Scînteia, iulie 1961 (Anul 30, nr. 5212-5242)
1961-07-01 / nr. 5212
herc 521. Turnulile negre-roşii ale uzinei se ivesc deodată, din cimp. Par nişte arbori enormi, stilizaţi. Sub cerul Dobrogei, unde copacii sunt Îndeobşte crispaţi şi cu frunza săracă, arborii aceştia de oţel şi piatră sclipitoare, cu splendide crengi de fum ca nişte lungi arabescuri, surprind de departe ochiul călătorului. Năvodari, 1961... Sunt trei ani de cînd a intrat în producţie marea uzină de acid sulfuric şi superfosfaţi. La prima vedere, noutăţile par să se ascundă. Nici o schimbare vizibilă. îţi trebuie timp şi răbdare ca să descoperi, dincolo de cifră (200.000 tone producţie anuală de superfosfaţi), faptele vii sintetizate de ea şi mai cu seamă faptele „mai puţin obişnuite“. Şi e firesc să fie aşa. Intr-o uzină modernă, automatizată In proporţie de peste 80 la sută, este caracteristică tocmai absenţa „surprizelor“, rigoarea de smalţ a proceselor tehnice, mersul perfect al fiecăreia din marile hale-laboratoare in care totul e sclipitor şi, aparent, mut ca o cadră. De La ben■ile transportoare care varsă materia primă (pirita) In „cărucioarele’ (ca proporţii, veritabile tancuri) dotate cu sisteme de colectare cu tuburi telescopice, şi pînă la munţii de cristale albe al superfosfatului, drumul trebuie să fie lin, ideal. Vuiet de aer inchis In conducte, vuiet de foc Închis în cuptoare, vuiet de gaze constrinse-n supape. Un proces uniform, mereu acelaşi, in care orice intîmplare „senzaţională“ e prevenită, ucisă din faşă. Şi totuşi... Cel care-mi povestea aceste lucruri, cuptorarul Alexandru Vasile, se dezminţea... Povestindu-mi, se dezminţea în toată clipa, cu ochii, cu gestul, cu înflăcărările vocii. Dincolo de vuietul uniform al uzinei există şi acel „totuşi“, în care intervin, pasionat, muncitorii, cei trei-patru sute de oameni pe care-i întîlneşti cînd şi cînd în hectarele lungi ale halelor... Şi cercetînd mai adine, acest „totuşi" e pînă la urmă destul de frecvent. Să ne oprim, bunăoară, aici, la marile cuptoare cu pat fluidizat în care arde la sute de grade pirita, trecînd succesiv, prin vîrtej de culori, de la sulfura metalică în gazele de bioxid de sulf, invizibile şi înţepătoare. Cei trei ani de cînd vibrează uzina au şi impus specialiştilor aceste cuptoare. Sulful rămas în cenuşă e aici, după ardere, minim; astfel, agregatele pot colora cu detalii interesante experiența de pînă acum a industriei chimice din patria noastră. Sînt sigur că la un eventual congres ed „cuptorarilor chimici“, Alexandru Vasile, de pildă, deși numai de 2 ani cuptorar, ar izbuti să captiveze auditoriul. (E drept că fostul cioban din Saligny e un tînăr chipeş, cu trupul herculean şi totodată elastic, sportiv , cînd păşeşte prin faţa cuptoarelor, lovind de carîmbli cismelor de protecţie nuieluşa unui neastîmpăr continuu, pare descins dintr-un roman marinăresc... dar şi povestea sa, ascultaţi-o numai !). Succesele sale, Vasile Alexandru le-a cucerit printr-o luptă de zi cu zi. Se cuprind in lupta aceasta şi matematica superioară, şi chimia, şi fizica, dar şi inventivitatea, creaţia, ochiul lucid şi sîngele rece. Lupta a debutat la „temperatură înaltă”. Se întîmplase ca una din serpentinele de apă care slujesc la răcirea cuptorului să se spargă. Leacul părea simplu : o serpentină nouă, şi gata. Dar pentru sfărîmarea zgurei care-o astupa pe cea veche trebuia să aştepţi răcirea cuptorului sau, în echivalentul întrecerii, 20—30 de ore. Şi Alexandru a intrat în cuptor, sub dogoarea de sute de grade. Şi el, şi băieţii brigăzii. Măştile de gaze şi costumele de azbest formau un zid protector de scurtă durată. Dar ei au rămas mai departe acolo şi au lucrat (oare ăsta e cuvîntul potrivit ?) ore şi ore, schimbîndu-se unul pe altul din minut în minut. Oameni In flăcări, la sute de grade 1 dT^a la un semn, de atunci, suc^■‘'cesele brigăzii s-au ţinut lant. Mai zilele trecute, cînd s-a făcut „amorsarea“ unui cuptor (punerea in funcţiune a unui cuptor de rezervă), aceeaşi brigadă şi-a atras un premiu special. Amorsarea s-a făcut în numai 3 ore, deşi normativele 11 acordau un timp dublu. Asta a însemnat un plus de 9.000 kg. de acid sulfuric monohidrat, materie primă pentru cîteva tone de superfosfaţi destinate îngrăşării ogoarelor. Mai trebuie adăugat că Vasile Alexandru e cîştigătorul întrecerii pe profesii şi că luna trecută brigada lui a dat peste plan 37 tone de acid sulfuric monohidrat, fiind fruntaşa uzinei. Şi mai trebuie adăugat că Vasile Alexandru e comunist... Este el o excepţie . La congresul de care vorbeam l-aş invita pe mai toţi cuptorarii din Năvodari, şi fiecare din ei, şi Constantin Nicolae, şi Ştefan Stoian, şi Chimpu Mihai s-ar impune deopotrivă atenţiei... I-aş mai invita şi pe operatorii chimişti ai uzinei. Aproape toţi sunt tineri. Petre Barnea, de pildă, are 22 de ani. A fost brigadier pe şantierul uzinei, şeful unei brigăzi de zidari. A rămas aici, s-a calificat, şi acum, in „camera albastră“ a comenzilor, numită aşa pentru ametistul dens al pereţilor, veghează timp de 3 ore pe zi, citind, în butoanele şi beculeţele multicolore, astronomia complicată a proceselor chimice ce se petrec în marile agregate ale uzinei. Uneori, pentru el tehnica aridă se preface în vers. Barnea e și poet. Iar versul îl va prinde pe-o foaie și-l va pune sub sticlă, la „gazeta literară" din curtea uzinei. Dar asta o va face diseară. Pînă atunci, după lucru, va trece pe la stadionul uzinei (face cros, bate suta de metri în 11 secunde şi patru zecimi), apoi se va duce la liceul seral, unde e elev în clasa a noua, ca toţi colegii săi evodari 1961... Noutăţile abundă. Una dintre cele mai interesante: construcţia noilor hale. Această cetate a chimiei, care Îmbrăţişează peste 17 hectare, îşi va lărgi in curind teritoriul. pute- ILIE PURCARU (Continuare in pag. IV-a) Urina de acid ■vUurlpo- I j perfosfaţi de la ÎTăvodi In Jj i fotografi* : Staţia de lnn* 5 a superforiaţilor. C (Fotos /fes) fi Prietenii căi Cartea a devenit j»riet€iedespărţit al multor xxm.ncitite la Combinatul chimia din ăveni. Pe lingă bibliotecex centrii care vin zilnic zeci de cititeancţionează 12 biblioteci motBibliotecarii voluntari av*. orgd în acest an multe acţiuni dpularizare a cărţilor în rxîndukicitoril°r. Cele peste 220 de prtări de cărţi, 60 de recenzii şi acţiuni au făcut ca numărul datori să treacă peste 1200. Bibliile din secţiile Faianţă, Clorosod Carbid, Laboratorul centreal,cise de muncitorii Dumitru». Ca, Ioan Crincuşan şi alţii ce desfăşă o intensă activitate. Din rerele bibliotecii reiese că ^crititori măresc mereu mai mult car tea lică, găsind în ea un sprijin dizolvarea problemelor profe^sione de fiecare zi. ICON SASIU fuisnar Documente desspi istoria Bucureştiul In cursul acestei s âptări Muzeul de istorie a oraşul mi rcureşti a achizifionat alte deocunte legate de istoria Capitalei, ele din acestea, datind din artcil 15—1840, se a referă la activitatea termir.inlă de pe uliţa Lipscani; altele?i-lin 1898 — sunt în legătură cu CTeail Naţional din Capitală. Sunt ieresante şi numeroasele caricaturi politice şi antimonarhice făcute anul 1890, precum şi colecţiile de hografii ale unor oameni de seamă are au trăit în Bucureşti. Printre noile achiziţii se mai găsesc şi documente din 1861 cu privire la organizarea șcai de medicină din Capitală, condusăe Dr. Carol Davilla. ...Introducere directă. In tema« decor nordic de Iunie. Priveşti surprins indicatoarele ceasornicului de pe chei. Să fie intr-adevăr trecut de ora 22 ? La noi la Bucureşti înserarea a învăluit bine oraşul, luminile combinatului „Casa Scânteii“ aruncă de mult reflexe jucăuşe în oglinda lacului Herăstrău. Aici la Oslo soarele a rămas fixat deasupra liniei amurgului, aninat de înălţimea stîncoasă a Holemnkofen-ului. Se apropia solstiţiul verii scandinave, perioada zilei polare veşnice, cu soare pînă aproape de miezul „nopţii“, detaliu de culoare locală totdeauna uimitor pentru vizitatorul neiniţiat. A doua zi la prînz, începea Conferinţa europeană consacrată problemelor dezarmării şi păcii, la care a fost invitată şi o delegaţie din R.P.R. Ezitările de proaspăt sosit în alegerea primului itinerariu prin Oslo erau inerente. Una din variante ar fi fost vizita la Bygdey unde este expus echipamentul expediţiei Kon-Tiki sau corăbiile originale antice cu care cutezătorii nomazi ai mărilor, vikingii, înfruntau distanţele şi furtunile. Era tentantă şi ideea unui pelerinaj prin muzee, înainte de a studia isprăvile vechilor locuitori ai nordului e mai instructiv însă să iei contact cu descendenţii lor actuali, să faci cunoştinţă cu norvegienii, cu frământările şi aspiraţiile lor. Aşadar, pe altă zi muzeele şi la drum prin Oslo, către piaţa portului, loc favorit de plimbare al cetăţenilor. Oraş cu înfăţişare modestă, austeră, cu străzi curate şi oameni ospitalieri, Oslo nu impresionează prin vestigii ale trecutului. Nu vei întîlni aici prea multe monumente vechi sau clădiri istorice. Decorul arhitectural simplu accentuează impresia de urbe liniştită. Pe străzi, siluete de automobile familiare şi întreprinderii Getax din Bucureşti , maşini sovietice Volga. Aflăm că o parte considerabilă a parcului de automobile în Norvegia poartă marca „Volga". Posesori ai unui bilet de vaporaş, iată-ne stînd la coadă în faţa debarcaderului de unde vom porni în clasicul tur al fiordului Oslo. operatori. Impresii de călătorie Călătoria a avut darul să ne convingă de inexactitatea legendei că norvegienii ar fi reţinuţi, tăcuţi. Toţi pasagerii discutau cu vioiciune, glumeau pe socoteala unui elev marinar, vizibil iadul de uniforma pe care, probabil, atunci o îmbrăcase prima oară. ...Vaporaşul înaintează prin fiordul Oslo ca printr-un culoar întortocheat. De oparte şi de alta se înalţă defileul îngust de piatră al ţărmurilor. In jurul şalupei noastre furnică mici cufere cu pînze, distracţia preferată a adolescenţilor. Cu părul blond fluturînd în vînt, mînuind cu iscusinţă ambarcaţia, tinerele cu alură sportivă, îmbrăcate cu pantaloni pescăreşti, amintesc de îndemineaticele eroine vikinge, neîntrecute în arta navigaţiei, înfăţişarea fiordului Oslo rezumă in ea priveliştea impresionantă a ţărmului Norvegiei de care este atît de mult legată viaţa acestui popor. Povîrnişurile abrupte de granit în care apa mării şi oceanului a încrustat filigranul fiordurilor liniştite, pădurile norvegiene veşnic verzi, solul pietros, aspru, al ţării, peste care, ici colo, sînt presărate petice de păşuni, alcătuiesc un peisaj care îţi aminteşte suitele lui Grieg. Arid pămînt nordic... Pe vaporaş legăm lesne conversaţie cu pasagerii. Unul dintre ei, Jensen e muncitor electrician. Cîştigă 860 de mărci lunar, dintre care peste 30 la sută cheltuieşte numai pe chirie şi impozite, iar 6,5 la sută i se reţin pentru asigurări sociale. Restul deabia îi ajunge pentru hrana care se scumpeşte mereu. Munceşte din greu şi totuşi familia sa îndură multe lipsuri. Austeritatea, ba chiar privaţiunile de tot felul caracterizează nivelul de trai al unei bune părţi a populaţiei acestei ţări nordice. Ţară săracă în materii prime, Norvegia aste economia bazată pa un număr restrâns de sectoare. Piscicultura şi Industria forestieră sunt ramurile principale ale economiei ţării. Astăzi aceste sectoarecheie, ca şi industriile nou apărute, aparţin în bună măsură capitalului străin englez, american, danez, suedez, francez, cu toate consecinţele care decurg dintr-o asemenea situaţie pentru economia şi independenţa unei ţări. Pătrunderea capitalului străin, obligaţiile asumate de Norvegia in cadrul coaliţiei agresive atlantice, concurenţa de pe piaţa vest-europeană se răsfrîng în mod nefast asupra situaţiei economice a ţării, antrenînd o permanentă instabilitate a balanţei de plăţi, creşterea vertiginoasă a preţurilor şi a şomajului. In perioada în care ne găseam la Oslo, muncitorii de la 22 de întreprinderi miniere erau în grevă pentru îmbunătăţirea condiţiilor lor de viaţă, tot mai grele. In acele zile ziarele norvegiene erau pline de titluri care prevesteau extinderea grevei în cele mai diferite sectoare. La întoarcere am aflat din telegramele agenţiilor de presă că acţiunile greviste au cuprins ramura vitală a economiei norvegiene — industria forestieră. Zeci şi zeci de mii de muncitori din peste 150 de întreprinderi ale industriei de prelucrare a lemnului şi industriei hîrtiei au declarat grevă. Apreciind că situaţia pe piaţa muncii este foarte serioasă primul-ministru, Gerhardsen, şi-a exprimat teama că Norvegia este ameninţată de cel mai mare conflict de muncă din ultimii ani. Duhul de pe valea Kolsas ...Priveam nedumerit zona laterală a aerogării Oslo. Oare maşina aeriană a companiei S.A.S. care ne adusese în capitala acestei ţări scandinave n-a greşit punctul d* aterizare ? Nu departe, înşirate ca omizile parazite, vedeam escadrile d* avioane la sol, au semnele distinctiv* militare americane. Tabloul stolului de nave militare străine era total distonant cu peisajul liric, paşnic al ţării lui Peer Gynn. El îţi relevă brusc un aspect mult disputat al realităţii norvegiene 1961, al situaţiei politice a acestei ţări nordice, a cărei suprafaţă de peste 300.000 km.p. a fost împînzită cu reţele de aerodroame N.A.T.O., şosele militare şi aşa-numitul „lanţ unic de staţii de semnalizare“. Există un desen celebru al pictorului Arne Taraldsen înfăţişînd trolul (duh rău al munţilor, un personaj de basm viking asemănător zmeului) de pe valea muntelui Kolsas, din apropiere de Oslo — unde se găsește statul major al grupului nordic N.A.T.O. Zmeul din valea Kolsas, imaginat de Taraldsen, are un fel de tentacule în formă de tunuri cu tragere lungă, iar drept unic organ vizual — emblema dolarului. Podoaba capilară a holului aduce cu sîrma ghimpată; el are drept cîrje, scrupoate bîtă, o rachetă americană, iar sub silueta lui monstruoasă băţul stindardului independenţei norvegiene a cedat, s-a rupt. Ca şi un pamflet celebru, acest desen, are o foarte mare popularitate în Norvegia, iar reproducerile lui circulă din mină în mină. Curentul popular împotriva pactului agresiv N.A.T.O. creşte în intensitate în Norvegia şi forţele opiniei publice care se alătură acestui curent sunt tot mai reprezentative cuprinzînd personalităţi din toate domeniile şi chiar feluriţi membri ai parlamentului, încă de anul trecut preşedintele comisiei de politică externă a Stortingului, Finn Moe, a făcut o declaraţie în care a subliniat că se dovedeşte imperios necesară încetarea cursei înarmărilor. Povara cheltuielilor militare, impuse de participarea Norvegiei la N.A.T.O. constituie unul din principalii factori care părăginesc economia ţării, aducînd-o în situaţia grea sus-amintită. In cei 12 ani de cînd Norvegia face parte din „comunitatea atlantică“, cheltuielile anuale pentru scopuri militare s-au cifrat la aproape 1 miliard 300 milioane de coroane. Cu alte cuvinte, în fiecare zi Norvegia plăteşte, chipurile, pentru apărare suma de 3,5 milioane coroane, deşi nimeni nu o ameninţă — în orice caz, nimeni dintre acei care sunt indicaţi drept inamici potenţiali de către propaganda N.A.T.O. Cînd în amfiteatrul Nobel se vorbeşte de pace Aflînd că am venit la Oslo ca participanţi la Conferinţa europeană, muncitorul electrician Jensen ne-a împărtăşit, în timpul călătoriei prin fiordul Oslo că se bucură, ca şi mulţi din colegii săi, că în capitala ţării sale are loc o manifestare atît de importantă, care întruneşte reprezentanţi a 20 de ţări europene. De la tribuna acestei conferinţe, gazdele, deputaţii britanici, delegaţii din atîtea ţări ale Europei, atît din Răsărit, cit şi din Apus, inclusiv reprezentanţii opiniei publice luptătoare pentru pace din R.F.G., — toţi vorbitorii au înfierat reînvierea militarismului vest-german şi atitudinea complice a cercurilor reacţionare occidentale care patronează această nelegiuire. Nici nu începuse bine conferinţa de la Oslo şi adversarii inveteraţi ai păcii au şi intrat în alarmă. Pentru a intimida pe organizatorii norvegieni ai conferinţei s-a recurs la bătătorita metodă a calomniei, mistificării şi diversiunii. In mod concertat unele organe de presă occidentale printre care „Daily Telegraph“ au „dezvăluit“ că această manifestare e organizată de comunişti, aducînd ca argument suprem faptul că ea e consacrată problemelor... păcii. „Daily Telegraph“ se perpelea de indignare fiindcă în sala institutului Nobel din Oslo, s-a ajuns pînă acolo incit să se vorbească — auziţi, sacrilegiu ! — de dezarmare generală, colaborare, pace, coexistenţă paşnică. — Cum se poate împăca poporul norvegian cu o astfel de situaţie ? — se întreba ziarul cu aer naiv. — Sintem mîndri că în capitala ţării noastre are loc o manifestare atît de importantă consacrată păcii — a fost răspunsul invariabil al atîtor altor norvegieni cărora ne-am îngăduit să le cerem răspuns la întrebarea publicaţiei amintite. Poporul norvegian are o experienţă amară. Pămîntul Norvegiei e presărat cu mormintele victimelor sălbăticiei hitleriste. In timpul războiului tocmai acele orăşele norvegiene cu atmosfera lor ternă, imobilă, atît de tulburător zugrăvită de Ibsen au fost martorele unor adevărate epopei ale luptei de rezistenţă Împotriva cotropitorilor. Pe întinsul Norvegiei sînt presărate nenumărate morminte ale ostaşilor sovietici, care şi-au dat viaţa pentru eliberarea Norvegiei. Ni s-a povestit că mulţi norvegieni acoperă pios, cu fiord, aceste morminte scumpe. Toate eforturile unei propagande stipendiate cu dolarii N.A.T.O. nu pot şterge din amintirea norvegianului imaginea soldatului-eliberator şi nu-l pot face să creadă că poporul sovietic, că popoarele din ţările socialiste, care au cunoscut şi ele urgia cotropirii hitleriste, pot să-i fie altceva decit prieteni. Tocmai starea de spirit a norvegienilor, a determinat noua administraţie a S.U.A. să-l trimită urgent la Oslo pe secretarul de stat Rusk, şi să ţină act prima întrunire a Consiliului N.A.T.O. de la înscăunarea ei. Dar înşişi membrii consiliului N.A.T.O. au avut prilejul să cunoască sentimentele norvegienilor. Prin ferestrele cu vitraliuri colorate ale sălii Stortingului unde s-au întrunit aceşti complotişti împotriva păcii au putut vedea în tot timpul sesiunii, miile de manifestanţi care condamnau cursa înarmării atomice, reînvierea militarismului german. Un profesor norvegian mi-a relatat cum au reacţionat locuitorii oraşului Oslo indignaţi că în ţara lor în urmă cu cîteva luni a îndrăznit să vină în vizită un inveterat militarist vestgerman, comandantul flotei R.F.G. Acest nedorit emisar al Bonnului a trebuit să-şi ia tălpăşiţa pe furiş din Norvegia pentru a scăpa de ostilitatea populaţiei care nu poate uita fărădelegile săvîrşite de agresorii fascişti în timpul celui de-al doilea război mondial. Cele 150.000 de insule şi stînci mari şi mici aflate de-a lungul ţărmurilor Norvegiei apără ţara ca un zid de granit împotriva furtunilor năprasnice din Atlanticul de Nord. Spectrul provocărilor militariste, tot mai prezent în Norvegia datorită pactului N.A.T.O. tulbură însă liniştea locuitorilor paşnicelor aşezări din fiordurile norvegiene. Zilele petrecute în Norvegia ne-au dat posibilitatea să ne convingem că tot mai multe forţe ale opiniei publice din această ţară înţeleg necesitatea imperioasă de a se mobiliza pentru a indeporta acest spectru care planează astăzi deasupra ţării fiordurilor. GEORGE IONESCU. SCONTBA SPECTACOLE IN DEPLASARE Un colectiv al Teatrului National L. Caragiale“ a intreprins recent un turneu in regiunea Banat unde a prezentat spectacole cu piesele „Năpasta" de I. L. Caragiale, „Bădăranii“ de Carlo Goldoni, „Oameni care tac“ de Al. Voitin, „Sălbaticii“ de Serghei Mihalkov. La Timişoara, artiştii bucureşteni s-au întîlnit cu muncitorii uzinei „Electromotor“ cărora le-au prezentat un scurt program artistic. In cursul deplasării prin regiune, colectivul teatrului a organizat festivaluri la Slnnicolaul Mare şi Buziaş. „CALEIDOSCOP CULTURAL“ La Casa de cultură a tineretului „Vasile Roaită“ din Bucureşti se desfăşoară diferite manifestări cultural-educative. In ultima vreme se bucură de interes acţiunea intitulată „Caleidoscop cultural" ce se organizează la sfârşitul fiecărei luni. Oameni de cultură, ştiinţă, artă, diferiţi specialişti, prezintă expuneri de 10-12 minute pe marginea unor evenimente care se aniversează în luna următoare. La prima manifestare de acest gen, ținută la sfirşitul lunii mai, au participat aproximativ 800 de tineri din raionul Griviţa Roşie. Ieri, la cel de-al 2-lea caleidoscop cultural, consacrat unor evenimente din luna iulie, au fost făcute expuneri privitoare la împlinirea a 80 de ani de la apariţia revistei „Contemporanul"; 140 de ani de la naşterea lui V. Alecsandri; 20 de ani de la asasinarea lui Filimon Sîrbu. Prezentările în cadrul caleidoscopului cultural sunt Insoțite de filme documentare, lecturi etc. EXPOZITIE REALIZATA DE ELEVI In două săli ale Muzeului raional din Tg. Jiu s-a amenajat o expoziţie care cuprinde lucrări executate de elevi din comune ale raionului. Sunt prezentate act cîteva sute de obiecte: broderii, bibelouri din argilă, cusături naţionale, insectare, ierbare etc. Printre lucrările aduse din comuna Dăneşti se remarcă o carpetă care înfăţişează stema R. P. Române şi un postum naţional oltenesc. Ambele exponate au fost realizate de eleva Rusu Ana din clasa a Vll-a. Expoziţia, organizată din iniţiativa secţiei de învăţămînt şi cultură a sfatului popular raional, este deschisă cu ocazia Zilei învăţătorului. CURSUL DE INIŢIERE MUZICALA Dedicat cu precădere oamenilor muncii din Întreprinderi, tinerilor muncitori, elevilor şi studenţilor, „Cursul de iniţiere muzicală“, organizat de Radioteleviziune, s-a desfăşurat timp de 38 de săptămlni. Cursul a cuprins probleme de istorie a muzicii universale , de la Începuturile operei (secolul XVII) şi pînă la cele mai semnificative aspecte ale muzicii contemporane; explicarea unor termeni muzicali cu caracter tehnic şi a formelor muzicale; probleme ale istoriei muzicii romîneşti. Cursul de inițiere muzicală se va Încheia săptămlna viitoare cu trei concerte ghicitoare recapitulative transmise la radio. Fiecare concert se va referi la una dintre emisiunile prezentate în decursul anului: Ghid muzical, Dicţionar muzical şi Din trecutul muzicii româneşti. ----------- ------CARNET — Plăcută e dimineaţa gimnastica „de înviorare“, mai ales pe ţărmul mării. Pag 3 n—■Mînrimif mi mmiTORI LA ~1 AL. ANDRIŢOIU Munţii se bucură şi marea cîntă In zilele garoafelor încinse. Ce lună-i luna-n ape mari răsfrîntă, Şi soarele pe munţi ce nou s-aprinse! ...Şi trenuri pline lunecă mereu, Sub soare-ncins, sub lună aurie, Cu toate trenurile plec şi eu Că-n toate am tain de bucurie. Vecin de bancă, în compartiment Sunt uneori cu metalurgul care Oţelul l-a făcut incandescent Şi fonta magmă grea, clocotitoare. Trec printre munţi cu cei care sub munţi Au scotocit prin pietrele severe Cu diamante de-ncordări pe frunţi Iscînd cărbuni şi mine-aurifere In ochi lumină calmă şi în mîini Odihna cărţii, gingăşia florii: în glas mîndria de-a se şti stăpîni Pe frumuseţea rodnică a ţării. E-o sărbătoare simplă-n care cresc Clipite de destindere, senine. E un ritual firesc, muncitoresc In trenurile de mulţime pline. Cu fiecare tren pornesc şi eu Poet îndrăgostit de aceste vremuri Iar bucuria ca un curcubeu Dă liber drum mulţimilor de trenuri.