Scȃnteia, martie 1952 (Anul 21, nr. 2286-2311)

1952-03-01 / nr. 2286

Pag. 2 O organizaţie de bază în munca pentru formarea gospodăriei colective începând din vara anului trecut, comu­niştii din comuna Vutcani, raionul Huşi, au început să se preocupe intens de munca pentru formarea unei gospodării colective. Când a apărut Hotărîrea din 18 Septem­brie 1951 a C.C. al P.M.R., ei au început să vadă clar care sunt sarcinile lor şi cum trebue să muncească pentru aplicarea Re­zoluţiei Plenarei C.C. al P.M.R. din 3-5 Martie 1949. Urmând indicaţiile arătate de Hotărîre, organizaţia de bază din co­muna Vutcani şi-a întocmit un plan de muncă în care a prevăzut cum să se des­făşoare munca de lămurire a ţăranilor muncitori. Hotărîrea din Septembrie 1951 a fost prelucrată în organizaţia de bază, în organizaţiile de massă şi la căminul cul­tural. Organizaţia de bază a alcătuit un comi­tet de iniţiativă — din rândurile celor mai hotărîţi ţărani săraci şi mijlocaşi care au făcut cereri pentru formarea de gospo­dării colective. In acest comitet au fost aleşi Gh. V. Diaconu, ţăran mijlocaş, Pro­fira Chiriac şi alţii. Agitatorii au fost împărţiţi în grupuri de 5—7 oameni şi repartizaţi în cele 5 sectoare ale satului. In fiecare săptămână biroul organiza­ţiei de bază a ţinut şedinţe în cadrul că­rora se ascultau scurte dări de seamă ale agitatorilor. S’a organizat schimbul de experienţă între agitatori. La cursul seral de partid al organizaţiei de bază, s’a cău­tat ca lecţiile predate să fie legate de munca pentru formarea gospodăriei colec­tive, întotdeauna tov. Janeta Bostan, pro­pagandistă, se prezenta la lecţii cu un plan bine pregătit. Cei 25 cursanţi au fost prin­tre primii care au făcut cereri de înscriere, devenind şi cei mai buni agitatori. Tov. Gh. V. Diaconu, Ştefan Tanasie, Ion V. Bostan, au reuşit să lămurească 12 ţărani mun­citori. Bune agitatoare au devenit şi U.F.D.R.-istele Tasla Gramatica, Profira Chiriac şi Tasla C. Strătilă, care au dus muncă de lămurire mai mult printre femei. Organizaţia de bază şi comitetul de ini­ţiativă au dat o mare atenţie muncii de lămurire în cadrul căminului cultural, unde a fost prelucrat şi discutat statutul model al gospodăriei colective. Duminica şi în zilele de sărbătoare s-au organizat serbări cu coruri şi poezii despre gospo­dăriile colective. Au fost ţinute confe­rinţe despre agricultura sovietică, despre folosirea metodelor agrotehnice, etc. Săp­tămânal au fost organizate, în cadrul cămi­nului, seri culturale, la care luau parte un număr mare de ţărani muncitori. In cadrul serilor culturale se citeau cărţi şi broşuri despre colhozurile din Uniunea Sovietică, „Zece întrebări şi zece răspun­suri despre gospodăria colectivă", Statu­tul model, articole din ziare. Organizaţia de bază a iniţiat mai multe vizite ale ţăranilor muncitori din sat la gospodăria colectivă „7 Noembrie“ din satul Roşieşti, înfiinţată în anul 1949, unde un mare nu­măr de ţărani au asistat chiar la împărţi­rea veniturilor şi au discutat cu colecti­viştii despre munca lor în gospodăria co­lectivă. Agitatorii au popularizat succesele ob­ţinute de gospodăriile colective din îm­prejurimi în vara anului trecut. Organiza­ţia de bază a îndrumat învăţătorii de la şcoala elementară să vorbească copiilor despre viaţa minunată a colhozurilor şi despre gospodăriile colective de la noi. In munca de lămurire au fost antrenate şi or­ganizaţiile de massă, U.T.M., Frontul Plu­garilor şi U.F.D.R. Organizaţia de bază şi comitetul de ini­ţiativă au avut însă şi unele lipsuri. Voind să facă un număr mare de înscrieri, au primit cereri de la mulţi funcţionari care de obicei nu pot participa la muncă în gos­podărie. Astfel, din totalul de 114 cereri, 40 cereri erau ale funcţionarilor. Totodată organizaţia de bază nu a fost vigilentă faţă de uneltirile chiaburilor care, văzând că nu pot opri pe ţăranii muncitori să se unească în gospodării colective, au încer­cat să se strecoare în rândurile celor în­scrişi. Gh. I. Manolache, fiul unui chiabur cu 20 ha. pământ, Lucian I. Nestian şi alţi fii de chiaburi au făcut cereri de înscriere în gospodăria colectivă. Ajutată de comi­tetul raional de partid, organizaţia de bază a scos pe chiaburi din rândurile celor care făcuseră cereri. Chiaburii însă nu s’au dat bătuţi Au în­ceput să uneltească cu mai multă furie Chiaburul Ene Cosma, proprietar de moară, a îndemnat-o pe soţia lui Vasile Hobjilă să-şi retragă cererea. Chiaburul Constantin I. T. Prodea a încercat să influenţeze pe ţăranul sărac Ion Gh. Neştian, care în trecut muncea la el în curte, să nu se înscrie în gospodărie. Chiaburii se svârcoleau de moarte pen­tru că pierdeau braţele ieftine pe care le exploatau. Organizaţia de bază şi-a dat seama că nu a demascat cu toată tăria pe chiaburi şi a pornit o muncă temeinică de demascare a duşmanilor gospodăriei co­lective. Organizaţia de bază a făcut o adunare generală cu toţi ţăranii muncitori care aveau cereri şi a arătat pentru ce se sbat chiaburii ca să împiedice formarea gospo­dăriei colective. In adunare, chiaburii au fost demascaţi de Ioachim Chiriţă şi alţi membri de partid. Deasemeni, prin arti­cole şi caricaturi publicate în gazeta de stradă, au fost demascaţi chiaburii Con­stantin I. T. Prodea, Vasile Iordan, Si­­mion C. Miron, Ghiţă Ciulei, Iancu Nes­­tian şi alţii. In urma muncii de lămurire duse de a­­gitatori, acei ţărani muncitori care la înce­put voiau să-şi retragă cererile s’au hotărît să nu le retragă, au arătat cum s’au lăsat amăgiţi de minciunile chiaburilor şi au demascat pe chiaburi. Comitetul de ini­ţiativă şi organizaţia de bază au căutat să atragă alături de ţăranii săraci şi un mare număr de ţărani mijlocaşi. 66 de familii de ţărani săraci şi mijlo­caşi din Vutcani sunt hotărîţi să por­nească pe drumul gospodăriei colective. Ei fac lucrările de comasare a 340 ha pământ şi vor aduce în gospodăria colec­tivă 16 perechi de boi, 10 cai, 18 căruţe, 28 pluguri şi 6 grape, unele care au fost reparate şi pregătite pentru campania în­­sămânţărilor de primăvară. Numărul ce­lor care fac cereri creşte din zi în zi. Cele 66 familii de ţărani muncitori din Vutcani aşteaptă cu nerăbdare aprobarea Comitetu­lui Central al partidului şi a guvernului pentru a inaugura gospodăria lor colec­tivă şi pentru a începe însămânţările de primăvară pe tarlalele întinse, cu maşinile şi tractoarele statului, ca să obţină o re­coltă bogată. GH. BONDREA corespondent al „Scânteii" pentru regiunea Bârlad Şcoala de maiştri sondori dela Tg. Ocna In cadrul oficiului de foraj dela Tg. Ocna funcţionează de mai bine de un an de zile o şcoală de maiştri sondori. De la înfiinţarea ei, şcoala desfăşoară o activitate rodnică. In timp de numai un an au absolvit aici cursurile peste 120 de muncitori, devenind maiştri sondori. In raionul oficiului de foraj Tg. Ocna se acordă o importanţă deosebită şi califi­cării la locul de muncă, după metoda so­vietică Kotlear. Prin aplicarea acestei metode sovietice au fost calificaţi până în prezent 112 me­canici, sudori, fochişti, etc. In curând, alţi 30 de muncitori vor fi calificați prin acea­stă metodă. I. PAVELESCU corespondent voluntar. SCÂNTEIA SCRISORI CĂTRE „SCÂNTEIA" Contractul nostru colectiv Zilele acestea, colectivul fabricii noa­stre a discutat pe larg contractul colectiv pe anul 1952. In fiecare secţie, muncitorii şi tehnicienii au studiat proectul de con­tract şi au făcut nenumărate propuneri pentru îmbunătăţirea lui. Ca nişte buni gospodari, muncitorii, tehnicienii şi func­ţionarii din uzina noastră s-au preocupat să găsească şi să treacă în contract cele mai bune mijloace de ridicare a productivi­tăţii muncii, de reducere a preţului de cost,­ după cum au căutat să formuleze cele mai potrivite măsuri pentru îmbunătăţirea con­diţiilor de muncă şi trai. Luând parte ac­tivă la pregătirile de încheiere a contrac­tului colectiv, mi-au venit în minte anii de mult trecuţi, când, în cu totul alte con­diţii, muncitorii luptau pentru încheierea unor altfel de contracte colective. Lucrez la uzinele ,,Laminorul“ din 1932. Pe vremea aceea, fabrica era stăpânită de un grup de capitalişti, în frunte cu Xeno­­pol, Schapira şi Ştefănescu. Patronii cău­tau, prin cele mai mârşave mijloace, să stoarcă cât mai mult din truda noastră. In timpul războiului, patronii au in­stalat, cu ajutorul jandarmilor, o carceră chiar în curtea uzinei. In felul acesta voiau să-i silească pe muncitori să renunţe până şi la cele mai elementare re­vendicări. Şi eu am stat în carcera aceasta, fiindcă „am îndrăznit“ să cer să se insta­leze o sobă în atelierul de întreţinere, unde lucram. ,,Las’să fie frig în atelier, a strigat atunci la mine una din slugile patronilor. Ca să vă încălziţi, o să fiţi nevoiţi să munciţi, puturoşilor !“ In alt an, pentru că am îndrăznit să protestez împo­triva muncii forţate de 10-12 ore pe zi, patronii m’au dat în judecată. Niculae Ion, dela tâmplărie, era într’o vreme bolnav. Vătaful patronului l-a silit să care o zi întreagă lemne, fără să ţină seamă de boală. A doua zi, Niculae Ion n’a mai putut veni la lucru. Iar când s’a în­tors, patronii — aceiaşi ticăloşi care-l si­liseră să muncească pe brânci, până a că­zut frânt de oboseală — l-au aruncat, fără multă vorbă, la carceră. împotriva jafului şi exploatării, munci­torii au dus, ani la rând, o luptă grea. In frunte au stat mereu comuniştii care, în­fruntând cu eroism teroarea deslănţuită de burghezie, organizau lupta noastră, ară­­tându-ne calea spre libertate. Când, după 23 August, clasa muncitoare a îngrădit puterea exploatatorilor, când partidul ne chema la lupta pentru cuceri­rea drepturilor noastre, pătronii au căutat să-şi menţină, prin toate mijloacele, pu­tinţa de a ne jefui şi exploata fără milă. In luptă neînduplecată cu patronii am în­cheiat noi primele contracte colective. După naţionalizare, capitaliştii turbaţi de ură au încercat, prin cozile lor de to­por, să organizeze sabotarea producţiei, a muncii noastre, a luptei pentru o viaţă mai bună. Xenopol, principalul acţionar al fa­bricii, s-a dovedit a fi în slujba imperiali­ştilor anglo-americani. Cu deosebită tărie au cerut muncitorii uzinei noastre pedepsi­rea aspră a acestui duşman al poporului nostru, cu prilejul procesului din Mai 1949. In ciuda uneltirilor criminale ale duşma­nilor noii noastre vieţi, fabrica noastră a crescut an de an, devenind tot mai mult o adevărată întreprindere socialistă. Imagi­nea vechii fabrici, cu atelierele înghesuite, întunecoase, cu maşini învechite, începe să dispară. In halele refăcute, spaţioase, cu­rate, muncim cu dragoste, cu bucurie. Uti­lajul vechi a fost revizuit, s’au adus ma­şini noi, s’a reorganizat întregul proces de producţie, creându-se condiţii pentru spo­rirea necontenită a productivităţii muncii. Muncitorii noştri se străduesc să obţină succese tot mai însemnate în întrecerea socialistă. Ei ştiu că numai astfel vor putea asigura îmbunătăţirea necontenită a condiţiilor de muncă şi de trai Datorită succeselor obţinute în producţie, în ultimii ani s-au putut realiza în fabrica noastră multe lucruri minunate. Avem azi o fru­moasă sală de festivităţi înzestrată cu două aparate de proecţie, cu ajutorul că­rora putem vedea în fiecare săptămână câte un film nou. La cantină, unde nu existau înainte decât mese lungi şi bănci, s-au adus acum scaune şi mese mici, de câte patru persoane. Vechile tacâmuri de tablă au fost înlocuite acum cu tacâmuri noi. Pen­tru cei suferinzi și debili se dă o masă spe­cială sau supliment. Tâmplarul Niculae Ion — acelaș pe care patronii l-au băgat la carceră, după ce l-au silit să care lemne până s’a îmbolnăvit de plămâni — pri­meşte acum, în fiecare zi, prin grija Asi­gurărilor Sociale de stat, câte un kilogram de lapte şi o raţie suplimentară gratuită: unt, şuncă, mezeluri. Anul acesta, întocmirea contractului co­lectiv a fost un eveniment deosebit în viaţa colectivului nostru. Direcţia şi-a luat anga­jamentul să aducă utilaj nou, să creeze con­diţii mai bune pentru sporirea producţiei şi a productivităţii muncii, să îmbunătă­ţească condiţiile de muncă. Colectivul de muncitori şi tehnicieni ai uzinei s-a an­gajat să intensifice eforturile pentru a de­păşi sarcinile de plan pe cel de al doilea an al cincinalului. In anul 1952, datorită sporirii producţiei şi productivităţii muncii, vom putea îndeplini o serie de prevederi ale contractului colectiv, ca : mărirea gos­podăriei noastre auxiliare, îmbunătăţirea mesei la cantină, acordarea unui număr mai mare de suplimente de hrană pentru muncitorii bolnavi, etc. An cu an, viaţa noastră devine mai bună, mai frumoasă. Şi an cu an creşte hotărîrea noastră de a munci, pentru a o face din ce în ce mai bună, din ce în ce mai minunată, mai plină de bucurii. Pri­vim cu încredere viitorul. Ştim că de lupta noastră depinde pacea lumii, depinde con­struirea socialismului în patria noastră. STELIAN NICULESCU lăcătuș stahanovist uzinele „Laminorul” Ni se semnalează că... “ In comuna Fântânele, raionul Iaşi, sfatul popular aşteaptă cu braţele încruci­şate campania însămânţărilor de primă­vară. La centrul de reparat unelte, în loc să se repare uneltele agricole ale ţăranilor muncitori, se ascut de zor topoare. Nu ză­reşti niciun plug sau vreo unealtă agri­colă, care să fie în reparaţie. La centrul de tratat seminţe deasemeni nu se vede nicio mişcare. Dealtfel, nici până acum organizaţia de bază şi comitetul executiv al sfatului popu­lar n’au prelucrat Hotărîrea partidului şi guvernului cu privire la pregătirea campa­niei de primăvară. (G. Dominte — cores­pondent voluntar).­­ In comuna Zaul de Câmpie, raionul Luduş, în mijlocul unei imense grădini cu pomi fructiferi şi brazi, se află un castel de toată frumuseţea. Castelul era destinat înfiinţării unui sanatoriu­ T. B.C. Acum un an au şi început lucrările în vederea acestui scop, dar nu mult după aceasta s’a renunţat la acest plan şi în toamnă camerele castelului au fost transformate în magazii. Păcat. Dacă din anumite motive nu se putea face sanatoriu, într’un asemenea castel se putea des­chide o şcoală tehnică agro-piscicolă de care ducem lipsă sau se putea amenaja în el o casă de odihnă pentru oamenii muncii (Oprea Dumitru — corespondent voluntar). „ Au trecut mai bine de 4 luni de zile de când gospodăria agricolă de stat Iţcani, raionul Suceava, a trimis pentru re­paraţie centrului mecanic Iaşi blocul unui tractor împreună cu alte piese. Toate uneltele trimise spre reparare acum 4 luni zac aruncate prin atelier Cuzineţii, care au fost duşi în perfectă stare pentru a fi strunjiţi, s-au spart. Aşa înţelege centrul mecanic Iaşi să contribue la îndeplinirea cu succes a sarci­nilor ce-i revin în campania agricolă de pri­măvară ? Oare e vorba de o simplă nepă­sare, sau de mai mult ? (V. Sălăgeanu — co­respondent voluntar). Metodele rapide de lucru — factor de creştere a productivităţii muncii Spicuiri din scrisorile stahanoviştilor şi fruntaşilor în producţie Ziua în care Garaş Ion, oţelar-prim la „Sovrommetal’-Reşiţa, a elaborat cea din­tâi şarjă rapidă a fost un eveniment în­semnat în viaţa oţelăriei. Unora nu le venea să creadă. — Nu e posibil să reduci la jumătate du­rata de elaborare a şarjei — spuneau ei. Cine a mai auzit să dai de două ori mai mult oţel la acelaş cuptor ? Dar oţelul care, fierbinte încă, se întărea în cochi­e, arăta că acest lucru este pe de­plin posibil. Şi din ce în ce mai mulţi mun­citori au început să se intereseze îndea­proape de această metodă. Garaş Ion le îm­părtăşea din toată inima „secretul" minu­natei metode : — Lucrul de căpetenie este ca munca să fie mai bine organizată în echipă. Când fiecare ştie ce are de făcut, treaba merge mai bine, repararea şi încărcarea cuptoru­lui se îndeplinesc într’un timp mai scurt. Povestea cu însufleţire despre maiştrii sovietici ai şarjelor rapide. — Secţia de oţelărie Nr. 2 a uzinelor „Dzerdiinski" este de mulţi ani numită secţia şarjelor rapide. Oţelarii sovietici mai tineri o numesc chiar universitatea to­pirii rapide a oţelului. Acolo lucrează ve­stitul oţelar, stahanovistul Matulineţ, căruia îi datorăm succesul nostru de acum. Muncitorii îl ascultau cu Interes, dornici să deprindă la rândul lor înalta măestrie a oţelarilor sovietici. Erau, ce-i drept, şi câte unii care spuneau că şarjele rapide scurtează viaţa cuptorului şi alte aseme­nea vorbe neîntemeiate. Rezultatele obţi­nute în muncă au spulberat rând pe rând aceste păreri greşite Cuptorul lui Garaş devenise un cuptor­­şcoală. Aici, nu numai că şarjele se elabo­rau într’un timp aproape pe jumătate mai scurt ca la celelalte cuptoare, dar şi func­ţionarea cuptorului intre reparaţii a fost prelungită. S'au ridicat şi alţi oţelari : Căpuţan Ion, Jemănaru Adam, Rădulcă Petre şi mulţi alţii, meşterii de azi al şarjelor rapide. Sub conducerea organizaţiilor de partid, meto­da lui Matulineţ s-a extins în întregul sec­tor siderurgic. La Hunedoara, la „Oţelul Roşu”, oţelarii aplicau deasemeni acea­stă metodă. Mii de tone de oţel au fost elaborate peste plan în ultimii ani, datorită aplicării acestei metode. In 1951, producţia de oţel a crescut cu 15,7% faţă de 1950. A crescut în mod simţitor şi productivitatea muncii. In pri­mul semestru al anului trecut, productivi­tatea muncii a crescut cu 4,3% faţă de plan. In trimestrul al Xl-lea, productivita­tea muncii în sectorul siderurgic a sporit cu 12,3% în întreprinderile aparţinând Direcţiei generale a siderurgiei, iar la Sovrommetal-Reşiţa, unde metoda lui Ma­tulineţ a fost aplicată pe scară largă, pro­ductivitatea muncii a crescut cu 26% pe trimestrul 111, faţă de trimestrul corespun­zător al­­anului 1950. Aplicarea metodei Matulineţ a contribuit la obţinerea de succese şi în ceea ce priveşte reducerea consumurilor specifice, permiţând astfel scăderea preţului de cot cu 1,7% pe în­treaga siderurgie faţă de sarcina trasată. In lupta pentru realizarea măreţelor sar­cini ale cincinalului, pentru întărirea con­tinuă a leului nou, metodele rapide de lu­cru ale stahanoviştilor sovietici iau o tot mai mare desvoltare. „La noi, la uzinele „23 August“ — ne scrie unul din­ corespondenţii „Scânteii" — tânărul maistru oţelar Patrîchi Niculae, lucrând după metoda stahanovistului so­vietic Matulineţ, a reuşit să reducă la ju­mătate timpul de elaborare a şarjelor. El şi-a luat angajamentul să sprijine extinde­rea acestei metode în vederea ridicării ne­contenite a productivităţii muncii, a scă­derii preţului de cost, în vederea consoli­dării noului nostru leu". La Reşiţa, stahanovistul Bala Bârsan Dă­nilă, lucrând după metoda stahanovistului sovietic Matulineţ, a dat în luna ianuarie cu 9,5% mai mult oţel faţă de s­arcinile ce-i reveneau Echipa prim-topitorului Olah Ştefan, de la combinatul siderurgic „Gh Gheorghiu-Dej" a obţinut cei mai buni in­dici de utilizare a cuptorului Lucrând după metoda Matulineţ, el a reuşit să pro­ducă cu 29 kg. mai mult oţel pe oră şi pe metru pătrat suprafaţă vatră de cuptor. ★ „Zilele acestea am obţinut o nouă victo­rie în producţie în lupta pentru întărirea noului leu. Lucrând după metoda stahano­vistului sovietic Bâkov, de tăiere rapidă a metalelor, realizez o producţie de trei ori mai mare faţă de realizările mele din tre­cut. Succese asemănătoare au obţinut şi ceilalţi strungari care aplică în uzina noa­stră această metodă". Aşa îşi începe scrisoarea sa către „Scânteia" strungarul stahanovist Vasu Nicolae, de la uzinele „Timpuri Noi”. El este unul din miile de strungari care, a­­plicând metoda sovietică de tăiere rapidă a metalelor, Bâkov-Bortkevici, realizează o productivitate sporită a muncii. „Cu toate succesele obţinute până acum, — scrie în continuare tovarăşul Vasu — în uzina noastră mai sunt încă posibilităţi în vederea extinderii metodei de tăiere rapidă a metalelor. In măsura în care con­ducerea întreprinderii noastre şi comitetul de întreprindere se vor ocupa mai intens de această chestiune, colectivul fabricii noastre va obţine noi şi însemnate victorii pe drumul sporirii productivităţii muncii şi al scăderii preţului de cost al produselor". In anul 1951, industria noastră grea, şi mai cu seamă industria construcţiei de ma­şini, ramură nouă în economia naţională a luat un mare avânt. Muncitorii şi teh­nicienii din aceste întreprinderi, îndru­maţi de organizaţiile de partid şi sprijiniţi de comitetele sindicale, îşi însuşesc şi a­­plică tot mai larg în întrecerea socialistă metoda de tăiere rapidă a metalelor. Ca urmare a acestui l­ucru, viteza de tăiere a crescut în anul trecut — pe întreaga ramură a construcţiilor de maşini — cu 15%. Numeroşi strungari, ca Matei Ni­culae şi Perşa Gheorghe de la „23 Au­gust”, Economu Aristide şi Cosma Va- Ieriu de la „Vulcan" etc., au atins o viteză de tăiere de 600-650 metri şpan pe mi­­nut, de câteva ori mai mult decât în tre­cut. Tovarăşul Kobany Gheorghe de la „Flamura Roşie” a realizat o viteză de tăiere de 740 m şpan pe minut, iar sta­­hanovistul Vasilache Constantin, unul dintre cei mai buni strungari din ţară, a ajuns la o viteză de tăiere nemaiîntâlnită la noi, reuşind să realizeze singur în 1951 sarcinile de plan care reveneau un­ui număr de 10 strungari. „Din toate pu­terile lupt să dau patriei mele produse cât mai multe, de bună calitate şi la un preţ tot mai scăzut — scrie el „Scânteii" — bucu­ros că în acest fel pot să aduc şi eu o con­tribuţie la desvoltarea economiei naţionale pe calea socialismului, la marea cauză a păcii“. Munca entuziastă a zecilor de mii de muncitori şi tehnicieni cuprinşi în între­cerea socialistă, succesele obţinute prin aplicarea şi extinderea metodei de tăiere rapidă a metalelor, au contribuit din plin la realizarea înainte de termen a planului de producţie în ramura construcţiei de maşini, au făcut ca productivitatea muncii să crească simţitor. într’un singur tri­mestru — trimestrul III al anului 1951 — productivitatea muncii a crescut în a­­cest sector cu 28% faţă de trimestrul corespunzător al anului 1950. ★ Lucrând cu însufleţire pentru îndeplini­rea sarcinilor de mare răspundere ce ie stau în faţă in cadrul cincinalului, minerii Văii Jiului folosesc pe scară tot mai largă metoda de lucru a minerului stahanovist Ivan Golovin din Bazinul Kuznețkului. A­­plicată pentru prima dată la începutul anu­lui trecut la Lupeni, metoda a dat rezultate din cele mai bune Aplicând această me­todă, echipele de mineri au ajuns de la 1.37 m., cât înaintau în medie zilnic, la în­ceputul anului 1951, la o înaintare de 2,2 metri în luna Martie 1951, pentru ca mai târziu să realizeze zilnic o medie de înain­tare de 3,4 metri. Rezultatele obţinute în urma aplicării metodei Golovin nu au la bază o creştere a eforturilor fizice al­e minerilor, ci folosirea din plin a timpu­lui de lucru, ca urmare a îmbună­tăţirii necontenite a organizării muncii. „La mina Petri­la — ne scrie tov ing. Ion Mureş­an — echipele care au a­­puicat metoda Golovin au reuşit să ex­tragă cu 30—40 tone cărbune mai mult pe zi, faţă de sarcinile de plan, sporind productivitatea muncii cu aproape 14%. Ca urmare a creşterii producţiei şi produc­tivităţii muncii, minerii îşi îmbunătăţesc necontenit câştigurile. Fiecare miner care lucrează după această metodă şi-a îmbună­tăţit simţitor câştigul lunar. Minerii Văii Jiului văd în metodele de lucru ale str.ha­noviştilor sovietici o înaltă pildă de felul cum trebue să-şi organizeze mun­ca, pentru ca strădaniile pe care le depun în folosul întăririi şi sporirii puterii patriei să dea roade cât mai însemnate şi cât mai bogate. Din păcate, însă, la mina noastră Petrila, nu există o permanentă preocupare din partea conducerii administrative şi a unor comitete de întreprindere în vederea creă­rii celor mai bune condiţii pentru extinde­rea acestor metode, a metodei Golovin în primul rând". ★ Şi în schelele petrolifere aplicarea me­todelor sovietice, şi anume metoda foraju­lui rapid şi metoda mutării turlelor fără demontare, duc la creşterea continuă * * productivităţii muncii. „Muncitorii şi teh­nicienii oficiului de foraj din schela Băicoi — ne scrie maistrul sondor N. Tuţea — obţin rezultate importante dând tot mai mulţi metri foraţi peste plan. Lucrând după metoda sovietică a forajului rapid, echipele maiştrilor sondori Păun C-tin, Rina Ion şi Cioblea Nicolae de la sonda 68 Ariceşti au reuşit să foreze în 10 zile cu 58,60 metri mai mult faţă de sarcinile programate". Iar tov. Moroianu Sebastian de la schela petroliferă Berea, ne scrie : „Brigăzile de foraj ale tineretului de la sonda Nr. 12 Be­­ciu, folosind din plin în întrecerea socia­listă metoda sovietică de foraj rapid au săpat în luna ianuarie cu 243 metri mai mult faţă de sarcinile de plan. Printre cei dintâi care s-au evidenţiat în această acţiu­ne a fost sondoriţa Secuia Ecaterina". In semnate realizări au obţinut şi muncitorii şi tehnicienii trustului Nr. 6. In prima ju­mătate a anului trecut aceştia rămăseseră sub plan cu peste 20.000 de metri de foraj. Munca politică desfăşurată printre mun­citori şi tehnicieni a făcut ca mulţi dintre ei să aplice în întrecerea so­cialistă metodele rapide de lucru. Bri­găzile conduse de stahanoviştii Popa Ion, Prunache Timoftei, Enescu Gheorghe şi alţii, aplicând metoda forajului rapid au reuşit să ridice productivitatea muncii, să foreze în acelaş timp un număr mai mare de metri, reducând astfel la jumătate timpul necesar pentru forarea unei sonde. Muncind cu hotărîre în întrecerea socialistă, învă­ţând mereu din bogata experienţă a sta­hanoviştilor sovietici, ei au reuşit să recu­pereze rămânerea în urmă, iar planul de foraj pe acest trust să fie nu numai reali­zat dar chiar şi depăşit. O mare importanţă în ridicarea produc­ţiei de ţiţei o are şi aplicarea metodei mu­tării rapide a turlelor Astăzi, această me­todă e­te aplicată de tot mai mulţi munci­tori petrolişti iar succesele sunt din ce în ce mai îmbucurătoare Despre asemenea succese vorbeşte în scrisoarea sa tov. Gheorghe Marin de la Moreni El scrie ■ „Tov. Nicolae Secăreanu, stahanovist din schela noastră, a mutat în primele zile ale iunii Februarie două turle de sondă fără a le demonta. In afară de economiile reali­zate, economia care contribue la întărirea noului nostru leu prin mutarea acestor turle nedemontate s’a creat posibilitatea ca două sonde din schela noastră să poată în­cepe forajul cu câte 10 zile înainte de ter­menul programat". Dragostea şi devotamentul cu care au luptat şi luptă muncitorii şi tehnicienii pe­trolişti, ajutorul sovietic multilateral şi a­­plicarea metodelor rapide de lucru ale sta­hanoviştilor sovietici au contribuit din plin ca, pentru prima dată, planul de ex­tracţie şi prelucrare a ţiţeiului să fie în­deplinit în 1951 înainte de termen, la 21 Decembrie. ★ In sectorul construcţii, sector deosebit de important în desvoltarea economiei pa­triei noastre, peste 3.000 de zidari lu­crează astăzi după metodele de zidărie ra­pidă ale stahanoviştilor sovietici Orlov şi Koroliov. Numele tovarăşilor Stamate Gheorghe, Schnell Iosif şi alţii, care lucrează după aceste metode şi depă­şesc de câteva ori sarcinile zilnice de plan, sunt cunoscute astăzi oamenilor mun­cii din patria noastră. Aplicarea metodelor rapide de lucru dă­­posibilitatea unor sec­toare întregi din ramura construcţiilor să obţină succese deosebite în ridicarea pro­ductivităţii muncii La „Sovromconstruc­­ţii" Nr. 3, unde 83% din muncitori şi teh­nicieni aplică metodele sovietice de zidărie rapidă, productivitatea muncii a tre­cu­t în anul 1951 cu 13,3% faţă de sarcinile de plan. In acţiunea de aplicare şi extindere a metodelor rapide de lucru mai există însă lipsuri însemnate. Unele conduceri de în­treprinderi nu se preocupă îndeajuns să creeze cele mai prielnice condiţii pentru aplicarea acestor metode. La uzinele „Steaua Roşie", de pildă, unde nici con­ducerea administrativă, şi nici organizaţia de partid şi comitetul de întreprindere nu s’au preocupat îndeaproape de această pro­blemă. prea puţin, strungari aplică metoda de tăiere rapidă a metalelor, deşi şi aici muncitorii manifestă un viu interes pentru aplicarea acestei minunate metode in toate întreprinderile, organizaţiile de partid sunt chemate să desfăşoare o in­tensă muncă politică în vederea aplicării şi extinderii metodelor rapide de lucru Ele au datoria să îndrume comitetele de între­prinderi şi conducerile administrative ca acestea să organizeze cursuri speci­ae, care să pregătească pe muncitori în vederea aplicării metodelor rapide de lucru, să organizeze schimburi de experienţă şi expuneri ale stahanoviştilor şi fruntaşilor în producţie care lucrează după aceste metode, să popularizeze larg succesele obţinute, etc Aplicarea metodelor rapide de lucru ale stahanoviştilor sovietici constitue un spri­jin hotărîtor în ridicarea producţiei şi pr­oductivităţii muncii în fiecare sector in­dustrial, o pârghie principală în lupta pen­tru întărirea noului nostru leu, pentru des­voltarea economiei naţionale. NICOLAE BIVOLU Nr. 2288 Strălucitul spectacol de circ al Ansamblului artistic al tineretului din R. P. Chineză Programul de circ prezentat în Sala Sporturilor (Floreasca) de Ansamblul ar­tistic al tineretului din R. P. Chineză a stârnit entuziasmul şi adânca admiraţie a miilor de spectatori. Atleţi şi acrobaţi de­săvârşiţi, tinerii artişti chinezi au executat cu o mare măestrie, cu uimitoare agili­tate, precizie şi armonie în mişcări, n­u­meroase figuri, deosebit de grele şi foarte variate, figuri care îmbină diversele cate­gorii tradiţionale de exerciţii ale circului chinezesc: jocuri cu arme şi unelte de pro­ducţie, jocuri cu obiecte casnice, exerci­ţii gimnastice, scamatorii. In primu­l număr al programului „Meteorit de apă”, cele două vase cu apă agăţate la capetele unei frânghii cu care artiştii chinezi Gian Tin-suni şi Cen Bai-lui, execută cu o mare repeziciune mişcări din cele mai complicate, fără ca nicio picătură de lichid să se verse, simbolizează o armă străve­che a poporului chinez: cu sute de ani în urmă, în locul vaselor cu apă, luptătorul agăţa de frânghie două greutăţi de fier­­pe care Ie rotea în jurul lui, împiedicând astfel duşmanul să se apropie Deasemeni suliţa din cel de al doilea număr intitulat „suliţa sburătoare”, îşi are p­agina într’un fel de greblă foarte veche, devenită apoi arm­ă de luptă. „Suliţa sburătoare" face impresia uluitoare că se mişcă singură în jurul corpului ar­tistului. Van Tin-ivant, care execută acest număr, atinge suliţa doar din când în când, uşor, aproape im­perceptibil, cu degetele, cu capul, cu spa­tele, în mişcări suple, calme şi sigure. Cu deosebită emoţie şi uimire au privit spectatorii numărul „In leagăn", executat de Cjan Go-şen şi Cjan Go-dun. Pe o masă este aşezat orizontal un cilindru, iar dea­supra lui o scândură pe care sunt înălţate două mese suprapuse. In vârful acestei complicate şi fragile construcţii, cei doi artişti execută cu o mare precizie figuri acrobatice extrem de grele, legănându-se deoparte şi de alta a cilindrului. „Jonglerie în grup", număr executat de Cen Lo­ben şi Ion Ven­inalu, reprezintă o tradiţie străveche şi anume, mânuirea cu iscusinţă şi graţie a obiectelor casnice (ceşti, farfurii, pahare, sticle), tradiţie pe care poporul a desvoltat-o într-o adevărată artă. Ropote de aplauze au izbucnit în mo­mentul în care, în sunetele unui marş, unul dintre tinerii artişti chinezi a pornit în pasul de defilare tradiţional al poporului chinez, purtând în dinţi o sti­clă de pe fun­dul căreia se înalţă patru beţişoare care la rândul lor susţin picioarele unei mere încărcate cu un întreg serviciu — pomiera cu fructe, farfurii, păhărele cu ouă. Cu aceeaşi măestrie, în nu­mărul „Farfu­riile sburătoare”, Ini lui-hun şi Liu In-ţin au executat exerciţii acrobatice, în timp ce în fiecare mână ţineau câte trei inere pe vârful cărora se învârteau farfurii. In „Acrobaţii pe biciclete" executat de Tzin E-ţin, Tzin Ju-ţin şi Tzin Su-ţin, spectatorii au admirat ingeniozitatea exer­­ciţiilor şi agilitatea cu care artiştii le exe­cută, înfrângând parcă toate legile echili­brului. In spectacolul prezentat de către An­samblul artistic al tineretului din R. P. Chineză, oamenii muncii din ţara noastră au putut cunoaşte înaltul nivel la care poporul chinez a ridicat circul, în care măestria acrobatică se îmbină armonios cu frumuseţea şi varietatea costumelor, cu acompaniamentul muzical al minunatelor cântece populare. Deşi circul chinezesc are o tradiţie îndelungată, de peste 1000 de ani, el a fost dispreţuit de fostele clare stă­­pânitoare, care urau creaţiile poporului. Abia după instaurarea Republicii Popu­lare Chineze s-au ivit condiţiile prielnice unei mari desvoltări a acestei minunate arte populare, îmbogăţite şi perfecţionate veacuri dearândul, artă care exprimă cu strălucire inventivitatea şi vigoarea, cura­jul şi perseverenţa marelui şi eroicului popor chinez. ILEANA VRANCEA Mai multă atenţie activităţii căminelor culturale din raionul Brăila BRAILA (dela corespondentul nostru).— Au trecut mai bine de două luni dela apariţia Hotărîrii Consiliului de Miniştri cu privire la întărirea activităţii cămine­lor culturale. Cu toate acestea, în raionul Brăila mai există mari lipsuri în ceea ce priveşte aplicarea acestei Hotărîri Comitetul executiv al sfatului popular raional s-a mulţumit să stabilească unele măsuri pentru reorganizarea muncii cultu­rale, pentru dotarea căminelor cu mobilie­rul necesar şi aprovizionarea lor cu com­­bustibil, etc., fără, însă, a socoti că e ne­cesar să treacă şi la înfăptuirea măsurilor stabilite. In unele locuri, cum ar fi, de pildă, în comuna Movila Miresei, colectivul de con­ducere al căminului cultural a studiat cu atenţie Hotărîrea Consiliului de Miniştri, şi a luat chiar în luna Decembrie o serie de măsuri menite să îmbunătăţească acti­vitatea culturală. Directorul căminului Iov Plopeanu, s-a îngrijit de amenajarea unei scene, de repararea uşilor şi faţadei sediu­lui, de înzestrarea bibliotecii cu cărţi noi In perioada Decembrie-Februarie, la cămin s-au organizat — cu sprijinul S.R.SC. şi A.R.L.U.S. — 8 conferinţe, având drept scop popularizarea metodelor agrotehnice Deasemenea, membrii din colectivul de conducere au organizat în timpul ierni­ cercuri de istorie, geografie şi cooperaţie. Munca rodnică a activiştilor căminului nu a fost însă sprijinită de comitetul exe­cutiv al sfatului popular din această co­mună, care, contrar prevederilor Hotărîrii Consiliului de Miniştri, nu a asigurat ilu­minatul căminului, nu s’a îngrijit de repa­rarea acoperişului căminului şi de procu­rarea mobilierului necesar Comitetul executiv al sfatului popular raional nu s'a îngrijit ca Hotărîrea să fie cunoscută de toate sfaturile populare co­munale şi de colectivele de conducere ale căminelor culturale. Membrii Co­mitetului executiv al Sfatului popular din comuna Scorţaru Vechi şi directorul, că­minului cultural, de pildă, nici nu au auzit măcar că există o asemenea Hotărîre Că­minul cultural din Scorţaru Vechi e insta­lat într'un local necorespunzător, n’are mo­bilier, nu e aprovizionat cu petrol pentru iluminat, geamurile dela uşi şi ferestre sunt sparte, iar aparatul de radio nu func­ţionează de o lună de zile. Căminul cultural din comuna Scorţaru Nou stă aproape tot timpul închis. Pu­ţinele bănci pe care le avea au fost împru­mutate la diferite nunţi şi baluri şi s’au pierdut. Nici în comuna Valea Cânepii situaţia nu este mai bună. Pentru ca activitatea culturală să nu stagneze complect, direc­torul căminului aduce uneori de acasă lemne pentru încălzirea localului. Tov. Costică Bălan preşedintele Comitetului e­­xecutiv al Sfatului popular din Valea Câ­nepii nu cunoaşte sarcinile trasate de Ho­tărîre şi are o atitudine cu totul nejustă faţă de munca culturală El se mulţumeşte să spună în legătură cu aceasta „Avem alte treburi d­e făcut. Dacă o să le tenninam, ne vom ocupa şi de munca culturală" Această stare de lucruri se datoreşte a­­titudinii de neîngăduit a Comitetului exe­cutiv al Sfatului popular raional Brăila, care a nesocotit Hotărîrea Consiliului de Miniștri cu privire la activitatea căminelor culturale, călcând astfel disciplina de stat. Comitetul de partid al raionului Brăila are datoria să îndrume mai temeinic și să tragă la răspundere Comitetul executiv al Sfatului popular raional pentru faptul că nu respectă în totul Hotărîrea Consiliului de Miniştri cu privire la întărirea şi des­­voltarea activităţii căminelor culturale.

Next