Scînteia, decembrie 1960 (Anul 29, nr. 5005-5031)
1960-12-01 / nr. 5005
Nr. 5005 Vulcanul luptei de eliberare clocoteşte in întreaga Africă- Anul 1980, denumit anul Africii, işi merită numele. De la începutul lui şi pină astăzi 17 ţări africane şi-au proclamat independenţa. Unele dintre ele au şi obţinut succese în lichidarea înapoierii moştenite din vremea dominaţiei coloniale, în dezvoltarea lor economică. Cuvîntul Africii în lupta pentru pace se face auzit cu tot mai multă vigoare. Ziua de luptă pentru eliberarea Africii de sub jugul colonialismului, zi care se sărbătoreşte astăzi are loc astfel in condiţiile unui avînt fără precedent al popoarelor dornice de libertate din continentul african. Cu prilejul acestei zile de luptă, poporul român, care şi-a cucerit prin lupte grele libertatea şi independenţa naţională, adresează un călduros salirt noilor state independente, işi exprimă bucuria faţă de orice pas înainte in progresul şi consolidarea acestor state , îşi manifestă calda simpatie şi deplina solidaritate cu popoarele care mai luptă pentru scuturarea jugului colonial. Cu toate înfrîngerile suferite, cu toate că desfiinţarea sistemului lor ruşinos de înrobire şi jefuire singeroasă a popoarelor a devenit o necesitate istorică evidentă, puterile colonialiste refuză cu înverşunare să cedeze ultimele lor poziţii coloniale. In Africa, mişcarea de eliberare din Nyasaland şi Rhodezia, din Tanganica şi Kenya, din Ruanda-Urundi şi Africa de sud-vest, din Angola şi Mozambic ia amploare tot mai mare. Poporul Algeriei luptă eroic împotriva colonialiştilor, pentru dreptul său la o viaţă de sine stătătoare. In Congo, sfidînd bunul simţ, colonialiştii belgieni, cu sprijinul aliaţilor lor din N.A.T.O., au paralizat funcţionarea parlamentului şi guvernului legal al ţării şi au instalat la putere o serie de marionete, care insă nu izbutesc să-şi tragă sufletul pentru că sînt urîte de popor. Menţinerea colonialismului este o ruşine pentru conştiinţă şi onoarea omenirii. In numele năzuinţelor de progres şi pace ale omenirii, Uniunea Sovietică a prezentat actualei sesiuni a Organizaţiei Naţiunilor Unite Declaraţia cu privire la acordarea Independenţei ţărilor şi popoarelor coloniale. Prezentind acest document de înaltă umanitate, expresie strălucită a nobilei politici externe a Uniunii Sovietice şi a ţărilor lagărului socialist, tovarăşul N. S. Hruşciov, a spus : „Guvernul sovietic consideră că a sosit timpul să se pună problema lichidării totale şi definitive a regimului de administraţie colonială în toate formele şi varietăţile sale pentru a se pune capăt acestei ruşini, barbarii şi sălbăticii“. Hotârirea unanimă a Adunării Generale ca Declaraţia să fie dezbătută in şedinţa plenară reprezintă o mare victorie a forţelor care luptă pentru lichidarea colonialismului. Discuţiile care au început de citeva zile arată insă că puterile coloniale încearcă acum să intirzie sau să împiedice adoptarea acestui document istoric, demascindu-se şi prin aceasta ca vrăjmaşi ai libertăţii popoarelor oprimate. In noile condiţii istorice, puterile colonialiste caută să-şi menţină vechile privilegii în ţările care au scuturat sau sunt pe cale să scuture jugul colonial prin forme mai rafinate de dominaţie, in special pe calea penetraţiei economice. Imperialismul american este şi aci în fruntea colonialiştilor. In ultimii ani el acordă o „atenţie“ tot mai mare Africii. Metodele de acţiune ale Washingtonului sunt bine cunoscute. Ele cuprind aşazisele „ajutoare“ legate de condiţii politice şi economice înrobitoare. Ca mijloc şi mai sigur de dominaţie, imperialiştii americani caută să atragă ţările afro-asiatice în pactele lor agresive, să instaleze baze militare pe teritoriul acestora. Dar planurile imperialiştilor dau greş. Succesele mişcării de eliberare sunt obţinute în noile condiţii internaţionale caracterizate prin schimbarea raportului de forţe pe arena mondială in favoarea socialismului şi in defavoarea imperialismului, întregul curs al istoriei contemporane arată că ţările socialiste, port-drapelul cauzei libertăţii şi progresului, sunt militante hotărite şi consecvente împotriva oricăror forme de opresiune politică şi jefuire economică a popoarelor. Toate popoarele luptătoare pentru cîştigarea sau consolidarea independenţei lor văd în ţările socialiste reazemul sigur al luptei lor, prietenii lor cei mai sinceri, statornici şi de nădejde. Ţările lagărului socialist acordă ţărilor independente ale Asiei şi Africii un ajutor dezinteresat, lipsit de orice condiţii politice, efectiv îndreptat spre necesităţile dezvoltării lor economice. Ţara noastră, ca şi celelalte ţări socialiste, este o sprijinitoare fermă a luptei de eliberare, o adversară intransigentă a oricăror forme de înrobire colonială. „Poporul român se pronunţă cu hotărîre, a spus tovarăşul Gh. Gheorghiu- Dej la O.N.U., pentru abolirea definitivă şi neintîrziată a acestui sistem blestemat care face să se cutremure de ruşine pe oricine se simte om“. In ziua de luptă pentru eliberarea Africii poporul nostru işi uneşte glasul cu toate popoarele care cer desfiinţarea imediată a colonialismului, moştenire ruşinoasă a unor vremi apuse. „întreaga desfăşurare a evoluţiei istorice ridică în prezent problema lichidării depline şi definitive a regimului colonial sub toate formele şi manifestările lui. Şi nu cîndva mai tîrziu, ci imediat şi necondiţionat“. Din „Declaraţia cu privire la acordarea independenţei ţărilor şi popoarelor coloniale“ prezentată la O.N.U. de guvernul U.R.S.S. (Desen de P. NĂZĂRII Străvechea Africă — Străvechea Africă în vuietul veacului S-a trezit. Oameni, fiţi tari ! Sub palmieri, la răscruce de drumuri, In temniţe, în barăcile muncitorilor Strig fiecărui om, Oamenilor săraci ai pămîntului meu: Tu eşti regele uzinelor! Tu eşti regele ogoarelor! Tu eşti poporul, deci tu ești stăpînul ! BERNARD B. DADIER poet african originar dintr-un sat de pe Coasta de Fildeş „Neîntîrziat, în acest an!" Poporul din Kenya nu s-a împăcat niciodată cu robia colonială. Trecutul şi prezentul ţării noastre sînt bogate în lupte pentru libertate ; numai vărsînd sîngele poporului mai reuşesc colonialiştii să-şi menţină dominaţia. In 1952 am fost martorii unui avînt al mişcării de eliberare. Această mişcare a fost însă înecată cu cruzime în singe. Zeci de mii de luptători au fost executaţi, au murit de pe urma schingiuirilor, în lagărele de concentrare. în Kenya se ridică acum un nou val al mişcării pentru libertate şi independenţă. Suntem convinşi că vom repurta victoria ! Popoarele Africii ştiu că colonialismul ar fi fost lichidat de mult pe continentul lor, dacă în spatele colonialiştilor europeni, n-ar sta cel mai mare stat din lumea capitalistă — Statele Unite. Imperialismul american este duşmanul cel mai înverşunat al popoarelor africane. Statele Unite trag nădejde să pună mina pe continentul african. După cum recunosc chiar ele, S.U.A. speră să umple „vidul“ care chipurile se creează in Africa după plecarea colonialiștilor europeni. Astăzi, colonialismul nu mai este la fel cu cel de ieri. Astăzi nu suntem numai ameninţaţi, ci ni se fac şi „promisiuni". Ni se promite libertate „în perspectivă“, afirmîndu-se că poporul Kényei nu ar fi, chipurile, „maturizat" pentru libertate. Dar, colonialiştii nu reuşesc să ne înşele, după cum n-au reuşit să ne intimideze. Lozinca noastră rămîne: „LIBERTATE — IMEDIAT, IN ACEST AN, SAU IN ANUL VIITOR Cerem recunoaşterea dreptului poporului din Kenya de a-şi crea un stat naţional. A. OGHINGA ODINGA vicepreşedinte al Uniunii naţionale africane din Kenya Foştii analfabeţi învaţă să j scrie primele cuvinte după do- ibîndirea independenţei Ghanei. Milioane de oameni de pe cu- j prinsul continentului negru ieş i acum din bezna în care i-au j ţinut stăpînii colonialişti. (Foto- j grafia de sus). i | A sosit ceasul mult aşteptat j f al proclamării independenţei. | | Văzduhul vibrează de ecoul u- j f ralelor şi salvelor de arme. (Fo- ) t tografia de jos). L › ‡ •—— .—-—.—‡ SCANTEIA 8 50D MM 15M ms Km, ...... ■ :□ STATT INDEPíNOÍNTbY. . EE dH colonii v '.......... -1: = nu TAT AFLAT SUB OO/M/, Cine trage sforile în Congo De luni de zile continuă uneltirile colonialiştilor pentru a-şi menţine dominaţia în Congo. Steagul albastru al O.N.U. este folosit pentru a împiedica să-şi exercite puterea guvernul şi parlamentul legal al ţării, pentru a impune marionetele respinse de popor Chombe, Mobutu, Mio. In ce scop ? Monopolurile străine — L’Union minière du Haut Katanga, International basic commodity corporation (Rockefeller), Pacific iron and steel company şi altele — nu vor să renunţe la diamantele, uraniul, cobaltul, cuprul, zincul şi celelalte minereuri preţioase ascunse în subsolul Congo-ului. Pînă acum aproape întreaga producţie minieră a Congoului lua drumul marilor puteri capitaliste, 75 la sută din producţia de uraniu s-a scurs spre S.U.A., Anglia şi Canada, Statele Unite primesc 90 la sută din cobaltul extras din Congo, 80 la sută din plumb, 64 la sută din manganul, 79 la sută din tantalul, 87 la sută din diamantele scoase din subsolul Congo-ului, 32 la sută din producţia de cafea şi 26 la sută din cea de ulei de cocos. Colonialiştilor belgieni, stăpînirea Congo-ului le-a adus, în ultimii zece ani, profituri uriaşe : 60 miliarde de franci belgieni, în timp ce populaţia indigenă îndura foamea şi mizeria. În anii stăpînirii belgiene, poporul Congo-ului s-a redus la jumătate. Astăzi, bună parte din acţiunile societăţilor belgiene au ajuns în mina Rockefellerilor şi participarea lor creşte mereu. După cum arată revista americană „A. F. Stone’s Wekly“, Rockefeller» sunt cei mai influenţi aliaţi ai Belgiei in lupta pentru menţinerea controlului asupra Congo-ului. Este insă timpul ca poporul din Congo să fie stăpin in ţara sa şi nici un fel de uneltiri ale colonialiștilor nu pot stăvili lupta lui pentru libertate. FAPTE CARE ACHIT& • După calculele reputatului sociolog negru prof. W. Dubois (S.U.A.) stăpînirea „barbarilor civilizaţi“ a costat Africa 100.000.000 de vieţi omeneşti. • Durata mijlocie a vieţii unui african este de 26—32 ani. In Nigeria, numai 8 la sută din populaţie atinge virsta de 50 de ani. In Uniunea sud-africană, mortalitatea Mantilă a atins In rînduriie populaţiei băştinaşe — 300 la mie, In Uganda —400 la mie (de 15 ori mai mult decit in Anglia). In Rhodesia, un medic revine la 11.000 oameni, In Uganda la 21.000, în Nigeria la 58.000. • In Rhodesia de sud, 211.000 de albi (a zecea parte a populaţiei) stăpinesc o întindere de pămînt mult mai mare decit cei 2.600.000 de africani. • Legislaţia portugheză împarte oficial pe tofi supuşii africani în „civilizaţi“ şi „necivilizaţi“. Din prima categorie fac parte în mod necondiţionat toţi portughezii care locuiesc în colonii. După 500 de ani de dominaţie portugheză, numai 36.000 de locuitori băştinaşi ai Guineei „portugheze“, Mozambicului şi Angolei au primit titlul de „civilizafi". 36.000 din 11.000.000! Cu alte cuvinte, 99,7 la sută din întreaga populație a posesiunilor portugheze din Africa continuă să fie considerată „necivilizată". uminică seara am poposit la Kissidugu, capitala provinciei cu acelaşi nume, un oraş cu aproape 18.000 locuitori, situat în estul ţării. Majoritatea caselor sunt din lut, rotunde, cu o cuşmă ţuguiată de trestie deasupra. In jurul pieţei centrale se află palatul administraţiei regiunii, poşta şi diferite alte instituţii. Acestea, ca şi alte clădiri în care au locuit europenii, sunt din piatră acoperite cu tablă. Dar ca în toate celelalte localităţi africane, locuinţele nu au geamuri, ci obloane care lasă aerul să treacă în voie. Geamurile ar fi şi inutile. Chiar şcoala, sala de clasă în care mă aflu în acest moment, nu au uşi şi ferestre. Pe tablă citesc că la ultima lecţie din cei 50 înscrişi au fost prezenţi 49. Undeva, în apropiere, se dispută un pasionant meci de fotbal. întrecerea sportivă încheie manifestaţiile acestei zile de sărbătoare. In diferitele colţuri ale oraşului se şi aud tam-tamurile. Odată cu noaptea va începe dansul. De la Conakry a sosit preşedintele Seku Ture împreună cu ceilalţi conducători ai Partidului Democrat din Guineea, membrii guvernului pentru a lua parte la cea de-a doua sesiune a conferinţei naţionale a partidului din acest an. La fiecare Încrucişare de străzi s-au ridicat arcuri de triumf, făcute din crengi de palmier, cu steagul guineean — roşu, galben, verde — prins intre copaci. Locuitorii se grupaseră pe marginea străzilor din jurul pieţei. Ei au ascultat cu atenţie cuvintele preşedintelui. Inteografiile unor oameni ca ei se cer povestite simplu, iată căutări de stil. „Mult am mai suferit” — spune Dahan Suhare. Tace apoi şi-şi frâmintă mîinile. Mai reia odată cele 4 cuvinte. Şi deodată, se apleacă şi arată semnul unei răni îngrozitoare, o împuşcătură care a lăsat semne urîte , a rupt carne, os. Nu este o rană căpătată in război, ci pe cimp lingă satul lui, al strămoşilor lui, la Dialacru. Plătise impozitul, dar şeful de canton i-l mai ceruse odată. Trebuia să-l plătească de două ori în acelaşi an. De unde să-l scoată? Şeful de canton, sluga colonialiştilor, nu voia să ştie că Suhare avea 6 copii, că Suhare servise 15 ani în armata franceză. Un singur lucru ştia : să mai plătească odată. Prima oară cînd l-a întîlnit pe cimp lingă un lan de orez l-a strigat. Voia ca Suhare să ştie cine îl împuşcă. A tras cu plumbi mari. Nu s-a apropiat măcar să vadă dacă a murit de-a binelea. Seara, cînd s-a întors de la vînat, l-a izbit pe Suhare cu piciorul ca să-şi facă loc pe poteca din marginea orezăriei. In faţa bordeiului mortului, i-a strigat femeii: CORESPONDENTA TELEFONICĂ DIN GUINEEA — Duceţi-vă şi 11 îngropaţi şi să aduceţi impozitul. Suhare, om pe atunci la 49 ani, abolit mai bine de 6 luni. Era în zilele dinaintea eliberării Guineei. N-a putut lua parte la această sărbătoare. Oamenii au venit la el acasă şi i-au vorbit ca şi cum ar fi fost sănătos. I-au adus tăvi cu banane, ananas. Mai tîrziu, cînd a deschis ochii, a aflat că Guineea este liberă şi că micuţa Mantl, al şaptelea copil, văzuse lumina zilei. Dar oamenii au mai venit odată pe la el. Il aleseseră primar. Pe el cel mai umilit, pe ultimul dintre el, doborît şi dus pînă în pragul morţii. Ultimul martir al colonialismului din satul lui. La Kissidugu am vrut să aflu cine este învăţătorul cu scrisul atît de frumos care notase pe tablă in colţ, numărul înscrişilor şi al prezenţilor. L-am găsit a doua zi in aceeaşi clasă caligrafiind cu migală pentru micii lui şcolari. Keita Sidiki Abubakar, Învăţătorul, n-a aşteptat întrebarea mea ca să-mi spună că intr-adevăr încăperea este mică dar că dorinţe de a învăţa este atlt de mare Incit numărul celor ce ar dori să vină la şcoală depăşeşte capacitatea claselor. — Şi cînd mă gîndesc — spuse el — eram cîţiva care ştiam, pînă anii trecuţi, să scriem şi să citim. Este adevărat, eu am făcut şcoala normală, dar n-au vrut în ruptul capului să mă lase să viu să-i învăţ carte pe ai mei, cei din Kissidugu. Mai ales că se aflase în 1946 că m-am alăturat celor ce luptau pentru eliberarea pămîntului african. N-apucam să mă aşez într-un loc şi mă şi mutau. Dar poate a fost mai bine aşa, în cîte locuri n-am scris cuvîntul : „Libertate !". Aşa îmi începeam prima lecţie şi, deşi micuţii mei şcolari nu cunoşteau literele, înţelegeau sensul cuvîntului...". S-a întors la tablă. A luat creta şi a scris mare, cu litere uriaşe aproape, cuvîntul exprimînd idealurile pentru care luptase : „Libertate“. Şi şcolarii cei de-o şchioapă, cu ochii mici ca de veveriţă, cu părul creţ şi des, l-au reluat în cor : „li-ber-ta-te". — Nu vor trebui să-l uite niciodată — spuse Keita Sidiki Abubakar. Ce greu a fost drumul părinților lor pînă să-l poată rosti iară teamă. Yaye Diari a născut de două ori pe cimp. Nu se afla nimeni lingă ea, iar soarele ardea cu văpăi de foc. Mult timp lucrurile acestea n-au avut pentru ea nici un înțeles. Doar mama ei tot aşa a adus-o pe lume. Acum un an cînd s-a deschis noul dispensar a venit şi ea să asiste la inaugurare. Numai cînd doctorul le-a spus că din ziua aceea femeile nu vor mai trebui să nască pe cimp, şi-a adus aminte Yaye de groaza care o apuca la apropierea naşterii. Ar fi vrut să stea acasă, să nu mai iasă la cîmp. Dar cine să muncească în locul ei ? A aşteptat ca doctorul să sfîrşească discursul. A cerut să fie primită să lucreze la dispensar A şi spus de ce : nimeni mai bine ca ea nu ştia să potolească o asemenea suferinţă De atunci ar sta zi şi noapte la dispensar Yaye — o femeie veselă, cîntînd aproape cuvintele dialectului malenke. TUDOR VORNICU Sclavii Pag.3 In 1950 In Africa existau doar trei state independente. La începutul anului 1960 numârul lor era de zece. In prezent, in Africa există 27 de state independente. 180 de milioane din cele 240 de milioane de africani au zdrobit lanțurile robiei coloniale. In stăpînirea colonialiștilor au mai rămas 30 de posesiuni cu o populaţie de 60 milioane locuitori. Copii fără copilărie ! Nu există poate un mai răscolitor act de acuzare împotriva colonialismului. Flămînzi, în zdrenţe, puşi să facă treburi care depăşesc cu mult puterile lor, iată soarta copiilor din ţările coloniale.