Scînteia, mai 1961 (Anul 30, nr. 5151-5181)

1961-05-25 / nr. 5175

t is. Noul din viaţa satului, un bogat cîmp de inspiraţie pentru scriitori Construirea socialismului în ţara noastră face din ce în ce mai vastă şi mai profundă sfera problematicii contemporane, — dînd naştere unor noi relaţii umane, unor noi carac­tere — ceea ce constituie tot atîtea surse de îmbogăţire a conţinutului literaturii noastre. Satul contemporan a trecut şi trece prin mari transformări care-l deosebesc radical de satul din trecut. Aşa cum a arătat tova­răşul Gheorghiu-Dej în Raportul de la cel de-al III-lea Congres al P.M.R., în satele noastre „se formea­ză o clasă nouă, ţărănimea colecti­vistă, prietenă şi aliată de nădejde a clasei muncitoare, se dezvoltă conştiinţa socialistă a maselor ţără­neşti, se întăreşte şi se ridică pe o treaptă mai înaltă alianţa muncito­­rească-ţărănească“. Tocmai pentru că au reflectat di­ferite etape ale acestor prefaceri revoluţionare şi-au cucerit preţuirea cititorilor cărţi ca „Desfăşurarea“ de Marin Preda, „Bărăgan“ de V. Em. Galan, „Setea“ de Titus Popovici, „Cuscrii“ de Al. Ivan Ghik­a etc. Prin operativitatea şi caracterul lor dinamic în special, schiţele şi povestirile scurte sînt menite să fie primele care explorează noile pro­cese de viaţă, să fie avanposturi ale literaturii noastre în descoperi­rea noului. Trecînd în revistă volu­mele apărute, întîlnim o seamă de schiţe şi povestiri care oglindesc aspecte legate de viaţa unităţilor socialiste, mediul în care pulsează din plin noul din lumea satelor. Ast­fel în volumul lui Remus Luca „Re­vedere“ găsim bucăţi valoroase în­chinate vieţii colectiviştilor. In „Ma­rama“ pe baza unui fapt simplu — o colectivistă îşi cumpără din pri­mul avans marama mult dorită în tinereţe,­­ se compune o frumoasă schiţă, străbătută de un patos liric rezultat din opunerea vieţii din tre­cut în care visurile erau ucise, cu noua viaţă luminoasă în care foştii umiliţi şi ofensaţi ajung la o nouă tinereţe sufletească. De asemenea, unele din „poveştile lui Filon Gher­man“, — cuprinse în acelaşi volum­­— surprind instantanee din viaţa cotidiană a colectiviştilor. „Oameni şi pămînturi“ de Dumi­tru Mircea, prezintă întîmplări le­gate în mare măsură de transfor­marea socialistă a agriculturii. Pa­ginile cele mai bune conturează portrete de activişti de partid care se străduiesc să dezvolte conştiinţa maselor ţărăneşti, în „Poarta“ de N. Velsa, găsim o povestire intere­santă : „Odihnă“. Obiectul poves­tirii îl constituie descoperirea pe care o face un ţăran că devenind colectivist şi nemai­fiind năpădit de griji şi amaruri ca în trecut, poate... să gîndească. Se înfăţişează la un mod demonstrativ, simbolic, propriu şi altor schiţe ale lui Velea, cum ţărănimea noastră eliberată din robia sărăciei, in ca­drul gospodăriilor colective, capătă şi adevărata conştiinţă de sine, cu­­noscînd o nouă şi bogată viaţă mo­rala. Lista exemplelor ar putea fi completată şi cu lucrări cuprinse in alte volume sau publicate în presă Totuşi aceste realizări nu sîm încă satisfăcătoare. Atrage aten­ţia faptul că în Înseşi volumele citate aflăm povestiri care tocmai atunci clnd înfăţişează viaţa pro­­priu-zisă din gospodăriile colective rămîn la suprafaţă. Bunăoară, Du­mitru Mircea în schiţa „Nucul" de­scrie munca unei brigăzi de colec­tivişti numai ca pretext pentru în­săilarea unei istorii, devenită, prin­­ prea deasa ei repetare, clişeu, des­pre copacul care a fost martor la crimele provocate în trecut de se­tea pentru pămînt. In schimb, un „Ianoş-baci are oaspeţi“, se mulţu­meşte să laude bucatele şi vinul cu care este ospătar de un colectivist cerîndu-şi scuze în final, că n-a dezvăluit „toată“ „dulceaţa” şi „căl­dura inimii“ gazdei. Remus Luca­­n povestirile noi pe care le introduce un volum şi care atacă probleme actuale, importante, tratează uneori superficial aceste probleme. N-ar fi fost oare interesant să se fi adîncit caracterul eroului din „Lucaşu“ care este în permanenţă nemulţumit de ceea ce dă pămîntul, luptîndu-se să-i smulgă mai mult, printr-o cul­tură intensivă ? In unele schiţe şi nuvele se re­marcă Insuficienta cunoaştere a as­pectelor actuale din viaţa gospodă­riilor colective. De aici şi atracţia unor autori către o anecdotică mă­runtă. Viaţa satului oferă, evident, numeroase aspecte şi întîmplări. A­­tenţia scriitorilor merită însă să fie îndreptată în primul rînd spre pro­blemele centrale ale satului, care au şi o mai adîncă semnificaţie socială şi umană. Se ştie că în momentul de faţă toate eforturile sunt îndreptate înspre realizarea sarcinii trasate de cel de-al III-lea Congres al P.M.R., pen­tru întărirea economico-organizato­­rică și dezvoltarea multilaterală a gospodăriilor colective. Atingerea acestui obiectiv impune sporirea spiritului de răspundere, al discipli­nei în muncă, stimularea Iniţiative­lor, însuşirea celor mai noi cuno­ştinţe agrotehnice etc. ; Intr-un cuvint, problemele economico-orga­­nizatorice sunt în acelaşi timp pro­bleme de viaţă de care se leagă noul nivel spiritual al ţăranilor, mo­dul în care este însuşită morala so­cialistă în luptă cu diverse deprin­deri şi concepţii cultivate în trecut. Din acest punct de vedere merită o discuţie aparte nuvela lui Petre Sălcudeanu „Iubeşte ziua de mîine“ care-şi axează subiectul pe o pro­blemă importantă din viaţa unei gospodării colective : dezvoltarea fondului de bază. Personajul principal în a cărui e­­voluţie se evidenţiază noile trăsă­­turi pe care le capătă colectiviştii odată cu lupta pentru întărirea gos­podăriei este Ion Şuştăruţu. Datorită cruntelor privaţiuni pe care le su­ferise în trecut, la acest ţăran ati­­udinea umilă, supuşenia, părea să fi devenit o a doua natură. Iată însă că după câţiva ani de muncă îu gos­podăria colectivă, Suştăruţa capătă sentimentul demnităţii personale, al încrederii în sine. Acela care fusese „mutul“ şi supusul satului îşi susţi­ne cu fermitate şi îndrăzneală opi­niile împotriva unor greşeli ale pre­şedintelui, care nu se preocupă de creşterea avutului obştesc. Sunt şi alţi eroi în nuvelă la care autorul relevă atitudinea nouă, înain­tată faţă de problemele de interes obştesc şi care sprijină munca or­ganizaţiei de partid de îndreptare a gospodăriei colective pe drumul cel bun. Autorul nu izbuteşte insă să pă­trundă totdeauna în adîncul feno­menelor, pe alocuri se îndepăr­tează de la cerinţele veridicităţii. Chiar în prezentarea condiţiilor concrete în care ia naştere conflic­tul descris în nuvelă, întîlnim unele exagerări, provenind dintr-o anu­mită simplificare a factorilor econo­mici care acţionează în viaţa unei gospodării colective. Pe de altă parte, preşedintele gospodăriei este înfăţişat destul de neclar, în loc să se dezvăluie mecanismul lăuntric al evoluţiei personajului, autorul a­­pelează la un deznodămînt „spec­taculos“ : preşedintele se dovedeşte un ins descompus care fuge din sat cu o ibovnică. In general, trebuie spus că finalul nuvelei suferă dato­rită acestei atracţii către un dra­matism căutat. In schimb acţiunile colectiviştilor înaintaţi în frunte cu comuniştii pentru îndreptarea si­tuaţiei din gospodărie sunt redate cam sumar. Prin ceea ce are reuşit, nuvela lui Sălcudeanu arată, ea însăşi, că a­­devărata poezie şi adevăratul dra­matism rezultă din adîncirea noii problematici din viaţa satului, a proceselor actuale care era loc în conştiinţa oamenilor. Lupta care se dă în perioada ac­tuală pentru întărirea şi dezvolta­rea gospodăriilor colective duce la mărirea forţei de influenţare a so­cialismului, deschide căi noi pen­tru formarea şi creşterea conştiin­ţei socialiste. In ultima vreme au avut loc o seamă de iniţiative pre­ţioase in ceea ce priveşte cunoa­şterea de către scriitori a aspecte­lor actuale din gospodăriile colec­tive. Sperăm că rezultatele nu vor întirzia să se facă simţite şi că vor apare noi schiţe şi povestiri valo­roase, care să oglindească proce­sele actualităţii, semnalînd „pămîn­­turile noi“, care se prefigurează şi, în acest fel, croind drum marilor pînze epice, pe care cititorii sînt un drept să le aştepte, despre satul romînesc contemporan. AL. OPREA -Omo- ISTORIA ROMINIEI Vol. IV (machetă) în editura Aca­demiei R. P. Ro­mâne a apărut, zi­lele acestea, ma­cheta volumului IV al Istoriei Ro­­mâniei, care ur­mează a fi pusă în curând în discuţia specialiştilor. Elaborat de un colectiv de istorici sub îndrumarea acad. P. Constanti­­ne­scu-Iaşi, în a­­proape 1.200 de pa­gini, pe baza unui bogat material do­cumentar şi de ar­hivă (cunoscut sau necunoscut pină a­­cum) interpretat de pe poziţiile mar­­xism-leninismului, volumul tratează despre istoria modernă a societăţii din ţara noastră, de la revoluţia din 1848 inclusiv pină în toamna anului 1917, cinei victoria de Însemnătate mondială a Ma­rii Revoluţii So­cialiste din Oc­tombrie a deschis o nouă epocă In istoria omenirii — epoca trecerii de la capitalism la socialism. Lucrarea are trei părţi. Primă par­te este intitulată „Revoluţia de la 1848. Formarea statului naţional român. Dezvoltarea capitalismului pl­nă la cucerirea in­dependenţei Româ­­niei (1848—1878)". Partea a doua a volumului tratea­ză despre „In­tensificarea dez­voltării capitalis­mului (1878—1900)", iar ultima parte despre „Rominia la În­ceputul perioadei imperialismului (1900—1917)". 0*0-----------­ Inceptnd da rntm­*, pe ecranel* cinematografelor ruleasd filmul „Cerul Balticii“, producţia a studioului „Lanfulm“. Scenariul este scris de N. Ciukovski, după romanul său cu acelaşi titlu apărut şi In traducere românească. Realizat de regizorul Vladimir Vengharov (Imaginea — G. Marandjian). Ulmul evocă lupta apărătorilor oraşului erou Leningrad în timpul blocadei hitlerista, spiritul de abnegaţie şi curajul aviatorilor so­vietici. In rolurile principale : Piotr Glebov (Lenin), M. Ulanov, Inna Kon­dratieva, Ludmila Gurcenkio, V. Perevalov. In fotografie : o scenă din Ul­mul „Cerul Balticii“. S­F­Î­N­T­E­I­A „TUDOR ARGHEZI“ „Cu bastonul prin Bucureşti“ Editura pentru literatură a tipărit, în cinstea celei de-a 40-a aniversări a înfiinţării partidului, cartea lui Tudor Arghezi: „Cu bastonul prin Bucureşti“. Volumul înmănun­chează o serie de tablete scrise în­tre anii 1912—1961. In cîteva zile cartea se va găsi în librării. NOI CINEMATOGRAFE SĂTEŞTI CRAIOVA (coresp. „Scînteii“). — In regiunea Oltenia in anul trecut s-au Inaugurat 40 cinematografe să­teşti. Continuind dotarea comunelor şi satelor cu noi aparate cinemato­grafice cu bandă îngustă, de la în­ceputul anului s-au mai inaugurat încă 32 astfel de cinematografe. Pină la sfirșitul anului, încă 38 de comune vor fi dotate cu noi aparate cine­matografice cu bandă îngustă. DISCUŢIE PE MARGINEA JURNALULUI CINEMATOGRAFIC Studioul cinematografic „Al. Sa­­hia“ a organizat o discuţie pe mar­ginea jurnalului cinematografic cu muncitori, tehnicieni şi ingineri de la Atelierele Griviţa Roşie. Cu acest prilej, la clubul „Griviţa Roşie“, unde a avut loc discuţia, au fost prezentate o serie de jurnale de ac­tualităţi realizate în ultimul timp. EXPOZIŢIE DE PICTURA LA G.A.C. La gospodăria agricolă colectivă „30 Decembrie“ din comuna Do­­broeşti, din apropierea Bucureştiu­­lui, s-a deschis recent o expoziţie de pictură. Aceasta face parte din ciclul de expoziții organizate de co­lectivul Muzeului Simu din Capitală în scopul popularizării artelor plas­tice în rîndurile colectiviștilor. S. MENDREA „Ascensiune* E. ZLOTEA „Pe drumul inovaţie!“ (De la expoziţia de fotografii artistice organizată în cinstea celei de-a 16-a ani­versări de la crearea P.C.R.) Pe lingă Că­minul cultural din comuna Botuş (raio­nul Cîmpu­­lung Moldove­nesc) s-a for­mat o echipă de fluieraşi care, datorită bogăţiei reper­toriului şi mă­iestriei artişti­lor populari, s-a calificat pentru faza re­gională a ce­lui de-al VI-lea concurs al e­­chipelor artis­tice de ama­tori. Echipa de fluieraşi Înmă­nunchează ar­tişti din trei generaţii. Prin­tre cei mai ti­neri se numă­ră şi Ghiţă Bă­lan, in virstă de 16 ani. Ia­­tă-l. In foto­­grafia alătu­rată. (Foto N. Tulea) AL MIRODAN „ZIARIŞTII“ ÎN INTERPRETAREA TEATRULUI SECUIESC DE STAT DIN TG. MUREŞ Aflat în turneu la Bucureşti, Tea­trul­ Secuiesc de Stat din Tg. Mureş prezintă, alături de „Profesorul Mamlock“ de Fr. Wolf (spectacol despre care ziarul nostru a scris cu prilejul premierei — N. R.), piesa lui Alexandru Mirodan, „Ziariştii“. Această piesă „de rezistenţă“ din dramaturgia originală de după eli­berare, a fost reprezentată mulţi ani la rînd, de multe colective artistice din ţară. Ea vorbeşte cu căldură şi dragoste despre tinerii comunişti din­­pro­ zilele noastre, care pun tot ceea ce au mai bun, întregul lor entuziasm, în slujba intereselor poporului. Spectacolul teatrului din Tg. Mu­reş a reconfirmat valorile piesei. Re­gizorul Harag György a izbutit să redea, într-un ritm dinamic, carac­teristic textului, atmosfera de crea­ţie din redacţia unui ziar comunist, subliniind atent momentele scenice reprezentative în desfăşurarea acţiu­nii. Spectacolul este pus în scenă cu o grijă remarcabilă pentru amănun­tul semnificativ, are o deosebită acurateţă stilistică, de factură mo­dernă. Fără a recurge la artificii de prisos — sobru şi reţinut, deci —, spectacolul reuşeşte să comunice ideile majore ale textului cu clari­tate, foarte convingător. Deosebit de autentic şi cu mare atenţie la res­pectarea adevărului vieţii este prezentată scenic acţiunea ultimului act, din tipografie, în care se trans­mite pregnant fiorul participării en­tuziaste a ziariştilor comunişti la elaborarea unui ziar militant şi efi­cient. Replica finală a lui Cerchez : „Acum, aici, sîntem în comunism" deschide, Intr-adevăr, perspectiva luminoasă a viitorului comunist pen­tru care luptă eroii piesei. Atmos­fera optimistă, avîntată din redac­ţia „Vieţii tineretului“ este — aşa cum se cere — dominantă. O distribuţie omogenă, în care fi­gurează mulţi actori reprezentativi ai colectivului, a asigurat piesei o interpretare valoroasă. Se desprin­de, în primul rînd, Lohinszky Lo­ránd (Cerchez), actor dotat cu multă sensibilitate. El creează cu mijloace artistice profunde şi subtile tipul ziaristului comunist, dotat cu înalte calităţi etice şi profesionale, cu o conştiinţă cetăţenească înaintată. Lohinszky îşi nuanţează jocul pină la fine amănunte de expresie şi miş­care, are un umor tonic, discret dar contaminant. In scenele de confrun­tare cu Tomovi­ci (interpretat cu pondere şi conturat în linii simple, convingătoare, de Tamás Ferenc), Cerchez îşi relevă şi alte faţete ale personalităţii sale — în special in­transigenţa sa revoluţionară — re­date cu aceeaşi adîncime de inter­pret. Fără a avea un rol de mare întindere, Ferenczi István (Mişu, se­cretar de redacţie) face dovada unor bune aptitudini comice, în timp ce Sinka Károly (Brînduş), dă indivi­dualitate personajului interpretat, îşi aduc contribuţia la reuşita spec­tacolului şi alţi interpreţi ca Mózes Erzsébet, Gyarmati István, Tóth Tamás; unele momente neconvin­gătoare în jocul lui Tarr László (Ro­­meo) sau o oarecare liniaritate în prezenţa scanică a actriţei Szamossy Kornélia (Marcela) nu strică armo­nia de ansamblu a unui bun spec­tacol teatral. Decorurile semnate de Háry La­jos, realizate în culori vii, tinereşti, sunt potrivite pentru crearea atmos­ferei de redacţie în care se desfă­şoară acţiunea piesei. CALIN CALIMAN Material didactic pentru cerinţele actuale ale şcolii Multora dintre noi, chiar după ani şi ani, ne-au rămas în memorie cîteva experienţe de fizică şi de chimie sau unele materiale intui­tive studiate la lecţiile de botanică sau de zoologie în anii de şcoală. Spun cîteva, fiindcă şcoala veche acorda prea puţină atenţie folosirii materialului didactic, care de altfel exista în cantităţi cu totul insu­ficiente. Astăzi la cele mai multe din disci­plinele care se predau în şcoală, pro­fesorii şi învăţătorii folosesc pentru exemplificarea lecţiilor numeroase materiale didactice. Acestea îi ajută să ţină lecţii interesante, uşurează înţelegerea de către elevi a fenome­nelor şi legilor naturii, a diferitelor noţiuni teoretice predate în clasă. Statul nostru democrat-popular a acordat o atenţie deosebită înzes­trării şcolilor cu numeroase apara­te, substanţe chimice, hărţi, diafil­­me, albume, planşe etc. De la an la an aparatele care sunt utilizate ca material didactic au fost moder­nizate şi au fost produse în cantităţi sporite fiind trimise şcolilor din cele mai depărtate colţuri ale ţării. Şi laboratoarele de ştiinţe naturale, create în cele mai multe şcoli, au numeroase mulaje şi planşe pentru lecţiile de botanică, zoologie, anato­mie, geologie ; mulajele din ipsos au început să fie înlocuite cu mulaje din mase plastice, mai aspectuoase şi mai trainice. La geografie şi isto­rie, pe lîngă hărţi şi atlase, glo­buri pămînteşti, profesorii folo­sesc diafilme istorice sau geografice. In numeroase şcoli elevii au la dis­poziţie staţii meteorologice didac­tice, hărţi în relief ale patriei noastre. Şcoala este chemată să educe ti­neri cu un larg orizont de cunoş­tinţe, bine pregătiţi pentru viaţă. Mulţi dintre elevii noştri se pregă­­tesc să devină muncitori şi tehni­cieni In ramuri diferite ale pro­ducţiei, alţii vor studia mai de­parte în învăţămîntul superior. Or, încă din şcoala medie ei trebuie să primească cunoştinţe temeinice, să fie la curent cu cele mai noi desco­periri în diferite domenii de acti­vitate. In ultimii ani, în predarea unor discipline s-au introdus capi­tole noi, se prezintă elevilor nume­roase descoperiri şi realizări ale ştiinţei şi tehnicii din Uniunea So­vietică, din ţara noastră şi din alte ţări. Aceasta presupune confecţio­narea şi folosirea la lecţii a unor noi aparate, a unor materiale didae­ ................................................. PE TEME ŞCOLARE­ ­iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii tice moderne, corespunzătoare ce­rinţelor actuale ale programelor şcolare, în clasa a XI-a, de pildă, în ultimii ani la fizică s-a in­trodus un capitol care analizează structura atomului. Pentru ca elevii să înţeleagă mai bine aceste noţiuni, la predarea lecţiei unii profesori au la dispoziţie o cameră Wilson, care permite observarea traiectoriilor particulelor alfa la trecerea prin diferite substanţe. Pentru o predare accesibilă a fizicii, legată de viaţă şi care să răspundă cerinţelor ac­tuale ale dezvoltării învăţămîntului la fel de util este ca la lecţii să prezentăm elevilor spectroscoape pentru producerea şi studierea spec­­trelor, la capitolul de optică, tub pentru raze Röntgen, care se folo­seşte la demonstrarea radioscopiilor, alternator pentru produs curent al­ternativ, maşini electrostatice spe­ciale etc. Tot astfel,­ cu ajutorul unor materiale didactice moderne, putem înlesni elevilor studierea mai concretă a fiziologiei diferitelor organe ale plantelor şi animalelor, înţelegerea mai temeinică a acestor noţiuni. Dar întreprinderea de ma­terial didactic a Ministerului Invă­­ţămîntului şi Culturii nu produce încă în cantităţi suficiente unele din materialele didactice despre care aminteam. Alături de filme şi diafilme, al­bumele sînt de un mare ajutor pro­fesorului la lecţiile de geografie, is­torie, constituţie, limba romînă. Mai ales la lecţiile in care este vorba de realizările regimului nostru de de­mocraţie populară, albumele consti­­tuie un mijloc de cunoaştere şi de popularizare a marilor realizări ob­ţinute de poporul nostru sub con­ducerea partidului. La şcoala noa­stră a fost expusă, de pildă, o fosă­­expoziţie cu tema : „Din construc­ţiile socialismului 1955—1960“. In imaginile expoziţiei sunt prezentate, între altele, uzina cocso-chimică de la combinatul siderurgic Hunedoara, laminorul de ţevi de la Roman, ter­mocentrala de la Paroşeni, barajul şi lacul de acumulare al hidrocen­tralei „V. I. Lenin“ de la Bicaz, sala Palatului R.P. Romíne, construcţii noi pe litoral. Părerea mea este că asemenea albume trebuie să fie tri­mise în toate şcolile. Cred, de ase­menea, că ar trebui urgentată apari­ţia unei hărţi murale a R.P. Romíne cu noua împărţire administrativă, care ne este necesară la predarea geografiei ţării noastre. Preocuparea pentru confecţiona­rea unui material didactic modern trebuie îmbinată cu grija pentru îmbunătăţirea permanentă a calită­­ţii acestuia. întreprinderea de ma­terial didactic nu ne trimite întotdeauna aparate de cea mai bună calitate, care să funcţioneze perfect. Bunăoară unele din pom­pele pentru vid se defectează foarte uşor. Cutiile cu rezistenţă, care ser­vesc la măsurarea rezistenţelor elec­trice, au borne care se desfac la cea mai mică manevrare a aparatului. De asemenea, planşele repartizate şcolilor pentru că nu sunt lipite de pînză se deteriorează repede. Înzestrarea şcolilor mai operativ cu material didactic care să ţină pasul cu conţinutul actual al pro­gramelor şcolare va contribui la îndeplinirea cu succes a sarcinilor ce revin azi şcolii. Prof. DUMITRU SAVULESCU director adjunct al Şcolii medii nr. II „D. Cantemir“-Bucureşti ­A spune despre fil­mul „Setea" că mi-a plăcut e puţin. Filmul­­n-a ţinut Încordat de la prima şi pină la ultima scenă şi m-a emoţionat profund, ideile de sea­mă pe care realizatorii Ulmului le-au avut de transmis, sunt exprimate cu adevărată artă cu căldură şi dramatism. In secvenţele Ulmu­lui simţi tăria parti­dului comunist, de la Început, prin cuvin­tul avintat al agitatorului, şi pină la final, cind chiar dacă Ardelea­nu, activistul de partid, e ucis de duşmani, el ră­­mine totuşi viu prin tot ceea ce a făcut. Am urmărit atent, în desfăşurarea Ulmului, apariţiile activistului de partid Ardeleanu care m-a impresionat In mod deosebit. El Întruchi­pează trăsături caracte­ristice ale comuniştilor — curajul, dirzenia, mo­destia, dragostea de oa­meni. Activistul de partid ştie că venind In satul Deleni trebuie să Înveţe masele de ţă­rani, folosind cuvin­te calde, simţite, care pătrund in inima omului, şi să-l conducă la luptă. Nimic nu-l poate opri pe Ardeleanu să-şi rea­lizeze sarcina de partid, nici baionetele soldaţi­lor, nici ameninţările duşmanilor. Chipul activistului de partid a fost realizat cu multă măiestrie cinema­tografică. Sint în Ulm momente cu adevărat palpitante, cînd urmă­reşti cu răsuflarea tăiată Mul cum activistul de partid va şti să se o­­rienteze In situata difi­cile. Iată două scene, după mine semnifica­tive. Prin exemplul său personal Ardeleanu reu­şeşte să-i determine pe ţărani să treacă peste a­­meninţările fasciştilor din sat şi să meargă la comisia de împroprietă­rire. Al doilea moment , atunci cînd se apropie mulii instigaţi de moşie­rul Papp de Zerind şi de pericolul avocat Spinan­­fiu I Ardeleanu îşi dă seama că aci trebuie în­dreptată o greşeală şi acest lucru nu in viitor, ci pe loc. Activistul Ar­deleanu, interpretat cu talent şi dragoste de Co­lea Răutu, este con­dus în acţiunile sale de ideile luminoase ale partidului, care luptă pentru a rea­­liza o viaţă mai bună oamenilor. ARMAND BERARIU activist al Comitetului regional Bucureşti al F.M.R. -oro Scrisori de la cititori pe marginea filmului „Setea Mi-a plăcut chipul activistului de partid Nr. 5175 Scene de un puternic realism Filmul „Setea" se si­tuează printre cele mai bune realizări ale cine­matografiei noastre. Multă vreme după ce l-ai văzut Iţi stărui» In memorie caracterele de oameni interesanţi, re­plicile lor sclipitoare, deseori pline de umor, Imaginile care dovedesc atlt fantezia cineaştilor cit şi o bună cunoaştere a vieţii. Tema importantă pe care o abordează filmul, ca şi nivelul artistic Înalt la care este realizată, do­vedesc că cineaştii au Înţeles ceea ce noi, spectatorii, aşteptăm de la ei. Prin faţa noastră s-au perindat scene de un viguros realism, care au redat cu multă fideli­tate adevărul, oamenii şi faptele. De la un capăt la al­tul al Ulmului eşti im­presionat de faptul că fiecare actor desfăşoară o bogată gamă de posi­bilităţi pentru a face personajele cit mai rea­le, cit mai aproape de ceea ce s-a petrecut în anii aceia. Ţii la acest Mitru Moţ şi ţi-e teamă să nu cadă de mina duşmanului, ti stimezi pe Ardeleanu pentru calmul de care dă do­vadă In cele mal grele momente, II Iubeşti pen­tru că şi el Iubeşte po­porul şi suferi alături de ţărani clnd Arde­leanu cade ucis de mina Iul Ezechil, fiul chiabu­rului. Realizatorii Ulmului nu redat convingător at­mosfera, graiul, portul, obiceiurile satului arde­lenesc. Considerăm că fiecare din cei care, în frunte cu autorul scena­riului, Titus Popovici, și cu regizorul Mircea Dră­­gan, au contribuit la realizarea acestui Ulm — primul film romînesc pentru ecran lat — şi-au vădit din plin talentul — şi noi le mulţumim sincer. Sîntem convinşi că foarte curînd vom vedea şi alte filme, poa­te chiar superioare fil­mului „Setea", care să fie ca şi acesta primit­ cu îndelungi aplauze. AVRAM MARIAN, tra­sator mecanic, MIHAI ROBU, maistru. NICO­­LAE RÅILEANU, fre­zor, Uzina ,23 August)

Next