Scînteia, iunie 1957 (Anul 26, nr. 3921-3945)
1957-06-11 / nr. 3929
PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNITI-VA! ANUL XXVI Nr. 3929 Marți 11 iunie 1957 4 PAGINI — 20 BANI Bine-aţi venit, oaspeţi scumpi din Bulgaria frăţească! în ziua de 11 Iunie, delegaţia guvernamentali şi de partid bulgară, care a făcut o vizită în Republica Populară Ungară, soseşte In Republica Populară Romînă, In drum spre patrie. Delegaţia guvernamentală şi de partid bulgară este compusă din : Anton Iugov, preşedintele Consiliului de Miniştri al R. P. Bulgaria, membru al Biroului Politic al C.C. al P.C.R., conducătorul delegaţiei guvernamentale, Todor Jivkov, prim secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Bulgar, membru al Biroului Politic al C.C al P.C.R., conducătorul delegaţiei de partid, Raiko Damianov, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, ministru al Comerţului, membru al Biroului Politic al C.C. al P.C.R., Karlo Lukanov, ministrul Afacerilor Externe, membru al C.C. al P.C.R., Stoian Toncev, ministrul Gospodăriei Comunale, Urbanisticii şi Drumurilor, membru al conducerii permanente a Uniunii populare agrare bulgare. La Invitaţia guvernului R. P. Romíne şi a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romín, delegaţia guvernamentală şi de partid bulgară va face o vizită prietenească de cîteva zile în ţara noastră. Astăzi păşeşte pe pămîntul ţării noastre — venind din R. P. Ungară unde a făcut o vizită oficială—delegaţia guvernamentală şi de partid bulgară, în frunte cu tovarăşii Anton Iugov, preşedintele Consiliului de Miniştri, şi Todor Jivkov, prim-secretar al C.C. al Partidului Comunist Bulgar. Au trecut doar două luni şi citeva zile de cind o delegaţie guvernamentală şi de partid a R. P. Române în frunte cu tovarăşii Gh. Gheorghiu-Dej şi Chivu Stoica a făcut o vizită oficială in R. P. Bulgaria. Mai stăruie încă in amintirea tuturor primirea călduroasă şi impresionantele manifestaţii de simpatie făcute de oamenii muncii bulgari conducătorilor poporului român. Cu aceeaşi dragoste şi entuziasm vor întimpina acum oamenii muncii din ţara noastră pe conducătorii poporului bulgar. In persoana lor poporul romin salută din toată inima pe fratele și aliatul său credincios, poporul frate bulgar, salută guvernul Republicii Populare Bulgaria şi eroicul Partid Comunist Bulgar. Prietenia romino-bulgară este prietenia a două popoare ale căror destine istorice s-au împletit strîns de-a lungul vremurilor şi care au luptat cot la cot şi au singerat împreună pentru înfăptuirea năzuinţelor comune spre libertate, independenţă naţională, progres social. Popoarele noastre nu vor uita niciodată anii războiului de eliberare naţională de la 1877-1878, cind armata romînă, alături de armata rusă, împreună cu patrioţii bulgari au luptat împreună pentru sfărîmarea jugului otoman, pentru independenţa Rominiei şi Bulgariei. Strînse legături de solidaritate şi colaborare s-au statornicit de la inceput intre mişcările revoluţionare marxiste din cele două ţări şi au fost continuate ulterior de cele două partide comuniste. Tradiţionala prietenie romino-bulgară a căpătat o temelie de granit după ce in Rominia şi Bulgaria a învins puterea populară. Popoarele noastre păşesc de atunci împreună in cadrul puternicului lagăr socialist, in frunte cu marea noastră prietenă şi sprijinitoare, Uniunea Sovietică. Ele sînt strîns unite prin identitatea intereselor lor fundamentale, a ţelurilor socialismului şi păcii, prin ataşamentul comun faţă de ideologia marxistleninistă, faţă de internaţionalismul proletar. In aceşti ani a luat naştere acel limbaj comun al inimii şi sufletului — cum l-a numit atît de plastic marele fiu şi conducător al poporului bulgar, Gheorghi Dimitrov — limbajul democraţiei populare. Apele line ale Dunării unesc pe vecie popoarele român şi bulgar. Măreţe sunt transformările înnoitoare din România şi Bulgaria, realizările obţinute de cele două popoare în opera de construire a socialismului, de ridicare continuă a nivelului de trai al maselor. Oamenii muncii din ţara noastră se bucură sincer cind văd că fraţii şi tovarăşii lor de dincolo de Dunăre ridică necontenit cu mîinile lor harnice noi fabrici şi uzine, construiesc centrale electrice şi lacuri de acumulare, obţinind realizări remarcabile pe drumul industrializării socialiste, al transformării socialiste a agriculturii, în dezvoltarea culturală a Bulgariei noi. Marile succese în construcţia socialistă dobindite atit in Bulgaria cit şi in Romînia sint nemijlocit legate de ajutorul internaţionalist primit din partea Uniunii Sovietice, de folosirea creatoare a experienţei ei istorice în diferite domenii, de colaborarea rodnică cu ţările socialiste frăţeşti. Hotăririle adoptate in cursul tratativelor de la Sofia cu prilejul vizitei în R. P. Bulgaria a delegaţiei guvernamentale şi de partid a R. P. Române sunt o preţioasă contribuţie la lărgirea colaborării dintre popoarele noastre. Pe tărim economic — după cum s-a stabilit atunci —,schimburile comerciale, care inca in 1956 au depăşit volumul din 1950 de 5 ori, sint şi vor fi mereu lărgite. In acest scop, s-a hotărit încheierea unui acord pe termen lung pentru livrări reciproce de mărfuri pe anii 1958-1800. Totodată, delegaţiile celor două ţări au examinat probema specializării şi cooperării în diferite ramuri industriale. In domeniul construcţiei socialiste in agricultură, cele două părţi au căzut de acord să extindă schimbul de experienţă şi în acelaşi timp să lărgească schimbul de specialişti, materiale şi informaţii privind culturile agricole. Alte prevederi ale declaraţiei guvernamentale comune adoptate la Sofia se referă la schimbul de păreri asupra posibilităţii de a se folosi potenţialul pe care-l prezintă Dunărea ca sursă de energie, irigaţii, cale de navigaţie etc. precum şi la intensificarea transportului de mărfuri şi a tranzitului. Oamenii muncii din cele două ţări, care au primit cu bucurie rezultatele convorbirilor de la Sofia, traduc in viaţă voinţa ambelor guverne de a dezvolta şi întări necontenit rodnica colaborare economică şi culturală romino-bulgară. Aşa cum au arătat şi tratativele de la Sofia, Rominia şi Bulgaria, ţări socialiste profund ataşate cauzei păcii, manifestă o deplină unitate de vederi atît in aprecierea actualei situaţii internaţionale, cit şi în privinţa politicii externe a celor două ţări. Condamnind acţiunile, agresive ale cercurilor imperialiste, Rominia şi Bulgaria se pronunţă deopotrivă pentru înfăptuirea dezarmării, pentru încetarea experienţelor cu armele atomică şi cu hidrogen şi interzicerea acestor arme, pentru înfăptuirea securităţii colective europene. Ele sunt adepte credincioase ale rezolvării tuturor problemelor litigioase pe calea tratativelor, ale promovării principiilor coexistenţei paşnice între statele cu sisteme sociale diferite. Politica externă de pace practicată consecvent de România şi Bulgaria corespunde întrutotul intereselor vitale ale ambelor popoare şi totodată intereselor păcii şi colaborării între toate ţările din Balcani şi din sud-estul Europei. Se întăresc necontenit legăturile frăţeşti indestructibile, colaborarea tovărăşească şi schimbul de experienţă între Partidul Muncitoresc Român şi Partidul Comunist Bulgar. Cele două partide, călăuzindu-se neabătut de învăţăturile marxist-leniniste, luptînd cu fermitate pentru apărarea purităţii acestor Învăţături, le aplică in mod creator la condiţiile concrete, istorice, economice şi naţionale ale fiecărei ţări. P.M.R. şi P.C.R. pun în centrul preocupărilor lor şi activează neobosit pentru lărgirea multilaterală a colaborării reciproce şi a relaţiilor frăţeşti intre ţările socialiste, pentru întărirea unităţii de nezdruncinat a lagărului socialist, in frunte cu Uniunea Sovietică. Aşa cum se arată în Declaraţia comună adoptată la Sofia de către delegaţiile P.M.R. şi P.C.R., cele două partide văd in întărirea unităţii lagărului socialist, în colaborarea şi intr-ajutorarea frăţească intre ţările socialiste, condiţia necesară pentru construirea cu succes a societăţii socialiste, cea mai mare garanţie pentru apărarea suveranităţii de stat a ţărilor lor, pentru apărarea păcii în lumea întreagă. Vizita pe care delegaţia guvernamentală şi de partid bulgară a făcut-o in R. P. Ungară, tratativele purtate slujesc acestor ţeluri internaţionaliste. Vizita in Romînia a delegaţiei guvernamentale şi de partid bulgare va aduce o contribuţie preţioasă la dezvoltarea continuă a prieteniei şi colaborării multilaterale româno-bulgare, la cimentarea legăturii frăţeşti dintre partidele marxist-leniniste din cele două ţări şi totodată un aport la cauza întăririi continue a unităţii şi coeziunii întregului lagăr socialist. Poporul român salută cu bucurie sosirea în ţara noastră a scumpilor săi oaspeţi bulgari şi le adresează un călduros „Bine-aţi venit !“ Tovarăşul ANTON IUGOV Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Bulgaria, tovarăşul ANTON IUGOV este un activist de frunte al mişcării muncitoreşti revoluţionare din Bulgaria şi al partidului comunist, unul dintre cei mai de seamă conducători ai statului democrat-popular. Tovarăşul Anton lugov s-a născut la 5 august 1904 într-o familie de țărani săraci. Încă din fragedă copilărie a fost nevoit să muncească. La vîrsta de 14 ani Anton lugov se angajează la fabrica de ţigări din oraşul Plovdiv. In mijlocul proletariatului din Plovdiv, el a devenit un înflăcărat şi dîrz luptător pentru drepturile celor ce muncesc. Tovarăşul lugov participă activ la lupta şi grevele muncitorilor de la fabrica de ţigări din Plovdiv. In 1920, el este concediat pentru participarea la greve. In acelaşi an, A. lugov intră în rîndurile Uniunii Tineretului Comunist din Bulgaria şi participă activ la mişcarea revoluţionară a tineretului. El a fost unul dintre principalii organizatori ai luptei greviste a muncitorilor din industria tutunului din Plovdiv şi din alte oraşe ale ţării. In zilele insurecţiei antifasciste din septembrie 1923, A. lugov îndeplineşte sarcina de a ţine legătura între grupele de luptă. In 1928, Anton lugov intră în rîndurile Partidului Comunist Bulgar, în cadrul căruia a îndeplinit importante sarcini, cele mai multe ca activist în aparatul C.C. al partidului. In 1934, Anton Iugov a emigrat în Uniunea Sovietică, unde a terminat şcoala de partid „Lenin“. Inapoindu-se în patrie, în 1936, el s-a încadrat imediat în lupta revoluţionară dusă de partid şi sindicate. El a participat activ la lupta grevistă a muncitorilor din industria tutunului din Sofia din anul 1936. In 1937, Anton Iugov a fost ales membru al C.C. al Partidului Comunist Bulgar. In acelaşi an el a fost cooptat în Biroul Politic al C.C. al P.C.R. şi de atunci a fost în permanenţă membru al acestuia. Din însărcinarea partidului el a desfăşurat timp de mai mulţi ani activitate în rîndurile tineretului şi sindicatelor. In 1940, Anton Iugov, ca împuternicit al C.C., a condus greva muncitorilor din industria tutunului care a cuprins întreaga ţară, şi la care au aderat muncitorii din industriile textilă, de cauciuc şi metalurgică prelucrătoare. Pentru activitatea sa revoluţionară, lugov a fost arestat şi deportat în repetate rînduri. In 1941, după atacul perfid al hoardelor hitleriste împotriva Uniunii Sovietice, el a fost arestat şi aruncat în lagărul de concentrare „Gonda Vodă“ de unde a evadat după scurt timp. După ce în 1942 majoritatea membrilor C.C. au fost arestaţi, tribunalul fascist l-a condamnat pe Anton lugov la moarte în contumacie. In anii celui de-al doilea război mondial, tovarăşul A. lugov, în calitate de conducător al Comisiei militare a C.C. al partidului, secretar al Comitetului Central şi membru al Statului major al armatei revoluţionare de eliberare naţională, a jucat un mare rol în desfăşurarea luptei antifasciste a întregului popor, în pregătirea şi desfăşurarea insurecţiei populare de la 9 septembrie 1944. După eliberarea Bulgariei de sub jugul fascist şi instaurarea orînciuirii democrat-populare, Anton Iugov este numit ministru al Afacerilor Interne în guvernul Frontului Patriei. Din ianuarie 1950, el a funcţionat ca ministru al Industriei Grele, iar din 1952 — ca vicepreşedinte al Consiliului de Miniștri. In aprilie 1956, Adunarea Populară l-a ales în unanimitate pe tovarășul Anton Iugov președinte al Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Bulgaria. Reproducere după tabloul alegoric „Rominia revoluţionară" al pictorului Constantin Daniel Rosenthal, contemporan al revoluţiei de la 1848. Citiţi în pag. 3-a articolul: Aniversarea revoluţiei de la 1848. Coc MdMil • In capitala Ceylonului, Colombo, s-a deschis sesiunea Consiliului Mondial al Păcii. Participă 500 de delegaţi din 70 de ţări. • Tovarăşii N. A. Bulganin şi N. S. Hruşciov îşi continuă vizita prietenească în Finlanda, fiind pretutindeni intîmpinaţi cu căldură de populaţie. La 10 iunie, conducătorii sovietici au fost oaspeţii oraşului Lahti. • Bourges-Maunoury a comunicat preşedintelui Republicii că acceptă să formeze noul guvern francez. • Reprezentantul american în subcomitetul Comisiei O.N.U. pentru dezarmare, H. Stassen, a plecat duminică în S.U.A. fără a fi prezentat „propunerile spectaculoase" anunţate de presa de peste Ocean. Tovarăşul TODOR JIVKOV Primul secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Bulgar, tovarăşul TODOR JIVKOV, este unul dintre cei mai de seamă activişti de partid şi de stat din Republica Populară Bulgaria. Tovarăşul T. Jivkov s-a născut la 7 septembrie 1911 în satul Praveţ, plasa Botevgrad, într-o familie de ţărani săraci. Din tinereţe, el şi-a ocupat locul în rîndurile glorioasei armate a clasei muncitoare bulgare, lucrînd ca tipograf la tipografia de stat din Sofia. Concomitent el a frecventat şi absolvit şcoala de grafică din Sofia. In 1939, T. Jivkov a intrat în rîndurile Uniunii Tineretului Comunist din Bulgaria. In 1932 el devine membru al P. C. R., pe atunci în ilegalitate. Rînd pe rînd a îndeplinit importante sarcini de partid. La început a fost membru al Comitetului raionului doi din Sofia, iar din 1934 pînă în 1936 — secretar al comitetului raionului de partid trei şi membru al comitetului districtual Sofia al P.C.R. După invadarea teritoriului Bulgariei de către trupele hitleriste şi atacul Germaniei fasciste împotriva Uniunii Sovietice, Todor Jivkov — aflîndu-se printre conducătorii organizaţiei de partid din Sofia — a desfăşurat o muncă intensă în vederea organizării luptei întregului popor împotriva ocupanţilor hitlerişti şi a agenţilor lor din Bulgaria. In 1943 partidul i-a încredinţat organizarea şi conducerea mişcării de partizani din plasa Botevgrad, iar în iulie 1944 el a fost numit locţiitor al comandantului Zonei operative Nr. 1 (Sofia). In zilele insurecţiei populare antifasciste din 9 septembrie 1944, T. Jivkov a desfăşurat o vastă activitate fiind unul din comandanţii unităţilor de eliberare naţională care au participat la răsturnarea dictaturii fasciste şi instaurarea puterii populare în capitală. După 9 septembrie 1944, T. Jivkov a ocupat funcţii de răspundere în aparatul de partid şi de stat. In 1945 tovarăşul Jivkov devine membru supleant al C.C., iar în 1948 — membru al C.C. al P.C.R. Intre 1948—1949, el este secretar al Comitetului orăşenesc de partid Sofia. In aceşti ani el este ales preşedintele Comitetului orăşenesc al Frontului Patriei şi preşedintele Consiliului popular orăşenesc Sofia. In 1950, Comitetul Central al partidului l-a ales membru supleant al Biroului Politic și secretar al C.C. al P.C.R. Din 1951, el este membru al Biroului Politic al C.C. al P.C.R. In 1954, tovarășul Todor Jivkov a fost ales primsecretar al C.C. al Partidului Comunist Bulgar. Incepînd din anul 1945, tovarășul T. Jivkov este deputat al Adunării Populare. El este membru al Prezidiului Adunării Populare a Republicii Populare Bulgaria și membru al Consiliului Național al Frontului Patriei. Cantităţi însemnate de cereale contractate prin cooperaţie Numărul producătorilor care încheie contracte cu cooperativele de consum pentru griu, secară, porumb, floareasoarelui, orzoaică etc. creşte mereu. Până la 5 iunie a. c. unităţile cooperaţiei de consum din ţară au încheiat contracte cu producătorii pentru mai mult de 113.000 tone grîu-secară, 50.000 tone porumb, 25.000 tone floarea-soarelui şi 6.100 tone orzoaică. Printre regiunile în care cooperativele au obţinut rezultate deosebite la contractări de grîu-secară, se numără regiunile: Bucureşti, Craiova, Timişoara, Piteşti, Stalin. Mari cantităţi de porumb au contractat cooperativele din regiunile Bucureşti, Constanţa, Ploeşti. Staţiunea Sînjorzbăi îşi aşteaptă oaspeţii CLUJ (coresp. „Scînteii“). Cine nu a trecut de mai mulţi ani prin staţiunea balneo-climaterică Sînjorzbăi din raionul Năsăud va rămîne plăcut impresionat de transformările de aici. S-au refăcut drumuri, s-au amenajat parcuri cu terase, alei şi ronduri de flori; pentru iluminarea staţiunii a fost construită o uzină electrică. Staţiunea are o sală de cinematograf şi un teatru de vară. In curînd se va termina construcţia unei săli de gimnastică curativă şi pentru diverse manifestări sportive. Capacitatea staţiunii a crescut de la 200 locuri la 300 iarna si 500 vara. In staţiune se tratează bolnavi de stomac, de ficat, diabet, colită etc. Pentru îngrijirea acestora în staţiune lucrează 11 medici specialişti. De asemenea staţiunea dispune de cabinete de radiologie, fizioterapie, stomatologie. Se fac tratamente cu raze ultrascurte și ultraviolete. In cele 10 pavilioane a fost adus mobilier nou. Bucătăria prepară 7 regimuri dietetice, după prescripția medicală. DE UNDE-L ŞTIU IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIH PE STRATULAT?... Ascultam vorba lui liniştita (parcă prea liniştită faţă de zgomotul viu al halei!), priveam chipul său calm (parcă prea calm în mijlocul frămîntării din jur.) şi mă întrebam : „Totuşi, de unde-l cunosc pe omul acesta ? Din ce colţişor ascuns al creierului s-a ivit acum, în întimpinarea noii mele cunoştinţe, însuşi chipul lui, ca într-o oglindă fermecată ?“ Cu siguranţă că l-am mai întîlnit undeva pe Ion Stratulat. Cine ştie însă unde şi cinci ? — Poate în sat ? sugerează Stratulat. E de prin părţile Breţcului,dintr-un sat pe unde într-adevăr am călcat mai de mult. Dar el era, pe vremea aceea, plecat. — De fapt, explică Stratulat, ai mei au plecat de acasă de sărăcie. Pe atunci, era destulă marfă din articolul ăsta, la noi. ...Gîşte de păscut, oi de păzit, moşieri de hrănit — cam acestea au fost grijile lui Stratulat în copilărie. Nu! Nu-l cunosc de la ţară. Nici nu mi-l pot închipui de altfel pe omul acesta, cu salopeta parcă turnată pe făptura lui subţirică, ţinînd — în locul pilei de ajustaj — capătul unei frînghii de care-i legată o vacă. — Fienii îi cunoști ? — întreabă din nou Stratulat. — Da ?... Păi am stat acolo o bucată de vreme. Bătrînul a lucrat la fabrica de ciment. Acolo am cunoscut eu viața de muncitor... Dar nici dealurile Fienilor, nici coșurile albe ale fabricii de ciment, răsărite în amintire, nu-mi vorbesc nimic de Stratulat. — Ei, atunci numai de aici, de pe vremea cînd îl lucram pe I.A.R.- 22, ne cunoaștem! Il privesc uimit. Ce poate avea tinerelul acesta (parcă abia acum ieșit din școala profesională) cu bătrînul tractor născut aici cu zece ani în urmă ? — Eram, ce e drept — explică Stratulat citind probabil mirarea din ochii mei — eram intr-adevăr un puşti. Ar fi fost poate mai potrivit să mă ocup cu învăţătura, sau să umblu pe Tîmpa, după fete. Dar fabrica era încă în reconstrucţie. N-aveam timp de aşa ceva. Se muncea cu însufleţire şi noi, tinerii, mai bine nu plecam seara acasă decît să lăsăm o piesă de tractor neterminată. Poate să-ţi povestească mai pe larg nea Juverdeanu sau alţii mai bătrîni. Eu eram un puşti. Lucram doar. Altceva nu prea ştiam pe atunci. Şi tot căutînd să lege firul, întrerupt în amintire al cunoştinţei noastre din trecut, Stratulat şi-a depănat toată povestea vieţii lui în uzina aceasta imensă. Vorbea despre toate cu acelaşi glas monoton şi cînd pomenea de vreun eveniment însemnat din uzină sublinia timid că ar fi mai bine să cer in privinţa asta părerea altora, mai buni cunoscători ai vieţii uzinei. La ajustat, Stratulat lucrează de cîţiva ani. A început meseria ca VALERIU NEGRU (Continuare în pag. II-a, col. 6—7) Citiri la rubrica de sport — O preţioasă victorie a baschetbaliştilor români. — Rugbi, box sau... nesportivitate ? — Scrimerii de la Progresul învingători în partida cu echipa F.S.G.T.Franţa. — Nencini a cîştigat al 40-lea tur ciclist al Italiei. In clişeu : O fază de la întilnirea de baschet România — U.R.S.S., disputată duminică in Capitală. IAŞI (coresp. „Scînteii"), în Lunca Siretului, la Mirceşti, a avut loc duminică dimineaţa, într-un cadru festiv, deschiderea muzeului memorial „Vasile Alecsandri“. La festivitate au fost de faţă reprezentanţi ai Ministerului Invăţămîntului şi Culturii, ai organelor locale de partid şi de stat, academicieni, profesori universitari, studenţi, artişti şi regizori de la diferite teatre din ţară, mii de ţărani muncitori de prin satele din Imprejurimi. Au mai fost de faţă şi membrii delegaţiei culturale din R.S.S. Ucraineană şi R.S.S. Moldovenească, care ne vizitează ţara. In cadrul festivităţii, academicianul Iorgu Iordan, scriitorul Eusebiu Camilar, Traian Ghiţescu, directorul Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri“ din Iaşi, şi alţii au evocat viaţa şi activitatea marelui scriitor. Participanţii au vizitat apoi muzeul memorial. In cele 5 săli restaurate ale clădirii, care a aparţinut poetului, se află expuse o parte din mobilierul, biblioteca, tablourile şi obiecte care au aparţinut scriitorului şi soţiei sale, manuscrise ale operei poetului, fotocopii etc. La închiderea festivităţii în parcul muzeului, colectivul Teatrului Naţional din Iaşi a prezentat piesa lui Vasile Alecsandri „Chiriţa în provincie". Maestrul C. Silvestri îşi continuă seria succeselor în Anglia La 8 iunie a.c., maestrul Constantin Silvestri a dat la „Colston Hali” din Bristol un concert care s-a bucurat de mare succes. Cei 2000 spectatori au aplaudat îndelung fiecare piesă din program, rechemînd dirijorul român de cite 5—6 ori. Publicul şi-a manifestat îndeosebi aprecierea faţă de Simfonia I-a de Enescu, al cărei final a fost bisat. Deschiderea muzeului memorial „Vasile Alecsandri" O IDEE fericită a avut conducerea schelei Boldeşti căutînd să suprime barierele convenţionale ridicate în mod cu totul artificial între diferite funcţii. Drept care, Simion Constanţa, geolog, extrage cifre din registrele de contabilitate: Ştefănescu Ecaterina şi Elena Ţigănuş, respectiv tehniciană la extracţie şi geolog, extrag cifrele de pe lista de pontaj. Chiriţescu George, geolog şi el, îşi complectează studiile la magazia de materiale ce cu onoare o serveşte. Suntem întrebaţi de ce directorul Florea Ghiuţă şi inginerul-şef Andrei Nicov tolerează totuşi, ca posturile de directoare de creşă şi responsabilă de cantină să nu fie ocupate nici la ora aceasta de geologi de profesie ? Mai aveţi răbdare... Se va ajunge şi-acolo... FRUMOASA DUNĂRE albastră, e valsul preferat al lui Ion Crăciun, preşedintele Sfatului popular din comuna Abrud (raionul Adamclisi). Il valsează numai în localul şcolii, pe rînd, in fiecare clasă. In altă parte nu-i place. In şcoala transformată de cîteva ori pe lună în salon de dans, s-a înregistrat succesiv dispariţia statului Paraguay de pe harta America de Sud, deteriorarea unor pereţi, mutarea din loc a cîtorva geamuri şi apariţia sub tabloul „Lupta de la Nicopole“ a unor emoţionante inscripţii, toate atestînd poezia nesfîrşi■*tă a nopţilor de vară. E o fericire, totuşi, că nu se dansează samba. Ar rămîne şcoala fără toată America de Sud. LOGICA celor care conduc destinele oraşului Odobeşti e infailibilă. Dacă aşezi frumos grămezi de pietriş pe marginea şoselei şi le laşi să se rumenească în tihnă la soare — e clar: dovedeşti preocupări edilitare. Dacă pui însă grămezile de pietriş pe şosea — ai o şosea reparată şi bună, dar nu mai ai preocupări edilitare. De vreme ce nu mai sunt nici grămezile de pietriş... Conducătorii oraşului Odobeşti ţin însă la prestigiul lor. Preocupările lor edilitare stau de un an pe marginea şoselei.