la Bucureşti, astăzi 30 Decembrie 1947. JTseară sedim­ă şi atmosferă de nemărg entuziasm Prin­spre Republica Populară noul şi măreţe înfăptuiri! de VA­SEE LUCA Am irrtrat în anul 1948 — anil în care se împlinesc 100 de ani dela marile re­voluț­­i­i democratice— cu încredere în m­oui realizări pe d­rumul de­­moc­r­atiei noastre populare. încrederea poporului român în viitorul său fericit se bi­ z.v­ă pe înfăptuirile pe care tâ­năra Noastră democraţie popular­ă a reuşit să le­­reali­zeze în timp atât de scurt şi mai ales în cursul anului 1947. Intrăm în anu­l 1948 cu în­­®3 adere, bizuindu-ne pe suc­cesele lagărului democratic, în frunte cu U.R.S.S., în lupta împotriva cercurilor imperialiste aţâţătoaare de război, pentru pace, libertate şi securitatea popoarelor. Ne întoarcem cu sa­idul în pragul anului 1947. Perspec­tive­?« de atunci nu erau roze Pe lângă urmării®, dezas­truoase ale războiului crimi­nal în care fusese târâtă ţar­a noastră alături de Hitler de către clica fascistă-antones- Jeeniânija fusese cru­d. ( ’Lovită și de doi SfCiiți. Pe lângă alte tlip au A mari, poporul muncitor dela orașe pi sale trt ameni.■.■•ui-și de o cumplită foamete. Lovită ea însăşi de secetă, Uniunea Sovietică care ne-a venit în ajutor în primul an cu recoltă proastă» nu putea să ne vină şi de data aceasta în ajutor în aşa măsură încât să asigure pâinea de toate zi­lele pentru întreaga populaţie a ţării noastre. Singura ţară care era stă­până pe rezerve die pâine în «WWfcitate suficientă pentru fila­strea întregii Europe de spectrul foametei erau State­le Unite ale Americii. Impe­rialiştii americani au prefe­rat însă să îngraşe găinii® cu grâu şi să folosească porum­bul drept combustibil decât să vină în ajutorul popoare­lor înfometate, mai ales dacă aceste popoare refuzau să primească în acelaş timp şi cătuşele robiei economice, po­litice şi naţionale oferite de americani prin cunoscutul „plan Marshall”. Trusturilor americane, des­­vol­­­ate şi îmbogăţite î­a pre­gătiri de războaie şi în răz­boaie provocate de stăpânii lor imperialişti, nu­­le era deajuns preţul grâului plătit în aur greu. Ei vroiau să le plătim cu libertatea noastră, cu viitorul nostru, să ne lă­săm trasformaţi într-o colo­nie de-a lor. Şi aceasta cu a­­jutorul elicei fasciste reacţio­nare care conspira la noi perr­u a răsturna regimul mos­­democratic popular, fiin­­du-se de nemulţumirile peate de lipsurile mari, mamete. Cercurile manis­­­tieniste visau răscoala tei împotriva democra­­t sau un nou război im­­i­st anti-sovietic sau în ai bun caz dezlănţuirea ului civil şi reinstaura­ România a dictaturii zo-moşiereşti cu ajuto­­erialiştii lor englezi şi m­­ionele care au aştep­­ăruşirea democraţiei lor. Ţara noastră, fia noastră n‘au fost i‘au devenit prada ilor şi slugilor lor.­­ foamete, mizerie, om învins şi învin­­iat conspiratorii ersioniştii manişti puşi la stâlpul către marea masă Şefii con­spiraţiei gheze împotriva populare şi-au capsa binemeri­ss cătuşele impe­­iu preţul suferiţi - met ei, dar sacri­­nu au fost za­­perialiştii ®‘au prin amen­in­ţări, ntaj, raci prin »cercări de înfo­­*că o breşă în -[■raţiei populare Europei. I contra foame* ■rm*” a cutios-t­a­ţii săi prieteni precum şi pe duşmanii lui, a­­tât în lăiuntrul ţării cât şi peste hotarele ei. Pe când imperialiştii ame­ricani s­e întindeau alături de mălaiul lor cătuşele, vecinii noştri, popoarele ţărilor cu democraţie populară, au rupt de la gura lor o parte din pâinea ce le era strict necesa­ră, sărinnd­u-ne în ajutor. In momentele cele mai gre­le, în ultimele luni ce mai rămâneau până la noua­­re­coltă, n­e-a venit grâul sovie­tic care ne-a permis să asi­gurăm şi hrana populaţiei şi însămânţările. In interior nimeni nu poate să nege rolul jucat de Parti­dul Comunist Român în a­­ceasta juntă a poporului mios­­tru. El, Partidul Comunist, a arătat drumul just pentru a învinge. El a mobilizat clasa muncitoare, ţărănimea trudi­toare şi intelectualitatea pro­gresistă, toate forţele real­mente democratice la rezis­tenţă şi la luptă pentru a în­vinge cu succes toate greută­ţile, toate piedicile, folosind în primul rând resursele interne ale ţării noastre. El,­ Partidul Comunist Ro­mân a demascat pe duşmanii poporului, a învins pe cei şovăielnici şi a respins încer­carea lui Tătărescu de a cheia panică cu memoriul lui ins­pirat de imperialiştii ameri­cani cu scopul de a acapara rolul de conducere în guvern spre a se unii apoi cu toată reacţiunea împotriva demo­craţiei noastre populare. Partidul Comunist Român a fost acela care a iniţiat şi a realizat de fapt Reforma Monetară care a însemnat o cotitură hotărîtoare spre sta­bilizare, spre redresarea şi reconstrucţia economică a ţării. Tocmai datorită faptu­lui că iniţiatorul şi realizato­rul stabilizării monetare a fost Partidul Comunist Ro­mân şi nu altcineva, această reformă precum şi toate mă­surile luate pentru redresa­­­rea economică a ţării se de­osebesc fundamental de sta­bilizarea monetară înfăptui­tă de partidul manist în 1921. mobilizarea monetară ma­­nistă a însemnat înfeudarea ţării către bancherii streini, îmbogăţirea câtorva capi - t­alişti şi avocaţi manişti, creşterea mizeriei pentru masele populare, curbele de sacrificiu, grozave crize eco­nomice şi încercarea de a ieşi din crize pe socoteala masselor largi muncitoare, prin pregătirea războiului antisovietic în slujba impe­­­rial­îsmului. Reforma monetară, maisu­­­rile economice iniţiate şi în­făptuite de P.C­ R. cu spriji­nul dementelor democratice din guvernul Dr. Petru Gro­­za şi din Parlamentul ţării, a însemnat o lovitură dată spe­culanţilor şi sabotorilor, a în­semnat o lovitură dată ex­ploatat­orilor, a însemnat, pe de altă parte, îmbunătăţirea condiţiunilor de viaţă a ce­lor ce muncesc la oraşe şi a ţărănimii muncitoare, a în­semnat deschiderea drumu­­­­lui pentru redresarea , eco­­­nomică-financiară a ţării, spre reconstrucţia ei în folo­sul poporului, spre noul cu­cerire în vederea asigurării independenţei naţion­ale a poporului român. Reforma monetară şi în­treaga politică econom­ă - monetară a P­C.R. se bazea­ză pe desvoltarea paşnică a ţării noastre şi nu pe pre­gătiri de război. Rezistenţa noastră în tim­pul lipsei de pâine precum şi reforma monetară în fo­losul poporului nu ar fi fost posibile fără sdrobrea duş­manilor principali ai po­porului, a conspiratorilor manişti. Tot aşa nu ar fi fost posibilă asigurarea sta­bilizării monetare, refacerea ec­on­om ic ă - f i n an c­iar ă a ţării şi înfrângerea rezistenţei spe­culanţilor de la oraşe şi sate, a sabotorilor, a bursei şi pieţe negre, precum şi b­oi­Dinastia Hohenzo-carea nivelului economic, cultural) şi sanitar al po­porului, fără alungarea tă­­­tărescieniilor din guvern. Tătărescienii din guvern au înţeles perfect de bine ce înseamnă pentru clasa lor exploatatoare stabilizarea e­conomico-financiară, reali­­­zată după iniţiativa şi con­­­cepţia Partidului Comunist Român De aceen ei au for­­­mat un front comun cu toa­tă reacţiunea, au sprijinit piaţa şi bursa neagră pentru a arunca din nou ţara pradă inflaţiei şi haosului econo­­­mic. Ei au­­lansat lozinca ,,O­­peraţia a reuşit — pacientul a murit“. S-a întâmplat însă altfel. După ce chirurgii au alungat de asistenţii crimi­nali, pacientul se însănăto­şeşte. Stabilizarea monetară se consolidează iar democra­ţia noastră a scăpat de un balast care — după cum spunea tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej — nu numai că ne sta în spinare dar mai încerca să ne pună şi piedici la picioare, adică să împie­dice mersul democraţiei populare spre noui înfăptuiri economice, politice şi sociale­ La 7 Noimbrie 1947, prin alungarea din guvern a grupului Tătărescu, ul­timul reprezentant al reacţiunii ex­ploatatoare, guvernul Dr. Petru Groza a devenit un adevărat guvern popular, sprijinit de clasa muncitoa­re, de ţărănimea truditoare, de intelectualitatea progre­­­sistă şi de păturile mijlocii— deci — de cea mai mare parte a poporului român şi a naţionalităţilor conlocui­­­toare. Succesele realizate în con­solidarea stabilizării mo­­­netare, creşterea producţiei şi însănătoşirea finanţelor ţării precum şi succesele noastre în sdrobirea specu­­­lanţilor şi sabotorilor econo­mici, creşterea circulaţiei mărfurilor la sate şi oraşe —­­toate acestea dovedesc con­­­solidarea stabilizării nume­r­­are şi mersul rapid al re­dresării economice şi finan­ciare a ţării. Succesele noastre în dome­niul realizărilor bugetare au permis ca prin acordarea de credite extraordinare, supli­­m­entare diferitelor ministe­re, instituţii culturale şi de sănătate publică,­­ şcoli, teatre, clinici, spitale, etc.— sa fie ajutate. Deasemenea a fost posibilă sprijinirea agri­­culturii şi economiei naţio­nale. Toate aceste succese se ridică şi ca acte de acuzare împotriva tătărescienilor. Ele dovedesc sabotajul acestora din timpul când se aflau în guvern. Pe de altă parte a­­ces­te succese dovedesc im­­­portanţa unităţii de concep­­­ţie şi de acţiune în conduce­rea ministerelor cu caracter economic­-financi­ar. Anul 1947 s’a înche­iat cu dărâmarea ce­lei mai psi­om­ice citadele releionare b­ur­g­h­ezo- moş­i­er­eş­ti P­rin abdicarea lui Mi­hai von Hohen­zo­­lern-Sigmaringen de la tron se prăbuşeşte definitiv iregîimii mo­narhic din România crei­at pe vremuri cu scopul de a uni toate forţele moşie*?« brun­­chero-capitaliste îm­potriva ţărănimii care se ntăscula pen­­tru pământ, împotri- MUNCITORI, ŢĂRANI, ya clasei muncitoare inteleCTUAL­I, SOLDAŢI în desvoltire. SUBOFIŢERI, OFIŢERI. Monac­hia a fost CETAŢENIE ŞI CETĂŢENI erectă pentru a opri desăvârşirea­­revolu­ţiei burghezo-demo­­cratice în Româ­nia şi pentr­u a aservi ţarra cu sjuterul acestea dinastii germanice in­tereselor capitalului strein. AI ROMÂNIEI! Regele Mihai I a abdistat astăzi dela tron. In actul de abd­icare, semnat astăzi la 30 De­cembrie 1947, constată ce „în viajea Sfatului Pomâr s'au produs in ultinii ani bern In România ţi-a îndeplinit rolul în măcelărirea ţărăni­mii răsculate pentru pământ, servind inte­resele moşierilor, re­gele însuşi fiind cel mai mare moşier, stă­pân pe muiţ de hectare de pământ. Dinastia servea deasemenea interesele capitalişti­lor, regele însuşi fiind cel mai mare acţionar al băncilor şi întreprinderilor­ in­dustriale. înlăturar­ea din gu­vern a reprezentanţi­lor moşiei: Slop expro­priaţi­­a bancherilor şi fabricanţii^'» adică a exploatatorilor şi dărâmar­ea monar­hiei în jurul că eia se comeemtrau şi se r­egr'.Spau forţele re­­astiosiare interne şi externe uneStind­­va» potriva popor­ului a­­sigură un tempo ra­pid an uesvestar­ea cu te­­m­poraţie»! noastre populare. Poporului român îi este deschisă dar­ea pentru a înfăptui nă­zuinţa sa de a r­eia o Românie nouă, li­beră, independentă cu un pope­ trăind în bunăstare şi feri­­©if»* DRUMUL SPRE RE­­PUBL­ICA POPULA­RA ROMANA ESTE DESCHIS. Continuare in ultima, poe. vol. 1-2 adânci prefaceri politice, economice şi sociale cari au creiat noui r­aporturi între principalii factori ai vieţii de Stat". In faţa acestei situaţi­uni, în deplină înţelegere cu factorii de răspundere ai' Rageig cons’c’esă ■ că „însntufia monarhică •i« r*al corespund© actua leicS ale vmtr ■ noaq»rc.. ds,j Stat, »a-ie­ Parlamentul a REPUBLICĂ proclamat în POPULARĂ prezentând o piedică se­rioasă în calea desvoltă­­rirîî României". Astfel, poporul român a dobândit libertatea de a-și clădi o formă nouă de Stat — Republica Popul­ară. Eliberat în 1944 de sub 'ugUl cotropitorilor hitle­r'țfî şî cd sV­rilor lor dir. 'gră. pețKirtd "amân şi-a luat soarta în proprUte rilor săL unanim ROMÂNĂ sale mâini. In frunte cu forţa or­ganizată, conştientă şi neşovăitoare a clasei muncitoare, aliată cu ţă­rănimea muncitoare, po­porul român a înlăturat jugul moşierilor şi a pe­depsit pe trădătorii inte­nselor sale, alungând de la cârma ţării pe cei care apăreră interesele refuiite­ Astfel, poporul român a reuşit să-şi înfăptuiască un regim democrat pe care continuă să-l întă­rească. Monarhia constituia o piedică în calea desvoltă­rii ţării noastre spre un regim de democraţie po­pulară, care să asigu­re tuturor celor ce mun­cesc bunăsiarea martei a-Continuare in Pag. XI3-a col. 1-1­8 REGELE MIRON CONSTANTINESCU Publicăm în facsimil actul de abdicare semnat de rege Mi­heti I

Next