Scînteia, mai 1961 (Anul 30, nr. 5151-5181)
1961-05-25 / nr. 5175
t is. Noul din viaţa satului, un bogat cîmp de inspiraţie pentru scriitori Construirea socialismului în ţara noastră face din ce în ce mai vastă şi mai profundă sfera problematicii contemporane, — dînd naştere unor noi relaţii umane, unor noi caractere — ceea ce constituie tot atîtea surse de îmbogăţire a conţinutului literaturii noastre. Satul contemporan a trecut şi trece prin mari transformări care-l deosebesc radical de satul din trecut. Aşa cum a arătat tovarăşul Gheorghiu-Dej în Raportul de la cel de-al III-lea Congres al P.M.R., în satele noastre „se formează o clasă nouă, ţărănimea colectivistă, prietenă şi aliată de nădejde a clasei muncitoare, se dezvoltă conştiinţa socialistă a maselor ţărăneşti, se întăreşte şi se ridică pe o treaptă mai înaltă alianţa muncitorească-ţărănească“. Tocmai pentru că au reflectat diferite etape ale acestor prefaceri revoluţionare şi-au cucerit preţuirea cititorilor cărţi ca „Desfăşurarea“ de Marin Preda, „Bărăgan“ de V. Em. Galan, „Setea“ de Titus Popovici, „Cuscrii“ de Al. Ivan Ghika etc. Prin operativitatea şi caracterul lor dinamic în special, schiţele şi povestirile scurte sînt menite să fie primele care explorează noile procese de viaţă, să fie avanposturi ale literaturii noastre în descoperirea noului. Trecînd în revistă volumele apărute, întîlnim o seamă de schiţe şi povestiri care oglindesc aspecte legate de viaţa unităţilor socialiste, mediul în care pulsează din plin noul din lumea satelor. Astfel în volumul lui Remus Luca „Revedere“ găsim bucăţi valoroase închinate vieţii colectiviştilor. In „Marama“ pe baza unui fapt simplu — o colectivistă îşi cumpără din primul avans marama mult dorită în tinereţe, se compune o frumoasă schiţă, străbătută de un patos liric rezultat din opunerea vieţii din trecut în care visurile erau ucise, cu noua viaţă luminoasă în care foştii umiliţi şi ofensaţi ajung la o nouă tinereţe sufletească. De asemenea, unele din „poveştile lui Filon Gherman“, — cuprinse în acelaşi volum— surprind instantanee din viaţa cotidiană a colectiviştilor. „Oameni şi pămînturi“ de Dumitru Mircea, prezintă întîmplări legate în mare măsură de transformarea socialistă a agriculturii. Paginile cele mai bune conturează portrete de activişti de partid care se străduiesc să dezvolte conştiinţa maselor ţărăneşti, în „Poarta“ de N. Velsa, găsim o povestire interesantă : „Odihnă“. Obiectul povestirii îl constituie descoperirea pe care o face un ţăran că devenind colectivist şi nemaifiind năpădit de griji şi amaruri ca în trecut, poate... să gîndească. Se înfăţişează la un mod demonstrativ, simbolic, propriu şi altor schiţe ale lui Velea, cum ţărănimea noastră eliberată din robia sărăciei, in cadrul gospodăriilor colective, capătă şi adevărata conştiinţă de sine, cunoscînd o nouă şi bogată viaţă morala. Lista exemplelor ar putea fi completată şi cu lucrări cuprinse in alte volume sau publicate în presă Totuşi aceste realizări nu sîm încă satisfăcătoare. Atrage atenţia faptul că în Înseşi volumele citate aflăm povestiri care tocmai atunci clnd înfăţişează viaţa propriu-zisă din gospodăriile colective rămîn la suprafaţă. Bunăoară, Dumitru Mircea în schiţa „Nucul" descrie munca unei brigăzi de colectivişti numai ca pretext pentru însăilarea unei istorii, devenită, prin prea deasa ei repetare, clişeu, despre copacul care a fost martor la crimele provocate în trecut de setea pentru pămînt. In schimb, un „Ianoş-baci are oaspeţi“, se mulţumeşte să laude bucatele şi vinul cu care este ospătar de un colectivist cerîndu-şi scuze în final, că n-a dezvăluit „toată“ „dulceaţa” şi „căldura inimii“ gazdei. Remus Lucan povestirile noi pe care le introduce un volum şi care atacă probleme actuale, importante, tratează uneori superficial aceste probleme. N-ar fi fost oare interesant să se fi adîncit caracterul eroului din „Lucaşu“ care este în permanenţă nemulţumit de ceea ce dă pămîntul, luptîndu-se să-i smulgă mai mult, printr-o cultură intensivă ? In unele schiţe şi nuvele se remarcă Insuficienta cunoaştere a aspectelor actuale din viaţa gospodăriilor colective. De aici şi atracţia unor autori către o anecdotică măruntă. Viaţa satului oferă, evident, numeroase aspecte şi întîmplări. Atenţia scriitorilor merită însă să fie îndreptată în primul rînd spre problemele centrale ale satului, care au şi o mai adîncă semnificaţie socială şi umană. Se ştie că în momentul de faţă toate eforturile sunt îndreptate înspre realizarea sarcinii trasate de cel de-al III-lea Congres al P.M.R., pentru întărirea economico-organizatorică și dezvoltarea multilaterală a gospodăriilor colective. Atingerea acestui obiectiv impune sporirea spiritului de răspundere, al disciplinei în muncă, stimularea Iniţiativelor, însuşirea celor mai noi cunoştinţe agrotehnice etc. ; Intr-un cuvint, problemele economico-organizatorice sunt în acelaşi timp probleme de viaţă de care se leagă noul nivel spiritual al ţăranilor, modul în care este însuşită morala socialistă în luptă cu diverse deprinderi şi concepţii cultivate în trecut. Din acest punct de vedere merită o discuţie aparte nuvela lui Petre Sălcudeanu „Iubeşte ziua de mîine“ care-şi axează subiectul pe o problemă importantă din viaţa unei gospodării colective : dezvoltarea fondului de bază. Personajul principal în a cărui evoluţie se evidenţiază noile trăsături pe care le capătă colectiviştii odată cu lupta pentru întărirea gospodăriei este Ion Şuştăruţu. Datorită cruntelor privaţiuni pe care le suferise în trecut, la acest ţăran atiudinea umilă, supuşenia, părea să fi devenit o a doua natură. Iată însă că după câţiva ani de muncă îu gospodăria colectivă, Suştăruţa capătă sentimentul demnităţii personale, al încrederii în sine. Acela care fusese „mutul“ şi supusul satului îşi susţine cu fermitate şi îndrăzneală opiniile împotriva unor greşeli ale preşedintelui, care nu se preocupă de creşterea avutului obştesc. Sunt şi alţi eroi în nuvelă la care autorul relevă atitudinea nouă, înaintată faţă de problemele de interes obştesc şi care sprijină munca organizaţiei de partid de îndreptare a gospodăriei colective pe drumul cel bun. Autorul nu izbuteşte insă să pătrundă totdeauna în adîncul fenomenelor, pe alocuri se îndepărtează de la cerinţele veridicităţii. Chiar în prezentarea condiţiilor concrete în care ia naştere conflictul descris în nuvelă, întîlnim unele exagerări, provenind dintr-o anumită simplificare a factorilor economici care acţionează în viaţa unei gospodării colective. Pe de altă parte, preşedintele gospodăriei este înfăţişat destul de neclar, în loc să se dezvăluie mecanismul lăuntric al evoluţiei personajului, autorul apelează la un deznodămînt „spectaculos“ : preşedintele se dovedeşte un ins descompus care fuge din sat cu o ibovnică. In general, trebuie spus că finalul nuvelei suferă datorită acestei atracţii către un dramatism căutat. In schimb acţiunile colectiviştilor înaintaţi în frunte cu comuniştii pentru îndreptarea situaţiei din gospodărie sunt redate cam sumar. Prin ceea ce are reuşit, nuvela lui Sălcudeanu arată, ea însăşi, că adevărata poezie şi adevăratul dramatism rezultă din adîncirea noii problematici din viaţa satului, a proceselor actuale care era loc în conştiinţa oamenilor. Lupta care se dă în perioada actuală pentru întărirea şi dezvoltarea gospodăriilor colective duce la mărirea forţei de influenţare a socialismului, deschide căi noi pentru formarea şi creşterea conştiinţei socialiste. In ultima vreme au avut loc o seamă de iniţiative preţioase in ceea ce priveşte cunoaşterea de către scriitori a aspectelor actuale din gospodăriile colective. Sperăm că rezultatele nu vor întirzia să se facă simţite şi că vor apare noi schiţe şi povestiri valoroase, care să oglindească procesele actualităţii, semnalînd „pămînturile noi“, care se prefigurează şi, în acest fel, croind drum marilor pînze epice, pe care cititorii sînt un drept să le aştepte, despre satul romînesc contemporan. AL. OPREA -Omo- ISTORIA ROMINIEI Vol. IV (machetă) în editura Academiei R. P. Române a apărut, zilele acestea, macheta volumului IV al Istoriei României, care urmează a fi pusă în curând în discuţia specialiştilor. Elaborat de un colectiv de istorici sub îndrumarea acad. P. Constantinescu-Iaşi, în aproape 1.200 de pagini, pe baza unui bogat material documentar şi de arhivă (cunoscut sau necunoscut pină acum) interpretat de pe poziţiile marxism-leninismului, volumul tratează despre istoria modernă a societăţii din ţara noastră, de la revoluţia din 1848 inclusiv pină în toamna anului 1917, cinei victoria de Însemnătate mondială a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie a deschis o nouă epocă In istoria omenirii — epoca trecerii de la capitalism la socialism. Lucrarea are trei părţi. Primă parte este intitulată „Revoluţia de la 1848. Formarea statului naţional român. Dezvoltarea capitalismului plnă la cucerirea independenţei României (1848—1878)". Partea a doua a volumului tratează despre „Intensificarea dezvoltării capitalismului (1878—1900)", iar ultima parte despre „Rominia la Începutul perioadei imperialismului (1900—1917)". 0*0----------- Inceptnd da rntm*, pe ecranel* cinematografelor ruleasd filmul „Cerul Balticii“, producţia a studioului „Lanfulm“. Scenariul este scris de N. Ciukovski, după romanul său cu acelaşi titlu apărut şi In traducere românească. Realizat de regizorul Vladimir Vengharov (Imaginea — G. Marandjian). Ulmul evocă lupta apărătorilor oraşului erou Leningrad în timpul blocadei hitlerista, spiritul de abnegaţie şi curajul aviatorilor sovietici. In rolurile principale : Piotr Glebov (Lenin), M. Ulanov, Inna Kondratieva, Ludmila Gurcenkio, V. Perevalov. In fotografie : o scenă din Ulmul „Cerul Balticii“. SFÎNTEIA „TUDOR ARGHEZI“ „Cu bastonul prin Bucureşti“ Editura pentru literatură a tipărit, în cinstea celei de-a 40-a aniversări a înfiinţării partidului, cartea lui Tudor Arghezi: „Cu bastonul prin Bucureşti“. Volumul înmănunchează o serie de tablete scrise între anii 1912—1961. In cîteva zile cartea se va găsi în librării. NOI CINEMATOGRAFE SĂTEŞTI CRAIOVA (coresp. „Scînteii“). — In regiunea Oltenia in anul trecut s-au Inaugurat 40 cinematografe săteşti. Continuind dotarea comunelor şi satelor cu noi aparate cinematografice cu bandă îngustă, de la începutul anului s-au mai inaugurat încă 32 astfel de cinematografe. Pină la sfirșitul anului, încă 38 de comune vor fi dotate cu noi aparate cinematografice cu bandă îngustă. DISCUŢIE PE MARGINEA JURNALULUI CINEMATOGRAFIC Studioul cinematografic „Al. Sahia“ a organizat o discuţie pe marginea jurnalului cinematografic cu muncitori, tehnicieni şi ingineri de la Atelierele Griviţa Roşie. Cu acest prilej, la clubul „Griviţa Roşie“, unde a avut loc discuţia, au fost prezentate o serie de jurnale de actualităţi realizate în ultimul timp. EXPOZIŢIE DE PICTURA LA G.A.C. La gospodăria agricolă colectivă „30 Decembrie“ din comuna Dobroeşti, din apropierea Bucureştiului, s-a deschis recent o expoziţie de pictură. Aceasta face parte din ciclul de expoziții organizate de colectivul Muzeului Simu din Capitală în scopul popularizării artelor plastice în rîndurile colectiviștilor. S. MENDREA „Ascensiune* E. ZLOTEA „Pe drumul inovaţie!“ (De la expoziţia de fotografii artistice organizată în cinstea celei de-a 16-a aniversări de la crearea P.C.R.) Pe lingă Căminul cultural din comuna Botuş (raionul Cîmpulung Moldovenesc) s-a format o echipă de fluieraşi care, datorită bogăţiei repertoriului şi măiestriei artiştilor populari, s-a calificat pentru faza regională a celui de-al VI-lea concurs al echipelor artistice de amatori. Echipa de fluieraşi Înmănunchează artişti din trei generaţii. Printre cei mai tineri se numără şi Ghiţă Bălan, in virstă de 16 ani. Iată-l. In fotografia alăturată. (Foto N. Tulea) AL MIRODAN „ZIARIŞTII“ ÎN INTERPRETAREA TEATRULUI SECUIESC DE STAT DIN TG. MUREŞ Aflat în turneu la Bucureşti, Teatrul Secuiesc de Stat din Tg. Mureş prezintă, alături de „Profesorul Mamlock“ de Fr. Wolf (spectacol despre care ziarul nostru a scris cu prilejul premierei — N. R.), piesa lui Alexandru Mirodan, „Ziariştii“. Această piesă „de rezistenţă“ din dramaturgia originală de după eliberare, a fost reprezentată mulţi ani la rînd, de multe colective artistice din ţară. Ea vorbeşte cu căldură şi dragoste despre tinerii comunişti dinpro zilele noastre, care pun tot ceea ce au mai bun, întregul lor entuziasm, în slujba intereselor poporului. Spectacolul teatrului din Tg. Mureş a reconfirmat valorile piesei. Regizorul Harag György a izbutit să redea, într-un ritm dinamic, caracteristic textului, atmosfera de creaţie din redacţia unui ziar comunist, subliniind atent momentele scenice reprezentative în desfăşurarea acţiunii. Spectacolul este pus în scenă cu o grijă remarcabilă pentru amănuntul semnificativ, are o deosebită acurateţă stilistică, de factură modernă. Fără a recurge la artificii de prisos — sobru şi reţinut, deci —, spectacolul reuşeşte să comunice ideile majore ale textului cu claritate, foarte convingător. Deosebit de autentic şi cu mare atenţie la respectarea adevărului vieţii este prezentată scenic acţiunea ultimului act, din tipografie, în care se transmite pregnant fiorul participării entuziaste a ziariştilor comunişti la elaborarea unui ziar militant şi eficient. Replica finală a lui Cerchez : „Acum, aici, sîntem în comunism" deschide, Intr-adevăr, perspectiva luminoasă a viitorului comunist pentru care luptă eroii piesei. Atmosfera optimistă, avîntată din redacţia „Vieţii tineretului“ este — aşa cum se cere — dominantă. O distribuţie omogenă, în care figurează mulţi actori reprezentativi ai colectivului, a asigurat piesei o interpretare valoroasă. Se desprinde, în primul rînd, Lohinszky Loránd (Cerchez), actor dotat cu multă sensibilitate. El creează cu mijloace artistice profunde şi subtile tipul ziaristului comunist, dotat cu înalte calităţi etice şi profesionale, cu o conştiinţă cetăţenească înaintată. Lohinszky îşi nuanţează jocul pină la fine amănunte de expresie şi mişcare, are un umor tonic, discret dar contaminant. In scenele de confruntare cu Tomovici (interpretat cu pondere şi conturat în linii simple, convingătoare, de Tamás Ferenc), Cerchez îşi relevă şi alte faţete ale personalităţii sale — în special intransigenţa sa revoluţionară — redate cu aceeaşi adîncime de interpret. Fără a avea un rol de mare întindere, Ferenczi István (Mişu, secretar de redacţie) face dovada unor bune aptitudini comice, în timp ce Sinka Károly (Brînduş), dă individualitate personajului interpretat, îşi aduc contribuţia la reuşita spectacolului şi alţi interpreţi ca Mózes Erzsébet, Gyarmati István, Tóth Tamás; unele momente neconvingătoare în jocul lui Tarr László (Romeo) sau o oarecare liniaritate în prezenţa scanică a actriţei Szamossy Kornélia (Marcela) nu strică armonia de ansamblu a unui bun spectacol teatral. Decorurile semnate de Háry Lajos, realizate în culori vii, tinereşti, sunt potrivite pentru crearea atmosferei de redacţie în care se desfăşoară acţiunea piesei. CALIN CALIMAN Material didactic pentru cerinţele actuale ale şcolii Multora dintre noi, chiar după ani şi ani, ne-au rămas în memorie cîteva experienţe de fizică şi de chimie sau unele materiale intuitive studiate la lecţiile de botanică sau de zoologie în anii de şcoală. Spun cîteva, fiindcă şcoala veche acorda prea puţină atenţie folosirii materialului didactic, care de altfel exista în cantităţi cu totul insuficiente. Astăzi la cele mai multe din disciplinele care se predau în şcoală, profesorii şi învăţătorii folosesc pentru exemplificarea lecţiilor numeroase materiale didactice. Acestea îi ajută să ţină lecţii interesante, uşurează înţelegerea de către elevi a fenomenelor şi legilor naturii, a diferitelor noţiuni teoretice predate în clasă. Statul nostru democrat-popular a acordat o atenţie deosebită înzestrării şcolilor cu numeroase aparate, substanţe chimice, hărţi, diafilme, albume, planşe etc. De la an la an aparatele care sunt utilizate ca material didactic au fost modernizate şi au fost produse în cantităţi sporite fiind trimise şcolilor din cele mai depărtate colţuri ale ţării. Şi laboratoarele de ştiinţe naturale, create în cele mai multe şcoli, au numeroase mulaje şi planşe pentru lecţiile de botanică, zoologie, anatomie, geologie ; mulajele din ipsos au început să fie înlocuite cu mulaje din mase plastice, mai aspectuoase şi mai trainice. La geografie şi istorie, pe lîngă hărţi şi atlase, globuri pămînteşti, profesorii folosesc diafilme istorice sau geografice. In numeroase şcoli elevii au la dispoziţie staţii meteorologice didactice, hărţi în relief ale patriei noastre. Şcoala este chemată să educe tineri cu un larg orizont de cunoştinţe, bine pregătiţi pentru viaţă. Mulţi dintre elevii noştri se pregătesc să devină muncitori şi tehnicieni In ramuri diferite ale producţiei, alţii vor studia mai departe în învăţămîntul superior. Or, încă din şcoala medie ei trebuie să primească cunoştinţe temeinice, să fie la curent cu cele mai noi descoperiri în diferite domenii de activitate. In ultimii ani, în predarea unor discipline s-au introdus capitole noi, se prezintă elevilor numeroase descoperiri şi realizări ale ştiinţei şi tehnicii din Uniunea Sovietică, din ţara noastră şi din alte ţări. Aceasta presupune confecţionarea şi folosirea la lecţii a unor noi aparate, a unor materiale didae ................................................. PE TEME ŞCOLARE iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii tice moderne, corespunzătoare cerinţelor actuale ale programelor şcolare, în clasa a XI-a, de pildă, în ultimii ani la fizică s-a introdus un capitol care analizează structura atomului. Pentru ca elevii să înţeleagă mai bine aceste noţiuni, la predarea lecţiei unii profesori au la dispoziţie o cameră Wilson, care permite observarea traiectoriilor particulelor alfa la trecerea prin diferite substanţe. Pentru o predare accesibilă a fizicii, legată de viaţă şi care să răspundă cerinţelor actuale ale dezvoltării învăţămîntului la fel de util este ca la lecţii să prezentăm elevilor spectroscoape pentru producerea şi studierea spectrelor, la capitolul de optică, tub pentru raze Röntgen, care se foloseşte la demonstrarea radioscopiilor, alternator pentru produs curent alternativ, maşini electrostatice speciale etc. Tot astfel, cu ajutorul unor materiale didactice moderne, putem înlesni elevilor studierea mai concretă a fiziologiei diferitelor organe ale plantelor şi animalelor, înţelegerea mai temeinică a acestor noţiuni. Dar întreprinderea de material didactic a Ministerului Invăţămîntului şi Culturii nu produce încă în cantităţi suficiente unele din materialele didactice despre care aminteam. Alături de filme şi diafilme, albumele sînt de un mare ajutor profesorului la lecţiile de geografie, istorie, constituţie, limba romînă. Mai ales la lecţiile in care este vorba de realizările regimului nostru de democraţie populară, albumele constituie un mijloc de cunoaştere şi de popularizare a marilor realizări obţinute de poporul nostru sub conducerea partidului. La şcoala noastră a fost expusă, de pildă, o fosăexpoziţie cu tema : „Din construcţiile socialismului 1955—1960“. In imaginile expoziţiei sunt prezentate, între altele, uzina cocso-chimică de la combinatul siderurgic Hunedoara, laminorul de ţevi de la Roman, termocentrala de la Paroşeni, barajul şi lacul de acumulare al hidrocentralei „V. I. Lenin“ de la Bicaz, sala Palatului R.P. Romíne, construcţii noi pe litoral. Părerea mea este că asemenea albume trebuie să fie trimise în toate şcolile. Cred, de asemenea, că ar trebui urgentată apariţia unei hărţi murale a R.P. Romíne cu noua împărţire administrativă, care ne este necesară la predarea geografiei ţării noastre. Preocuparea pentru confecţionarea unui material didactic modern trebuie îmbinată cu grija pentru îmbunătăţirea permanentă a calităţii acestuia. întreprinderea de material didactic nu ne trimite întotdeauna aparate de cea mai bună calitate, care să funcţioneze perfect. Bunăoară unele din pompele pentru vid se defectează foarte uşor. Cutiile cu rezistenţă, care servesc la măsurarea rezistenţelor electrice, au borne care se desfac la cea mai mică manevrare a aparatului. De asemenea, planşele repartizate şcolilor pentru că nu sunt lipite de pînză se deteriorează repede. Înzestrarea şcolilor mai operativ cu material didactic care să ţină pasul cu conţinutul actual al programelor şcolare va contribui la îndeplinirea cu succes a sarcinilor ce revin azi şcolii. Prof. DUMITRU SAVULESCU director adjunct al Şcolii medii nr. II „D. Cantemir“-Bucureşti A spune despre filmul „Setea" că mi-a plăcut e puţin. Filmuln-a ţinut Încordat de la prima şi pină la ultima scenă şi m-a emoţionat profund, ideile de seamă pe care realizatorii Ulmului le-au avut de transmis, sunt exprimate cu adevărată artă cu căldură şi dramatism. In secvenţele Ulmului simţi tăria partidului comunist, de la Început, prin cuvintul avintat al agitatorului, şi pină la final, cind chiar dacă Ardeleanu, activistul de partid, e ucis de duşmani, el rămine totuşi viu prin tot ceea ce a făcut. Am urmărit atent, în desfăşurarea Ulmului, apariţiile activistului de partid Ardeleanu care m-a impresionat In mod deosebit. El Întruchipează trăsături caracteristice ale comuniştilor — curajul, dirzenia, modestia, dragostea de oameni. Activistul de partid ştie că venind In satul Deleni trebuie să Înveţe masele de ţărani, folosind cuvinte calde, simţite, care pătrund in inima omului, şi să-l conducă la luptă. Nimic nu-l poate opri pe Ardeleanu să-şi realizeze sarcina de partid, nici baionetele soldaţilor, nici ameninţările duşmanilor. Chipul activistului de partid a fost realizat cu multă măiestrie cinematografică. Sint în Ulm momente cu adevărat palpitante, cînd urmăreşti cu răsuflarea tăiată Mul cum activistul de partid va şti să se orienteze In situata dificile. Iată două scene, după mine semnificative. Prin exemplul său personal Ardeleanu reuşeşte să-i determine pe ţărani să treacă peste ameninţările fasciştilor din sat şi să meargă la comisia de împroprietărire. Al doilea moment , atunci cînd se apropie mulii instigaţi de moşierul Papp de Zerind şi de pericolul avocat Spinanfiu I Ardeleanu îşi dă seama că aci trebuie îndreptată o greşeală şi acest lucru nu in viitor, ci pe loc. Activistul Ardeleanu, interpretat cu talent şi dragoste de Colea Răutu, este condus în acţiunile sale de ideile luminoase ale partidului, care luptă pentru a realiza o viaţă mai bună oamenilor. ARMAND BERARIU activist al Comitetului regional Bucureşti al F.M.R. -oro Scrisori de la cititori pe marginea filmului „Setea Mi-a plăcut chipul activistului de partid Nr. 5175 Scene de un puternic realism Filmul „Setea" se situează printre cele mai bune realizări ale cinematografiei noastre. Multă vreme după ce l-ai văzut Iţi stărui» In memorie caracterele de oameni interesanţi, replicile lor sclipitoare, deseori pline de umor, Imaginile care dovedesc atlt fantezia cineaştilor cit şi o bună cunoaştere a vieţii. Tema importantă pe care o abordează filmul, ca şi nivelul artistic Înalt la care este realizată, dovedesc că cineaştii au Înţeles ceea ce noi, spectatorii, aşteptăm de la ei. Prin faţa noastră s-au perindat scene de un viguros realism, care au redat cu multă fidelitate adevărul, oamenii şi faptele. De la un capăt la altul al Ulmului eşti impresionat de faptul că fiecare actor desfăşoară o bogată gamă de posibilităţi pentru a face personajele cit mai reale, cit mai aproape de ceea ce s-a petrecut în anii aceia. Ţii la acest Mitru Moţ şi ţi-e teamă să nu cadă de mina duşmanului, ti stimezi pe Ardeleanu pentru calmul de care dă dovadă In cele mal grele momente, II Iubeşti pentru că şi el Iubeşte poporul şi suferi alături de ţărani clnd Ardeleanu cade ucis de mina Iul Ezechil, fiul chiaburului. Realizatorii Ulmului nu redat convingător atmosfera, graiul, portul, obiceiurile satului ardelenesc. Considerăm că fiecare din cei care, în frunte cu autorul scenariului, Titus Popovici, și cu regizorul Mircea Drăgan, au contribuit la realizarea acestui Ulm — primul film romînesc pentru ecran lat — şi-au vădit din plin talentul — şi noi le mulţumim sincer. Sîntem convinşi că foarte curînd vom vedea şi alte filme, poate chiar superioare filmului „Setea", care să fie ca şi acesta primit cu îndelungi aplauze. AVRAM MARIAN, trasator mecanic, MIHAI ROBU, maistru. NICOLAE RÅILEANU, frezor, Uzina ,23 August)