Scȃnteia, noiembrie 1953 (Anul 22, nr. 2808-2832)
1953-11-01 / nr. 2808
Nr. 2808 COMUNICAT Spionii şi teroriştii paraşutaţi de serviciul de spionaj american Tănase Alexandru, Popovici Mircea, Golea Ion, Sarcaaa Ion, Tolan Ion, Pop Gavrilă şi complicii lor la crima de trădare de patrie Tartner Erich, Buda Ion, Corlan Aurel, Dincă Gheorghe, Iuhász Ion, Cosma Ion, vlad Mihai Vasile, condamnaţi la moarte de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, la 12 octombrie 1953, au făcut cerere de graţiere. Prezidiul Marii Adunări Naţionale a respins cererea de graţiere. Sentinţa Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti a fost executată. (Agerpres) Pătrunde tot mai mult radio-ul în casele oamenilor muncii Preocupat de satisfacerea cerinţelor culturale ale oamenilor muncii, Comitetul executiv al Sfatului popular al oraşului Oradea a instalat nu demult, în cartierele muncitoreşti loşia şi Velenţa, 2 staţiuni de radiofloane. Totodată, unităţile de lucru ale PTT Oradea au instalat 1550 de difuzoare. Cerinţele fiind mari, comitetul executiv a! sfatului popular orăşenesc a mai aprobat instalarea a încă 400 de difuzoare. O parte din acestea au şi intrat în funcţiune. In afară de emisiunile postului de radio Bucureşti, la staţiunile de radioficare din cartierele loşia şi Velenţa se transmit programe locale în limbile maghiară şi română. In cadrul acestor programe — elaborate de către comitetele de redacţie ale staţiunilor — sunt popularizate prevederile legii electorale, se citesc articole din ,,Scânteia" și din prese locală, etc. Odată la două săptămâni, taraful ,,Danko Piște" dă concerte de muzică populară. RECENZIE „Pentru pace trainică, pentru democraţie popularătu Nr. 44 (260) A apărut numărul 44.260 al ziarului ,, Pentru pace trainică, pentru democraţie populară !“ — Organ al Biroului Informativ al Partidelor comuniste şi muncitoreşti. Articolul de fond: „Să întărim unitatea naţională şi internaţională a oamenilor muncii", este consacrat hotărtrilor celui de al II-lea Congres Mondial al Sindicatelor. In articol se subliniază însemnătatea cu adevărat extraordinară a Congresului Sindicatelor, însemnătate ce izvorăşte din faptul că el a elaborat un vast program de luptă oglindind aspiraţiile şi năzuinţele vitale ale tuturor oamenilor muncii care doresc pace şi bunăstare. Principalul mijloc pentru înfăptuirea acestui program, a arătat Congresul, este unitatea naţională şi internaţională a clasei muncitoare, unitatea de acţiune a tuturor oamenilor muncii. Planurilor agresive ale aţâţătorilor de război Congresul le-a opus un program de sprijinire, prin toate mijloacele, a mişcării popoarelor pentru pace, securitate Internaţională şi Independenţă naţională. Exprimând năzuinţa profundă a oamenilor muncii din toate ţările spre unirea forţelor lor, Congresul a demascat pe scizioniştii mişcării muncitoreşti internaţionale şi naţionale şi a chemat oamenii muncii să pună capăt sciziunii artificiale create în ultimii ani să se unească, să desfăşoare o campanie pentru unitatea de acţiune a clasei muncitoare. Deosebit de puternic, se spune în articol, a răsunat la Congres, glasul popoarelor asuprite din colonii. Oamenii muncii din aceste ţări luptă pentru lichidarea sistemului colonial, pentru satisfacerea revendicărilor lor vitale, pentru independenţă naţională. In articolul de fond se subliniază deasemeni însemnătatea deosebit de mare a Apelului Congresului către oamenii muncii de a Intensifica lupta pentru pace, de a sprijini lupta oamenilor muncii din Germania pentru zădărnicirea tratatelor de la Bonn şi Paris, pentru încetarea războiului criminal al colonizatorilor din Vietnaim. Congresul a chemat organizaţiile sindicale din toate ţările să facă cunoscute maselor largi hotărîrile sale şi să obţină prin toate mijloacele înfăptuirea lor. Ziarul publică Integral textul Manifestului celui de al III-lea Congres Mondial și Sindicatelor ,adresat oamenilor muncii din întreaga lume, Apelul adresat muncitorilor, muncitoarelor și sindicatelor din Europa precum și expunerea prescurtată a hotărîrilor Congresului. Sub titlul „Pentru o schimbare a politicii, pe care o doreşte şi o va impune poporul Franţei" este publicată cuvântarea secretarului general al Partidului Comunist Francez, Maurice Thorez, la şedinţa de închidere a Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Francez din ziua de 23 octombrie 1953. „Nimic nu este mai important şi mai urgent, a spus Thorez, decât unirea tuturor francezilor adevăraţi pentru zădărnicirea tratatelor de la Bonn şi Paris". in continuare Thorez a arătat că tendinţa este o schimbare totală a politicii Franţei trebuie să-şi găsească expresia în întărirea unităţii şi în intensificarea luptei tuturor forţelor naţionale şi democratice, că unitatea clasei muncitoare este condiţia înfăptuirii unei asemenea unităţi la vederea luptei. In articolul.,,Adenauer calcă pe urmele lui Hitler“, preşedintele Comitetului Cern tral al Partidului Socialist Unit din Germania, Wilhelm Pieck, demască politica externă şi internă a guvernului lui Adenauer şi metodele de înfăptuire a acestei politici, arătând că ele au un caracter fascist, că sunt copiate după metodele hitleriste de activitate antipopulară. In articolul său, Wilhelm Pieck cheamă la exprimarea solidarităţii cu luptătorii pentru pace din Germania occidentală, care luptă împotriva cursei înarmărilor şi a terorii regimului lui Adenauer, pentru rezolvarea paşnică a problemei germane. Ziarul_e publică articolele: „Noul an şcolar în învăţământul de partid în Po Iunie" de A. Starewiecz, „Două linii în dezvoltarea economică mondială" de László Ha.) şi recenzia lui P Cuţohin despre cartea ziaristului american Gunther Stein ,.O lume creată de dolari". Ziarul publică deasemeni grupajul „In partidele comuniste şi muncitoreşti“, un articol redacţional consacrat, hotărîrilor Consiliului de Miniştri al U.R.S.S. şi ale Comitetului Central al P.C.U.S. „Cu privire la măsurile pentru dezvoltarea continuă a comerţului sovietic“ şi „Cu privire la lărgirea producţiei de mărfuri industriale de larg consum şi îmbunătăţirea calităţii lor", un grupaj cu privire la pregătirile în vederea celei de a 36-a aniversări a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie în ţările de democraţie populară şi în ţările capitaliste, informaţii din diferite ţări, „Note politice" de Jan Marek, precum şi alte materiale. SCÂNTEIA Săptămâna teatrului sovietic In cadrul Lunii Prieteniei Româno-Sovietice, pe scenele teatrelor din ţara noastră se va desfăşura intre 1 şi 7 Noembrie „Săptămâna teatrului sovietic". In „Săptămâna teatrului sovietic“, pe scenele teatrelor din Bucureşti, spectatorii vor putea asista la spectacolele cu piese ca „Vassa Jelezanova", ,,Liubov Iarovaia” „Zori deasupra Moscovei", „Floarea purpurie“, „Trei surori", „Revizorul", „Două lagăre", „Voi trăi mereu", „Platai Crecet” și multe altele. In aceeași perioadă, teatrele din provincie vor da spectacole cu numeroase piese sovietice. Teatrul de Stat din Timişoara — secţia română — va juca „Nunta lui Crecinschi", „Maşenca" şi „Crângul de călini", iar colectivul secţiei maghiare va interpreta piesa „Familia lui Allan“ . Teatrul de Stat din Arad va da reprezentaţii cu piesele „Cale liberă" şi „Familia lui Allan" . Teatrul Naţional din Cluj va juca „Crângul de călini”, „Viaţă nouă”, „Năframa de mătase" şi „Cei din urmă", iar Teatrul Maghiar de Stat din Cluj „Vassa Jeleznova“, „Lupii şi oile" şi „In stepele Ucrainei". Spectacole cu piese din dramaturgia clasică rusă și sovietică vor fi prezentate deasemeni pe scenele altor teatre. (Agerpres) Săptămâna muzicii sovietice la posturile de radio Dintre numeroasele manifestări artistice şi culturale ce se desfăşoară în ţara noastră cu prilejul Lunii Prieteniei Româno-Sovietice face parte şi Săptămâna muzicii sovietice, care se va desfăşura între 1 7 Noembrie, prin emisiuni ale posturilor noastre de radio. In cadrul acestor emisiuni, oamenii muncii din ţara noastră vor putea asculta 7 concerte, cuprinzând lucrări din cele mai diferite genuri muzicale: muzică populară, simfonică, muzică de cameră, de operă, muzică de estradă şi cântece de masă, în interpretări de o deosebită valoare artistică. Primul concert din cadrul Săptămânii muzicii sovietice va fi transmis astăzi 1 Noembrie, la ora 18:50, pe lungimea de undă 351 m. In această emisiune, ascultătorii vor putea cunoaşte creaţiile muzicale ale popoarelor din Uniunea Sovietică, în interpretarea unor mari ansambluri corale şi instrumentale. Luni 2 Noembrie, la ora 17, va fi transmis pe aceeaşi lungime de undă cel de al II-lea concert, tachinat muzicii simfonice sovietice ; el va cuprinde „Uvertura solemnă“ de Glier, scrisă de compozitorul sovietic cu prilejul celei de a 20-a aniversări a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, „Suita turcmenă” de V. Muhatov ş.a. (Agerpres) --------- Vizitele delegaţiei sovietice • Sâmbătă dimineaţa, Sofia Vladimirovna Berseneva-Ghiaţintova, regizor principal al Teatrului de Stat din Moscova „Comsomo lui leninist", artistă a poporului din R.S F.S.R. laureată a Premiului Stalin, şi Natalia Artiemievna Rovnaia, referent principal al VOCS-ului, au fost oaspeţii Institutului de Teatru „I. L. Caragiale". Membrii delegaţiei au fost întâmpinaţi de tov. Costache Antoniu, directorul Institutului de Teatru „I. L. Caragiale", şi de numeroşi profesori. Cu această ocazie, Sofia Vladimirovna Berseneva-Ghisiţintova a asistat la orele de curs ale grupei I-a din anul II al Facultăţii de Artă Dramatică. Apoi, Sofia Vladimirovna Berseneva- Ghiaţintova a ţinut în faţa studenţilor şi profesorilor Institutului de Teatru „I. L. Caragiale" o conferinţă intitulată „Despre Stanislavschi şi sistemul lui". (Agerpres) Primele impresii despre o carte de nou Am avut pe stradă un cireş. Se jucau copiii într’o zi de Mai sub crengile ca nişte braţe încărcate de flori. Treceau tineri cu primul zâmbet de iubire înflorit pe buze. Era soare. Adierea caldă îşi trecea degetele prin părul trecătorilor Deodată, s'a stârnit o furtună. Nu un ropot de primăvară de câteva minute, ci un vârtej nemaipomenit, apoi o ploaie cu piatră. Copiii s’au dus care încotro. Florile s’au scuturat. Tinerii s’au risipit. Pe strada mea a rămas un cireş fără flori, fără primăvară. Mulţi ani, tragedia florilor in furtună mi-e rămas săpată fără să ştiu în cine ştie ce ungher al sufletului, ţâşnind deodată înaintea mea, odată Cu lectura primelor pagini din „Tânăra Gardă". N'aveam în faţă un simplu pom in floare. Aveam un buchet de flori crescute într’un oraş de pe malurile Donului. Uliana Gromova, codana sveltă, cu bluza albă ca nufărul ape! ; Serghei cel îndrăzneţ ; Oleg cel cumpănit; Valea cea câlmă şi bună ; Sala cea arsă de soare , deschid romanul în canel. Fadeev dezvăluie nemărginita bogăţie sufletească a eroilor săi. Anotimpul in care aceste flori se oglindeau în apele Donului, în primele pagini ale cărţii, era toamna. Dar primăvara trăia în toată viaţa lor. Pe fereastra deschisă a primăverii tinerilor a năvălit deodată un vârtej nemaipomenit ....când ei absolviră şcoala şi îşi luară rămas bun ".De la profesori şi de la organizaţiile lor de Comsomo! războiul îi privi drept în ochi". Şi totuşi, nici retragerea vremelnică a armatelor sovietice, nici ocupaţia hitleristă nici arestările şi uciderile în masă nici temniţele şi ştreangurile nau putut frânge lujerele florilor din Crasnodon Departe de mine gândul că aş putea analiza şi cuprinde măcar în parte, problemele ridicate, de această carte clasică a literaturii sovietice. Ediţia a doua, prelucrată şi îmbogăţită, abia a ieşit de sub tipar. *) Ceea ce scriu este însă expresia *) „Tarnia Gardă” de A. Fadeev, roman, ediţia a Il-a. Editura tineretului. VERONICA PORUMBSCU imediată a sentimentelor ce mi le-a trezit buchetul proaspăt cules al „Tinerei Gărzi“. Care este taina rezistenţei la furtună a acestor flori, care este tainavitejiei tinerilor în faţa celor mai cumplite torturi, în faţa morţii chiar 7 Firul întregii cărţi, în forma ei cea nouă, este povestea fără seamăn a rezistenţei tinerilor din Donbess, legată strâns cu lupta cea mare a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Tinerii aceştia au crescut sub privegherea partidului, pe un pământ unde omul nu mai este demult rob omului, unde lanţurile au fost rupte în luptă, acum aproape treizeci şi şase de ani, prin Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie. Ajunşi sub ocupaţie în orăşelul pierdut în stepă, ei se află deodată faţă în faţă cu cea mai barbară sclavie : fascismul. Pentru ei, problema de viaţă şi de moarte „a fi sau a nu fi" se pune cu o ascuţime sălbatică Născuţi într’o lume întemeiată dela Revoluţie încoace, pe adevăr, pe libertate, pe dreptate — într’o lume a omului — ei se văd deodată prăbuşiţi într'o lume a fiarei. Crescuţi „în atmosfera curată şi râvna de a deveni mai buni" în care „orice argument grosolan al forţei era de neconceput, ca şi un furt o crimă, sau o călcare de jurământ” ei se pomenesc într’alta lume, în care furtul, crima, călcarea de jurământ devin legi. Cum răspund tinerii din Crasnodon Innebării cruciale : „a fi sau a nu fi" ? Acceptă legile junglei sau luptă pentru lumea omului a valorilor a drepturilor sale? Oleg Coşevoi, Uliana Gromova, Vania Temnihov, Liubov Şevţova Serghei Tiulenin, Valia Borţ, Jora Arutuniaht, au biografii deosebite. Unii sunt ruşi veniţi la Ucraina, alţii ucrainieni din tată în fiu. Unii sunt fii de muncitori alţii de ţărani. Unora le mai trăeşte tatăl care le-a vegheat copilăria, alţii sunt orfani demult. Şi nu numai biografiile îi deosebesc, dar şi firile. Unul e repezit, altul învaţă să cumpănească acţiunile cu maturitatea unui luptător încercat; unul e duios, altul glumeţ; unul cu spirit practic, altul visător ; unul om de acţiune, altul îndrăgostit de poezie. Dar oricare le-ar fi biografia şi orice fire ar avea, tinerii aceştia răspund la întrebarea de răscruce, prin cuvintele rostite odată de Serghei Tiulennn, surorii sale Nadia: „Mai bine moartea, decât să ling cismele sau să stau cu mâinile’n sân !" Dar reacţia firească — trecerea la acţiuni curajoase izolate a acestor tineri, răspunsul exclusiv spontan al unor inimi curate care au început să bată într'o lume liberă de sclavie — n’ar fi fost deajuns ca numele lor să se sape în inimile noastre. Semnificaţia celor mai de seamă fapte eroice n'ar fi dat încă imaginea luptei desfăşurate organizat — şi tocmai de aceea eficace — de întregul popor. Forţa care a izbutit să înmănuncheze buchetul reacţiilor tinere, sincere, viteze, depăşeşte cu mult posibilităţile fiecăruia din eroi, luaţi în parte. Ea e aceeaşi forţă care luminează drumul popoarelor, asemeni inimii lui Dancu din povestirea lui Maxim Gonchi. Este partidul clasei muncitoare. In noua ediţie a „Tinerei Gărzi”, inima aceasta se aude până departe în spaţiu şi timp, răsunând în înălţimea idealurilor umane şi în adâncul sufletului eroilor. Şi este caracteristic pentru conştiinţa scriitorului sovietic că Al. Fadeev, cel care a conturat în „înfrângerea" unul din primele chipuri ale omului nou, şi-a refăcut o carte, de mare valoare, iubita, preţuită de polter, distinsă cu Premiul Statin de gradul I. A făcut-o pentru că, înţelegând critica exigentă dar caldă a cititorilor şi a presei, el a văzut că romanului îi lipsea imaginea puternică, limpede, a partidului, chipurile de neuitat ale comuniştilor, ale generaţiei mai vechi care a educat şi îndrumat pe tinerii luptători. El a găsit în critica aceasta prietenia adevărată pe care a zugrăvit-o în paginile cărţii — aspră şi caldă totodată. Studiile, discuţiile, consfătuirile, critica partidului i-au dovedit dragostea poporului întreg pentru „Tânăra Gardă" şi necesitatea de a ridica valoarea ideologică-artistică a romanului. Şi, ca un scriitor exigent faţă de sine, el a trecut de la Înţelegerea criticii, la refacerea primei ediţii. N’a fost vorba de simple modificări Fadeev a bătut din nou căile tinerilor din Donbass, şi, la faţa locului, viaţa i-a oferit elemente noi, dezvăluite abia după tipărirea primei ediţii. Autorul a creat capitole noi, figuri şi episoade noi, ţesute organic în canavaua cărţii. Partidul nu este o abstracţie, un crez. El se întrupează în oameni. Şi „Tânăra Gardă" 60 făureşte şi creşte. Îndrumată de Filip Petrovici Liutkcov care, împreună cu inginerul Baracov, urmează indicaţiile lui Ivan Feodorovici Proţenco, rămânând să conducă organizaţia de partid din ilegalitate. Sunt personagii care ne ajută să înţelegem mai bine nu numai vitejia şi victoria poporului sovietic, dar şi viaţa, acţiunile, caracterul tinerilor înfăţişaţi in carte. „Tânăra Gardă" apare acum ca o continuare firească a tradiţiei comuniştilor încercaţi. Pe Liutkov îl întâlneam doar episodic în prima versiune. Astăzi, nu numai că ocupă capitole întregi, dar devine, prin rolul lui, o figură centrală. Şeful secţiei mecanice de la Atelierele minelor din Crasnodon intrase în partid la moartea lui Lenin. Dar nu ni-l apropie numai vechimea „promoţiei" sale şi activitatea trecută de deputat. El găseşte, sub ocupaţie, energia şi mijloacele de a creşte oameni, de a-i maturiza pe tineri fără a le ştirbi din avântul tineresc Această calitate de „activist-educator” este — după cum spune Fadeev, caracterizând una din principalele trăsături ale comunistului —■ o necesitate firească, a doua sa natură. Proţenco, îndrăgit şi din prime ediţie, capătă noi proporţii in cea de a doua. Minunatul cunoscător şi organizator de oameni are în viaţa sa de familie — unită în ciuda chilometrilor şi timpului ce-i despart ,pe soţi în război — o tărie şi o delicateţe a sentimentelor care a depăşit nevoia unor „permanente manifestări exterioare". Ca „jarul sub spuză”, ele izbucnesc la zilele de cumpănă, la fel de tinere, la fel de înflăcărate, întărindu-i pe amândoi în lupta comună. Adâncirea caracterelor mature a antrenat şi modificări de structură Ea a îngăduit autorului să ridice de pe umerii tinerilor eroi poveri care le depăşesc vârsta lor. Oleg nu mai e, ca în prima ediţie, un luptător încercat, gata format la şaisprezece ani. E un comsomolist care se maturizează sub ochii noştri. Toate prefacerile a© structură şi caractere, de construcţie şi de amănunte, sunt semnificative. Şi câte învăţăminte ar putea trage un prozator din studiul comparativ al celor două versiuni ! Iar pentru cititorul ce-şi aminteşte prima formă a romanului, ediţia a doua înseamnă o carte nouă, mai bogată şi cu mai mul farmec. Un lucru e limpede : caracterele conturate ale comuniştilor creează suportul moral al acţiunii, fundalul pe care ea se desfăşoară. Acest fundal complex şi organizat, departe de a micşora dimensiunile eroilor, face să se proiecteze destinele lor cu toată amploarea unei tragedii antice şi cu toată bogăţia de idei şi sentimente a unor oameni sovietici. E patosul cărţii lui Fadeev. Primul volum ne face să iubim pe fiecare erou, sentimentele şi visele lui. Multe pagini s’au închinat în literatura universală acestui sentiment mare, puternic, înalt omenesc. Al. Fadeev a scris la paginile „Tinerei Gărzi” o adevărată odă a prieteniei. Cine ar putea uita refuzul Ulianei de a se evacua, atunci când prietena ei Velia nu are loc în căruţa cu care trebue să plece, deşi Valia o îndeamnă să se salveze? Când ar putea păni amintirea fericirii lui Serghei Tiulenin care, in drum spre locul de execuţie şi vlăguit de caznele îndurate, desface cu dinţii frânghia ce lega un tovarăş, făcând cu putinţă fuga lui . „Prietenie ! spune unul din eroii lui Fadeev. Câţi oameni pe lumea asta nu spun acest cuvânt, înţelegând doar o conversaţie plăcută la un pahar cu vin şi o îngăduinţă reciprocă pentru slăbiciunile lor. Dar ce legătură au toate acestea cu prietenia ? Nu, noi ne răfuim pentru orice, nu ne cruţăm deloc amorul propriu şi cu atât mai vârtos atunci când nu cădem de acord asupra unui lucru. Dar prietenia noastră nu face decât să crească, să devină mai matură, mai trainică". Sunt, am putea spune, dimensiunile sovietice ale sentimentului etern omenesc. Dragostea abia mijită a lui Oleg pentru Lena, ce se preface în ură când fata se „dă cu nemţii”, puternicul sentiment de iubire între Valia şi Serghei, relaţiile la fel de tinereşti după ani de căsnicie, gingaşe şi totodată mature, între Protenco şi Catia ni-i apropie şi mai mult pe eroi. Tinerii nu ştiu încă precis ce profesie îşi vor alege. Dar ştiu, ca Liuba, că într'un stat sovietic poţi deveni radiotelegrafist sau actor, inginer sau poet, fiindcă toate drumurile îţi sunt deschise. Durere şi revoltă Se naşte un cititor atunci când vede că nici dragostea mijită nu are timp să înflorească, nici focul sacru să ardă, luminând ! E durerea cititorului, e durerea omului care are copii sau fraţi, e durerea omului, atunci, când cele mai elementare sentimente omeneşti sunt călcate in picioare şi când vieţile tinere sunt retezate. Dar durerea e cu atât mai mare cu cât mamele adolescenţilor din „Tânăra Gardă” n’au mai apucat să-i mângâie o ultimă oară. Departe era Elena Nicolaevna Coşevaia, când Oleg îşi făcea în clădirea poliţiei din Rovenchi bilanţul scurtei sale vieţi . ..E drept că n'am decât şaisprezece ani, dar nu sunt vinovat că drumul meu în viaţă a fost atât de scurt... Ce poate să mă sperie ? Moartea ? Chinurile ? Toate acestea le voi putea indura... Desigur aş fi vrut să mor altfel, ca amintirea mea să rămână în inima oamenilor. Nu-i nimic insă, pot să mor şi aşa, neştiut de nimeni. Doar aşa ca mine mor acum milioane de oameni, şi ei tineri, şi ei îndrăgostiţi de viaţă. Ce aş putea să-mi reproşez ? N’am minţit şi n’am căutat In viaţă căi lăturalnice. Uneori am fost poate uşuratic, am avut chiar slăbiciuni, dar numai din pricina bunătăţii prea mari a inimii mele... Asta nu-i cine ştie ce vină la şaisprezece ani ! Nici fericirea care mi-a fost dată mie n’am cunoscut-o pe deplin. Şi totuşi, mă simt fericit ! Fericit că nu m am târit ca un vierme, ci am luptat... Mama îmi spunea întotdeauna : „Şoimul meu"... Nu, n'am să trădez cauza pentru care am luptat, nici încrederea tovarăşilor mei. Moartea să-mi fie tot atât de curată cum mie fost viaţa...” Această puritate sufletească, vie şi strălucitoare, e caracteristică tinerilor crescuţi intr’o lume nouă şi înconjuraţi de grija unei generaţii călite în luptă Tocmai această puritate, zugrăvită cu avânt şi limpezime, cu duioşie şi humor a pus în încurcătură pe unii critici din ţările capitaliste obişnuiţi cu amărăciunea cărţilor decadente, cu Instinctele josnice şi greaţa de a trăi a „eroilor" ce simt prăbuşirea lumii lor ei au reproşat lui Fadeev încă de la prima ediţie, că ar fi desscris tineri ,,neverosimili”, fără vicii şi Josnicii Dar Oleg Coşevoi şi prietenii săi au trăit cu adevărat. Iar ca personagii de roman, ei reflectă tot atât de adevărat chipul tineretului sovietic, superioritatea moralei sale ca şi a literaturii realismului socialist în general. Ei sunt şi pentru oamenii din patria noastră exemple de urmat, martori ai unei generaţii ce va duce în istorie faima tuturor acelora care au ştiut să apere cu viaţa lor pacea, viaţa şi socialismul. HOTĂRÎREA Consiliului de Miniştri al U.R.S.S. şi a Comitetului Central al P.C.U.S. cu privire la lărgirea producţiei mărfurilor alimentare şi îmbunătăţirea calităţii lor MOSCOVA 30 (Agerpres). — TASS transmite : Consiliul de Miniştri al U.R.S.S. şi Comitetul Central al Partidului Comunist a! Uniunii Sovietice au adoptat o Hotărîre „Cu privire la lărgirea producţiei mărfurilor alimentare şi îmbunătăţirea calităţii lor". In Hotărîre se arată că în ultimii ani producţia mărfurilor alimentare a crescut considerabil In 1953, producţia principalelor mărfuri alimentare a întreprinderilor Ministerului industriei mărfurilor alimentare al U.R.S.S. va reprezenta faţă de anul 1940 : Carne — 162% ; peşte (pescuit) — 172% ; mezeluri — 158% ; unt — aproape de două ori mai mult ; brânzeturi — de două ori mai mult ; uleiuri vegetale — 153% ; margarină — aproape de trei ori mai mult ; zahăr — 168% ; conserve — de 2,5 ori mai mult; produse zaharoase — 172% ; paste făinoase — de 2,2 ori mai mult; crupe — 124% ; bere — 152% ; vinuri din struguri — 184%. In 1953 producţia mărfurilor alimentare va creşte cu peste 41 % faţă de anul 1950. Consiliul de Miniştri al U.R.S.S. şi Comitetul Central al P.C.U.S. consideră că în prezent volumul şi ritmul creşterii producţiei de mărfuri alimentare nu asigură îndeplinirea sarcinii ridicării mai rapide a nivelului material şi cultural al poporului sovietic. Succesele obţinute în dezvoltarea industriei grele, dezvoltarea agriculturii şi măsurile pentru avântul continuu al acestora asigură crearea unei baze trainice de materii prime pentru realizarea unei cotituri în producţia mărfurilor alimentare. Sarcina imediată, se spune în Hotărîre, constă în a ridica considerabil în următorii 2—3 ani gradul de asigurare a populaţiei cu carne şi produse de carne,peşte şi produse de peşte, unt, zahăr, produse zaharoase, conserve şi alte produse. Consiliul de Miniştri al U.R.S.S. şi C.C. al P.C.U.S au hotărit: Să se sporească considerabil în anii 1954—1956 producţia mărfurilor alimentare, să se îmbunătăţească calitatea, sortimentul şi ambalajul lor şi să se îndeplinească cu mult înainte de termen sarcina de producţie a mărfurilor alimentare stabilită prin planul cincinal pe anul 1955 Hotărirea prevede o creştere simţitoare a producţiei tuturor mărfurilor alimentare de bază. S-a hotărit sporirea considerabilă a producţiei de carne, mezeluri, conserve de carne şi alte produse de carne. In 1954 vor fi produse 2 180.000 tone carne, adică 174% faţă de 1950 In 1955 producţia de carne se va cifra la 2.550.000 de tone, iar în 1956 — la 3 milioane tone, adică de 2,4 ori mai mult decât în 1950. In perioada 1954—1956 vor fi puse în funcţiune 144 de întreprinderi pentru prelucrarea cărnii. Hotărirea prevede mărirea considerabilă a flotei de pescuit, construcţia de fabrici de conserve şi de instalaţii frigorifere, precum şi măsuri pentru larga dezvoltare a pisciculturii. In 1954 se va produce o cantitate de 476.000 de tone unt, în 1955 — 560.000 de tone, iar în 1956 — 650 000 de tone, adică de două ori mai mult decât în 1950. Brânzeturi respectiv 97.000 de tone, 135.000 de tone şi 160 000 de tone, adică de 3,3 ori mai mult decât în 1950. In 1956 producţia de uleiuri vegetale se va ridice la 1.650.000 tone, adică va creşte de 2,1 ori faţă de 1950. A fost elaborat un vast program de dezvoltare a industriei zahărului. In 1954 se vor fabrica 4.300.000 de tone de zahăr jos, în 1955 — 4.800 000 de tone şi în 1956 — aproximativ 5.300 000 de tone, adică de 2.1 ori mai mult decât la 1950 Producţia de zahăr cubic va creşte de 2.6 ori şi va atinge 1.800.000 de tone în 1956. Ţinând seama de faptul că în ultimii ani s’a remarcat o cerere sporită pentru produse de patiserie de mai bună calitate, şi în special pentru produsele din făină de grâu de calitate superioară (franzele, chifle, biscuiţi etc.), în timp ce consumul de pâine obişnuită a scăzut. Hotărirea cere să fie mărită producţia de franzele şi chifle din făină de secară şi grâu şi din făină de grâu de calitate superioară Producţia de paste făinoase urmează deasemenea să sporească. In 1954 ea se va ridica la 872 000 de tone, in 1955 la 1.080 000 de tone adică de 2,3 ori mai mult decât în 1950. Unul din capitolele Hotărîrii se ocupă de producţia de conserve de legume, pătlăgele roşii şi fructe. Fabricile de conserve ale Ministerului industriei mărfurilor alimentare al U.R.S.S. vor produce în 1954 până la 1.780 milioane cutii. Iar în 1955 — 2.045 milioane cutii de conserve. În 1956 producţia totală de conserve de tot felul (cerne, peşte, lapte, legume, pătlăgele roşii şi fructe) se va ridica la 4.150 de milioane cutii sau de 2,9 ori mai mult decât în 1950. Producţia de bere şi băuturi răcoritoare din fructe va creşte considerabil. In 1954 producţia de vin va fi de 30.370.000 de decalitri, iar in 1955 — o cantitate de 34 480 000 de decalitri, adică de 2,4 ori mai mare decât în 1950. Producţia de şampanie va fi în 1955 de 20 milioane de sticle, sa va fabrica o cantitate de coniac de 3,7 ori mai mare decât în 1950. A fi construite uzine de vinifiare în primul rând la Moscova, leningrad Novosibirsk Habarovsc, Celeabinsc şi în alte oraşe. Hotărirea prevede de asermenea măsuri pentru creşterea continuă a producţiei de ţigări, parfumuri şi produse cosmetice. Ultimul capitol al Hotărîrii se ocupă de asigurarea material-tehnică şi de investiţiile în industria mărfurilor alimentare. Consiliul de Miniştri al U.R.S.S.şi Comitetul Central al P C U S. consideră necesar să se sporească considerabil producţia de maşini şi de aparate automate de un mait randament pentru asigurarea unei automatizări şi mecanizări cât mai rapide a proceselor de producţie a mărfurilor alimentare. Hotărirea trasează Ministerului construcţiei de maşini sarcina să producă şi să livreze Ministerului industriei mărfurilor alimentare ale R.S.S. utilaj în valoare de 530 milioane ruble in 1954 şi de 800 milioane ruble în 1955, iar la începutul anului 1956, uzinele constructoare de mașini pentru industria alimentară vor avea capacitatea de a livra utilaj pentru industria alimentară în valoare de 1.100 milioane ruble. In încheiere. Hotărirea declară : Consiliul de Miniştri al U.R.S.S. şi Comitetul Central al P.C . S. consideră asigurarea unui avânt impetuos al producţiei mărfurilor alimentare drept una din cele mai importante sarcini a tuturor organelor sovietice, de partid şi sindicale. Este de datoria tuturor lucrătorilor din întreprinderile şi organizaţiile industriei mărfurilor alimentare să lichideze lipsurile existente în activitatea Industriei , să depună toate eforturile pentru îndeplinirea şi depăşirea sarcinilor prevăzute in această Hotărîre în vederea sporirii considerabile a producţiei mărfurilor alimentare, a îmbunătăţirii calităţii lor şi a ridicării nivelului calitativ al muncii în producţie, asigurând astfel in anii imediat următori o abundenţă de mărfuri alimentare de calitate superioara în Uniunea Sovietică. Avântul economiei poloneze VARŞOVIA 31 (Agerpres). — P.A.P. transmite : Comisia de Stat a Planificării economice a dat publicităţii comunicatul cu privire la rezultatele îndeplinirii planului economiei naţionale a Poloniei pe cel de al III-lea trimestru al anului 1953. In trimestrul III, planul producţiei industriale globale a fost îndeplinit în proporţie de 105%, iar planul pe primele nouă luni ale acestui an a fost îndeplinit cu 104%. In trimestrul III a fost depăşit considerabil planul producţiei la fontă, oţel, laminate, cupru, extracţia de minereuri de fier, zinc şi cositor, extracţia de cărbune, producţia de energie electrică, de autocamioane, tractoare, precum şi ţesături de bumbac, lână, in şi mătase, încălţăminte, aparate de radio, motociclete, maşini de cusut, produse de cofetărie şi alte mărfuri. Anul acesta, din cauza condiţiilor atmosferice nefavorabile, recolta de culturi cerealiere a fost în unele regiuni ale ţării mai mică decât cea de anul trecut. Cu toate acestea, recolta de sfeclă de zahăr a depăşit cu 9% pe cea din anul 1952, iar recolta de cartofi cu 17%. In primele nouă luni ale acestui an agricultura poloneză a primit 5.900 tractoare, 8.200 semănătoare, peste 300 combine cerealiere, 1.700 secerători de tractor şi cu tracţiune animală, 2.800 secerători-legătoare şi 1.300 batoze. La sfârşitul lunii Septembrie a.c. numărul staţiunilor de maşini şi tractoare s-a ridicat la 393. La sfârşitul trimestrului III existau în ţară 8 067 cooperative agricole de producţie. In trimestrul III, planul zilnic mediu de transport a fost îndeplinit la transportul feroviar cu 110%, iar la transportul auto cu 105%. In trimestrul III, populaţia a cumpărat cu 9% mai multă pâine şi făină, cu 7% mai multe crupe, cu 18% mai multă carne, cu 41% mai multe grăsimi decât in perioada corespunzătoare a anului trecut. A fost de asemenea vândută o cantitate mai mare de mărfuri de consum popular. Productivitatea muncii a crescut cu 13% faţă de trimestrul III al anului 1952 Pal* 8 Şedinţa Comisiei mixte sovieto-germane BERLIN 31 (Agerpres). A.D.N. La 30 Octombrie a avut loc prima şedinţă a Comisiei mixte sovieto-germane constituită în conformitate cu capitolul 2 al protocolului de la Moscova din 22 August 1953 „Cu privire la încetarea perceperii reparaţiilor germane şi la alte măsuri pentru uşurarea obligaţiilor economicofinanciare ale Republicii Democrate Germane legate de urmările războiului”. Ca membri ai Comisiei mixte sovietogermane au fost numiţi de guvernul Republicii Democrate Germane Fritz Selbman, (preşedinte). Paul Strassenberger şi Willy Rumpf iar de guvernul Uniunii Sovietice I. F. Semiciastnov (preşedinte), S. P. Trofimov şi N. L. Ribenin. In cadrul primei sale şedinţe, Comisia a discutat o serie de probleme organizatorice şi a trasat măsuri în legătură cu transferarea întreprinderilor, care urmează să înceapă la 1 ianuarie 1954. La şedinţă au luat parte Kurt Lehman, ministru adjunct de finanţe al Republici Democrate Germane. P. Martenov, reprezentant comercial al U. R. S. S. la R.D.G., şi S. A. Fomenco, şef adjunct al administraţiei bunurilor sovietice din Germania.