Scînteia, august 1961 (Anul 30, nr. 5243-5273)

1961-08-01 / nr. 5243

Pal.4 S­C­A­N­T­E­I­A Nr. 5243 Programul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (Urmare din pag. IlI-a) mite aplicarea eficientă a tehnicii noi şi a realiz­arilor ştiin­ţei, folosirea raţională a resurselor de muncă. Colhozul îmbină interesele personale ale ţăranilor cu interesele sociale, ale întregului popor, cointeresarea individuală cu cea colectivă în rezultatele producţiei, creează vaste posi­bilităţi pentru creşterea veniturilor­ şi bunăstării ţăranilor pe baza creşterii productivităţii muncii lor. Este necesar să se folosească prin toate mijloacele posibilităţile şi avantajele pe care le oferă orînduirea colhoznică. Prin caracterul orga­nizării sale şi in virtutea bazelor sale democratice care se vor dezvolta tot mai mult, colhozul, ca formă socială de gos­podărie, asigură conducerea producţiei de către înseşi ma­sele colhoznice, desfăşurarea iniţiativei lor creatoare, edu­carea colhoznicilor în spiritul comunismului. Colhozul este pentru ţărănime o şcoala a comunismului. înflorirea economică a orînduirii colhoznice creează con­diţii pentru apropierea treptată, iar in perspectivă, şi pentru contopirea proprietăţii colhoznice cu cea a întregului popor într-o proprietate unică, comunistă. Un rol tot mai important în dezvoltarea agriculturii îl au sovhozurile — întreprinderi socialiste de frunte la sate. Sovhozurile sunt chemate să constituie pentru colhozuri un exemplu de aplicare a metodelor înaintate de conducere a producţiei sociale, metode fundamentate ştiinţific şi avan­tajoase, din punct de vedere economic, un exemplu de înaltă cultură şi productivitate a muncii. P.C.U.S. porneşte de la faptul că întărirea continuă a alianţei indestructibile a clasei muncitoare cu ţărănimea colhoznică are o însemnătate politică şi social-economică hotărîtoare pentru construirea comunismului în U.R.S.S. Ş. CREAREA UNUI BELŞUG DE PRODUSE AGRICOLE Pentru satisfacerea deplină a nevoilor întregii populaţii şi ale economiei naţionale in ce priveşte produsele agricole, se trasează sarcina de a se spori volumul total al producţiei agricole în 10 ani de circa două ori şi jumătate, iar în 20 de ani — de trei ori şi jumătate. Creşterea producţiei agricole trebuie s-o ia înaintea cererii crescinde de produse agricole, în primul deceniu, Uniunea Sovietică va întrece Statele Unite ale Americii în ceea ce priveşte producţia pe cap de locuitor la principalele produse agricole. Dezvoltarea accelerată a producţiei de cereale constituie veriga principală în dezvoltarea continuă a întregii agricul­turi, baza dezvoltării rapide a creşterii animalelor. Producţia globală a culturilor cerealiere va creşte în decurs de două­zeci de ani de peste două ori, iar recolta la hectar se va dubla. Va spori considerabil producţia de grîu, porumb, crupe şi leguminoase. Se va dezvolta în ritm rapid creşterea animalelor. Volu­mul producţiei de produse animaliere va creşte : la carne, în zece ani — de circa trei ori, iar în douăzeci de ani — de aproape patru ori; la lapte — în zece ani — de peste două ori, iar în douăzeci de ani — de aproape trei ori. Creşterea prevăzută a producţiei animaliere va fi asigurată prin spori­rea efectivului de vite şi de păsări, prin ameliorarea rase­lor şi sporirea productivităţii, prin crearea unei puternice baze furajere datorită, în primul rind, extinderii culturilor de porumb, sfeclă de zahăr, leguminoase, furajere şi de alte culturi. Productivitatea muncii in agricultură va creşte în decurs de 10 ani de cel puţin două ori şi jumătate, iar în 20 de ani — de cinci-şase ori. Creşterea rapidă a productivităţii muncii în agricultură d intr-un ritm mai înalt decit in producţia industrială — va permite lichidarea rămînerii în urmă a agriculturii faţă de industrie şi transformarea ei într-o ramură puternic dezvoltată a economiei societăţii comuniste. Baza sporirii productivităţii muncii în agricultură o va constitui mecanizarea continuă a agriculturii, aplicarea me­canizării complexe şi folosirea mijloacelor de automatizare, introducerea unor sisteme de maşini cu indici tehnici-eco­­nomici înalţi, corespunzătoare condiţiilor fiecărei zone. Par­tidul consideră ca una din cele mai importante sarcini electrificarea rapidă a agriculturii. Pentru nevoile produc­ţiei şi pentru nevoile traiului de zi cu zi, toate sovhozurile şi colhozurile vor fi alimentate cu energie electrică de la sistemele energetice de stat, precum şi prin construirea de centrale electrice săteşti. Reutilarea tehnică a agriculturii trebuie să se îmbine cu cele mai înaintate forme şi metode de organizare a muncii şi producţiei, cu ridicarea prin toate mijloacele a nivelului cultural-tehnic al oamenilor muncii din producţia agricolă. In colhozuri şi sovhozuri vor precumpăni tot mai mult lu­crătorii calificaţi care şi-au însuşit tehnica nouă şi care au o pregătire specială in domeniul agriculturii. Pentru a se asigura recolte bogate, stabile, mereu cres­­cînde, pentru a feri agricultura de acţiunile dăunătoare ale forţelor oarbe ale naturii, îndeosebi de secetă, şi pentru sporirea considerabilă a fertilităţii solului, precum şi pentru avîntul rapid al creşterii animalelor este necesar : — să se introducă în toate regiunile ţării, potrivit cu con­diţiile locale şi cu specializarea fiecărei gospodării, sisteme de cultură a cîmpului şi de creştere a animalelor, funda­mentate din punct de vedere ştiinţific, care să asigure cea mai eficientă folosire a pămî­ntului şi îmbinarea rentabilă din punct de vedere economic a ramurilor, cea mai bună structură a suprafeţelor însămânţate, înlocuindu-se culturile puţin valoroase şi care dau recolte mici cu culturi valoroase care dau recolte mari; să se obţină ca fiecare colhoz şi sovhoz să-şi însuşească practic metodele agrotehnice înain­tate, să aplice asolamente raţionale, să efectueze toate însă­­mînţările culturilor numai cu seminţe de sol; să se creeze în toate regiunile o bază furajeră trainică, să se populari­zeze în colhozuri şi sovhozuri realizările de seamă din do­meniul zootehniei ; să se înfăptuiască o repartizare teritorială ştiinţific fundamentată a agriculturii pe zone şi regiuni natural-eco­­nomice, o mai profundă şi mai stabilă specializare a ei, spo­­rindu-se cu precădere producţia acelor produse agricole pentru care­ există cele mai bune condiţii şi care se obţin cu cele mai mici cheltuieli; _ să se înfăptuiască chimizarea consecventă şi multila­terală a agriculturii — să se satisfacă pe deplin nevoile ei în ce priveşte îngrăşămintele minerale, mijloacele chimice de combatere a buruienilor, bolilor şi dăunătorilor plantelor şi animalelor ; să se asigure în toate colhozurile folosirea cit mai bună a îngrăşămintelor din surse locale ; — să se aplice pe scară largă realizările ştiinţei biolo­gice şi microbiologia, care capătă o importanţă tot mai mare în ceea ce priveşte sporirea fertilităţii solului; — să se aplice un vast program de lucrări de irigaţii pentru irigarea şi alimentarea cu apă a milioane de hectare de păminturi noi în regiunile secetoase şi pentru avîntul agriculturii irigate existente ; să se extindă lucrările de plantare a perdelelor forestiere de protecţie, construirea de bazine de apă, alimentarea cu apă a păşunilor şi efec­tuarea de lucrări de amelioraţii pe terenurile cu exces de umiditate , să se ducă o luptă sistematică împotriva ero­ziunii solului provocată de ape şi vinturi. Partidul va sprijini dezvoltarea ştiinţei agricole, va în­druma eforturile creatoare ale oamenilor de ştiinţă spre elaborarea problemelor esenţiale ale dezvoltării rapide a agriculturii, va lupta pentru aplicarea practică şi pentru răspândirea largă a realizărilor ştiinţei şi experienţei înain­tate in cultura cîmpului şi in creşterea animalelor. Institu­tele ştiinţifice şi staţiunile experimentale trebuie să devină verigi importante in conducerea agriculturii, iar oamenii de ştiinţă şi specialiştii — organizatori nemijlociţi ai produc­ţiei agricole, în fiecare regiune sau grup de regiuni de acelaşi tip zonal trebuie să existe centre agricole ştiinţifice care să dispună de mari gospodării proprii, de o bază teh­­nică-materială modernă, şi care să elaboreze recomandări pentru sovhozuri şi colhozuri, potrivit particularităţilor regiu­nii respective. Institutele ştiinţifice şi de învâţământ agricol trebuie situate cu precădere în localităţi rurale, să fie legate nemijlocit de procesul producţiei agricole pentru ca studen­ţii să înveţe şi să lucreze, să lucreze şi să înveţe. B) COLHOZURILE ŞI SOVHOZURILE DE CALEA SPRE COMUNISM, TRANSFORMAREA RELAŢIILOR SOCIALE LA SATE Baza economică a dezvoltării colhozurilor şi sovhozurilor o constituie creşterea neîntreruptă şi folosirea cut mai bună a forţelor lor de producţie, îmbunătăţirea organizării pro­ducţiei şi a metodelor de gospodărire, creşterea continuă a productivităţii muncii şi respectarea stricta a principiului: pentru muncă bună, pentru rezultate cit mai bune — o retri­buire mai mare. Pe această bază, colhozurile şi sovhozurile, prin relaţiile lor de producţie, prin caracterul muncii, prin nivelul bunăstării şi culturii oamenilor muncii, vor deveni tot mai mult întreprinderi de tip comunist. Politica statului socialist faţă de colhozuri se întemeiază pe îmbinarea intereselor întregului popor cu cointeresarea materială a colhozurilor şi a colhoznicilor în rezultatele muncii lor. Statul va contribui la creşterea forţelor de pro­ducţie ale orînduirii colhoznice, la avîntul economic al tutu­ror colhozurilor , trebuie totodată să crească şi aportul ţără­nimii colhoznice la construirea societăţii comuniste. Statul va asigura satisfacerea deplină a nevoilor colho­zurilor în ce priveşte tehnica modernă, produsele chimice şi alte mijloace de producţie, va pregăti sute de mii de noi lucrători calificaţi, va spori considerabil investiţiile la sate, paralel cu extinderea investiţiilor proprii ale colhozurilor. Va creşte cu mult cantitatea de mărfuri industriale furni­zate satului colhoznic Respectarea strictă de către colhozuri şi colhoznici a obligaţiilor contractuale faţă de stat constituie principiul imuabil al participării lor la dezvoltarea întregii economii naţionale. Sistemul achiziţiilor de stat trebuie să urmărească spo­rirea cantităţii şi îmbunătăţirea calităţii produselor agricole achiziţionate, pe baza avîn­tului maxim al economiei col­hoznice. Planificarea achiziţiilor trebuie îmbinată cu planu­rile economice de producţie ale colhozurilor ţinîndu-se seama cu stricteţe de interesele producţiei agricole, de justa ei re­partizare şi specializare. Politica în domeniul preţurilor de achiziţii la produsele agricole şi în domeniul preţurilor de vânzare la mijloacele de producţie destinate satului­ trebuie să ţină seama de inte­resele reproducţiei lărgite atît în industrie cit şi în agricul­tură, precum şi de formarea acumulărilor necesare în col­hozuri. Este necesar ca nivelul preţurilor de achiziţii să sti­muleze colhozurile in direcţia sporirii productivităţii muncii şi reducerii cheltuielilor de producţie, deoarece baza sporirii veniturilor colhozurilor o constituie creşterea producţiei agricole şi reducerea preţului ei de cost. O condiţie a dezvoltării cu succes a colhozurilor este îm­binarea justă a acumulării şi consumului cu prilejul repar­tizării veniturilor. Colhozurile nu se pot dezvolta fără lăr­girea permanentă a fondurilor lor obşteşti de producţie, de rezervă şi social-culturale. Totodată, sporirea veniturilor colhoznicilor provenite din gospodăria obştească şi ridicarea nivelului lor de trai potrivit cu creşterea productivităţii muncii trebuie să fie o regulă obligatorie pentru fiecare colhoz. O mare însemnătate are perfecţionarea metodelor de nor­mare şi retribuire a muncii in colhozuri, aplicarea retribuirii suplimentare a muncii şi a altor forme de stimulare mate­rială pentru cele mai bune rezultate economice. Este necesar să se asigure egalizarea, într-o măsură tot mai mare, a con­diţiilor economice de sporire a veniturilor pentru colhozurile aflate in condiţii natural-economice inegale în diferite zone, precum şi în interiorul aceloraşi zone, pentru ca să se reali­zeze mai consecvent principiul retribuirii egale la muncă egală pe scara întregului sistem colhoznic. Gospodăria fie­cărui colhoz trebuie condusă în mod strict pe bază de hoz­­rasciot Prin munca sa organizatorică și prin măsurile politicii economice, partidul va urmări ca, în cursul anilor următori, rămînerea în urmă a colhozurilor slabe din punct de vedere economic să fie lichidată în întregime şi toate colhozurile să devină puternice din punct de vedere economic, să obţi­nă venituri mari. Partidul trasează sarcina de a se întări şi de a se educa necontenit cadrele colhoznice, de a se asi­gura desfăşurarea continuă a democraţiei colhoznice, dez­voltarea principiului conducerii colective a treburilor colho­zurilor. Pe măsura dezvoltării colhozurilor vor creşte fondurile lor de bază, în care mijloacele tehnice moderne vor ocupa un loc precumpănitor Avîntul economic al colhozurilor va permite să se perfec­ţioneze relaţiile din cadrul colhozurilor : sporirea gradului de socializare a producţiei, apropierea normării, organiză­rii şi retribuirii muncii de nivelul şi formele statornicite în Întreprinderile de stat, înfăptuirea trecerii la retribuirea lu­nară garantată a muncii; dezvoltarea mai largă a deser­virii sociale (alimentaţia publică, grădiniţele şi creşele de copii, instituţiile social-culturale etc.). Intr-o anumită etapă, gospodăria obştească a colhozuri­lor va atinge un asemenea nivel de dezvoltare, incit va de­veni cu putinţă ca nevoile colhoznicilor să fie satisfăcute în întregime pe seama resurselor ei. Pe această bază, gospodă­ria auxiliară personală va dispare treptat din punct de ve­dere economic. Atunci cînd gospodăria obştească a colho­zurilor va putea să înlocuiască în întregime gospodăria auxi­liară personală a colhoznicilor, cînd colhoznicii se vor con­vinge ei înşişi că nu este avantajos să aibă o gospodărie pe lingă casă, vor renunţa la ea de bună voie. Odată cu creşterea forţelor de producţie se vor dezvolta legăturile de producţie intercolhoznice, procesul de socia­lizare a gospodăriei nu se va limita la fiecare colhoz în parte. Este necesar să fie stimulată practica de a se construi în co­mun întreprinderi şi instituţii social-culturale intercolhoznice, centrale electrice de stat şi colhoznice, întreprinderi pentru prelucrarea primară, depozitarea şi transportarea produselor agricole, întreprinderi pentru diferite feluri de construcţii, pentru producţia de materiale de construcţii etc. Pe măsura creşterii avuţiei obşteşti, colhozurile vor participa tot mai mult la crearea de întreprinderi şi instituţii social-culturale de folos obştesc, şcoli-internat, cluburi, spitale, case de odihnă. Toate aceste procese, care trebuie să se desfăşoare pe baza liberului consimţământ şi a condiţiilor economice necesare, vor imprima treptat proprietăţii cooperatist-col­­hoznice caracterul de proprietate a întregului popor. O importantă cale de dezvoltare urmează să parcurgă sovhozurile , să obţină un ritm înalt de sporire a produc­tivităţii muncii, să reducă continuu preţul de cost al pro­ducţiei şi să sporească productivitatea ei. Aceasta necesită o specializare economică raţională a sovhozurilor. Va creşte rolul lor în aprovizionarea cu alimente a populaţiei orăşe­neşti. Ele trebuie să devină fabrici de prim rang­— meca­nizate şi bine organizate — producătoare de cereale, bum­bac, carne, lapte, lină, legume, fructe şi alte produse, să dezvolte prin toate mijloacele cultura de seminţe selecţio­nate şi creşterea animalelor de rasă. Baza tehnică­ materială a sovhozurilor se va lărgi şi se va perfecţiona; în cadrul lor condiţiile de viaţă mate­riale şi culturale se vor apropia de cele de la oraşe. Condu­cerea sovhozurilor trebuie să fie organizată pe baze tot mai democratice, ridicindu-se rolul colectivelor de muncitori şi funcţionari, al adunărilor generale şi al consfătuirilor de producţie în rezolvarea problemelor­ economice şi social­­culturale. In procesul dezvoltării continue a colhozurilor şi sovho­zurilor se vor întări legăturile lor reciproce de producţie şi legăturile lor cu întreprinderile industriale locale, se va extinde practica de a organiza in comun diferite unităţi industriale. Aceasta va asigura folosirea mai uniformă şi mai deplină, în decursul anului, a forţei de muncă şi a resurselor de producţie, va spori productivitatea muncii sociale şi va contribui la ridicarea nivelului de trai, material şi cultural al populaţiei. In măsura in care aceasta este util din punct de vedere economic, se vor forma treptat uniuni agroindustriale in care agricultura se va îmbina organic cu prelucrarea industrială a producţiei ei, concomitent cu spe­cializarea şi cooperarea raţională a întreprinderilor agricole şi industriale. In cursul dezvoltării producţiei în colhozuri şi sovhozuri şi al perfecţionării relaţiilor sociale in cadrul lor, agricul­tura se va ridica pe o treaptă superioară, care va crea posibilitatea trecerii la formele comuniste de producţie şi repartiţie. In ce priveşte condiţiile economice, colhozurile vor ajunge la nivelul de întreprinderi — proprietate a între­gului popor în agricultură. Ele se vor transforma în gos­podării cu un înalt grad de mecanizare. Datorită înaltei pro­ductivităţi a muncii, toate colhozurile vor deveni puternice din punct de vedere economic, iar colhoznicii vor avea un trai pe deplin îndestulat, necesităţile lor vor fi satisfăcute in întregime pe seama gospodăriei obşteşti a colhozurilor. Ei se vor putea folosi de serviciile cantinelor, brutăriilor, spălăto­riilor, grădiniţelor şi creşelor de copii, cluburilor, bibliotecilor, stadioanelor. Retribuirea muncii colhoznicilor se va face la fel ca în întreprinderile proprietate a întregului popor, ei vor beneficia de toate formele de asistenţă socială (pensii, con­cedii etc.) pe seama fondurilor colhozurilor şi ale statului. Râtele colhoznice se vor transforma treptat în localităţi comasate de tip urban, cu case de locuit confortabile, cu servicii comunale, cu întreprinderi pentru deservirea nevoilor curente ale populaţiei, aşezăminte cultu­rale şi medicale. In ultimă instanţă, condiţiile culturale şi de trai ale populaţiei de la sate vor ajunge la nivelul celor de la oraşe. 3. Conducerea economiei Crearea bazei tehnice-materiale a comunismului necesită perfecţionarea permanentă a conducerii economice. In toate verigile planificării şi conducerii economice, atenţia princi­pală trebuie să fie concentrată asupra folosirii cit mai raţio­nale şi mai eficiente a resurselor materiale, umane şi finan­ciare, a bogăţiilor naturale, precum şi asupra înlăturării cheltuielilor de prisos. A obţine în interesul societăţii rezul­tate maxime cu cheltuieli minime — aceasta este o lege imuabilă a construcţiei economice. Conducerea pe bază de plan, de sus şi pînă jos, trebuie să urmărească dezvoltarea şi introducerea rapidă a tehnicii noi. In toate sectoarele economiei naţionale trebuie să fie respectate cu stricteţe normele progresive, ştiinţificeşte fundamentate, ale folosirii mijloacelor de producţie Partidul acordă o importanţă primordială sporirii efica­cităţii investiţiilor, alegerii celor mai avantajoase şi mai economice direcţii în ce priveşte lucrările capitale, asigurării condiţiilor necesare pentru a se obţine pretutindeni un cit mai mare spor de producţie la fiecare rublă cheltuită pentru investiţii, reducerii termenelor de amortizare a acestor in­vestiţii.’ Se impune îmbunătăţirea permanentă a structurii investiţiilor şi sporirea ponderii utilajului, maşinilor şi ma­şinilor-unelte în cadrul lor. îmbunătăţirea sistematică a calităţii produselor este o cerinţă obligatorie a dezvoltării economiei. Calitatea produ­selor întreprinderilor sovietice trebuie să fie considerabil mai bună decit aceea a produselor întreprinderilor capita­liste de frunte. Pentru aceasta este necesar să fie aplicat un larg sistem de măsuri, inclusiv controlul obştesc, să fie sporit rolul indicilor calitativi în domeniul planificării, în aprecierea activităţii întreprinderilor, în întrecerea socia­listă. Construcţia comunistă presupune dezvoltarea pe toate căile a bazelor democratice ale conducerii, concomitent cu întărirea şi perfecţionarea conducerii de stat centralizate a economiei naţionale. In cadrul planului economic unic se vor lărgi şi mai mult activitatea economică de sine stă­tătoare și drepturile organelor locale și ale întreprinderilor, iar în domeniul planificării vor trebui să aibă un rol mereu crescînd planurile și propunerile care vin de jos, începînd cu întreprinderile. Conducerea planificată centralizată trebuie să fie concen­trată mai ales : asupra elaborării și asigurării îndeplinirii principalilor indici ai planurilor economice, ţinîndu-se sea­ma în cel mai înalt grad de propunerile care vin de jos ; asupra coordonării planurilor întocmite pe plan local; asupra răspîndirii realizărilor tehnico-ştiinţifice şi a expe­rienţei înaintate , asupra promovării unei politici unice de stat in domeniul progresului tehnic, al investiţiilor, în do­meniul repartizării teritoriale a producţiei, al retribuirii muncii, al preţurilor, al finanţelor şi al realizării unui sistem unic de evidenţă şi statistică. In dezvoltarea economiei naţionale trebuie respectată cu stricteţe proporţionalitatea, trebuie preîntâmpinată din timp ivirea unor disproporţii economice, asigurindu-se rezerve economice suficiente ca o condiţie a stabilităţii ritmului înalt al dezvoltării economice, a funcţionării neîntrerupte a în­treprinderilor, a creşterii necontenite a bunăstării poporului. Creşterea proporţiilor economiei naţionale, dezvoltarea rapidă a ştiinţei şi tehnicii, reclamă ridicarea nivelului ştiin­ţific al planificării, evidenţei şi statisticii, precum şi al pro­iectării întreprinderilor, îmbunătăţirea fundamentării teh­­nico-ştiinţifice şi economice a planurilor va asigura acestora o mare stabilitate, ceea ce presupune totodată corectarea şi precizarea la timp a planurilor în procesul îndeplinirii lor. Planificarea trebuie să fie neîntreruptă, îmbinîndu-se în mod organic planurile anuale cu cele de perspectivă. O condiţie necesară a construirii cu succes a comunismu­lui este respectarea strictă şi consecventă a disciplinei, con­trolul de zi cu zi, lichidarea hotărîtă a tendinţelor îngust locale şi îngust departamentale în viaţa economică. Trebuie şi de aci înainte să ridicăm rolul şi să mărim responsabilitatea organelor locale în conducerea economiei, să înfăptuim trecerea continuă a unei serii de funcţii de conducere economică de la organele unionale la cele re­publicane, de la organele republicane la cele regionale şi de la organele regionale la cele raionale. Este necesar să fie îmbunătăţită activitatea consiliilor economice — forma cea mai viabilă de conducere a industriei şi construcţiilor şi cea mai corespunzătoare nivelului actual al dezvoltării forţelor de producţie. Paralel cu perfecţionarea activităţii consiliilor economice, în cadrul regiunilor economice admi­nistrative va fi de asemenea lărgită coordonarea activităţii organelor economice în vederea unei mai bune organizări a dezvoltării complexe planice a economiei marilor regiuni economice, cum sunt Uralul, ţinutul Volgăi, Siberia, Trans­­caucazia, Republicile Baltice, Asia Centrală etc. Lichidarea deosebirilor social-economice şi a deosebirilor culturale şi de trai dintre oraş şi sat va constitui unul din cele mai măreţe rezultate ale construirii comunismului. naţionale şi planificarea pentru mobilizarea rezervelor interne, folosirea mai eficace a investiţiilor, a fondurilor de producţie şi a mijloa­celor financiare este necesar să fie lărgită independenţa operativă şi iniţiativa întreprinderilor pe baza sarcinilor cu­prinse în planurile de stat. Trebuie ridicat considerabil rolul întreprinderilor în introducerea tehnicii înaintate. De o însemnătate hotărîtoare in conducerea economiei este selecţionarea, educarea şi promovarea cadrelor care conduc nemijlocit întreprinderile şi colhozurile, se ocupă cu organizarea producţiei şi cu conducerea ei. Sfera în care se creează valorile materiale este sfera principală a vieţii socie­tăţii. De aceea în munca de conducere a întreprinderilor de producţie trebuie trimise cele mai bune cadre. La centru şi pe teren trebuie sa se lărgească tot mai mult participarea directă şi cit mai activă a sindicatelor la elabo­rarea şi realizarea planurilor economice, la rezolvarea pro­blemelor muncii muncitorilor şi funcţionarilor, la formarea organelor de conducere economică şi administrativă a între­prinderilor Trebuie sporit rolul colectivelor de muncitori şi funcţionari în rezolvarea problemelor legate de activitatea întreprinderilor. In procesul construirii comunismului, conducerea econo­mică se va sprijini pe stimularea materială şi morală pentru obţinerea unor indici înalţi ai producţiei. îmbinarea justă a stimulentelor materiale şi morale în muncă constituie o mare forţă creatoare în lupta pentru comunism. Pe măsura înaintării spre comunism va creşte tot mai mult rolul stimu­lentelor morale în muncă, al aprecierii de către societate a rezultatelor obţinute, rolul simţului de răspundere al fie­căruia pentru bunul mers al treburilor obşteşti, întregul sistem de planificare şi de apreciere a activi­tăţii organizaţiilor centrale şi locale, a activităţii întreprin­derilor şi colhozurilor trebuie să asigure cointeresarea lor in stabilirea unor sarcini de plan mai mari, în răspândirea cit mai largă a experienţei înaintate in producţie, în mod deosebit trebuie stimulate iniţiativa şi succesele în căuta­rea şi folosirea unor noi posibilităţi de ridicare a indicilor cantitativi şi calitativi ai producţiei Este necesar să fie mereu îmbunătăţite normarea tehnică, sistemele de retribuire a muncii şi sistemele de premiere, să se controleze prin rublă cantitatea şi calitatea muncii, să se evite nivelarea, să se dea o extindere mai mare formelor colective de stimulare materială, care măresc cointeresarea fiecărui lucrător în obţinerea unui nivel înalt al activităţii întregii întreprinderi. In construcţia comunistă trebuie folosite pe deplin rela­ţiile marfă-banii potrivit cu noul conţinut care le este pro­priu în perioada socialismului Un rol important are în această privinţă folosirea unor instrumente de dezvoltare a economiei cum sunt hozrasciotul, banii, preţul, preţul de cost, beneficiile, comerţul, creditul, finanţele Odată cu tre­cerea la forma comunistă de proprietate unică a întregului popor şi la, sistemul comunist de repartiţie, relaţiile marfă­­bani vor deveni perimate din punct de vedere economic şi vor dispare treptat. In tot cursul perioadei construcţiei desfăşurate a comu­nismului se menţine rolul important al bugetului în repar­tiţia produsului social şi a venitului naţional. Va avea loc întărirea continuă a sistemului bănesc şi de credit, consoli­darea valutei sovietice, urcarea neîncetată a cursului rublei pe baza creşterii puterii ei de cumpărare, întărirea rolului rublei pe arena internaţională Este necesar să fie întărit prin toate mijloacele hozras­ciotul, să se urmărească pe toate căile reducerea preţului de cost şi creşterea rentabilităţii producţiei. Trebuie îmbună­tăţit mereu sistemul preţurilor, punâdu-l în concordanţă cu­ sarcinile construcţiei comuniste, cu progresul tehnic, cu creşterea producţiei şi a consumului, cu micşorarea cheltu­ielilor de producţie Preţurile trebuie să reflecte într-o mă­sură tot mai mare cheltuirea socialmente necesară de muncă, să asigure fiecărei întreprinderi care lucrează nor­mal recuperarea cheltuielilor de producţie şi de circulaţie precum şi un anumit beneficiu. Reducerea sistematică, eco­­nomiceşte fundamentată, a preţurilor pe baza creşterii pro­ductivităţii muncii şi a reducerii preţului de cost al produ­selor constituie linia principală in politica de preţuri în perioada construirii comunismului. Societatea sovietică dispune de uriaşe fonduri naţionale. De aceea creşte rolul evidenţei şi controlului asupra păs­trării şi folosirii juste a avuţiei naţionale. Spiritul de eco­nomie, folosirea raţională a­ fiecărei ruble care aparţine poporului, folosirea pricepută a mijloacelor, îmbunătăţirea continuă a conducerii pe bază de plan şi a metodelor de gos­podărire, creşterea gradului de organizare şi întărirea dis­ciplinei conştiente, dezvoltarea Iniţiativei populare consti­­tt­ie puternice surse de accelerare a înaintării societăţii sovie­tice spre comunism. I­ II. Sarcinile partidului în domeniul ridicării bunăstării materiale a poporului Munca eroică a poporului sovietic a făurit o economie puternică şi multilateral dezvoltată. Acum există toate posi­bilităţile pentru ridicarea rapidă a bunăstării întregii popu­laţii : a muncitorilor, ţăranilor şi intelectualilor. P.C.U.S. trasează sarcina — de importanţa istorică mondială — de a se asigura în Uniunea Sovietică cel mai înalt nivel de trai în comparaţie cu orice ţară a capitalismului. Această sarcină va fi înfăptuită prin : a) mărirea retri­buirii individuale a oamenilor muncii după cantitatea şi ca­litatea muncii, paralel cu reducerea preţurilor cu amănuntul şi cu desfiinţarea impozitelor percepute­ de la populaţie ; b) lărgirea fondurilor sociale care se repartizează între mem­brii societăţii, indiferent de cantitatea şi calitatea muncii lor, adică în mod gratuit (învăţămînt, asistenţă medicală, pensii, întreţinerea copiilor în instituţii pentru copii, trece­rea la folosirea gratuită a serviciilor comunale etc.). Creşterea veniturilor reale ale populaţiei va fi întrecută de creşterea rapidă a masei de mărfuri şi servicii, de desfă­şurarea largă a construcţiei de locuinţe şi de instituţii social­­culturale. Nivelul de trai al oamenilor sovietici va fi mai ridicat decât în ţările capitaliste dezvoltate chiar şi în condiţiile unui nivel mediu egal al veniturilor populaţiei, întrucît în Uniunea Sovietică venitul naţional se repartizează echitabil între membrii societăţii şi nu există, ca in statele burgheze, clase parazitare care să-şi însuşească şi să risipească bogăţii enorme pe seama jefuirii milioanelor de oameni ai muncii. Partidul porneşte de la teza leninistă că construirea co­munismului trebuie să se sprijine pe principiul cointeresării materiale. în următorii douăzeci de ani retribuirea după muncă va rămine sursa principală pentru satisfacerea ne­voilor materiale şi culturale ale oamenilor muncii. In acelaşi timp trebuie să se reducă treptat diferenţa dintre veniturile mari şi veniturile mai mici. Mase tot mai mari de muncitori necalificaţi şi funcţionari vor deveni cali­ficaţi, iar micşorarea diferenţei în ce priveşte nivelul cali­ficării şi al productivităţii muncii va fi însoţită de redu­cerea consecventă a deosebirilor in ce priveşte nivelul retri­buirii. In cadrul creşterii bunăstării întregii populaţii, nivelurile veniturilor mici se vor apropia de cele ale veniturilor mai mari, se va reduce treptat diferenţa dintre veniturile ţăranilor şi cele ale muncitorilor, dintre veniturile oamenilor muncii cu salarii mici şi cele ale oamenilor muncii cu salarii mari, dintre veniturile populaţiei din diferite re­giuni ale ţării. Concomitent cu aceasta, pe măsura înaintării spre comu­nism, necesităţile individuale vor fi satisfăcute tot mai mult pe seama fondurilor sociale de consum, fonduri al căror ritm de creştere va depăşi ritmul creşterii retribuirii indivi­duale după muncă. Trecerea la repartiţia comunistă se va încheia după ce principiul repartiţiei după muncă îşi va fi epuizat toate posibilităţile, adică atunci cînd se va fi creat un belşug de bunuri materiale şi culturale, iar munca se va fi transformat pentru toţi membrii societăţii in prima necesitate vitală. a) ASIGURAREA UNUI ÎNALT NIVEL AL VENITURILOR $1 AL CONSUMULUI PENTRU ÎNTREAGA POPULAŢIE In următorii 10 ani volumul venitului naţional al U.R.SS. va spori aproape de două ori şi jumătate, iar In 20 de ani — aproximativ de cinci ori. Veniturile reale pe cap de locuitor vor creşte în 20 de ani de peste trei ori şi jumătate. In următorii 10 ani, veniturile reale ale muncitorilor şi funcţionarilor (ţinîndu-se seama de fondurile sociale) vor creşte in medie, pe cap de lucrător, aproape de două ori, iar în 20 de ani — aproximativ de 3—3 1/2 ori. încă in urmă­torii 10 ani va fi asigurată creşterea veniturilor reale ale muncitorilor şi funcţionarilor care primesc un salariu rela­tiv mai mic, în aşa fel incit in ţară să nu mai rămînă cate­gorii de muncitori şi funcţionari cu salarii mici. In această perioadă, veniturile reale ale muncitorilor şi funcţionarilor care primesc salariul minim vor creşte, ţinîndu-se seamă de fondurile sociale, aproximativ de trei ori. Pe baza ritmului mai înalt al creşterii productivităţii muncii colhoznicilor, veniturile lor reale vor creşte în medie mai repede decit veniturile muncitorilor şi, în următorii zece ani, se vor mări — socotite pe cap de lucrător — de peste două ori, iar în 20 de ani — de peste patru ori. Va creşte considerabil retribuirea muncii unor pături numeroase ale intelectualităţii sovietice cum sunt inginerii şi tehnicienii, agronomii şi zootehnicienii, cadrele didactice din învăţămîntul elementar şi mediu, cadrele medico-sani­­tare şi lucrătorii din domeniul culturii. Corespunzător cu mărirea veniturilor populaţiei va fi realizată creşterea rapidă a nivelului general al consumului popular. întreaga populaţie va căpăta posibilitatea de a-şi satisface în măsură îndestulătoare nevoile de hrană variată şi de înaltă calitate. In timpul cel mai apropiat, in consu­mul popular va creşte considerabil ponderea produselor ani­maliere (carne, grăsimi, produse lactate), a fructelor şi legu­melor de bună calitate. Vor fi satisfăcute în măsură îndes­tulătoare nevoile tuturor păturilor populaţiei în ce priveşte mărfurile de larg consum de bună calitate, îmbrăcăminte şi încălţăminte frumoasă şi de bună calitate, obiecte care îmbunătăţesc şi înfrumuseţează traiul oamenilor sovietici — mobilă modernă confortabilă, articole perfecţionate de uz casnic, mărfuri variate destinate satisfacerii nevoilor cul­turale etc. Producţia de automobile pentru populaţie se va mări considerabil. Producţia de mărfuri de consum popular trebuie să sa­tisfacă în întregime cerinţele crescinde de mărfuri şi să corespundă schimbărilor intervenite în ce priveşte aceste cerinţe. Producerea la timp a mărfurilor în concor­danţă cu variatele cerinţe ale populaţiei, ţinîndu-se seamă de condiţiile locale, naţionale şi climatice, este obligatorie pentru ramurile producătoare de obiecte de consum. In toate regiunile ţării şi în toate localităţile comerţul va fi organizat la un nivel înalt, ceea ce constituie o condiţie ne­cesară şi importantă pentru satisfacerea necesităţilor cres­cinde ale populaţiei. In deceniul al doilea se va ajunge la un belşug de bunuri materiale şi culturale pentru întreaga populaţie, vor fi create (Continuare In pag. V-a)

Next