Scînteia, iulie 1960 (Anul 29, nr. 4875-4901)

1960-07-01 / nr. 4875

Pál. Un complex avicol modern • 1 milion de pui anual • Hrănitoare automate • 13.600.000 ouă pe an In apropiere de Bucureşti, la gospo­dăria de stat Crevedia, se construieşte un complex modern pentru creşterea păsărilor. Deocamdată sunt gata pri­mele două hale. Noul complex avicol va ocupa o suprafaţă de 25 hectare. Această construcţie modernă face par­te din obiectivele cuprinse în Raportul C.C. al P.M.R., prezentat la cel de-al lll-lea Congres al partidului, cu privire la organizarea, în preajma oraşelor, în anii viitori, a unor mari crescătorii me­canizate de păsări. Cum va arăta viitorul complex Mai să nu-ţi vină a crede că pînă acum fie găină, fie curcă sau alte so­iuri de păsări trăiau într-un coteţ în­jghebat din citeva scînduri, iar hrana, în afară de mina de grăunţe ce le-o­runca gospodina dimineaţa, şi-o gă­­au cum puteau prin bălăriile din sec sau grădina casei. Cum­va a­­noul complex ? Un şir de clădiri dăposti instalaţiile fabricii de f c­­ombinate, cu o capacitate anuală aducţie de 12.500 tone, 8 silozuri vor păstra materia primă (furaje intrate, printre care porumb, ovăz, ure, făină de lucernă, soia etc.), silozuri, furajele transportate la fa­­ vor fi amestecate în diferite pro­­pii şi împreună cu sărurile minerale, paratele vitaminice şi antibiotice alcătui aşa-zisele furaje combina­­bogate în vitamine şi substanţe in­­itive. Acesta va fi meniul păsărilor. Complexul avicol propriu-zis va avea două sectoare principale. Primul, com­pus din 8 hale, va creşte puii pentru carne şi ouă. Al doilea sector va fi cel de reproducţie, alcătuit din 10 hale prevăzute cu incubatoare, plus alte 4 hale mici, destinate păsărilor de elită pentru selecţie. In fiecare an, in patru serii, pe aceeaşi suprafaţă se vor pro­duce 1.250.000 pui de o zi. Pentru milioanele de ouă care se vor obţine aici, complexul va avea in permanenţă, prin reîmprospătări, un efectiv de 50.000 de găini ouătoare, plus 20.000 găini de prăsilă. In cadrul complexului se va construi un abator înzestrat cu utilaj modern şi camere frigorifere. Capacitatea : 500-600 păsări tăiate pe oră. Se va amenaja, de asemenea, o magazie de ouă. Aici, in condiţii igienice, se vor face sortarea, ambalarea şi expedie­rea ouă­lor către unităţile comerciale. Anual prin această magazie vor trece peste 13 milioane de ouă. Ziua pentru găini­­ de 13 ore De la fabrica de furaje, hrana va circula pe un transportor aerian spre halele complexului. In dreptul fiecă­reia se vor lua în buncăre, automat, cantităţile de furaje necesare. Din bun­căre, ele vor ajunge la hrănitoarele automate. Procesul va fi acelaşi la fiecare etaj, in fiecare hală. Pînă și adăpătorile vor fi automate, se vor umple singure, pe măsură ce apa va fi consumată In camerele de ouat găinile vor pătrunde prin nişte cre­­nele, încă un amănunt . Cu ajutorul becu­rilor electrice ziua va fi aici de... 13 ore. Prin prelungirea zilei, păsările se vor hrăni in permanenţă şi nu se vor culca „odată cu găinile“. In felul a­­cesta se vor obţine cantităţi mai mari de carne şi ouă. In condiţiile create aici, o găină va produce pînă la 250 de ouă pe an. îngrijitori vor fi puţini. Prezenţa lor va fi necesară numai pen­tru colectarea ouălor şi controlul găi­nilor. Un om va putea îngriji la în­ceput 5000 de găini, iar apoi pînă la 10.000. In halele pentru pui - acelaşi pro­ces automat. Din hrănitoarele cilin­drice suspendate vor cădea în farfu­rioare furajele combinate. Pentru în­călzirea puilor, halele vor fi împînzite cu elevenze - adică nişte umbreluţe de tablă în mijlocul cărora se vor afla focare de ardere. Aceste „cloşti ar­tificiale“ vor menţine o temperatură de 30-38 grade, în funcţie de vîrsta pui­lor. Halele vor fi prevăzute cu ventila­toare şi ceasuri de control pentru ilu­minat. In complex este prevăzut să se construiască un dispensar veterinar, puncte de dezinfecţii etc. pentru asi­gurarea sănătăţii păsărilor. La realizarea cifrei de circa 4,5-5 miliarde bucăţi ouă, prevăzută în planul de 6 ani, vor contribui şi mi­lioanele de ouă produse de comple­xul avicol Crevedia. De aceea constructorii s-au angajat să dea în funcţiune această mare fa­brică de păsări in prima jumătate a anului viitor. V. VIŞINESCU pro- Conducte de apă în vîi TÎRNĂVENI (coresp. „Scînteii“).­­ In plantaţiile de vii este nevoie de o mare cantitate de apă care se d­oseşte la prepararea soluţiei îm­potriva manei. In viile gospodăriei de stat Jidvei, regiunea Stalin, s-a i­nstalat şi construit pe mai mult de 0 km. conducte de distribuire a apei, o motopompă și numeroase ba­­zine de beton cu o capacitate de 70 vagoane în care se adună apa. M­­are parte din lucrări s-au făcut prin muncă patriotică, realizîndu-se astfel peste 100.000 lei economii. Da­rea în exploatare a acestei lucrări va aduce după sine și alte economii prin scoaterea din circulaţie a 23 atelaje, tractoare rutiere şi reduce­rea braţelor de muncă care erau fo­losite la transportul apei. Lucrătorii din G.A.S. Jidvei au fost sprijiniţi în realizarea acestei lucrări de către echipa de sudori condusă de tov. Dumitru Moldovan de la combinatul chimic „Karl Marx“ din Tîrnăveni. ________ ALEXEI ARBUZOV ------------ „Poveste din Irkutsk66 ____________________________ la Teatrul National „I. L. Caragiale77 --------­ Exprimînd împletirea tot mai ar­monioasă a intereselor individuale cu cele colective în societatea sovie­tică, „Poveste din Irkutsk“ de A. Arbuzov reuneşte perspectiva so­cială largă a şantierului unei mari hidrocentrale cu analiza fină a rela­ţiilor personale, a prieteniei, dra­gostei, vieţii de familie.­ Arbuzov se pricepe să meargă di­rect la sufletul spectatorului, să-i vorbească despre lucruri apropiate oricui, emoţionante. Şi de data a­­ceasta, dramaturgul ne vorbeşte des­pre viaţa simplă a unor oameni obiş­nuiţi, care iubesc, suferă, caută feri­cirea, oameni pe care fiecare dintre noi îi înţelege cu uşurinţă. Asemenea povestiri te cuceresc, te fac să tră­ieşti citeva ceasuri alături de eroi, să simţi ceea ce simt ei şi să ţi-i amin­teşti apoi, deseori, atunci cînd te gîndeşti la viaţa ta, ori la a celor din jurul tău. Aşadar, „Povestea din Irkutsk“ se desfăşoară, cum am mai spus, pe fondul bogat al vieţii unui mare şantier : muncă entuziastă, tinereţe, visuri, plimbări sub lună plină şi iar munca de­­ zi cu zi, în care oamenii îşi găsesc împlinirea şi mulţumirea. Facem cunoştinţă cu flăcăii din echi­pa lui „taica“ Serdiuk, băieţi buni şi inimoşi, îndrăgostiţi de excavato­rul lor, legaţi prin munca şi idealu­rile lor comune, împărţind laolaltă bucurii şi necazuri. Taica Serdiuk, cu asprimea sa părintească şi cu ti­miditatea faţă de femei, Rodik — studios, aşteptînd mereu scrisori de la mama şi surorile sale, maestru în a ridica o cutie de chibrituri cu lin­gura excavatorului, Denis, gata ori­­cînd să povestească amintiri din armată şi să se giugiulească cu Zinka lui, în fine Serghei, şeful de schimb care ţine conferinţe despre situaţia internaţională şi bunul lui prieten Viktor, mare dansator dar şi electrician de nădejde — fiecare îşi are caracterul său, obiceiurile şi gîndurile sale. Fiecare simte alături cotul tovarăşilor săi. Viaţa lor, a tuturor, are un sens şi un rost. Doar casieriţa Valia se simte sin­gură, tot mai singură. Dansează şi se distrează, merge la cinema, ia viaţa uşor. Dar este aceasta ferici­rea ? Băieţii îi spun — şi nu fără temei — Valia fîşneaţa. Chiar şi Viktor, care părea că ţine la ea, o jigneşte, o ia în rîs cînd aude de însurătoare. Şi sînt seri cînd se simte atît de părăsită, în cămăruţa ei pustie, frumoasa şi zglobia Valia — fîşneaţa... In viaţa ei apare Serghei. Cu zîmbetul lui bun, cu preocupările PE SCENELE TEATRELOR lui serioase, cu dragostea lui since­ră. O va schimba oare dragostea pe Valia ? O va face fericită ? Oamenii trebuie să fie fericiţi — această convingere străbate piesa. Dar viaţa nu este nici simplă, nici uşoară. In piesa lui Arbuzov, ca în realitate, se împletesc momentele de bucurie cu cele de tristeţe. Scurta fericire a lui Serghei şi a Valiei este curmată de moartea lui Serghei în­tr-un accident tragic. Cei doi ge­meni ai lui Serghei cresc sub pri­virile îndurerate şi obosite ale ma­mei. Viaţa îşi urmează cursul — dar fericirea mai este oare posibilă pen­tru Valia ? Viktor a fost superficial, n-a ştiut să preţuiască dragostea Valiei, a pierdut-o. Dar el n-o poate uita pe fata veselă cu care se plimba pe malul Angarei, şi zilele lui s-au în­tunecat. Mai are viaţa sens pen­tru el ? Da, viaţa are sens. Viktor va lu­cra ca şef de schimb pe „excavato­rul lui Serghei“. Trebuie s-o facă, pentru echipă, pentru munca şi prie­tenia lor. Valia a devenit, pe ne­simţite, un alt om. Traiul mărunt, nefolositor, n-o mai mulţumeşte. I s-au întipărit în suflet cuvintele lui Serghei: „Ce-i trebuie omului ca să fie fericit ? Ca munca pe care o face să-l depăşească şi să-l înalţe cît de cit...“. Şi iată, în zilele grele de după moartea lui Serghei iese la iveală tot ce este mai frumos în aceşti oameni sovietici — solidaritatea e­­chipei, care este alături de Valia cu toată căldura unor rude apropiate, puterea tot mai largă de înţelegere a Valiei, care în cele din urmă se decide să devină muncitoare la exca­vator, dragostea adevărată a lui Viktor, care o ajută să păşească pe acest drum. Viaţa triumfă. Cînd ai un rost pe lume, poţi privi viitorul cu în­credere, cu speranţă, întocmai aşa se despart Valia şi Viktor în scena finală : ea, strîngînd la piept primul ei salariu de om întreg, de munci­tor, o ia la fugă, fericită, cu ochii scăldaţi în lacrimi. Iar Viktor o ur­măreşte cu privirea, fericit el în­suşi de bucuria ei. Care e forţa acestor oameni — o forţă mai puternică decît amărăciu­nea, decît moartea chiar ? In roma­nul Carinei Nikolaeva „Secerişul“ există o comparaţie foarte frumoa­să. Intr-un moment de mare cum­pănă, Avdotia Bortnikova îşi amin­teşte din copilărie, cînd la îndemnul unei mătuşi a făcut baie în lacul sărat şi a observat cu uimire că apa o ţinea la suprafață, deşi ea nu ştia să înoate. — E sărat şi greu lacul nostru cel cald... i-a spus atunci mătuşa Gru­­nea. Valul lui nu te îneacă, chiar dacă ţi-ai lega pietre de picioare! Nu te lasă să te îneci. îndată te scoate deasupra apei... Un asemenea val cald îi poartă înainte pe eroii frămîntaţi ai „Po­veştii din Irkutsk“. E valul rela­ţiilor socialiste dintre oameni. Piesa lui Arbuzov oglindeşte pu­ternic viaţa de azi, probleme actuale ale constructorilor comunismului. Incluzînd cu operativitate „Povestea din Irkutsk“ pe afişul său, Teatrul Naţional „I. L. Caragiale“ dă şi altor teatre un bun exemplu în ceea ce priveşte împrospătarea promptă a repertoriului contemporan. Era firesc ca o piesă atît de u­­mană şi, totodată, cu un atît de dens substrat de idei şi cu o con­strucţie dramatică originală, să pa-­­sioneze pe un artist de formaţia lui Radu Beligan. Păşind, ca regizor, pe un drum înnoitor şi îndrăzneţ, Be­ligan a realizat cu această piesă un spectacol profund, bogat în semnifi­caţii şi modern, unind interioriza­rea şi reliefarea caracterelor cu o formă scenică atrăgătoare, care so­licită din plin participarea afectivă a spectatorilor. Să începem cu viziunea plastică. Ideea scenografică a lui Perahim e nu numai extrem de ingenioasă, dar cu adevărat inspirată, întru totul po­trivită textului dramatic : două tur­nante concentrice se învîrtesc în sens invers una faţă de cealaltă. Mişcarea lor, schimbarea planurilor de la un tablou la altul sugerează spaţiul larg al şantierului, cadrul vast în care se integrează acţiunea — iar în pereţii turnantelor în „cutele“, în „porii lor“ parcă, sunt situate camerele brigadierilor, ca­mera Valiei, părticele dintr-un în­treg mult mai amplu. Fantezia regizorului şi a sceno­grafului creează în spectacol ima­gini deosebit de sugestive. lată-i, de pildă, pe Serghei şi Valia plecînd să se căsătorească, însoţiţi de grupul de prieteni. Afară plouă, cîţiva au deschis umbrelele, şi acest mic cor­tegiu nupţial improvizat se profi­lează pe turnanta ascendentă, într-o originală pantomimă, plină de umor şi duioşie. Urmează petrecerea de nuntă. Masa nuntaşilor e aşezată în fundul scenei. Prin îmbinarea turnantelor, în faţa mesei se întinde o largă a­­renă pe care se desfăşoară dansul — realizat într-o atmosferă autentic rusească — şi astfel sărbătoarea, în cerc intim, a acestor cîţiva oameni dobîndeşte proporţii simbolice, cu­prinde, ca între două braţe deschise, întreaga scenă şi întreaga sală. Dar frumosul nu poate fi descris pe deplin, el trebuie văzut, simţit... Mergeţi să vedeţi „Poveste din Ir­kutsk“ ! Textul piesei este bogat în nuan­ţe, şi pentru a-i pune în valoare ac­torii trebuie să practice la rîndul lor un joc nuanţat, să parcurgă o gamă variată de stări sufleteşti. De aceas­tă sarcină grea, interpreţii s-au a­­chitat în genere, cu mult succes. Marcela Rusu (Valia) are o creaţie plină de adîncime psihologică. Cu excepţia unor scene din primele ta­blouri, în care Valia­„fîşneaţa“ mi s-a părut nu îndeajuns de spontană, actriţa a fost apoi mereu la ho­tarul unde durerea şi speran­ţa, slăbiciunea şi stăpînirea de sine, sentimentele şi gîndurile cele mai contradictorii se îmbină în­­tr-un adevăr omenesc complex. In prima parte a spectacolului, în nepăsarea Valiei, în zburdălnicia ei, apar momente de îngîndurare, de mîhnire. Foarte convingător este redat zbuciumul Valiei — să se că­sătorească oare cu Serghei ! în par­tea a doua, cînd povesteşte moartea iubitului, momentele — evocate — ale veseliei exuberante din acea di­mineaţă însorită, alternează cu du­rerea zguduitoare a celei care îşi a­­minteşte. Apoi, scena în care, aşe­zată lîngă portretul lui Serghei, îi vorbeşte despre întîmplările de peste zi. Sînt fraze pe care le rosteşte a­­proape vesel, de parcă el ar fi fost de faţă. Dar la un moment dat, în glasul Valiei tremură lacrimi de dis­perare : „Mi-e greu fără tine, Se­­riojenka, iubitul meu, mi-e tare greu !“. In sfîrşit finalul, cînd o undă de bucurie şi încredere o cuprinde, cînd sufletul ei răvăşit se deschide ca o floare şi un „Vai !...“ cristalin („Mi s-a prelins o picătură de ploaie pe spinare“) ţi-o aminteşte, deodată, tulburător, pe Valia, cea voioasă de odinioară... Emanoil Petruţ a fost foarte ex­presiv în rolul lui Viktor. In tăce­rile, în privirea sa se simte neînce­tat o sinceră frămîntare. Trecerea de la atitudinea la început nepăsă­­toare, la o nouă înţelegere a dragos­tei, a prieteniei, a fost realizată de interpret cu autenticitate. De reală virtuozitate e şi dansul său din ta­bloul nunţii — un dans chinuit, în­dîrjit, plin de deznădejde, care redă perfect starea sufletească a eroului. Matei Alexandru, actor înzestrat cu capacitatea de a face simpatic, de la prima privire, personajul pe ca­­re-l interpretează, a fost afectuos şi sincer, mai ales în dezvăluirea dra­gostei sale pentru Valia (admirabilă intrarea în baraca băieţilor, cărora, transportat de fericire, le anunţă a­­propiata sa căsătorie), dar în dis­cuţiile privitoare la muncă sau în care-şi împărtăşeşte concepţiile des­pre viaţă, a rămas — cel puţin la premieră — cam crispat. Draga Mi­hai (Larisa) cu naturaleţea pe care i-o cunoaştem şi din alte spectacole, şi-a dovedit încă odată calităţile pe linia unui gen actoricesc foarte di­ficil şi foarte apreciat de public. N. Gr. Bălănescu a compus, firesc şi cu prestanţă, chipul lui Serdiuk. S-a remarcat interpretarea comică, de bună calitate, a lui Dem. Rădulescu (Lapcenko), calmul imperturbabil cu care-şi notează în carneţel sfaturile bune pe care le primeşte. Trebuie să reproşăm, totuşi, re­giei, insuficientul relief al echipei de excavatorişti, al atmosferei şi re­laţiilor din acest colectiv muncito­resc, sudat printr-o prietenie de ne­distrus. Discuţiile lor - aşa cum au fost redate pe scenă - au prea mult aerul unor şedinţe, nu sunt destul de degajate, nu pun deajuns în lu­mină legăturile personale ale mem­brilor echipei. Socotim, judecind după alte roluri în care l-am văzut pe N. Gr. Bălănescu, că rezervele sale de umor şi căldură nu sunt fo­losite pe deplin în Interpretarea tai­­căi Serdiuk. Tinerii actori Mircea Cojan, C. Stănescu, Coca Andro­­nescu au jucat cu talent, dar puteau fi ajutaţi să individualizeze mai mult personajele respective. Concentrîndu-se asupra dramei Valiei, regizorul a lăsat prea în um­bră — după părerea mea - imagi­nea de ansamblu a şantierului, ca­drul plin de viaţă, de optimism, pe fondul căruia, cum spuneam şi mai sus, povestea lui Arbuzov îşi do­bîndeşte întreaga semnificaţie. La aceasta a contribuit, poate, şi un oa­recare exces de mişcare a turnantei care, în prima parte a spectacolu­lui, întrerupe acţiunea mai des de­cît era necesar, atrăgînd atenţia publicului asupra manevrelor teh­nice. Nu putem încheia fără să sublini­em meritul şi curajul regiei de a fi realizat un spectacol atît de greu, numai cu interpreţi tineri. Se re­marcă grupul reuşit al celor cinci actori care alcătuiesc corul: Emil Liptac, Victor Moldovan, Li­viu Cră­ciun, Eliza Plopeanu, Tina Ionescu. Ei au declamat comentariul poetic al corului frumos şi cu emoţie, jus­­tificînd ideea autorului de a aduce în scenă, după modelul tragediei antice, vocea colectivă a contempo­ranilor. In acest spectacol, tinereţea este prezentă nu doar prin vîrstă, ci prin Inventivitate, însufleţire, prin receptivitate faţă de ceea ce este nou. ANDREI BALEANU „ O scenă din actul II La practică... Pe cîmpurile experimentale ale Institutului hortiviticol de la Băneasa un grup de eleve de la diferite şcoli horticole din țară lucrînd la culesul fructelor de sezon. Noutăţi de la Institutul de cercetări pielărie, cauciuc, sticlă In acest an, specialiştii Institutului de cercetări pielărie, cauciuc, sticlă şi-au concentrat atenţia asupra găsirii unor procedee de folosire mai raţională a pieilor de porcine. Specialiştii au ela­borat un procedeu nou pentru fabri­carea pieilor cu faţa corectată. Ei au realizat o piele cu un tuşeu plăcut, uşor presat şi cu un desen adecvat pentru încălţămintea de femei şi co­pii. In cursul trimestrului IV, fabricile „Kirov“ din Capitală şi „Janoş Herbak“ din Cluj vor începe producţia indus­trială a acestor piei cu faţa corec­tată. A fost elaborat de asemenea pro­cesul tehnologic pentru fabricarea ve­lurului din piei porcine, din care se va confecţiona încălţăminte. La cursul acestei luni la întreprinderea „Kirov“ se vor face probele semiindustriale ale noului sortiment. A fost extinsă fabricarea boxului cu faţa corectată, din piei grele şi uscate sub tensiune, şi a tălpii velurate, re­zistentă, pentru încălţămintea uşoară. In momentul de faţă continuă cerce­tările în vederea fabricării încălţămin­tei din mase plastice. Cercuri de pregătire pentru viitorii muncitori studenţi IAŞI (coresp. „Scînteii").­­ Con­siliul Uniunii Asociaţiilor Studenţi­lor din centrul universitar Iaşi a luat iniţiativa organizării unor cursuri de pregătire a tinerilor mun­citori, care vor da examen de admi­tere în învăţămîntul superior. Cadre didactice de la Universitatea „Al. I. Cuza" şi de la Institutul politehnic „Gheorghi Asachi“ dau consultaţii viitorilor studenţi. La cursuri participă tineri munci­tori de la atelierele C.F.R. „Ilie Pin­­tilie", de la Fabrica de antibiotice, de la Fabrica „Ţesătura", precum şi tineri de la alte întreprinderi şi in­stituţii din oraş. SOIKTRJA ===♦♦♦=-----------—........ - ----------------­cossif&win­ warn -■-r—­yte ..............=** ECONOMII PRIN APUCAREA INOVAŢIILOR La cabinetul tehnic de la rafi­năria nr. 4 din Cîmpina, tehnicie­nii Grigore Mogoş şi Vasile Dan au înaintat două inovaţii, prin a­­plicarea cărora se economisesc însemnate cantităţi de chimicale faţă de normativele fixate. Ino­vaţiile celor doi tehnicieni aduc rafinăriei economii de peste 177.000 lei. (De la CONSTANTIN GORAN, tehnician). ÎNGRIJIREA PĂŞUNILOR Ţăranii muncitori din co­muna Lunca Bradului, raionul Topliţa, au executat, prin muncă patriotică lucrări de îngrijire a păşunilor (defrişări, desecări) pe o suprafaţă de peste 750 ha. şi au extras, transportat şi aşternut pietriş pe şoseaua naţională şi drumurile comunale. De aseme­nea, au curăţat 2000 m. şanţuri, au împrejmuit pe o distanţă de peste 1000 m, staţiunea de montă şi lotul zootehnic şi au plantat puieţi de molid pe o suprafaţă de 6 ha. Valoarea lucrărilor efectuate depăşeşte suma de 200.000 lei. (De la PETER DIONISIE, ţăran întovărăşit). FARA REBUTURI Îmbunătăţirea calităţii produse­lor este una din problemele care stau în centrul preocupărilor co­lectivului întreprinderii de pre­fabricate din Roman. De la în­ceputul anului şi pînă acum, re­buturile sunt în continuă scădere faţă de procentul admis. Prin mai buna organizare a muncii, prin repartizarea muncitorilor pe faze de lucru şi printr-un control mai exigent al calităţii produse­lor, de citeva luni brigăzile con­duse de Ion Aruxander şi Gheor­­ghe Ciobanu n-au mai dat nici un rebut. Printre cei ce luptă cu succes împotriva rebuturilor sunt şi tovarăşii Mihai Nistor, Vasile Cernat, Constantin Moraru şi alţii. (De la IOAN ENESCU, secretar al organizaţiei de partid). CONSTRUCŢII DIN RESURSE LOCALE Membrii gospodăriei colecti­ve „23 August“ din comuna Bra­­gadiru, raionul Zimnicea, au con­struit, prin muncă voluntară şi cu materiale din resurse locale, o maternitate pentru 50 de scroa­fe. Faţă de prevederile iniţiale, la această construcţie s-au eco­nomisit circa 8000 lei, sumă cu care se vor cumpăra animale. Şi la gospodăria colectivă „9 Mai" din comuna Găuriciu s-a amenajat, prin muncă voluntară, un eleşteu pentru peşte pe o su­prafaţă de peste 7 ha. Alte echipe ridică două grajduri cu ma­teriale din resurse locale. La a­­ceste lucrări s-au economisit pes­te 50.000 lei. (De la IONEL T. TRIFU, profesor). Cărţi ştiinţifice noi Viaţa lui Albert Einstein de a­duncul ^°\coT ____i________z_______I_____,____ 7 m vnt/ito ♦muriIa «a r Cartea lui Vladimir Lvov este dedi­cată vieţii şi descoperirilor ştiinţifice ale lui Albert Einstein, unul dintre cei mai­ mari fizicieni, creatorul teo­riei relativităţii. Povestind viaţa com­plexă şi plină de contradicţii a aces­tui savant, autorul prezintă totodată, intr-o formă accesibilă, conţinutul ma­rilor sale descoperiri. Volumul a apă­rut in Editura Ştiinţifică. Cu Magellan în jurul lumii Antonio Pigafetta, care l-a însoţit pe celebrul navigator portughez Magellan in vestita sa călătorie in jurul lumii, începută la 20 septembrie 1519, a în­tocmit în timpul drumului un fel de jurnal de bord. Datorită însemnărilor acestui martor ocular, se poate urmări drumul corăbiilor lui Magellan de-a lungul coastelor Braziliei, prin pustietă­ţile îngheţate ale Patagoniei, pe nes­­fîrşita întindere a Pacificului, prin puz­deria de insule din arhipelagul Malte­­ziei şi, în sfîrşit, în jurul ţărmurilor A­­fricii. Volumul „Cu Magellan in jurul lu­mii", publicat în Editura Ştiinţifică, mai cuprinde şi alte relatări contemporane lui Magellan. Istoricul navei Sub acest titlu, Editura Ştiinţifică a tradus lucrarea lui B. Kozlowski, de­dicată dezvoltării construcţiilor navale de-a lungul secolelor. Astfel, sunt pre­zentate tipurile de nave din antichi­tate şi evul mediu, sunt înfăţişate nu­meroase date despre navele din seco­lul nostru. Volumul este complectat cu desene şi fotografii. Spaţiul şi timpul Editura Ştiinţifică a tradus, recent, din limba rusă lucrarea lui V. I. Svi­­derski intitulată „Spaţiul şi timpul” care prezintă aceste forme esenţiale ale e­­xistenţei materiei în mişcare. Autorul prezintă tezele fundamentale ale ma­terialismului dialectic cu privire la e­­senţa şi însuşirile spaţiului şi timpului. Figuri de naturalişti Apărut în Editura Ştiinţifică, volumul „Figuri de naturalişti" reuneşte citeva studii despre viaţa unor cunoscuţi na­­turalişti, elaborate de prof. C. Motaş. Astfel sunt prezentaţi : naturalistul sue­dez Ch. Linné, naturaliştii francezi G. Buffon, J.-H. Fahre, biologul rus I. Me­­cinikov. Autorul consacră două studii biologilor români Grigore Antipa, crea­torul Muzeului de istorie naturală din Bucureşti, care-i poartă numele, înte­meietorul hidrobiologiei romîneşti şi Emil Racoviţa, creatorul biospeologiei, întemeietorul primului institut de speo­logie din lume. -0*0- Patria (9; 11,30; 14; 16,30, 19; 21,30): Co­­coşatul; Bucureşti (15; 17; 19, 21): Furtuna; Republica (8,15- 10,15; 12,30; 14,45; 17; 19,15; 21,30): Elena Pavel (9,45; 12; 14,15; 16,30; 18,45; 21 sală). (20,30 — gradină): Veneţia, luna şi tu; Magheru (9,30; 11,45; 14; 16,15; 18,45; 21,15). Rătăcirile dragostei; V. Alec­­sandri (9; 11; 13; 15; 17; 19; 21), înfrăţirea între pogoare (10,30; 16; 18; 20). Legea.i lege; I. C. Frimu (10; 12; 15; 17; 19; 21 sală), (20,30 — grădină), Al. Sahia (10; 12; 15; 17, 19 sală), (20,30 — grădină), 23 August (15; 17; 19 sală), (20,30 - grădină), Volga (15, 17; 19, 21), Balada soldatului; Lumina (10,30; în continuare 14,30; 16,30; 18,45; 21), Al. Popov (rulează în continuare de la 10—21), Pudriera vorbitoare; Central (9,45; 12; 14,15; 1 6,30; 18,45; 21), Olga Bancic (15; 17,15; 19,30 sală), (20,30 — grădină), Liber­tăţii (10; 12; 14,15; 16,30; 18,45; 21 sală), (20,30 — grădină), Răzbunare­a; Victoria (10,15; 12,30; 16­, 18,15; 20,30), Griviţa (15, 17; 19, 21), Donca Simo (15, 17; 19 sală), (20,30 — grădină), Secretul militar; Maxim Gorki (10; 12,05; 14,10; 16,15; 18,30; 21), Unirea (15,30; 18; 20,30): De sîmbătă pina luni; Timpuri Noi (rulează în continuare de la 10—21): Un ciclu de filme documentare; 13 Septembrie (rulează în continuare de la 10—13 pentru copii): Program special; pen­tru adulţi (15; 17; 19; 21), Melodii de pe Neva; Tineretului (11; 16; 18,30; 21), Aurel Vlaicu (15; 17; 19; 21): Intrigă şi iubire; Gh. Doja (10; 12; 14,30; 18,45; 21), Floreas­­ca (17; 19): Comandantul detaşamentului; Cultural (15; 17; 19, 21): Cei mari şi cei mici; 8 Martie (15,15; 18; 20,30): Generalul Della Rovere; C. David (15,30; 18; 20,30): în pragul vieţii; V. Roaită (10; 12; 15; 17; 19; 21 sală), (20,30 — grădină), Mioriţa (10; 12; 14;15; 16,30; 18,45; 21,15), 1 Mai (10- 12; 15; 17; 19; 21 sala), (20,30 - grădină), N. Bălcescu (10; 12; 15; 17; 19 sala), (20,30 — grădină), Lanţul; Flacăra (15; 17; 19; 21), G. Coşbuc (15; 17; 19; 21): Melodii de Pe Neva; Arta (15; 17; 19 sală), (20,30 — gră­­dină): Mamelucul; T. Vladimirescu (15; 19 sală), (21 - grădină): Bravul soldat Svejk — ambele serii; Munca (15; 17; 19; 21): Băieţii noştri; Moşilor (16; 19,30 sală), (20,30 — grădină): Primăvara şi Nu aştepta luna mai; Popular (16; 18,15; 20,30): Erupţia; 16 Februarie (15,30; 18; 20,30): Salariul groa­zei; M. Eminescu (16; 18;15; 20,30): Barbara; Ilie Pintilie (16; 18,15; 20,30): Pe jos spre rai; 8 Mai (15 ;17; 19, 21): Cercul; Drumul serii (15,30; 18; 20,30): Valurile Dunării; G. Bacovia (15, 17; 19,15; 21,30): Război şi pace seria I.a; B. Delavrancea (16, 18; 20): Război şi pace seria II.a; Boleslaw Bierut (16,30; 20): Cîntăreţul mexican. STADIOANE $1 GRĂDINI DE VARĂ : Stadionul Dinamo (20,30), Stadionul Giuleşti (21): Legea-i lege; Stadionul Republicii (20,30) : Lanţul; Grădina 13 Septembrie (20.30) : Furtuna; Grădina T. Vladimirescu (21): Bravul soldat Svejk — ambele serii. CUM VA FI VREMEA? Timpul probabil pentru următoarele trei zile , vremea se va menţine instabilă şi re­lativ­­răcoroasă. Cerul va fi schimbător. Ploi locale, sub formă de averse, vor con­tinua să cadă în toate regiunile ţării, mai frecvente vor fi în Transilvania şi regiunea muntoasă. Vînt potrivit, temporar pînă la tare, din sectorul nordic. Temperatura ae­rului staţionară la început, apoi în creştere uşoară. Kft 48Y3

Next