Scînteia, iunie 1961 (Anul 30, nr. 5182-5211)
1961-06-10 / nr. 5191
Nr. 5191 Răsfoind presa străină Un „vast deşert cultural“ într-un articol semnat de Mike Newberry privitor la impasul culturii în S.U.A., săptămînalul american „THE WORKER“ arată : „Arta se află într-o stare de depresiune încă de la marea criză economică din 1930, cu excepţia unei scurte perioade de avînt care s-a produs în decursul unuia sau doi ani după război şi în asemenea centre culturale importante ca Las Vegas, Nevada şi hotelurile plajei Miami... In restul ţării există un vast deşert cultural, în care pînă şi o librărie este o raritate. Poţi merge cîte 1000 de mile prin S.U.A. trecînd prin orăşele şi oraşe fără să intilneşti o librărie. Nu este de mirare că Consiliul editorilor a evaluat procentul cititorilor de cărţi cu teme serioase la 2 la sută din populaţie ; nu este de asemenea de mirare că un număr de 100.000.000 de americani nu au văzut niciodată o piesă de teatru jucată de actori. De aceea, actorii nu găsesc angajamente. In domeniul artei, numărul şomerilor este mare atît în timpuri bune cît şi în timpuri grele. In prezent este mai mare ca oricînd. La Hollywood au fost concediaţi în ultimii ani atît de mulţi, incit numărul şomerilor este cu aproximativ 50 la sută mai mare faţă de ceea ce era considerat normal. Statistici referitoare la actori arată că din cei 11.000 de actori profesionişti de pe Broadway, 90 la sută sunt in permanenţă şomeri. Sindicatele muzicanţilor au arătat în dările lor de seamă că 80 pînă la 85 la sută din totalul membrilor lor şomează. Chiar şi mult aplaudaţii membri ai orchestrelor noastre simfonice, cu renume mondial, şomează între 6 şi 9 luni pe an. Numărul şomerilor din rîndurile dansatorilor nici nu poate fi stabilit, deoarece se fac foarte puţine angajări de dansatori. Pictorii se află în aceeaşi situaţie. In ceea ce priveşte romancierii, Merle Miller a semnalat Asociaţiei autorilor că doar un număr de 12 romancieri îşi cîştigă existenţa scriind romane. Dintre poeţi numai doi îşi ciştigă existenţa pur şi simplu numai din scrierea de poezii“. „Dacă pe baza unui procent de şomaj de 8 la sută, o zonă este denumită „regiune lovită de criză“, atunci cum trebuie denumit domeniul artei în care procentul şomajului este de 90 la sută ?“ — se întreabă autorul articolului. Ignoranţa Ziarul elveţian „DIE TAT" publică următoarea corespondenţă din Canada : Un profesor de la Universitatea Alberta din oraşul Edmonton (Canada) a atras recent atenţia asupra îngrijorătoarei lipse de cunoştinţe a studenţilor din primul an universitar. Examinările la istorie DIETAT au arătat că un mare număr de studenţi sunt de părere că Winston Churchill şi Isaac Newton au fost preşedinţi ai Statelor Unite. Leonardo da Vinci a fost ridicat „adhoc" la rangul de cuceritor al America de Sud, iar despre bătălia de la Gettysburg *) s-a afirmat că ar fi fost o luptă... între polonezi și germani. Oliver Cromwell a fost calificat drept reformator american. *) Localitate din S. U. A., teatrul unei importante bătălii care a avut loc în 1863, în timpul războiului civil. „CULTURA“ - AȘA CUM O ÎNDRUMĂ MARILE" MONOPOLURI Esenţialul în marea întrecere De curînd, săptămînalul vest-german „DEUTSCHE WOCHE" a publicat o recenzie la cartea „întrecerea către anul 2.000“ a prof. dr. Baade, directorul Institutului de Economie Mondială din Kiel (R.F.G.). Referindu-se la marile succese ale Uniunii Sovietice în domeniul tehnico-ştiinţific, cartea scoate în evidenţă un şir de factori care au asigurat superioritatea U.R.S.S. faţă de Occident in acest domeniu. Reproducem mai jos extrase din recenzia amintită. „Pînă In cea de-a doua treime a secolului nostru, romanul tehnicoştiinţific se baza de obicei pe cunoaşterea tehnică a posibilităţilor j deja existente, şi el exercita oarecum rolul de factor stimulator pentru viitoarele cercetări. Din ceea ce a devenit Intre timp realitate, s-ar putea umple astăzi rafturi întregi ala bibliotecilor. Dar In loc de a-şi îndruma fantezia creatoare pe căi realiste, autorii de specialitate (din Occident — N.R.) aleg acum calea ieftină a confuzului. O Industrie a tipăriturilor pricepută In afaceri profită de pe urma lipsei de pretenţii a publicului cititor, menţinîndu-1 totodată In gradul de dobitocie Split. Semnificaţia privirilor piezişe spre Est Este oare de mirare că invidia începe atunci să umple pe un front larg vidul de cunoştinţe ştiinţifice? Cu o privire piezişă spre Est, mai exact spus spre Uniunea Sovietică, se exprimă îndoieli şi presupuneri prosteşti. Oare succesele marelui nostru vecin de la Răsărit să fie numai o simplă intîmplare ? Această întrebare capătă un răspuns negativ din partea savanţilor internaţionali... Ea este negată în mod riguros şi lămurit şi de prof. dr. Baade, directorul Institutului de Economie Mondială din Kiel, în cartea sa intitulată „întrecerea către anul 2.000" (edituraStalling — Oldenburg)... Baade amintește în cartea sa concluziile trase de pe urma unei călătorii făcute în Est de viceamiralul Rickover, denumit în S.U.A. „părintele submarinului înzestrat cu arma atomică“ . „Adevărata noastră mare întrecere cu Uniunea Sovietică are loc în domeniul învăţămîntului“. După o călătorie în Răsărit, cîţiva savanţi californieni au ajuns de asemenea la următoarea convingere : „Ca rezultat al eforturilor sale concentrice, Uniunea Sovietică a întrecut rapid Statele Unite şi ea formează actualmente de două ori mai mulţi oameni de ştiinţă şi ingineri decit noi. Pe de altă parte, probabil că în viitor acest decalaj va creşte“. La acest citat alarmant al savanţilor, Baade adaugă următoarele : „Motivul pentru care numai 2°l% din absolvenţii şcolilor superioare americane ar putea trece cu succes un examen pe care în Rusia îl trec 1.600.000 absolvenţi ai şcolilor secundare, constă în faptul că, în învăţămîntul rus — îndeosebi în clasele superioare — ştiinţelor matematice şi fizice 11 se acordă o importanţă cu totul specială, în timp ce în S.U.A. aceste discipline ştiinţifice sunt pur şi simplu neglijate. La începutul secolului, din cinci elevi ai şcolilor superioare din S.U.A. unul mai participa încă la cursurile de fizică, astăzi — numai unul la 25. Jumătate din numărul total al şcolilor superioare din S.U.A. nu predau astăzi cursuri de fizică. Un sfert — nici de fizică nici de chimie, iar în 25°/6 din aceste şcoli învăţătura limbilor străine este foarte limitată, dacă nu chiar cu totul inexistentă... Motivul rămînerii în urmă a învăţămîntului din S.U.A. nu rezidă numai în slabul interes al elevilor, ci şi în numărul insuficient al cadrelor didactice şi — după cum au constatat savanţii californieni — în calitatea nesatisfăcătoare a acestora“. „Marele avans al roţilor în domeniul tehnicii rachetelor" Statistica prof. Baade este destul de alarmantă . „In 1950, 52.732 ingineri au mai obţinut încă în S.U.A. diploma unei şcoli tehnice superioare... în anul 1957 numărul lor s-a redus la 31.000. Situaţia din Uniunea Sovietică este cu totul diferită. In Rusia, numărul inginerilor diplomaţi este de 16 ori mai mare ca al nostru, iar al celorlalţi ingineri — de 20 ori mai mare. Uniunea Sovietică posedă pe cap de locuitor de patru ori mai mulţi ingineri diplomaţi şi de cinci ori mai mulţi absolvenţi ai şcolilor de ingineri decit noi". Rezultatele sunt corespunzătoare acestei stări de lucruri, constată autorul. Marele avans pe care ruşii l-au avut în mod neîndoielnic faţă de lumea occidentală în domeniul tehnicii rachetelor atunci cînd au trimis primul sputnic în spaţiul cosmic nu s-a micşorat între timp, ci dimpotrivă a crescut., Primul sputnic n-a fost rezultatul unui hazard. El a fost ceva ce trebuia să se întîmple în mod necesar. Dacă într-o ţară tineretul şcolar este cu mult mai bine instruit în domeniul matematicii şi fizicii decit în alte ţări , dacă în universităţi elita tineretului şcolar capătă o instruire de prim ordin şi într-un număr care depăşeşte cu mult pe acela al studenţilor din lumea occidentală, şi dacă la aceasta se mai adaugă concentrarea unor mijloace covîrşitoare în scopul înzestrării cu materiale şi cadre a domeniilor de cercetare considerate ca deosebit de importante — atunci o asemenea ţară produce foarte repede noi sputnici şi lunkci (aici mai putem adăuga şi „rostoci"). Tineretul din lumea occidentală are multe de recuperat, dacă vrea să ţină pasul cu dezvoltarea din Uniunea Sovietică. Cu siguranţă că el ar renunţa bucuros la romanele sanzaţionale prosteşti, în favoarea unor cunoştinţe adevărate. Dar lumea occidentală şi „fireşte“ şi R.F. Germană nu au bani pentru educaţia ştiinţifică a tineretului decît atunci cînd acest tineret poate fi In felul acesta folosit In domeniul înarmării“. Preţul unei diplome Sub acest titlu revista italiană „L’EUROPEO“ scrie : „Universitatea în general, deci şi facultatea de medicină din Bologna este în criză. La Bologna localul facultăţii de medicină a devenit neîncăpător pentru numărul studenţilor, unde era loc pentru unul, astăzi trebuie să stea trei. Este aproape imposibil să studiezi pentru a deveni medic şi în acelaşi timp să munceşti pentru a-ţi cîştigă existenţa. In urma unui calcul s-a ajuns la concluzia că pentru facultatea de medicină, (taxe, lucrări de laborator) un student trebuie să plătească aproape jumătate de milion. Studentul mai are nevoie de cursuri în valoare de circa 400.000 de lire. Socotind şi cheltuielile de întreţinere, îmbrăcăminte etc. cheltuielile universitare se ridică la circa 1.000.000 de lire pe an. Sunt oare suportabile aceste cheltuieli pentru o familie ?. SCANTEIA „Capodopere instantanee“ Sub titlul de mai sus, „NEW YORK HERALD TRIBUNE“ a publicat un articol consacrat ,,ultimelor tendinţe în artă" observate de trimisul său din Paris. „In sculptură — arată autorul — se petrec tot timpul lucruri noi. Un „artist“, pe nume César, îşi cîştigă existenţa luînd automobile vechi şi zdrobindu-le cu ajutorul unor prese uriaşe. Rezultatele au fost expuse ca sculpturi şi mai multe muzee le-au achiziţionat. Gunoiul a adus şi el succes unui alt sculptor, anume Arman. El a avut recent la Galeriile Clert o expoziţie la care diferite gunoaie au fost puse în globuri de sticlă. Una din lucrările de artă era un acvarium umplut cu aparate de ras electrice sparte, un altul era umplut cu pistoale de jucărie şi al treilea cu ceasuri deşteptătoare vechi. Pentru a lansa expoziţia, domnişoara Clert a comandat două camioane cu gunoi cu care și-a umplut galeria până în plafon ------------ ------ | Aspect din timpul grevei pro- ) [ fesorilor din New York. Pe pan- j f cartele purtate de demonstranți J f se poate citi : „Profesorii sínt în ] [ grevă pentru dreptul de a min- ] ( ca“, „Profesorii sínt in grevă J I pentru dreptul la vot“. TELEVIOLENŢA„. „THE GUARDIAN“ publică un articol semnat de Mary Creziei, în care autoarea descrie „cantitatea de violenţe şi alcool — împuşcături, lupte, înjunghieri, bătăi şi beţii" — transmisă de două posturi engleze de televiziune — B.B.C. şi I.T.V. la un sfîrşit de săptămnă, în zilele de sîmbătă şi duminică.„B.B.C. — arată autoarea — a prezentat un program înţesat cu împuşcături, şi acesta a fost „Laramie“, pe care nu-1 vizionasem încă. In felul acesta am descoperit că „Taramie“ este un loc, nu o persoană. în trei sferturi de oră am numărat 81 de împuşcături, precum şi o încăierare sălbatică, o bătaie şi patru beţii. Un om a fost împuşcat în afara ecranului. Se vedea un cadavru care cădea de pe cal. Alţii erau răniţi. „Bărbaţii din camera nr. 13“ este un film poliţist lipsit de violenţe, cu excepţia unui atac asasin cu măciuca asupra unui om din camera 13 care efectua o spargere la o farmacie... Filmul „Perry Mason" conţine o cantitate moderată de violenţe , un cadavru pe podea, o împuşcătură auzită prin telefon, un om împuşcat în piept. Am făcut totalul pentru spectacolele prezentate la sfîrşit de săptămînă la B.B.C. şi am găsit 84 de împuşcături (dintre care „Laramie“ conţine 81), o încăierare, două bătăi şi opt beţii. I.T.V. nu prezintă numai sîmbătă spectacolele sale înţesate cu crime. Duminică, după programele religioase, piesa „Omul periculos" ne readuce repede la norma împuşcăturilor, printr-o intrigă însoţită de focuri de armă care se desfăşoară la Palermo. Trei împuşcături, un automobil distrus, o fată răpită, multe palme şi bătăi şi o încăierare colosală între patru oameni. Apoi mai tirziu, „Ochiul hawaian", un alt film poliţist cu intrigă complicată şi violenţe despre un lama (nu animalul, ci călugărul) care este victima unor criminali. Un om este Împuşcat şi cade (oare mort?) In total 19 împuşcături, o bătaie, o încăierare . In încheiere „locul este acoperit de cadavre“. Şi aceasta nici măcar nu era sfirşitul spectacolelor de duminică ale I.T.V. Totalul I.T.V. pentru sfîrşitul săptămînii a fost „ 41 de împuşcături, două lupte, trei cadavre, nenumărate bătăi, un băiat rănit şi şapte beţii“. THE GUARDIAN .„şi URMĂRILE El Ziarul vestgerman „DEUTSCHE ZEITUNG* scrie : „Un subiect foarte controversat este acela al influenţei exercitate de filme, televiziune şi literatura de proastă calitate asupra criminalităţii în rîndul tineretului din R.F.G. Prezentarea unor fapte brutale într-o formă care adeseori frizează proslăvirea lor contribuie la dezvoltarea unor idealuri false şi de aceea este just să se împiedice accesul copiilor şi al tinerilor la asemenea filme. încă şi mai defavorabile pot fi efectele prezentării unor filme care alunecă pe panta erotismului sau a sexualităţii, precum şi efectele reclamelor provocatoare care însoţesc de obicei asemenea filme. Aici nu este vorba numai de adolescenţi, ci de tineri în general. De pildă, un tinăr care a sugrumat o fată tînără, după ce a încercat s-o violeze, a povestit la interogatoriu că într-un anumit film a asistat la o scenă asemănătoare. Ceea ce este valabil pentru film poate fi la fel de valabil şi pentru alte distracţii de masă care flutură în faţa ochilor spectatorilor — şi cu urmări deosebit de periculoase pentru tineri — tabloul unui fel de viaţă la care aceştia nu cred că pot ajunge pe cale normală“. IPeirffttjereitune mit vt»r?CH» mzsitstsg Teatru de mântuială Intr-unui din articolele sale, ziarul „Times" arată că în Marea Britaniei teatrul se găseşte într-o situaţie din ce in ce mai rea. Ziarul a publicat următoarea declaraţie făcută de Ralph Richardson într-o cuvîntare pe care a ţinut-o la Oxford în faţa delegaţilor la festivalul de artă dramatică al Uniunii Naţionale a Studenţilor. „Nu există un teatru naţional. Nu există un for adecvat pentru pregătirea actorilor. Toată treaba se face de mîntuială. Am asistat la o adevărată demonstraţie THE TIMES atunci cînd au venit sovieticii în Anglia. Am văzut nu cîţiva, ci o întreagă companie de actori minunat pregătiţi. Mult mai bine decît din oricare companie această ţară". In continuare, Ralph Richardson a spus: „Consider că in această ţară avem regizori mult mai buni decît în America. Ar trebui să fim extrem de recunoscători unor oameni ca Michael Benthall care a lucrat ani de zile la teatrul „Old Vie" și care nu primește aproape nici un ban". Universităţi cenuşărese şi studenţi dezmoşteniţi verbalâ... Criza prin care trece recrutarea de noi cadre in invâţâmint este Inspăimintătoare. Page, ministrul Educaţiei Naţionale, constată el însuşi : „începutul anului 1961—1962 va fi unul dintre cele mai dificile din cite a cunoscut Franţa. In şcoala elementară vor lipsi 5.500 de institutori; în şcoala medie, vor trebui recrutaţi în perioada 1961—1964 3.800 de profesori (dacă se vor găsi candidaţi). In şcolile tehnice anul trecut n-au putut fi primiţi un număr de 80.000 de elevi. Pentru a remedia lipsa de profesori, administraţia este nevoită să angajeze elemente care foarte adesea n-au nici studiile şi nici capacităţile necesare unei predări de calitate". „Invăţămintul tehnic superior — un sector dezmoştenit“, scrie Georges Chatain, într-un articol publicat de acelaşi săptămînal. „în cadrul Universităţii tratate ca rudă săracă de autorităţile publice, învăţâmîntul tehnic superior constituie unul din sectoarele cele mai părăsite — constată autorul. Arătînd că la Paris, două treimi din numărul şcolilor tehnice superioare sunt particulare şi descriind greutăţile de care se lovesc studenţii în aceste şcoli, autorul subliniază : „S-a calculat că un student cheltuieşte în medie, în doi sau trei ani de studii, 500.000 de franci, numai ca taxe de şcolaritate ... Cum el trebuie să urmeze numeroase cursuri, şi orariile sînt foarte stricte, studentului îi este imposibil ca să-şi suplinească necesităţile exercitînd o activitate cu jumătate normă. După cum se vede, invăţămintul tehnic superior este departe de a fi democratic". Săptămînalul „FRANCE OBSERVATEUR“ consacră o serie de articole situaţiei grele a învăţămîntului superior din Franţa şi revendicărilor corpului didactic. „Motivele revoltei membrilor corpului didactic ? — întreabă Lucien Rioux, într-un articol în care analizează cauzele acesteia. Slaba retribuire a profesorilor a devenit profrance Observateur Manifestaţie a studenţilor la Paris. Pe pancartă stă scris : „Vrem un local pentru facultate". ortalb mw«TmSTribime Glasul oamenilor de cultură Nu de mult, cunoscutul dramaturg american Arthur Miller a publicat în „NEW YORK HERALD TRIBUNE“ un articol consacrat situaţiei intelectualilor din S.U.A. In introducere, autorul arată! „Singurele comunicări care au existat intre guvern şi mine au constat într-o convocare din partea Departamentului veniturilor interne şi în altă convocare din partea unei comisii a Congresului,şi care avea nevoie de prezenţa mea pentru a continua să scutească ţara de oameni ca mine. Aş caracteriza perioada respectivă drept deceniul In care America aproape a scos din circulaţia Intelectul său“. Exprimîndu-şi speranţa că situaţia Intelectualilor se va Îndrepta, Miller subliniază: „Ar putea fi foarte aproape de noi timpul cînd un om capabil de a vorbi şi a scrie o frază completă in engleză nu va fi Împiedicat pentru acest simplu motiv să ocupe o funcţie publică. Probabil că oamenii noştri de ştiinţă vor avea din nou posibilitatea să convoace o conferinţă Internaţională, cu modesta speranţă că colegii din străinătate nu vor fI împiedicaţi să intre In fard din motive politice... Nu cred că minţile politice din această ţară înţeleg in momentul de faţă ce este un intelectual. Mă tem că intelectualul este in cel mai bun caz considerat ca un ornament al statului, pe de o parte, sau ca un făuritor de bombe, pe de altă parte. „Ceea ce avem nevoie este o atintudine spirituală, pe care intelectualul demn de acest nume o personifică foarte des. Este vorba de punctul de vedere care consideră descoperirea adevărului ca cel mai înalt ţel al omului". *) Faimoasa „Comisie pentru cerce-* tarea activităţilor antiamericane" (— n. r.). atMirilog. NUMĂRUL ANALFABEŢILOR este Înspăimântător „Constituţia italiană — scrie ziarul elveţian „ST. GALLER TAGBLATT“ — prevede obligativitatea învăţămîntului de 8 ani. Dar în ciuda tuturor eforturilor depuse de autorităţi, această prevedere constituţională a rămas pînă acum în cea mai mare parte doar pe hîrtie. Ca urmare a acestei situaţii, analfabetismul face încă ravagii înspăimîntătoare, îndeosebi în sudul ţării... În fiecare an, 30.000 de băieţi şi fete împlinesc 14 ani fără a fi trecut măcar o singură zi prin şcoală. Un număr de 200.000 copii nu obţin nici măcar certificatul de absolvire a şcolii primare şi sporesc in continuare armata analfabeţilor şi a semianalfabeţilor. Numărul tinerilor care nu-şî continuă studiile după absolvirea şcolilor primare depăşeşte anual cifra de un milion. Această situaţie frînează şi întîrzie dezvoltarea democratică a Italiei şi progresul tehnic şi economic. De cele mai multe ori, părinţii preferă să-şi trimită copiii la muncă încă de la vîrsta cea mai fragedă, pentru a mai întregi puţin veniturile sărăcăcioase ale familiei. De pildă, la Roma e suficient să ieşi în stradă pentru a vedea furnicarul de copii între 8 şi 12 ani care aleargă de la o casă la alta, prestînd diferite servicii clienţilor din baruri şi prăvălii. „Şcoala democratică într-un stat democratic" este, ce e drept, o deviză frumoasă, dar, avînd in vedere condiţiile existente în Italia, ea rămîne doar o iluzie". Cercetări „cosmice“ in Italia „După cum vedeţi, mijloacele de care dispunem pentru lansarea unui om în spaţiul cosmic sînt destul de modeste, dar guvernul ne dă speranţe“.Din ziarul social-democrat „Giustizis") Pan. 3 Trei din cele şase tablouri reproduse mai sus aparţin unor pictori abstracţionişti americani, respectiv : Hofmann, Gaston şi Kline iar trei sunt opera maimuţei Toy. „Vă invităm să deosebiţi tablourile pictoruluimaimuţă de cele ale oamenilor pictori“, scrie revista italiană „L'Europeo“ publicind aceste tablouri.