Scînteia, mai 1963 (Anul 32, nr. 5879-5909)

1963-05-01 / nr. 5879

Nr. 5879 Trăiască unitatea clasei muncitoare din lumea întreagă în lupta pentru pace, democraţie şi socialism ! (Desen de N. POPESCU) Constructorii comunismului în aceste zile Domneşte o deosebită animaţie pe Prospectul Lenin, una din cele mai noi ar­tere ale capitalei sovietice. E animaţia carac­teristică zilelor festive. Acum, de 1 Mai, ma­rele bulevard a căpătat o înfăţişare sărbăto­rească : clădirile înalte care-l străjuiesc s-au învestmîntat în pînză purpurie, iar pe fron­tispiciile lor apar lozinci înscrise de becuri multicolore, închinate luptei poporului sovie­tic pentru comunism, pentru pace. Pe Prospectul Lenin m-am întîlnit zilele tre­cute cu cîţiva muncitori de la uzinele de maşini-unelte „Krasnîi Proletarii“. In cuvinte simple, ei mi-au povestit o sumedenie de lu­cruri despre întrecerea în cinstea sărbătorii solidarităţii internaţionale a celor ce mun­cesc. Aduc cu ei ceva din atmosfera de muncă şi de luptă care domneşte în toate întreprinderile moscovite. Uzinele Moscovei au dat în ultima vreme peste plan sute de automobile, aproape 2 000 de televizoare, peste 100 000 de perechi de încălţăminte, mi­lioane de metri de ţesături, sute de frigidere şi alte produse. Sunt darurile lor pentru 1 Mai. Dar să ne întoarcem la „Krasnîi Proletarii”, care se află pe acest mare bulevard. în in­cinta întreprinderii, pe lozincile care ne în­­tîmpină de la intrare, se pot desluși angaja­mentele pe care şi le-a luat colectivul : să realizeze o înaltă productivitate, să dea pro­duse de calitate superioară. Brigada condusă de Semion Smîslov este cunoscută în în­treaga Moscovă prin iniţiativa ei şi prin suc­cesele ce le obţine. Iniţiativa creatoare a constructorilor comunismului se face simţită pretutindeni. De pildă, la fabrica de carbu­ratoare, situată în preajma aceleeaşi ma­gistrale. Ştiri despre realizările oamenilor sovietici în aceste zile sosesc de pe întreg cuprinsul ţării. Fie că vorbesc despre succesele obţi­nute de minerii din Donbas sau Karaganda, despre noile turbogeneratoare construite la Leningrad, la uzinele „Elektrosila", sau des­pre desfăşurarea bătăliei constructive pentru ridicarea barajului de pe Enisei, acolo unde se construieşte cea mai mare centrală hidro­electrică din lumel — ele renflectă avîntul în muncă al constructorilor comunismului. Am trecut de multe ori pe Prospectul Lenin şi tot de atîtea ori am constatat că Moscova „păşeşte” mereu mai departe, înspre aeropor­tul Vnukovo. Aici se întinde noul şi vastul cartier Cernomuski. Să ne oprim cîteva clipe printre constructorii lui. Iată-1, bunăoară, pe maistrul Gherman Lamocikin, cunoscut pe toate şantierele Moscovei. In preajma lui 1 Mai brigada sa a predat înainte de termen alte cîteva blocuri noi. Pe luna din­­Străzile „răsărite” în ultimele săptămîni, se înalţă o casă-etalon. Este şi aceasta o iniţiativă a constructorilor din Cernomuşki. La această casă-model prin înalta calitate a lucrărilor de construcţie, vin zilnic în vizită pentru a-şi îmbogăţi experien­ţa numeroşi constructori de pe celelalte şan­tiere ale capitalei sovietice. De asemenea, ca un simbol al viitorului, constructorii au dat în folosinţă prima casă din material plastic, situată pe una din străzile de la marginea capitalei. Mergînd mai departe pe Prospectul Lenin, ne-am opri, poate, pentru a încheia vizita noastră, la Centrul de televiziune al Moscovei. Turnul lui înalt se vede de departe. Aici am afla, desigur, multe noutăţi, mereu proaspete despre realizările ştiinţifice ale oamenilor so­vietici. Şi, aşa cum s-a întîmplat acum cî­teva zile, — cînd s-a anunţat că la Institutul de energie atomică „Kurceatov" a fost obţi­nută pentru prima oară o plasmă stabilă la o temperatură de aproape 40 milioane de grade — vestea acestor realizări se răspîn­­deşte adesea în întreaga lume. In acelaşi timp, cuceririle ştiinţifice şi tehnice sînt apli­cate pe scară tot mai largă în diferite ramuri ale economiei, în medicină, în viaţa de zi cu zi. Un alt fapt. In apropierea magistralei pu­tem vedea o nouă linie de metro cu staţiile lui elegante, moderne, îmbrăcate în marmură. Un aparat electronic, aşa-numitul „mecanic electric“, intrat „în serviciu“ în metroul mos­covit, veghează cu atenţie asupra circulaţiei rapidelor albastre. „Mecanicul“ nostru opre­şte trenul cu o mare precizie, atît în ce pri­veşte locul, cît şi orarul stabilit. Se extinde ast­fel automatizarea şi în „oraşul subteran“, cum este numit aici metroul. Sărbătorească este şi viaţa culturală a Moscovei în aceste zile. In preajma lui 1 Mai, la cluburile muncitoreşti au avut loc seri fes­tive la care actori renumiţi, ansambluri de cîntece şi dansuri au prezentat programe ar­tistice. De asemenea, pe scenele teatrelor se joacă numeroase piese noi. Şi peste tot, la Moscova, ca şi pe întreg cu­prinsul Uniunii Sovietice, domneşte însufleţi­rea, oamenii sovietici reafirmîndu-şi şi de acest 1 Mai hotărîrea de a obţine noi suc­cese în construc­ţia societăţii co­muniste, în lupta pentru pace. A. MUNTEANU „Unidos venceremos“ Din­­­depărtata „Insulă a Libertăţii", dar totuşi atît de apropiată inimii po­poarelor, veştile sosite în ajun de ni Mai oglindesc atmosfera plină de în­sufleţire în care poporul Cubei revo­luţionare s-a pregătit pentru această sărbătoare. Ele evocă imaginea Hava­nei de astăzi, cînd sute de mii de oameni — bărbaţi, femei şi copii — păşesc în coloane nesfîrşite pe stră­zile capitalei, îndreptîndu-se spre Piața Revoluției, „José Marti" — lo­cul marilor adunări. Cu 35 de ani în urmă, la Regia, suburbie muncitorească a Havanei, poliţia dictatorului Machado a tras în manifestanţii care veneau dinspre Nu­evo Fronton spre Loma Cumbre să săr­bătorească ziua de luptă a oamenilor muncii. Loma Cumbre se mai numeşte şi Colina Lenin. Acolo, la 27 ianuarie 1­924, la vestea morţii lui Vladimir Ilici, muncitorii îndoliaţi ai Havanei au sădit un măslin — simbol al păcii.­­Azi, Nuevo Fronton a lăsat locul pa­latului muncitorilor, iar colina Lenin este împodobită de sărbătoare. In anul 1890 Cuba s-a numărat prin­tre cele dinții tari în care s-a sărbăto­rit ziua de 1 Mai. In 1963, „Perla ’Antilelor" salută al 5-lea 1 Mai liber pe primul teritoriu liber al Americii. Este cel mai frumos de pînă acum, iar bilanţul lui e grăitor : naţionalizarea, reforma agrară, alfabetizarea, crearea armatei populare, înalta pildă de dis­ciplină şi unitate din zilele înnegurate ale lui octombrie 1962. Oţelul este tînăr, dar călit. Poporul cuban a tre­cut printr-o şcoală grea, care l-a făcut mai înţelept şi mai puternic. Marele luptător pentru libertatea poporului cuban, José Marti, spunea cîndva că „între visele omului există unul mai frumos : suprimarea nopţii”. Cucerindu-şi libertatea, păşind pe ca­lea socialismului, poporul cuban îşi împlineşte acest vis. In numai cîţiva ani, Cuba a realizat progrese care în condiţiile vechiului regim, înfeudat monopolurilor nord­­americane, n-ar fi fost posibile în decenii. Guvernul revoluţionar a dat un puternic impuls dezvoltării indus­triei ; pe întreg cuprinsul tării se construiesc întreprinderi industriale. Chiar de curînd a fost inaugurată o asemenea întreprindere — prima fabrică de antibiotice din Cuba, iar pe cîmpiile mănoase ale țării tot mai multe mașini agricole fac munca țăra­nilor mai spornică, mai rodnică. Cu adevărat remarcabile prin am­ploarea şi profunzimea lor sunt reali­zările Cubei pe plan social-cultural. Creşte mereu numărul şcolilor ele­mentare, secundare, tehnice, de artă, comerciale. In trecut studiile univer­sitare erau un privilegiu al castei care se afla la putere. In Cuba de astăzi există trei universităţi şi nume­roase institute preuniversitare. La Havana se creează acum şi un insti­tut de geologie, primul de acest gen în ţară. Construcţia de locuinţe pentru oa­menii muncii de la oraşe şi sate constituie pentru guvernul revoluţio­nar o preocupare de seamă. Asemenea realităţi cu care se mîn­­dreşte pe drept cuvînt poporul Cu­bei, bucură inimile tuturor prietenilor săi — popoarele ţărilor socialiste, oa­menii iubitori de pace şi progres de pretutindeni. Aceşti prieteni, mulţi şi puternici, urmăresc cu sentimente călduroase munca şi lupta po­porului cuban, hotărîrea sa de a-şi închina forţele cauzei socialismului, de a apăra neobosit independenţa şi suveranitatea patriei sale libere. Telegramele sosite din Havana a­­rată că în această zi de 1 Mai, sub evantaiele palmierilor şi în umbra chiparoşilor, două lozinci vor domina întreg oraşul : „Trăiască revoluţia noastră socialistă !” „Trăiască interna­ţionalismul proletar !" Şi o a treia lo­zincă este veşnic vie în inimile şi conştiinţele oamenilor muncii din Cuba, ca şi a acelora din toate ţările: „Unidos venceremos !” — „Uniţi, vom învinge !’’ I. L. S­C­Î­N­T­E­I­A În fabrici şi pe ogoare Ştirile sosite la Pekin în a­­ceste zile din diferite colţuri ale Chinei populare relatează despre noi rezultate dobân­dite de oamenii muncii în construcţia paşnică. Astfel, la Combinatul siderurgic de la Uhan — una din cele mai mari întreprinderi industriale din R.P. Chineză construită în ultimii ani — planul de producţie a fost îndeplinit înainte de termen atît la fontă cît şi la dife­ritele sorturi de oţel. In ace­laşi timp, preţul de cost la tona de oţel s-a redus cu 7,7 la sută în comparaţie cu a­­nul trecut. Fabrica de tractoare din Loian joacă un rol însemnat în înzestrarea agriculturii chineze cu astfel de maşini. Presa din Pekin anunţă că angajamentele constructori­lor de tractoare de a spori producţia, a îmbunătăţi ca­litatea maşinilor şi a reduce preţul de cost se îndepli­nesc cu succes. în primul trimestru al anului au fost trimise pe ogoare 200 de tractoare realizate peste plan de această întreprindere. S-au depăşit cu 11 la sută şi prevederile pentru livră­rile tipului de tractor uni­versal — „Răsăritul Roşu". La întrecerea socialistă ce se desfăşoară în China populară participă şi mine­rit. La minele de la Kai-Lă, de pildă, planul trimestrial a fost realizat cu 4 zile înain­te de termen, obţinîndu-se în acelaşi timp economii de material lemnos, explozibil şi energie electrică. La fel ca tovarăşii lor din industria grea, colec­tivele din industria uşoa­ră obţin şi ele realizări în muncă. Astfel, în indus­tria textilă a fost experimen­tat şi pus în fabricaţie un nou material din fire de vi­­nalon şi bumbac. Probele au arătat că acest material e durabil, rezistenţa sa la u­­zură întrecînd-o de 2—3 ori pe aceea a produselor din bumbac. Pe ogoarele ţării, în pro­vinciile subtropicale, plan­tarea trestiei de zahăr este în toi. In cele patru pro­vincii principale în care se cultivă această plantă — Guandun, Sîciuan, Fut­­zien şi Iunnan — suprafeţele cultivate au fost extinse cu 7 la sută. In două din provin­ciile amintite plantarea a fost aproape terminată. De asemenea, se extinde folosirea energiei electrice în satele chineze, nu numai pentru iluminat, dar şi pen­tru acţionarea sistemelor de irigaţii şi drenaj şi pentru prelucrarea produselor a­­gricole. In delta fluviului Ianţî, unde se cultivă o­­rezul, au fost instalate mii de km de linii de transmisie a curentului electric ; 60 — 70 la sută din terenurile agricole sunt irigate cu ajutorul staţii­lor electrice de pompare. In prezent, populaţia rurală din R. P. Chineză foloseşte anual de 11 ori mai multă energie electrică decît în anul 1957. Desfăşurînd munca sa con­structivă, poporul chinez îşi vădeşte hotărîrea de a do­­bîndi noi realizări în con­strucţia socialistă din pa­tria sa. E. SORIN Pekin O primăvară de mari bătălii muncitoreşti Primăvara acestui an a fost marcată în ţările capitalului prin mari bătălii muncitoreşti. Spulberînd teoriile apologeţilor capitalismului despre „armonia între clase", despre „statul prosperităţii generale", marile greve, manifestaţiile şi demonstraţiile de stradă arată că contradicţiile dintre muncă şi capital, lupta de clasă cunosc o amploare crescîndă. Caracteristic este faptul că în ultima vreme, alături de mun­citori, la lupta grevistă participă din ce în ce mai activ intelectualitatea progresistă, tineretul studios, iar într-o serie de ţări ţărănimea şi păturile mijlocii de la oraşe. Iată evocarea cîtorva din principalele acţiuni din ultimele luni ale clasei muncitoare. ------------------------------------- 7 000 de bărbaţi, femei • ANGLIA şi tineri au demonstrat la --------------------------------------27 martie pe străzile Lon­drei protestînd împotriva creşterii şomajului. Parlamentul a fost supus unui adevărat asediu. Poliţia a intervenit cu brutalitate. In timpul ciocnirilor numeroşi manifestanţi au fost răniţi. ------------------------------------- La sfîrşitul anului trecut , S.U.A. şi începutul acestui an, ------------------------------------- în S.U.A. au avut loc două mari greve : cea a docherilor şi cea a tipografilor. Timp de 34 de zile în porturi au fost imobilizate peste 120 de nave americane şi străine , timp de 114 zile New Yorkul a rămas fără ziarele principale ca urmare a grevei tipogra­filor de la nouă mari publicaţii cu un tiraj de 5 000 000 exemplare zilnic. In ambele cazuri muncitorii au obţinut victoria. -------------------------------------Niciodată „ofensiva de • JAPONIA primăvară“ (mişcare gre­-------------------------------------vistă devenită tradiţională in Japonia) nu a fost atît de largă ca în acest an. Circa 9 milioane de muncitori organizaţi din Japonia s-au ridicat, pentru prima oară , dintr-odată, în apărarea intereselor lor vitale. ------------------------------------- La 29 aprilie în landul­­ R. F. GERMANA Baden-Württemberg pes­------------------------------------- te 100 000 de muncitori metalurgiști au declarat grevă în sprijinul revendicărilor lor economice. Despre această grevă agenţia „France Presse“ scrie că „există temeri că se întinde în restul Germaniei occidentale“. FRANŢA Marea grevă a minerilor francezi, care a durat 35 de zile, a cuprins toate ba­zinele carbonifere şi de minereuri de fier, desfăşurîndu-se sub semnul unităţii de acţiune a tuturor centralelor sindi­cale. El s-a bucurat de o largă solidaritate atît în ţară (greviştii au fost sprijiniţi de personalul tehnic, de fero­viari, de muncitorii de la uzinele chimice şi de numeroase alte categorii de oameni ai muncii), cît şi peste hotare. Prin combativitatea şi unitatea lor exemplară, muncitorii din mine, sprijiniţi de întreaga populaţie, au făcut să eşueze decretul de rechiziţie. Greva s-a încheiat cu satis­facerea unora dintre revendicările muncitorilor şi a consti­tuit un avertisment pentru reacţiune, un imbold la unitate şi luptă pentru oamenii muncii. ---------------------------1 Cei un milion de metalur­i IT­A­LIA I gişti italieni au dus timp --------------------------1 de nouă luni lupte înver­şunate pentru satisfacerea unor revendicări economice şi pentru recunoaşterea unor drepturi sindicale. In cursul lu­nii februarie, la chemarea sindicatelor, oamenii muncii din întreaga Italie au desfăşurat o grevă generală de patru ore în semn de solidaritate cu metalurgiştii. La grevă au parti­cipat şase milioane de persoane. In aceste condiţii, „Conf­­industria“ — organizaţia naţională a patronilor — a fost ne­voită să semneze un contract pe plan naţional în care „pen­tru prima oară în întreaga istorie a Italiei sindicatul este recunoscut drept reprezentant cu drepturi depline al mun­citorilor din întreprindere. Şi în alte ramuri au avut loc im­portante acţiuni muncitoreşti. Continuăm lupta ANGELA GRIMAU In această primăvară tragică pen­tru mine, pentru cei doi copii ai mei, văd în 1 Mai o zi a speranţelor. Măr­turiile de solidaritate pe care le-am primit din toate colturile lumii — iar 1 Mai este tocmai ziua solidarităţii — mi-au dat putere să rezist în aceste clipe atît de dureroase. Dacă gîndul meu se îndreaptă tot timpul către Julian Grimau, care zace azi ciuruit de gloanțe în cimitirul închisorii Ca­­rabanchel, ca urmare a unui asasinat politic al franchiștilor, o fac cu sen­timentul că pînă în ultima clipă Ju­lian Grimau a dat dovadă de curaj şi demnitate murind ca un adevărat co­munist. Marea mea dorinţă ar fi ca sîngele lui Julian Grimau să fie ulti­mul vărsat în această luptă teribilă, ca Spania să ajungă să trăiască in­tr-un regim democratic, iar regimul fascist al lui Franco să fie stîrpit. Trebuie să se pună capăt crimelor po­litice din Spania. In memoria lui Julian Grimau, chem, în această zi de 1 Mai, pe to­ţi oamenii cinstiţi, pe toți demo­craţii şi iubitorii de dreptate, pe muncitori să condamne din nou a­­ceastă monstruoasă crimă, amintin­­du-şi de doliul poporului meu. Noi, comuniştii spanioli, sîntem hotărîţi să continuăm lupta. Profit de această ocazie pentru a transmite un salut călduros tuturor prietenilor romîni. O­ameni şi fapte De la Plzen a por­nit spre Novaky (Slo­vacia) primul stator al turbogeneratorului de mare capacitate. Muncitorii de pe șan­tierul termocentralei l-au așteptat cu ne­răbdare deoarece s-au angajat să-l in­staleze pînă la 1 Mai. La „Vitkovice Ze­­lezarny“ fumegă fur­nalele. La „Nova Hut“, de asemenea. La „Trinecke Zele­­zarny“ colectivele de la furnalele 1 și 2 s-au angajat să dea în al 2-lea tri­mestru cu 750 tone metal mai mult decît prevede planul între­prinderii. Furnalele nr. 4 și 6 vor să dea în plus 1200 tone. Trenuri gonesc spre Moravia, încărcate cu fier vechi. L-a co­lectat tineretul şi pi­onierii din Praga. Munca constructi­vă se desfăşoară atît în fabrici, cît şi pe ogoare. Colindăm ra­ioanele Jicin, Kolin, Litomerice. Acolo unde oamenii au fost vrednici, cîmpul rîde sub soare. Pentru ac­celerarea semănături­lor, în Slovacia cen­trală au luat fiinţă 53 brigăzi de tineret care au pornit în aju­torul colectiviştilor. In aceste zile, mii de tineri şi vîrstnici asaltează planetariul din parcul Fucik, dar mai cu seamă expo­ziţia „Omul şi zbo­rul în Cosmos", din sala „U hyberna“. Oamenii — şi mai cu seamă tinerii — vădesc dorinţa de a acumula cunoştinţe din cele mai variate domenii şi de a-şi cunoaşte cît mai bine prietenii. M-am bucu­rat, de pildă, să aflu că tinerii de la Fa­brica „Kovodelna” din Chotebor colec­ţionează „vederi din Romînia”. — Pînă vom orga­niza excursia noastră colectivă în ţara dv. — mi-au spus ei — am înfiinţat o briga­dă a prieteniei ceho­­slovaco-române. Şi bri­gada înregistrează succese în muncă. HORIA LIMAN Praga Pag 3 Inima noastră bate alături de voi Sărbătorim astăzi, împreună cu oa­menii muncii de ___ pe întregul glob pămîntesc, ziua solidaritatii internatio­nale a celor ce muncesc. Poporul nostru, deplin stăpîn pe soarta lui şi sigur de viitorul luminos pe care şi-l făureşte, este fericit că sărbătoreşte această zi într-o ţară liberă, indepen­dentă, într-o ţară în care, sub înțe­­leapta conducere a Partidului Munci­toresc Român, a Comitetului său Central în frunte cu tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, se desăvîr­­şeşte cu succes construcţia socialismu­lui. Sărbătorirea zilei de 1 Mai are la noi, ca şi în multe alte ţări ale lumii, o îndelungată şi glorioasă tradiţie. In acel trecut negru, care acum ni se pare atît de îndepărtat, sărbătorirea zilei de 1 Mai avea loc în condiţii extrem de grele. Aflat în adîncă ilegalitate, Partidul Comunist Român chema masele muncitoare să demonstreze cu acest prilej, arătîndu-şi astfel forţa şi co­eziunea lor, împotriva exploatării capi­taliste, pentru apărarea drepturilor de­mocratice, pentru pace şi pentru pro­gres, pentru o viaţă mai bună. Modul în care guvernele burghezo-moşiereşti îşi asmuţeau organele de represiune împo­triva maselor muncitoare era aidoma modului în care astăzi în multe ţări ca­pitaliste organele de represiune sunt asmuţite împotriva maselor muncitoare care luptă pentru pace, pentru progres şi pentru o viaţă mai bună. Burghezo­­moşierimea din vechea Romînie a folosit timp îndelungat toate armele ei împotriva luptătorilor pentru mai binele poporului, de la înscenarea de procese şi schingiuiri pînă la întemni­ţări în celule umede şi oarbe, pînă la asasinate. De-a lungul anilor grei de ilegalitate, nenumărate au fost jertfele de vieţi omeneşti pe care le-au dat comuniştii. Dar nimic nu a înfrînt cura­jul lor. Nimic nu s-a făcut să-şi piardă încrederea în biruinţa lor totală Ne amintim de toate acestea astăzi, cînd peste fara noastră înfloritoare flu­tură biruitoarele steaguri roşii, cînd pe fiecare obraz e scrisă bucuria muncii şi însăşi frumoasa bucurie a vieţii, pentru că ne merge gîndul la atîţia tovarăşi din unele ţări capitaliste care trec prin grele şi dureroase încercări. De puține zile Julian Grimau, membru al C.C. al P.C. din Spania, a căzut victima ticălosului şi odiosului regim franchist care ţine sub teroare întreaga Spanie de mai mult de un sfert de veac. Hussein Al- Radaui, prim-secre­­tar al P.C din Irak, ca şi alifia alţi pa­trioţi, comunişti şi necomunişti din Irak, eminenţi fruntaşi ai luptei pentru pace au fost ucişi de haitele deslănțuite ale reaciunii militare irakiene, care a pus recent mîna pe putere printr-o sînge­­roasă lovitură de stat, în întunecatele închisori din Spania lui Franco şi din Portugalia lui Salazar, în închisorile mucede din Venezuela şi din Peru, din Paraguay şi din Argentina, sínt aruncaţi şi sínt pîndiţi de pericolul de a fi ucişi sau a pieri din cauza foamei şi a condiţiilor în care sínt siliţi să-şi ducă zilele, mii şi mii de luptători în­flăcăraţi , pentru democraţie, pentru pace, pentru o viaţă mai dreaptă şi mai bună, pentru fericirea popoarelor lor şi pentru fericirea tuturor popoarelor lu­mii. Dar toate aceste acte de barbarie, nedemne de secolul nostru luminos şi care fapte atrag oprobiul întregii lumi asupra făptaşilor, nu pot opri agonia lumii capitaliste care este sor­tită inevitabilei pieiri de însuşi mersul înainte al istoriei. Temniţele şi gloan­ţele Rusiei ţariste nu i-au putut împie­dica pe muncitorii şi ţăranii ruşi, con­duşi de Lenin, să cucerească puterea şi să făurească puternica Uniune Sovietică de azi. Temniţele şi gloanţele vechilor regimuri burgheze din ţările care desă­­vîrşesc astăzi construcția socialismului nu au putut împiedica poporul munci­tor, în frunte cu comuniştii, să ia pu­terea, la timpul potrivit, în aceste țări, într-o ţară capitalistă sau alta, comu­niştii, patrioţii pot fi aruncaţi în închi­sori şi pot fi împuşcați din ordinul unor guverne reacţionare, însă partidele co­­muniste, călite în lupte lungi şi grele, nu pot fi distruse. Ideile nemuritoare ale marxism-leninismului nu pot fi ză­vorite între zidurile puşcăriilor şi cu atît mai puţin nu pot fi împuşcate, în unele ţări mai devreme, în altele ceva mai tîrziu, poporul muncitor va birui. Tovarăşi din lagărele şi închisorile reacţiunii, ne gîndim mereu la voi, ad­mirăm curajul vostru, sîntem mîndri de dîrzenia voastră şi de eroismul vos­tru. Inima noastră bate în permanenţă alături de inimile voastre înflăcărate şi neînfricate. Pentru noi este un izvor de mîndrie să ştim că realizările din ţările în care a biruit socialismul vă îmbărbă­tează în luptă. Lupta voastră şi a noas­tră este o singură luptă­­ împotriva imperialismului, pentru pacea şi ferici­rea oamenilor muncii Sîntem, ca şi voi, plini de încredere că ziua biruinţei voastre va sosi. ZAHARIA STANCU Dezminţire de 1 Mai Mi-a plăcut totdeauna o caricatură din­­tr-un ziar englezesc care înfăţişa un bor­faş în grădina unei vile, cu o scară enor­mă pe spate. De cealaltă parte a unui tu­fiş, un poliţist îl întreabă: „Ce faci acolo cu scara?“ La care borfaşul răspunde se­nin: „Care scară?“. Atunci cînd aud flecărindu-se, zi de zi, asupra marxismului „depăşit“, asupra ca­racterului evident „perimat“ al luptei de clasă, atunci cînd aud cîte un om politic aci sau un bancher dincolo, afirmînd cu gravitate că munca şi capitalul sînt în ace­leaşi raporturi armonioase pe care o veche fabulă, cu nu mai puţin de douăzeci de veacuri de exploatare a omului în spa­tele ei, le-a descoperit între membre şi stomac, mă pomenesc murmurînd: „Care scară?“. O, martiri ai Spaniei şi Irakului, învăţă­tori din Cuba cu victorii înălţătoare, con­structori care faceţi din Bucureşti şi Ma­maia un exemplu pentru arhitecţii din lu­mea veche şi lumea nouă, mateloţi înghi­ţiţi de valuri împreună cu submarinul ato­mic american, statisticieni care aţi calcu­lat că submarinul a costat de zece ori va­loarea creditelor anuale consacrate de Bolivia învăţămîntului public, tu, umbră a lui Lumumba, mîndrule Griman şi voi, bi­ruitori ai Cosmosului al căror popor nu­măra, cînd eram eu de vîrsta voastră, doi neştiutori de carte la trei locuitori, ce spu­neţi oare despre „marxismul depăşit?“ ori despre sfîrşitul luptei de clasă prin decret prezidenţial contra-semnat de miniştrii competenţi? America Latină numără un analfabet la doi americani. Dar regimul care-i menţine în această stare de îndobitocire fiziologică şi intelectuală n-aduce foloase nici măcar culturii unui alt popor. Soldaţii yankei de­claraţi inapţi pentru serviciu! militar din cauza instrucţiunii generale ce îndestulă-ANDRS WURMSER toare, (telegrama agenţiei U.P.I. spune: „din cauza analfabetismului“, dar nu vreau să-mi iau eu răspunderea pentru a­­cest cuvînt) reprezintă mai mult de o trei­me din recruţi, deşi, de bună seamă, soar­ta lor nu se poate compara nici pe de­parte cu aceea a indienilor din Peru sau a peonilor mexicani. Nu sunt mai mici nici cifrele din Africa, Asia, Algeria, Indo­china, nici cele din coloniile franceze, a căror reîncătuşare se încearcă. Dar regi­mul care a adus continente întregi în acest hal scandalos n-a asuprit numai popoare­le din colonii; la o sută de studenţi fran­cezi nu sînt decît şase ai căror părinţi sînt muncitori sau ţărani; învăţămintele le scoţi din comparaţii, dar trebuie să compari ceea ce se poate compara; de pildă, înspăimîntătoarea mi­zerie a Orientului Mijlociu (Turcia, Irak, Iran) şi dezvoltarea agricolă, industrială, culturală a ţărilor vecine, republicile so­vietice din Asia Centrală. Sau, bunăoară, progresul unui stat socialist din Europa de est şi evoluţia aceleiaşi ţări în perioada dinainte de instaurarea socialismului. Marea nădejde a ideologilor a căror în­treagă ideologie se confundă cu dorinţa de a întîrzia Revoluţia şi de a îndepărta oamenii cinstiţi de partidul comunist stă în confuzia pe care o fac, din prostie sau cu intenţii rele, între coexistenţa paşnică între state şi „împăcarea“ între clase. Ei au nevoie de această confuzie pentru a face să se creadă că interesele minerilor francezi sunt aceleaşi cu ale trusturilor. Plecînd de la această confuzie, mai mult sau mai puţin intenţionată, aceşti oameni au pretenţia plină de viclenie că toate dru­murile duc la Roma, Roma fiind acel viitor care nu va fi nici capitalist nici socialist, ci un fel de amestecătură între aceste două lucruri opuse. Vrînd, nevrînd, în drum spre celălalt, capitalismul şi socialismul ar fi hărăzite unei căsătorii din interes. Scepti­cismul acesta ciocoiesc, a cărui trufie o dă de gol imbecilitatea, este dezminţit toc­mai de contrastele între ieri şi azi în dez­voltarea României — ca să citez o ţară scumpă mie — înainte şi după 23 August. Dacă progresele sunt, fără putinţă de tă­gadă, mai rapide în ţările socialiste decît în ţările capitaliste cele mai dezvoltate, aceasta se datoreşte faptului — spun ideo­logii pomeniţi — că e mai uşor celui care porneşte de jos să urce decît celui de sus să meargă şi mai departe. Dar atunci, de vreme ce au pornit de la acelaşi punct, de ce urcă mai repede Tadjikistanul şi nu Turcia? Şi dacă e uşor să înaintezi în rit­mul Romîniei de astăzi ce mai aştepta Carol (şi la fel ca dînsul Horthy, Boris, Rydz-Smylay şi toţi amiralii, coloneii şi politicaştrii fascizanţi sau fascişti) ca să dobîndească realizările strălucite ale socialismului? Să le dau eu autoriza­ţie? Vă dau cuvîntul că nu mi-au cerut-o... Aceşti analfabeţi pentru care un burghez nu este membrul unei clase anume cu un rol bine precizat în producţie, ci oricare om decent îmbrăcat şi posesor al unui ceas cu lanţ, ar putea să ne explice oare de ce numai popoarele care adoptă socia­lismul sînt hărăzite să se „îmburghe­­zească?“. Ceea ce caracterizează Intîiul Mal din acest an este dezminţirea scrisă cu sînge în Irak şi Spania, cea plină de entuziasm în Bucureşti şi Havana, adusă negării luptei sociale şi realităţii politice, negare în care perseverează acei oameni de care vor rîde copiii copiilor noştri. Aspect de la marea grevă a minerilor francezi — una din cele mai importante bătălii de clasă din Franţa din perioada postbelică. Iată-i pe minerii din Forbach, ba­zinul minier al Lorenei, înaintea marșului spre Paris.

Next