Scînteia, august 1957 (Anul 26, nr. 3973-3997)

1957-08-01 / nr. 3973

I Întîlniri, vizite şi manifestări ale delegaţiei romine MOSCOVA (De la trimişii speciali Agerpres) . In cea de-a 4-a zi a Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Moscova tinerii delegaţi au a­­sistat la numeroase manifestări, în parch! „Sokolniki" delegaţia romina a fost oaspeteie deiegaţiei sovietice. In­­tilnirea care a durat peste 3 ore a fost o puternică manifestare a prie­teniei care reagă tineretul Romîniei populare de tineretul marii Uniuni Sovietice eliberatoare. Un alt grup al deiegaţiei române a fost oaspeteie ti­nerilor coreeni. In cursul după amie­zii deiegaţia romină a primit vizita unui grup de deiegaţi din ţările arabe. Astăzi in programul deiegaţiei ro­mâne nu figura nici un spectacol deoarece mulţi dintre artiştii români s-au prezentat in faţa jurui­or concur­surilor international. S-a Intimplat însă un lucru neprevăzut : delegaţii muncitorilor din raionul Krasnaia Pres­­nia — cartier cu vechi tradiţii revo­­luţionare — au solicitat delegaţiei ro­mâne să prezinte un spectacol anun­­ţind că toate pregătirile sunt făcute, că mii de locuitori doresc să-i cunoas­că pe artiştii români. Astfel seara, or­chestra de instrumente populare con­dusă de Ionel Budişteanu şi ansam­­blul de dansuri populare U.T.M. au prezentat locuitorilor vechiului raion muncitoresc un program de muzică populară romînească. Artiştii români sunt profund emoţio­naţi de primir­ea ce ie-o rezervă pu­­blicul -moscovit. Marţi seara, după spectacolul din Piaţa Comunei, cei 20.000 de spectatori i-au aclamat în­delung şi au scandat „Spasibo vam, rumbnii". . Deşi nu se pot anticipa rezuitatele concursurilor artistice, trebuie să ară­tăm aprecierea deosebit de favorabilă de care s-au bucurat numeroşi so­lişti, printre care baritonui Ladislau Koni­a, dansatorii Ion Cîmpeanu şi Io­­sif Bereţeni, care au prezentat dan­suri naţionale şi care au entuziasmat publicul din sala de concurs şi pe membrii jurii­or. Azi s-au prezentat in faţa jurui­or Damian Luca — la nai, N. Albulescu — la xilofon, Guţi Edi — la oboi, ansamblu­ de dansuri Bucureşti, care a prezentat o suită de dansuri olteneşti etc. In seara de 30 iunie solii tineretului din R. P. Romina şi Luxemburg au fost oaspeţii tinerilor muncitori de la fabrica de lămpi electrice din Mos­cova. ár: 3973 A TEVERET­ZEW EUAST S-au deschis primele seminarii internaţionaie studenţeşti MOSCOVA 31 (Agerpres). — TASS La 30 iunie s-au deschis primele se­­minarii internaţionale studenţeşti. Peste 500 de studenţi economişti, re­prezentanţi a 40 de ţări, au luat parte la seminarul de economie care a avut loc în clădirea Universităţii de Stat „Lomonosov". Participanţii la seminar au fost sa­lutaţi călduros de vicepreşedintei Academiei de ştiinţe a U.R.S.S., pro­fesorul Ostrovitianov, Prof. Mahiavia (India), Lavrişcev, profesor la Insti­tutul de Economie din Moscova, şi Robinson, profesor de economie poli­tică la universitatea din Cambridge, au prezentat referate pe tema „Cola­borarea economica şi rolul ei în dez­voltarea economiei naţionale a dife­ritelor ţări". In clădirea Institutului unional de stat al cinematografiei şi la Casa Col­hoznică a Culturii de pe teritoriul Ex­poziţiei agricole unionale s-au deschis de asemenea seminariile internaţio­nale ale studenţilor de la facultăţile de cinematografie şi agricole. MOSCOVA (prin telefon de la trimisul „Scinteii"). —­ E noapte. Orologiul Kremlinului a bătut ora 9. In focul alb a! reflectoarelor de peste drum, („peste drum" înseam­nă de fapt peste o sută de metri...) brazii de sub ziduri par brumaţi. Străvechile ziduri sint mult mai roşii decit vă puteţi inchipui... Azi, 31 iulie, a fost o zi foarte bo­gată. 300 de întîlniri între delegaţi, 10 întîlniri pe profesii, 5 spectacole de gală (Argentina, Polonia, Coreea, Siria, Iugoslavia), 10 de teatru, 50 de concerte şi concursuri muzicale, cavalcada circului. Dar cine-i obosit ? Cine se îndu­ră să tragă perdelele ? Virsta festi­valului nu se poate (vai.­) prelungi.* 14 zile. 14 numai. Cel puţin să ne rămînă şi nopţile. Nopţile festivalului... Le vom uita oare vreodată ? La 9 noaptea, Piaţa Roşie este ultimul „salon" european al conver­saţiei, şi cel mai mare. Mii de mos­coviţi, 123 de limbi, halate albe, turbane negre, fesuri roşii, cintecul plutind pe toate buzele, tot aşa de firesc ca insuşi aerul pe care-l tragi în piept. — Ce eşti dumneata ? — Italian? — Neamţ ? — A, francezi — Eu sînt romin. — Cum te cheamă 7 Ştii totdeauna cu cine începi să te plimbi, nu ştii niciodată cu cine vei sfîrşi. La 7 seara eram cu învăţăto­rul italian Gabrieli Minardi, la 7 şi un sfert îl schimbasem pe un tînăr snob turc, cu pantaloni excesiv de inguşti, la 8 vorbeam despre patrie cu sudanezul Abdula Diarra, stu­dent la politehnica din Bucureşti, iar la 8 şi jumătate — intr-un grup de chinezi — vorbeam mai departe, ascultam, vorbeam, ascultam... Şi am alergat pe alte străzi, am strins alte mîini, chemaţi de iureşul nopţii, contopiţi cu el, ameţiţi de verva cîntecelor şi de insistenţa irezistibilă a milioanelor de bijute­rii sclipitoare de pe zidurile Mos­covei. La 8 şi 30 strîngeam mina cîntă­­reţului american Dizzi Hatesi. Ne­gru, ochi negri, sideful dinţilor dez­velit intr-un zimbet ce chiar zîm­­bea, nimic confecţionat, nimic din zimbetul-tot pentru public. O informaţie interesantă .* mesa­­gerii Statelor Unite aci sunt de 3 ori mai mulţi ca la Varşovia. Opt cuvinte pe o filă de carnet * „Multe bucurii la festival. O bucu­rie .* cîntecete romînilor". La 8 şi 40 — ce neaşteptată întîl­­nire pe Leningradskaia O franţuzoaică de 20 de ani la braţul unui sovietic mărunt. Ea e studentă. El e şeful unei secţii a uzi­nei „Trud" din regiunea Gorki. Ea rnde, unde şi vorbeşte mereu. El e puţin obosit, căci nu-i mult de cînd a coborît din avion. ...S-a întimplat în Franţa. Acum 15 ani, intr-o noapte, os­taşul sovietic Mihail Potiskatov evada dintr-un lagăr fascist. Casa soţilor Carault (sătucul La Mouriére-Pienne) l-a ascuns citeva zile. Oameni buni, surisul unei fe­tiţe de 5 ani .* Simona­ Potiskalov s-a dus in maquis. Soţii Carauli nu l-au mai văzut ni­ciodată... Duminică, la serbarea deschiderii festivalului, „Komsomolskaia Prav­da" publica următoarea scrisoare .* „Mai trăieşti, prietene Mihail ? Unde eşti ? Vreau neapărat să te văd. Mama şi tata mi-au poruncit-o Semna Simona Carault, delegată franceză la festival. Şi prietenul Mihail a venit in­tr-un suflet cu avionul. E ora 9 şi 30... N-aţi obosit încă, prieteni . Ştim, mai aveţi o mie de lucruri să vă spuneţi, mai sunt o mie de miini ce n-au simţit pină acum căl­dura mîinilor voastre, o mie de cin­­tece pe care vreţi să le învăţaţi... Păcat că nu-i şi Georgi cu voi, şi Radina, şi Sisako Nagata... ...La ora asta pictorul tunisian Georgi şi soţia sa, Radina, il adorm pe Cheng. Cheng are vreo 10 sau 15 zile. S-a născut in ajunul ple­cării la Moscova. Şi cum pe Georgi şi pe Radina îi chema arzător fes­tivalul, Cheng­e — azi — ce! mai ti­­năr oaspete a! lui. Azi a fost scos la plimbare. Pri­vea cu ochii mari şi nu pricepea ni­mic. Habar n-avea că toate întim­­plările de afară sunt numai şi numai pentru ochii lui. ...La ora asta şi Sisako Nagata — 20 şi ceva de ani, kimono de un verde apos şi cu flori mari, roz, ca de ceai — stă pe un scaun alb, in­tre pereţii albi ai institutului me­dical nr. 2, îngrijită de oameni in alb. Stă de ore şi ore aci. Şi vor­beşte, vorbeşte mereu. Ea a văzut Nagasaki ! A simţit fulgerul arzin­­du-i ochii.­ S-a trezit îngropată sub dărîmăturile casei. Au trecut 12 ani de atunci, dar nu s-a vindecat de urmările emanaţiilor ucigaşe. Sub porţelanul transparent al feţei se vede păienjenişul vinişoarelor tran­dafirii. Specialiştii îi făgăduiesc tă­măduirea. Medicina sovietică stă­­pîneşte leacul. Şi tinereţea, cîntecele, revărsarea mulţimii de oameni de dincolo de ferestre, din noapte, ii făgăduiesc că povestea ei nu se va mai repeta niciodată. Nopţile festivalului... Le vom uita oare vreodată lu­mina?­­L­E PURCARU Nopţile Festivalului Cinstirea memoriei eroinei Zoia Kosmodemianskaia MOSCOVA 31 (Agerpres).—TASS transmite. La 30 iulie a avut loc dezvelirea unui mon-MTnent ridicat in memoria eroinei Zoia Kosmodemianskaia că­reia i s-a decernat post-mortem titlul de Eroină a Uniunii Sovietice pentru devotamentul si eroismul manifestat in lupta de partizani îm­potriva cotropitorilor fascişti. Monumentul a fost inălţat de ti­neretul din regiunea Moscova la in­tersecţia şosetei Minsk şi a drumu­lui care duce spre satul Petrişevo — locul unde a pierit neînfricata comsomotistă. Delegaţi la Festivalul mondial al tineretului au venit să cinstească împreună cu tinerii moscoviţi memoria glorioasei fiice a poporului sovietic. Fosta partizană Kutakova, care a luat cuvîntul la miting, a declarat :* Dezvelind monumentul ridicat in memoria iubitei eroine a poporului nostru chiar în zilele festivalului mondial, tineretul sovietic declară incă odată „nu vrem război". ' rolanda Ba)a$ a cîştigat medalia de aur. a ! Wiesenmayer — timt rff-in-Amoti ai B­P Pruning ia 40­1 rrt tsiaf MOSCOVA (prin telefon). — Ora­­şul Festivalului este străbătut de muite torente, torente de oameni — localnici şi oaspeţi — care se îndreap­tă spre diferite estrade, pieţe, săli de concerte etc. Dar torentul cel mai mare — un torent uriaş — are direcţia par­cul sportiv „Luj­iki". Ieri, miercuri a fost un program mai bogat, între­ceri mai dinamice, victorii scontate insă şi surprize. Din cele şase probe atletice ale zilei, cinci au fost de alergări. Cealaltă — săritura în înălţime-femei. La aceste probe atletismul românesc a fost re­prezentat de Iolanda Baiaş (la înăl­ţime), Ion Wiesenmayer (400 m. piat), Fiorica Oţel şi Elisabeta Buda (800 m. piat serii). Seria succeselor—care spe­răm să continue — a deschis-o Iolan­da. Fosta noastră recordmană mon­­dială a sărit 1,66m, clasindu-se pe focul intfi. E adevărat că acest rezul­­tat nu este la nivelul performanţei ei anterioare, dar­­ victoria e victorie! De zece ani recordul ţării noastre la 400 metri piat aparţinea maestrului emerit al sportului !. Moina. (47,8 sec.). Ei,bine, ieri acest record a fost doborât. Noul recordman este excelen­­tul nostru atlet Ion Wiesenmayer, care, participând în fina­la probei de 400 metri, a înregistrat timpul de 47,7 sec. El s-a clasat al doilea, în urma cehoslovacului Jirasek (47,6 sec.). Cei mai rapizi atleți ai jocurilor sunt cunoscuţi: polonezul Folk (10,5 sec. pe 1Oom. piat) ," sovietic" Krep­­kina (1­,9 sec. pe aceeaşi distanţă). Scrimerii noştri (echipa de fioretă) au pierdut prima întilnire din turneu­ final, cu echipa U.R.S.S. Cum s-a în­­timplat? Explicaţiile nu sunt necesare— cel mai bun a învins. Totuşi nu este ex­­clus ca oboseala din prima zi, cînd ai noştri au învins pe francezi şi polo­nezi, să fi avut o oarecare influenţă. In clasamentul final, fioretiştii ma­ghiari au ocupat locui intei, urmaţi de cei sovietici. Rominii -- pe locul trei. Fioretistele române au fost învinse şi ele de redutabila echipă a R. P. Un­gare, una din favoritele turneului, precum și de echipa Uniunii Sovietice. O veste din Iaroslavl. Meciul de fot­bal România-R. D. Germană s-a ter­minat la egalitate (2—2). Rezultatul poate fi considerat mulțumitor pentru noi. Echipa romina, cu o formaţie tî­­nără şi cu ciţiva jucători indisponibili, a avut în faţă un adversar puternic, prima garnitură de fotbal a ţării prie­tene. Din nou veşti bune despre cei doi boxeri români de la categoria „muscă". Atât Mircea Dobrescu cit şi Puiu Ni­­colae au câştigat şi meciurile susţinu­te ieri. C. Dumitrescu şi Ilie Dragnea au pierdut, iar M. Stoian, încă sufe­rind, nu s-a prezentat în partida cu iugoslarul Jakovievic. La lupte, volei, tenis de masă, bas­chet, handbal, nataţie, tenis, sportivii noştri au obţinut victorii, continuîn­­du-şi drumul spre un joc cit mai bun in clasamentele finale. Echipeie de rugbi au început între­­cerile. Prima victorie au înregistrat-o rugbiştii­ italieni: călătoria iar la Moscova — interzisă la început de autorităţile italiene — le-a fost apro­bată. Astfel, acum interesantul tur­neu de rugbi are cinci formaţii cu mare renume: Franţa, Iralia, Ţara Galilor, Cehoslovacia și — aţi ghicit — România. I C­I­N­T­E­I­A Semnarea unei convenţii între R. P. Romina şi U. R. S. S. Miercuri s-a încheiat la Bucureşti o convenţie privitoare la regimul apelor de frontieră între R. P. Romînă şi U.R.S.S.. Convenţia a fost semnată de ing. I. Bernachi, preşedintele Comitetului de Stat al Apelor de pe lingă Consiliul de Miniştri, ca împuternicit ai gu­­vernului român, şi E. A. Lişîţin, ca îm­puternicit ai guvernului sovietic. Convenţia prevede o strînsă cola­­borare cu privire la gospodărirea a­­pelor de frontieră, precum şi lucrări de amenajare în folosul ambelor ţări. (Agerpres) —-----­ din tonu­l întreprinderii SEBEŞ (coresp. „Scinteii").— La fabrica de hirtie „1 Mai"-Petreşti, fon­­dul întreprinderii pe acest an se ri­dică la peste 400.000 iei. Din acest fond s-au alocat 102.952 iei, adică 25%, pentru premii şi ajutoare perso­nale şi aproape 310.000 lei, pentru di­ferite acţiuni social-culturale. Muncitorii au propus conducerii în­treprinderii ca din fondul destinat pen­tru acţiuni sociale să se refacă acope­­rişul creşei, să se introducă instalaţii de apă potabilă la locurile de muncă, să se amenajeze dispensarul şi can­tina etc. Tragerea la sorţi a obligaţiunilor C. E. C. La 31 iunie a.c. a avut loc în oraşul Constanţa tragerea la sorţi lunară a obligaţiunilor C.E.C. cu ciştiguri. Obiigaţiunea cu seria 05956 nr. 30 a ieşit ciştigătoare cu 50.000 lei. Obligaţiunile cu seria 06327 nr. 61, seria­­3­30 nr. 50, seria 1581t nr. 27, seria­­984i nr. 27, au ieşit ciştigătoare cu cite 25.000 iei. S-au mai atribuit 10 ciştiguri a 10.0O0 iei, 50 a 5.000 iei şi 500 cişti­guri a 1.000 iei. Valoarea totală a ciştigurilor atri­buite a fost de 1.000.000 iei. Obligaţiunile care n-au ieşit cîşti­­gătoare participă din oficiu la urmă­­toarele trageri lunare. în primeie 10 zile ale fiecărei luni obligațiunile C.E.C. se pot procura la valoarea lor nominală. —-----­ Informaţii . Miercuri dimineaţa a părăsit Ca­pitala înapoindu-se in patrie delegaţia de arhitecţi din Uniunea Sovietică, condusă de arhitectul V. P. Mednik, şeful atelierului de proiectare tip din institutul Moldiprogorseistroi din Chi­şinău, care ne-a vizitat ţara în cadrul acordului cultural încheiat între ţara noastră şi U.R.S.S.­­ La invitaţia Uniunii Societăţilor Tehnico-Ştiinţifice din R.P. Bulgaria, miercuri seara a părăsit Capitala ple­­cind spre Sofia un grup de specialişti din industria lemnului, membri ai A­­sociaţiei Ştiinţifice a inginerilor şi Tehnicienilor din R. P. Romînă, care vor face schimburi de experienţă cu specialiştii bulgari din industria lem­nului. Delegaţia este condusă de ing. N. H. Ionescu, director general în Depar­­tamentul industriei lemnului din Mi­nisterul Construcţiilor şi Materialelor de Construcţii. «La invitaţia Comitetului Naţiortal pentru Apărarea Păcii din R. P. Ro­mina, marţi seară a sosit în Capitală Thorbjörn Marthinsen, membru al Co­mitetului Naţional pentru Apărarea Păcii din Norvegia, împreună cu so­ţia, pentru a face o vizită in ţara noastră în cadrul vacanţelor păcii. (Agerpres) La a 30-a aniversare a Armatei Populare de Eliberare a Chinei Cu 30 de ani în urmă — in ziua de 1 august 1927 — în focul insu­recţiei pornite de fiii poporului chinez împotriva gomindaniştilor reacţionari, care deveniseră slugi ale imperialismului, s-a născut eroica Armată Populară de Eti­­b^^eaCMnm. Poporul chinez a numit armata sa Armată Populară de Elibera­re, pentru că ea este singe din singele lui, carne din carnea lui, pentru că ea n-a avut şi nu are alte ţeluri decit libertatea, inde­pendenţa şi fericirea patriei sale. Crescută şi călită de Partidul Comunist Chinez, Armata Popu­lară de Eliberare s-a acoperit de glorie nepieritoare în luptele duse timp de decenii împotriva forţelor reacţionare gomindanis­­te, iar apoi, timp de opt ani, îm­potriva ocupanţilor japonezi, în lupte crîncene, care au durat pa­tru ani, Armata Populară de Eli­berare a infrnnt armatele reacţi­­unii gomindaniste, sprijinite din plin de către imperialiştii ameri­cani. Curajul, forţa morală şi ca­pacitatea de luptă a voluntarilor chinezi, alături de Armata Popu­lară Coreeană, au stăvilit agre­siunea împotriva R.P.D. Coreene, şi i-au silit pe agresori să încheie armistiţiu. Astăzi, alături de forţele armate ale tuturor ţări­lor socialiste, Armata Populară de Eliberare a Chinei, călită, pu­ternică, înzestrată cu armament mou^^, sMdes^^ăpMM in Extremul Orient şi nu lumea în­treagă. Din rîndurile Armatei Popu­lare de Eliberare Chineze , au ie­șit luptători ale căror fapte de vitejie au intrat in legendă. Publicăm mai jos portretul unui astfel de erou al Armatei Populare de Eliberare a Chinei. Erou/ //nan — Du-te, Huan, du-te fiu! meu şi apără fericirea noastră. Bătrina mamă i-a prins in piept o floare gingaşă de cumaş, i-a îmbrăţi­şat şi cu ochii inlăcrimaţi a petrecut vreme îndelungată detaşamentul de voluntari ce se îndepărta pe potecuţa satului desenată ca pe o delicată acuarelă: „Apără fericirea noastră". Cu­­vinteie îi reveneau în minte cu rezo­nanţe de mîngiiere şi, în acelaşi timp, de poruncă. Din această fericire care trebuia apărată, Huan Tzi-guan, ma­ma şi frăţiorul său, împreună cu în­treaga ţărănime săracă din satu! iar gustaseră abia în 1949, am­i cind Armata Populară de Eliberare a Chi­nei i-a alungat pe dianbaişişti din pro­vincia Sîciuan. Pînă atunci Huan slu­­gărise de la­­vîrsta de şapte ani la un moşier. Pină atunci, Huan nu cunos­cuse hodina, n-avusese parte de m­în­­care pe săturateiea. Şi iată că, la nu­mai un an după eliberare, cînd viaţa nouă se deschisese în faţa lui ca o uriaşă fioare de totus in razeie dimi­neţii, trupeie intervenţioniştilor ame­ricani, pornite să cotropească Coreea­­soră, s-au apropiat de riul Iaiutzian şi au început să bombardeze partea de nord-est a Chinei. Scopul lor era limpede: să pună din nou pe picioare in China vechea șandrama a orinduirii feudaie; să agațe din nou jugul de grumazul poporului chinez. Pentru o clipă in închipuirea lui Huan a reînviat imaginea moșierului: Ha, ha, credeai că mi-ai scăpat, Huan ? Iată, prietenii mei americani mi te-au dat din nou In stăpînire..." Tresărind ca dintr-un vis unit, Huan n-a mai stat pe gin­­duri: a cerut să fie înscris in rîndu­­riie voluntariior. Avea abia douăzeci de ani... Pînă nu de mult Huan Tzi-guan era unul dintre ceie citeva sute de milioane; se asemuia cu un vai în imensitatea oceanului. Apoi, dintr-o­­dată numele său a ţîşnit ca flacăra unui obuz. Era in toamna anului 1952. Voluntarul Huan se obişnuise cu greu­­tăţile războiului. Conştiinţa că luptă pentru eliberarea poporului frate co­reean, pentru apărarea graniţelor pa­triei saie, Ii dădea puteri, ii maturi­za din punct de vedere politic. Fu­sese numit agent de legătură pe lin­gă statul major al batalionului. Trans­mitea ordinele comandantului, trans­porta muniţii mergînd tîriş sute de metri sub focul aruncătoareior de mine şi a­ artileriei inamice, dădea aju­tor tovarăşilor răniţi. Şi tot pe front Huan a trăit una dintre ceie mai mi­nunate zile din viaţa sa: primirea in rindurile Uniunii Noi Democrate a Ti­neretului din China, în prezent Uniu­nea Comunistă a Tineretului. Uneori, in scurtele răgazuri, cînd liniştea cobora asupra nopţii ca o pasăre obosită, Huan privind cerul spuză de stele se gindea la eroii lui Tian-go, Mao Tu, Siu Sin-ven pe care-i cunoscuse şi de aie căror fapte de arme atrase cu prilejul unui miting ţi­nut în cadrul unităţii, se gîndea la neînfricatul erou sovietic Aiexandr Matrosov, despre a cărui faptă aflase tot pe front, din film. Oare inima lui va fi presimţit că el, Huan Tzi-guan, se va ridica, nu peste multă vreme, la înălţimea acestor eroi ? ...Era in toamna lui 1952, în cea de-a 6-a zi de contraofensivă a inter­­venţioniştilor în nordul raionului Kimhva. Batalionul lui Huan primise ordinul să contraatace cota 597,9. Sprijinit de focul artileriei, batalionul a respins pe inamic continuînd să înainteze. Deodată drumul ie-a fost stăvilit de o cazemată dușmană din care focul mitralierei ar revărsa tavă ucigătoare peste ostași. Să mergi mai departe fără a distruge cuibul vrăjmaş era cu neputinţă. Insă grupurile de pionieri trimise spre ca­zemată fuseseră răpuse rind pe rînd. Pentru o clipă îngrijorarea a cu­prins pe comandanţi şi pe ostaşi. Mai era un ceas de lumină, iar ordinul suna clar: „Cota va fi ocupată înainte de căderea întunericului". Şi atunci Huan a ieşit din rînduri şi, cu voce rugătoare, aproape de copii, a cerut comandantului să-i dea voie să mear­gă să înlăture pe duşmani din drum. i s-au dat doi oameni şi grupul, căţă­­rîndu-se pe stînci, a pornit spre ca­zemată. La scurtă vreme primul, apoi cei de-al doilea ostaş au căzut — se­ceraţi de gloanţe. Mai erau treizeci de metri pînă la ţintă şi Huan, cu mîiniie rănite, a alunecat de pe stîncă. îndeplinirea misiunii depinde acum numai de ei. A început din nou chinuitorul urcuş, iată-i a­­juns la cîţiva paşi. S-a ridicat să a­­runce grenada şi, în aceeaşi clipă, o pioaie de gloanţe i-a pătruns In trup. Cu puterîie aproape sflrşite, s-a reze­mat de stîncă. Mina dreaptă In care ţinea grenada îi atirna fără vlagă. Cu eforturi supraomeneşti a trecut-o in cealaltă mină şi a asvirtit-o. Un fum negru s-a ridicat din cazenmtă, iar mitran­erele au amuţit. Pe Huan Tzi-guan i-a năpădit o negură adintă, adincă, s-a prăbuşit Dar, în scură vreme, tinărul a auzit din nou, ca prin vis inci,untui ucigaş. Cazemata fiind distrusă numai în parte, dintr-o am­­brazura două mitran­ere trăgeau :a­­faie peste rafaie. Venindu-şi în fine, cu un suprem efort de voinţă, Hmm s-a ridicat. Peste o clipă ostaşii baza­­nionului au văzut cu uimire cum tova­­răşul ior pe care­­ credeau nui i se aruncă dintr-un sait asupra am­brazu­­rei, astupind gurile mitraliereior cu trupul său. Numai aşa cota a putut fi cucerită în făptui serii. Pentru vitejia sa, lui Huan Tzi­­guan poporul recunoscător i-a atri­buit, post-mortem, titlul de erou. ...Şi abia implinise douăzeci de ani cind bătrîna sa mamă, la despărţire, îi spusese: „Du-te, Huan, du-te fiul meu şi apără fericirea noastră..." GHEORGHE VLAD In d­iscu : o subunitate a Armatei Populare de Eliberare Chineze la exerciţi de debarcare din helicopter. Pag 3 Poporul chinez vrea să trăiască în pace cu poporul japonez PEKIN 31 (Agerpres). — China Nouă : La 25 iunie în cursul primirii dele­­gaţiei Uniunii radiodifuziunii civile japoneze in frunte cu Masutasu Tad­­ziri şi a corespondenţilor agenţiei Kiodo Tusin şi ai ziarului „Asahi", premierul Consiliului de stat al R. P. Chineze, Ciu En-lai, a discutat cu ei problema relaţiilor chino-japoneze. Poporul chinez, a spus Ciu En-lai, vrea să trăiască în prietenie cu po­­porul japonez. Prietenii japonezi pot vedea că poporul chinez este gata să uite treptat toate neplăcerile vechi şi pe baza prieteniei reciproce care a existat de a lungu l­a aproximativ 2.000 de ani să dezvolte noi relaţii de prietenie. Cin En-tai a arătat că in ultimii ani muite organizaţii chineze şi ja­poneze civile şi semioficiaie au înche­iat între eie muite acorduri şi in pre­zent numeroase dintre aceste acorduri se şi aplică. Deşi între Cu­ina şi Ja­ponia nu au fost încă stabilite relaţii normate şi, potrivit dreptului interna­­ţional, mai există starea de război, aceasta nu împiedică dezvoltarea re­­laţiilor de prietenie între popoarele celor două ţări şi încheierea unor a­­corduri între organizaţii semioficiale. Aşadar, a spus el, in vederea unei şi mai mari dezvoltări a relaţiilor dintre cele două ţări trebuie să începem prin a stabili relaţii strinse intre po­poare şi a incheia acorduri corespun­zătoare ; atunci, in uitima instanţă, ne va rămine doar să Încetăm pe caie diplomatică starea de război. Se poate spune, a arătat In conti­nuare Ciu En­iai, că această metodă a noastră reprezintă un exemplu nou in istoria relaţiilor internaţional. Noi promovăm diplomaţia populară cu un sentiment de bucurie şi speranţă. Considerăm această diplomaţie ca o parte componentă a diplomaţiei noas­tre în ansamblu. Aceste păreri a fe­meie, a continuat Ciu En-tai, au găsit ecou In rîndul multor prieteni japonezi. Cit priveşte însă guvernul japonez, trebuie să fa­cem o analiză concretă. Fostul prim­­ministru Sighetu Josida urăşte China şi nici vorbă nu poate fi ca el să do­rească prietenia. Foştii prim-miniştri Itiro Hatoyama şi Tandzan Isibasi au fost insă însufleţiţi de această do­rinţă. După cum arată faptele, cabi­­netul Nobusuke Kisi a făcut dimpo­trivă un pas înapoi. In comparaţie cu cabinetele Hatoyama şi Tandzan Isibasi. După cum a anunţat la 4 iunie zia­­rul „Asahi", In Taiwan Nobusuke Kisi i-a spus lui Cian Kai-şi : „Dacă Chi­na continental ar putea fi reocupa­tă, ar fi după părerea mea foarte bine". Aceasta constituie o manifestare făţişă de ostilitate faţă de poporul chinez de 690 000.000. Premierul Ciu En-tai a respins de­­claraţia calomnioasă pe care a făcut-o Nobusuke Kişi în cursul vizitei sale In S.U.A. După cum a anunţat din Denver agenţia Associated Press, la 4 iunie Kişi a spus corespondenţilor americani că „comuniştii chinezi în­cearcă să pătrundă in întreaga Asie". Astăzi, a spus Ciu En-tai, Japonia se află sub controlul S.U.A. şi vizita lui Nobusuke Kisi in S.U.A. este de In­teres. Noi nu sîntem împotriva prie­teniei Japoniei cu S.U.A. Vrem însă ca toate tăriie să aibă una faţă de alta atitudine prietenoasă şi nu duş­mănoasă. Chestiunea este insă că in S.U.A., Nobusuke Kisi a căutat să in­tre in graţiile stăpinului său ameri­can ca domniind noua Chină. Multe fapte dovedesc că vrem să trăim in pace cu toate ţăriie Asiei, a spus Ciu En-tai. Preşedintele Mao Tze-dun şi cu mine am arătat în ca­drul convorbirii cu delegaţia partidu­lui socialist din Japonia că este des­tul ca Japonia să denunţe pactul ja­­pono-american de securitate, iar Sta­­tele Unite să lichideze bazele lor mi­litare din Japonia şi să-şi retragă trupele din această ţară ca Japonia să poată obţine independenţă depli­­nă, pentru ca prevederile din Trata­­tul de prietenie, alianţă şi asistenţă Premierul CIU EN-LAI despre problemele relaţiilor dintre cele două ţări mutuală dintre China şi Uniunea So­vietică îndreptate împotriva reînvierii militalismului japonez şi a folosirii a­­cestuia de către alţii să fie revizuite. In continuare, referindu-se la de­­claraţia făcută de Nobusuke Kisi în cursul vizitei saie în India, menită să semene discordie în relaţiile dintre China şi India, şi pe care Ciu En-tai a calificat-o drept „cît se poate de ridicolă", premierul R. P. Chineze a spus că India sprijină efor­­turile noii Chine de a fi repusă în locul ce i se cuvine de drept in O.N.U. India consideră China un stat prieten demn de încredere. Nobusuke Kisi a încercat Insă să instige India la înrăutăţirea relaţiilor indo-chineze. Acesta este un act foarte ostil. Partidul socialist din Japonia — a spus Ciu En-tai — procedează alt­­fel decit primul ministru japonez. Ei se pronunţă pentru recunoaşterea Chi­nei şi împotriva comptotului acelora care vor să existe două Chine. Comerţul între China şi Japonia, a declarat în continuare Ciu En-tai, se dezvoltă tot mai mult. Ne gindim chiar să încheiem contracte comercia­­le pe termen lung cu părţile interesa­te din Japonia. Guvernul Nobusuke Kisi nu spri­jină însă al treilea acord comer­­cial japono-chinez care prevede crea­rea reciprocă de reprezentanţe coner­­ciale neoficiale. Sprijinim apelul de pace al poporu­lui japonez, a spus premierul Ciu En-tai. Aceasta arată că poporul chi­nez are cele mai bune intenţii. Gu­­vernul japonez insă a îngrădit prin condiţii nerezonabile activitatea dele­gaţiei reprezentanţilor poporului chi­nez la conferinţa internaţională pen­tru interzicerea armelor atomică şi cu hidrogen şi pentru dezarmare. Referindu-se la aşa-zisa problemă a cetăţenilor japonezi „dispăruţi fără urmă", ridicată de guvernul japonez, premierul Ciu En-tai a arătat că a­­ceasta este un act neaşteptat şi neamica!. Problema emigranţiior ja­ponezi am rezolvat-o şi o rezolvăm. In conformitate cu uzanţele interna­ţionale aceste problem­e pot fi rezol­­vate după restabilirea relaţiilor diplo­­matice Dar, in ciuda acestor uzanţe internaţionale şi in ciuda stării de război care există intre China şi Ja­ponia, noi ne rezolvăm cu ajutorul a trei organizaţii japoneze şi a Socie­tăţii Chineze de Cruce Roşie. Din cei aproximativ 35.000 de japonezi care au locuit în China, cu ajutorul Socie­tăţii Chineze de Cruce Roşie, peste 29.000 de persoane, in afară de cei peste 1.500 de foşti militari japonezi, care au comis diferite delicte, şi de criminali de război, s-au şi întors in Japonia. In septembrie a.c. vor fi puşi in tibertate alţi opt criminali de război care işi vor ispăşi pedeapsa sau vor fi puşi in libertate înainte de termen din motive de bătrineţe şi boală. In încheiere premierul Ou En-tai a spus că fapteie de mai sus ne con­ving că primul ministru Nobusuke Kişi provoacă în mod deliberat neplă­­ceri Chinei, seamănă discordie in re­laţiile dintre ţările Asiei şi China şi calomniind China caută să ciştige sim­patia S.U.A. pentru a obţine de la această ţară ajutor pentru reinarmare şi reînvierea militarismului japonez. Dorim ca Japonia să se elibereze de sub controlul S.U.A. şi să stabilească relaţii normate cu China. Acţiunile pri­­mului ministru Nobusuke Kisi sunt dia­metral opuse aspiraţiilor noastre. In acelaşi timp, suntem­ convinşi că po­porul japonez doreşte prietenia intre China şi Japonia. La aniversarea Armatei Populare de Eliberare a Chinei TC&gJWNR Oj/pPJRfO X. E. JV. A JV. S. Z/RG$C/0& AL40 fZE-DtVJV, E/Í/ $.40-77 C/O EJV-Ez4/ Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez, Liu Sao-fi, preşe­dintele Comitetului permanent al Adunării reprezentanţilor populari din întreaga Chină, şi Ciu En-la­, premierul Consiliului de stat al Re­publicii Populare Chineze. MOSCOVA 31 (Agerpres). — TASS transmite următoarea telegra­mă adresată la 31 iulie a.c. de to­varăşii K. E. Voroşilov, N. A. Bul­ganin şi N. S. Hruşciov tovarăşilor Mao Tze-dun, preşedintele Repu­blicii Populare Chi­reze, preşedintele Dragi tovarăşi! Permiteţi-ne să vă felicităm pe dv. şi în persoana dv. poporul chinez­­frate, cu prilejul celei de-a 30-a aniversări a Armatei populare chineze de eliberare. In decurs de 30 de an, armata populară de eliberare a trecut prin focul luptelor revoluţionare biruind pe numeroşii duşmani ai poporului chinez şi cucerind pentru ţara sa libertatea şi independenţa. Datorită grijii perma­nente a Partidului Comunist Chinez, armata populară de eliberare s-a trans­format din detaşamente de răsculaţi intr-o armată de prim rang, cu care se mindreşte pe drept cuvînt intregul popor chinez. In prezent puternica armată populară de eliberare, înzestrată cu tehnica modernă, dispunînd de toate genuriie moderne de trupe, stă ferm de strajă libertăţii şi independenţei Chinei, cuceririlor socialiste aie poporului chinez, păcii şi securităţii din Extremul Orient. Urăm soldaţilor, ofiţerilor şi generatilor armatei populare chineze de eli­­berare şi marelui popor chinez noi succese in construirea societăţii socialiste şi in apărarea păcii. G. K. Jttkov, ministrul Apărării al U.R.S.S., mareșal al Uniunii So­vietice, a adresat o telegramă de felicitare lui Pia-De-haai, ministrul Apărării al R. P Chineze, mareșal al R. P. Chineze.

Next