Scînteia, noiembrie 1965 (Anul 34, nr. 6788-6817)
1965-11-01 / nr. 6788
PAGINA 2 SCINTEIA „RECOMANDATE“ adresate poştei INIŢIALA „P** DIN GRUPUL P.T.T.R. DENUMEŞTE O INSTITUŢIE FOARTE SOLICITATA, CARE OFERĂ CETĂŢENILOR O GAMA LARGA DE SERVICII. MECANISMUL COMPLEX AL POŞTEI S-A PERFECŢIONAT CONTINUU. TOTUŞI, ANUMITE ROTIŢE ALE LUI NU FUNCŢIONEAZĂ PRETUTINDENI CUM TREBUIE. IATA CE SE DESPRINDE DIN SCRISORILE SOSITE IN ULTIMA VREME LA REDACTIE. O garanţie în plus sau o formalitate ? Cînd trimiţi o scrisoare recomandată sau recomandat expres ai o garanţie în plus că ea va ajunge negreşit, într-un timp scurt, la destinaţie. Cititorii ne sesizează însă că uneori ştampila „recomandat“ nu oferă nici un fel de garanţie. Despre un asemenea caz ne-a informat ION PARAIPAN din Galaţi. Avînd de rezolvat o problemă de spaţiu locativ, el a adresat o cerere Sfatului popular orăşenesc Galaţi, pe care a expediat-o prin poştă „recomandat expres“, cu aviz de primire. După ce a zăcut 7 zile la ghişeul poştal de pe str. Al. Sahia, cererea , a ajuns la destinaţie abia după vreo trei săptămîni, cînd practic nu mai putea fi rezolvată. Sînt şi cazuri cînd recomandatele nici nu ajung măcar la destinaţie, aşa cum s-a întîmplat cu o scrisoare trimisă de GHEORGHE NICULESCU din oraşul Tulcea, fiicei sale din Teleajen, regiunea Ploieşti. CONSTANTIN COSTAF, din Constanţa, ne sesizează că a trimis soţiei sale, care se afla la Bucureşti, o sumă de bani. După 9 zile de aşteptare, soţia s-a întors la Constanţa, fără să fi primit banii la adresa din Bucureşti. Mandatul s-a rătăcit pe drum. IOAN JURCA din Tîrnăveni a trimis o sumă de bani, prin mandat poştal, lui Vasile Jurcă din Oradea. După 18 zile, expeditorul primeşte mandatul retur cu menţiunea „nechemat“. „Oare despre ce chemat sau nechemat poate fi vorba cînd se expediază un mandat poştal cu numele, localitatea și adresa exactă a destinatarului ?“ — se întreabă, pe bună dreptate, autorul scrisorii. Tot pe drum, pe drum... „Mocira este o comună situată la 5 km de orașul Baia Mare. Dar noi, cei care locuim aici, ne socotim băimăreni — ne scrie corespondentul voluntar L. CHIRA. Cu toate acestea, trimiterile poştale, îndeosebi presa, ajung adesea la Mocira cu o întîrziere de trei zile faţă de oraşul Baia Mare. De aceea mulţi cetăţeni sunt nevoiţi să-şi procure ziarul de la chioşcurile din oraş, deşi au făcut abonamente. Faptul este cu atît mai inexplicabil cu cît, în localităţile mai îndepărtate ca Poienele de sub Munte, Baia Borşa, raionul Vişeu, Groşi, raionul Lăpuş, presa locală soseşte în aceeaşi zi, iar cea centrală la 24 de ore de la apariţie". Despre anumite deficienţe în difuzarea presei ne-a scris şi un grup de muncitori forestieri de la parchetul Stejaru-Straja, raionul Piatra Neamţ. Ei s-au abonat la ziare prin Oficiul poştal Pîngăraţi, aflat la vreo 3 km de locul de muncă. Dirigintele acestui oficiu, anume parcă să încurce lucrurile, le-a transferat abonamentele la Bicaz, care este situat la 13 km depărtare. Din această cauză, ziarele se plimbă pe drum şi ajung în mîna abonaţilor, după cum aflăm din scrisoarea menţionată, la două săptămîni de la data apariţiei. „Sunt învăţătoare la şcoala generală din comuna Holbav, în apropiere de Braşov — ne scrie MARIA NEGREANU. Luna trecută, părinţii mi-au trimis un pachet prin Oficiul P.T.T.R. Vulcan. Cînd l-am desfăcut şi am citit lista obiectelor, am constatat că lipsea o sticlă de ţuică. In schimb, am găsit o bucată de săpun despre care nu se amintea nimic în scrisoare. Cum s-a putut produce această „metamorfoză“ în interiorul pachetului ? Cercetîndu-l cu atenţie, am constatat că pe drum fusese desfăcut. La scrisoarea adresată oficiului de la Vulcan, prin care am atras atenţia asupra acestei nereguli supărătoare, nu mi s-a dat nici un răspuns“. Se petrec şi altfel de... metamor După stagiul de practică (Urmare din pag. I) Cât priveşte conţinutul practicii de iniţiere, din anul II, se obişnuieşte ca tinerii să cunoască, prin rotaţie, fiecare sector de producţie din întreprinderea respectivă. Avantajoasă uneori, cînd întreprinderea cuprinde doar cîteva secţii de bază, metoda s-a dovedit a nu fi cea mai potrivită în cazul unităţilor economice mari, cu multe secţii de producţie, deoarece studenţii n-au timpul necesar să aprofundeze problemele întîlnite, ci se limitează la un fel de vizite. Din această cauză, considerăm util ca pe viitor practica studenţilor din anul II să fie concentrată pe studierea foze. „Prin bunăvoinţa poştei, numărul tuburilor bergman dintr-un colet trimis de la Timişoara „s-a dublat“ pînâ la destinaţie, în comuna Alimpeşti, regiunea Oltenia" — ne informează corespondentul voluntar PETRU GĂINĂ. Dar şantierele modului de organizare şi de funcţionare numai a cîtorva secţii importante, care pot oferi prin ele însele un tablou cît mai semnificativ şi concret al producţiei din întreprinderea respectivă. Ceea ce nu exclude, desigur, vizitarea propriu-zisă şi a celorlalte secţii, a întregii întreprinderi. Cu mai multă atenţie va trebui să analizăm şi conţinutul practicii efectuate de studenţii anului IV. In unităţile cu anumite profile, mai strîns legate de viitoarea lor specialitate, ei iau parte direct la procesul de producţie, ca muncitori sau ca ajutori ai maiştrilor şi inginerilor. S-a observat însă, îndeosebi în practica studenţilor de la institutele tehnice,, că aceştia nu studiază cum s-ar cuveni aspectele economice pe care le implică activitatea inginerească. După părerea mea, înlăturarea acestui neajuns, ca şi creşterea eficienţei practicii în totalitatea ei, ar putea fi realizate prin introducerea în programul de practică a unor lucrări de verificare. Consider că studenţii aor trebui să întocmească un studiu după fiecare etapă din perioada de practică, în care să consemneze unele învăţăminte, să facă aprecieri asupra felului cum cred ei că poate fi îmbunătăţită organizarea procesului de producţie. Caracterizările făcute cu ocazia colocviului ar fi mult mai reale dacă ar avea la bază notele obţinute de fiecare student la aceste lucrări scrise. Obţinerea unei înalte eficacităţi a stagiilor de practică este condiţionată şi de alegerea, dintre cadrele didactice cele mai bine pregătite şi cu o experienţă bogată, a conducătorilor şi îndrumătorilor studenţilor. Deşi noul regulament prevede ca cei mai buni ingineri din producţie să fie desemnaţi ca îndrumători ai practicii în întreprinderi, s-a observat că în unele unităţi, mai ales tehnico-industriale, această numire se face formal. Mulţi ingineri-îndrumători au în plus alte sarcini şi, drept consecinţă, se ocupă sporadic de îndrumarea şi de controlul studenţilor. Aceasta este una dintre cauzele care au făcut ca studenţii să nu poată participa peste tot la simpozioane, consfătuiri de lucru cu conducătorii secţiilor, la sesiuni tehnico-ştiinţifice, în cadrul cărora tinerii să aprofundeze cunoştinţele culese în timpul practicii. Se neglijează, în acest fel, un fapt esenţial, anume că întreprinderile pot şi trebuie să contribuie prin iniţiative proprii la perfecţionarea practicii studenţilor, ca părţi direct interesate în buna pregătire a viitorilor specialişti. Au în vedere aceste măsuri şi o mai largă colaborare între toţi factorii organizatorici ai practicii ? — Neîndoielnic. Intre Ministerul Invăţămîntului şi celelalte ministere, pe de o parte, şi între instituţiile de învăţămînt superior şi întreprinderile economice, pe de altă parte, există legături de colaborare în acest sens. In prezent, avem în pregătire o consfătuire la care vor participa conducători ai instituţiilor de învăţămint superior, ai unităţilor economice şi ai ministerelor tutelare. Cu acest prilej vor fi dezbătute pe larg problemele expuse în aceste rinduri, ca şi altele legate de activitatea în producţie a studenţilor, în scopul îmbunătăţirii actualului regulament şi perfecţionării practicii studenţilor. Interviu realizat de Mihai IORDANESCU „Metamorfoze" „In apropierea comunei Voineasa, raionul Rm. Vîlcea, se află mai multe şantiere de construcţii cu peste 700 de muncitori — ne scrie CONSTANTIN VLĂDUŢU. A fost o vreme cînd factorul poştal se abătea şi pe aici, aducîndu-ne veşti de la familiile noastre. Acum ne simţim parcă izolaţi. Ziarele la care sîntem abonaţi le primim o dată pe săptămînă. Scrisorile noastre zac pe undeva pe la oficiul poştal din Voineasa. La fel se întîmplă şi cu alte trimiteri poştale. Nu s-ar putea organiza în aşa fel munca la Oficiul P.T.T.R. Voineasa, încît factorul poştal să poată veni zilnic şi pe la noi ? Este o cerere pe deplin îndreptăţită. Peste tot unde nevoile construcţiei economice determină deplasarea unor colective de oameni, chiar pentru perioade scurte de timp, se impune ca din primele zile să intre în funcţiune şi serviciul poştal. Nu este greu ca neajunsuri de felul celor arătate în scrisorile de mai sus, ca şi în altele sosite la redacţie, sâ fie Înlăturate. Cauzele acestor lipsuri rezidă adeseori într-o organizare defectuoasă, în atitudinea neglijentă şi chiar incorectitudinea unora dintre lucrătorii poştei, în lipsa lor de atenţie şi solicitudine faţă de nevoile cetăţenilor. Este nevoie ca serviciul poştal să lucreze ca un organism operativ, adaptat cît mai bine la cerinţele cetăţenilor, să funcţioneze pretutindeni ireprosabil. La pescuit Foto : Agerpres In viitoarea dansului ORCHESTRA RADIOTELEVIZIUNII „Festival de muzică simfonică românească" Festivalul de muzici românească, dat săptămîna trecută de Orchestra simfonică a Radioteleviziunii, este cu atît mai semnificativ cu cît el deschide un ciclu de manifestări similare menite să confere un plus de interes stagiunii care a început, contribuind la promovarea mai sustinuta a creajiei noastre muzicale. Programul a oferit prilejul cunoasterii unora dintre endintele ce caracterizează efortul unit al compozitorilor nostri din diferite generatii ,pre o creajie la înălfinea exigențelor cultuii noi, socialiste. Compozitor înclinat către expresia epică și lirică, Sigismund Toduță se remarcă prin strădania realizării unei structuri muzicale elaborată cu maturitate de gîndire. El valorifică o bogată experiență în domeniul polifoniei, reînviind vechi forme muzicale în spiritul sensibilităţii contemporane. Excelînd în lucrări de construcţie amplă, bazate pe principiul conflictului tematic, compozitorul vădeşte predilecţia către o artă armonic-orchestrală severă, uneori aspră dar expresivă, de un intens suflu. Simfonia I şi Simfonia a II-a, dedicată memoriei lui George Enescu, deschid calea simfonismului lui Toduță, prin anvergura dezvoltării elementelor tematice generatoare şi transmiterea unor idei poetice-muzicale complexe. încheind trilogia, Simfonia a Il-a evocă figura poetului latini.Qvidiu. Intonaţii modale de străveche rezonant© străbat lucrarea, construită ea însăși ca un triptic dramatic-programatic. Teme de un profil diatonic auster se înlănțuie cu sfîșietoare motive cromatice. Densitatea ţesăturii polifonice şi coloritul variat al orchestraţiei sporesc dramatismul lucrării. Exceptînd finalul părţii a treia, mai puțin concludent, conţinutul emoţional al simfoniei se afirmă puternic redînd forța bărbătească, meditația lirică, pentru a încheia cu glorificarea tinereţii fără bătrîneţe, a credinţei în oameni care au asigurat nemurirea poetului. Sub conducerea dirijorului Emanuel Elenescu, orchestra a reliefat cu elan patosul, viziunea coloristică a simfoniei. Concertul nr. 2 pentru pian şi orchestră de Pascal Bentoiu s-a afirmat ca una dintre lucrările de seamă ale literaturii noastre de acest gen. Pascal Bentoiu se remarcă prin seriozitatea gîndirii creatoare, prin efortul de investigaţie lucidă a noului, prin sensibilitatea şi suflul romantic al muzicii. Spre deosebire de primul său concert pentru pian, conceput în spiritul dialogului solist-orchestră, de tip tradițional, cel de-al doilea concert transferă în acest domeniu caracteristici moderne ale gîndirii și limbajului muzical. Bogatul conținut emoțional al lucrării este redat prin soluții personale de întrepătrundere a protagonistului cu ansamblul, o ingenioasă circulaţie a materialului tematic de-a lungul concertului şi mai ales o substanţă muzicală împrospătată cu elemente modaleromatice, ritmice şi de ţesătură polifonică ce amintesc, prin expresivitatea lirică şi umorul subtil, muzica din ultima perioadă enesciană. Izbucnire de viaţă şi lumină, concertul a fost interpretat, în genere cu impetuozitate coloristică şi de mişcare, de către pianista Sofia Cosma. Autor al unor lucrări de răsunet în domeniul simfonic şi al muzicii de film, Theodor Grigoriu tinde, în actuala etapă a evoluţiei sale, spre concentrarea şi cizelarea mijloacelor de expresie, spre folosirea principiilor unei organizări mai riguroase a materialului muzical. Drumul său creator porneşte de la valorificarea virtuţilor melosului popular, trece prin experimentul artei contemporane, pentru a reveni apoi pe un făgaş propriu, ancorat mai profund în fiinţa artei naţionale. Fruct al acestor strădanii spre autodefinire, poemul orchestral „Vis cosmic", prezentat în primă audiţie, este un studiu contrapunctic şi de transparenţă, care dobîndeşte o finalitate artistică. In epoca noastră, de avînt spre cucerirea spatiilor cosmice, artistul simte de datoria lui să se alăture, prin vibraţia simfirii sale, măreţei opere de cunoaştere săvîrşite de către om, dînd glas tainicii muzici a spaţiilor. Poemul orchestral „Vis cosmic’ este străbătut de ideea mirifică a noilor dimensiuni cucerite de om, care generează expresivitatea luminoasă şi dinamismul formei muzicale. El este conceput ca o amplă mişcare contrapunctică între două modalităţi de organizare a liniilor melodice : una bazată pe o desfăşurare melodică riguroasă (voci cu un aspect, ondulatoriu) şi alta liberă, aproape improvizată. „Vis cosmic’ este o tentativă pe linia unor „Studii’, pe care autorul intenţionează sâ le facă în timp. Deşi lucrarea lasă de dorit în ce priveşte consistenţa substanţei expresive, defavorizată şi de o interpretare prea puțin nuanțată, ea marchează elanul căutărilor lui Theodor Grigoriu. Prin interesantele aspecte pe care le-a prezentat auditoriului, Festivalul de muzică românească susţinut de Orchestra Radioteleviziunii constituie un bun început pentru manifestările de acest gen pe care valoroasa noastră formație și le-a propus în stagiunea prezentă. Vasile TOMESCU ! „Hormonii şi viaţa" Puţine ramuri ale biologiei au cunoscut o dezvoltare mai impresionantă, mai plină de descoperiri remarcabile şi cu consecinţe atît de adinei asupra gîndirii şi atitudinii medicale ca endocrinologia. Istoria endocrinologiei este pasionantă. Numai urmărind drumul cunoştinţelor umane despre glandele endocrine putem înţelege ce înseamnă endocrinologia contemporană, de ce ocupă ea un loc mereu mai important în peisajul biologiei actuale. Endocrinologii români. In frunte cu prof. C. I. Parhon, au adus o contribuţie remarcabilă la dezvoltarea acestei ramuri a ştiinţelor naturii. Cu toate acestea, din literatura noastră ştiinţifică lipsea o prezentare largă a endocrinologiei, accesibilă tuturor celor care urmăresc progresele ştiinţei contemporane, în lucrarea „Hormonii şi viaţa", apărută de curînd în Editura ştiinţifică, acad. Ştefan Mitcu şi Alexandru Lungu ne deschid porţile spre acest important domeniu al medicinei care este endocrinologia. Prin cunoştinţele pe care ni le transmite, cartea ne ajută să înţelegem mai bine locul pe care omul îl ocupă în natură. Descoperim că fiecare specie are o dezvoltare proprie a sistemului endocrin. Cu toate acestea, glandele endocrine principale sunt aceleaşi la toate vertebratele. Mai mult, s-a dovedit că hormoni cu acţiune similară hormonilor produşi de animale pot fi sintetizaţi de plante. Endocrinologia comparată, una dintre cele mai actuale ramuri ale endocrinologiei, va aduce, fără îndoială, multe date noi in sprijinul înţelegerii evoluţiei — fenomen despre care ştim totuşi surprinzător de puţin. Şi tot datorită ei descoperim că fiecare glandă apare la un moment dat al evoluţiei individuale şi intervine prin mecanisme complexe în reglarea acestui uriaş mecanism care este omul. Autorii demonstrează că întreaga noastră viaţă este adînc înrîurită de funcţia glandelor endocrine: hipofiza, „dirijorul orchestrei endocrine",, controlează pe căi pe care începem să le cunoaştem din ce în ce mai bine jocul celorlalte glande endocrine ; epifiza „o mică insulă cerebrală" (despre care dacă ştim mult, o ştim într-o largă măsură datorită eforturilor şcolii noastre de endocrinologie condusă de acad. Ştefan Milcu), tiroida, „glanda scut a organismului’, paratiroidele, timusul, pancreasul, suprarenalele şi gonadele (glandele sexuale). Este uneori surprinzător să remarcăm cît de accentuate pot fi consecinţele tulburării funcţiilor unei singure glande. Lucrarea evidenţiază că reproducerea, pubertatea sau bătrîneţea, fenomene universale, au o puternică coloratură individuală. Fiecare individ îşi are propria sa istorie datorită sistemelor lui genetice, realizate în bună parte prin hormoni. Dacă înţelegerea reproducerii sau pubertăţii a apărut ca un fenomen cu totul firesc, lămurirea cauzelor care generează bătrîneţea este aşteptată cu justificată ardoare. Din păcate, speranţa că hormonii constituie „tratamentul bătrîneţii" nu s-a împlinit. Bătrîneţea este un fenomen mult prea complex pentru a putea fi înţeles unilateral. Merită atenţie capitolul dedicat relaţiei dintre glandele cu secreţie internă şi personalitate — problemă mai rar abordată în endocrinologie. In această carte cu multe note originale, capitolul consacrat „oglindirii fenomenelor endocrine în artă" se citeşte cu vădit interes. Tulburările endocrine au atras de multă vreme atenţia artiştilor. Deseori ei au lăsat descrieri de o surprinzătoare exactitate asupra acestor fenomene. Astfel, Turgheniev a descris boala lui Addison mai înainte de apariţia primei lucrări medicale consacrate acestei tulburări Cîteva dintre personajele lui Leonardo da Vinci poartă semnele unor boli ale glandelor endocrine, iar piticii populează Pantheonul egiptean şi pictura lui Velasquez. Mi se pare firească ideea autorilor acestei cărţi de a ilustra patologia endocrină nu numai cu observaţii clinice valoroase, dar şi cu fragmente din opera unor scriitori — de la Hogaş, de pildă, au împrumutat descrierea cretinismului endemic — sau cu reproduceri din tablourile lui Goya, Rubens sau Steriadi. Cartea se înscrie printre puţinele lucrări, apărute în literatura mondială, care reuşesc să difuzeze în rîndurile publicului larg realizările unui domeniu mai puţin accesibil nespecialiştilor. Unul dintre meritele volumului este îmbinarea spiritului de rigoare ştiinţifică cu o prezentare atractivă, realizată cu succes în majoritatea capitolelor. Pe alocuri s-ar fi cerut, poate, autorilor un efort suplimentar pentru evitarea unor pasaje care rămîn parţial tributare tonului didacticist. Deşi puţine la număr, ele se pot recunoaşte la o lectură atentă a scurtelor capitole analitica consacrate unor glande endocrine, ca paratiroidele sau timusul Cred, de asemenea, că acordarea unui spaţiu mai larg raporturilor dintre endocrinologie şi alte ramuri ştiinţifice moderne ar fi îmbogăţit ? mai mult semnificaţiile teoretice ale cărţii. în ansamblul său, „Hormonii şi viaţa" se înscrie ca o lucrare valoroasă în literatura noastră ştiinţifică Ea demonstrează, încă o dată, că lucrările de largă informare ştiinţifică cîştigă atunci cînd sunt scrise de mari specialişti. Dr. Constantin MAXIMILIAN I LECTOR 1 TIATRE • Teatrul de Comedie " TROILUS ȘI CRESIDA - 20.30. • Teatrul ," I. Nottara" (sala Studio) : SCAUNELE — 20. • Studioul institutului de artă teatrală și cinematografică ,I. L. Caragiale" : RĂDĂCINI — 20. TELEVIZIUNE • 19.00 — Jurnalul televiziunii • 19.15 — Ştiinţă şi tehnici pentru pionieri şi şcolari : „Muzică şi fizică", filmul de desene animate „Creionul nostru" • 20.00 — Reportajul „Pe urmele lui Bachus" • 2015 — Trei tablouri pe săptămînă • 20.30 — Filmul „Sflrşitul Sarint-Petersba râului • • 22:00 — Jurnalul televiziunii • 22:15 — Sport, Buletinul meteorologic. CINEMATOGRAFE • LA FAYETTE — film pentru ecran panoramic : Patria. • Festivalul filmului sovietic . A FOST ODATĂ UN MOŞ ŞI O BABA : Republica. • UNCHIUL MEU : Luceafărul. Griviţa. • CINE EŞTI DUMNEATA, DOMNULE SORGE ? — cinemascop : Bucureşti. Feroviar. Tomis* Modern. • PACAT DE BENZINA , Capitol (completare Calitate în cantitate industrială), Moşilor (completare Au fost salvaţi), Floreasca (completare Acolo unde a trăit Hemingway). • MARILYN — cinemascop : Festival (completare Călătorie în paradisul păsărilor). Excelsior (completare Comorile orașului scufundat). Melodia (completare Calitate în cantitate industrială). • CĂLĂTORIE IN JURUL PAMINTULUI : Victoria, Flacăra (completare Chibrituri). Rahova (completare Mexico-Expres). • DULCEA PASĂRE A TINEREŢII — cinemascop : Central: Mioriţa. • CEAPAEV : Lumina (completare Pionieria nr. 5/1965). • BANDA * Union (completare Soclal). • PROGRAM PENTRU COPII : Doina (rulează numai dimineaţa). • VESELIE LA ACAPULCO : Doina (completare Pionieria nr. 5/1965). • LA HOTARUL DINTRE CELE DOUA OCEANE - CAMPIONUL H ARAM HACIATURIAN . Timpuri Noi. • RUNDA 6 : Giuleşti (completare Vizita delegaţiei de partid şi guvernamentale a Republicii Socialiste România în U.R.S.S.). • CAPORATuL SI CEILALTI Cultural. Colentina. • SPĂRGĂTORUL - cinemascop : înfrăţirea între popoare. • JUDEX • Dacia. • CAMERA ÎN FORMA DE „L" Buzeşti. • ONORABILUL STANISLAS, AGENT SECRET : Crîngaşi, Bucegi, Pacea (la toate completare Prima zi) • A TRECUT O FEMEIE — cinemascop : Unirea (completare Elevul de serviciu). 41 CARAMBOL : Vitan (completare Căciula fermecată). • DOMNUL — cinemascop : Munca (completare Construim). • SAMBA Popular, Progresul (la ambele completare A cui e vina ?). • PRIMA ZI DE LIBERTATE — cinemascop : Arta (completare Gestapovistul Schmidt), Lira (completare Muzeul Zambaccian). O PINA LA ORAȘ NU E DEPARTE — cinemascop : Cosmos (completare In numele celor vii). • LA ORA 5 DUPĂ-AMIAZĂ : Viitorul. • CINEVA ACOLO SUS MA IUBEŞTE : Volga (completare Ştiaţi că...) • CARTIERUL VESELIEI : Flamura. • SPRE CULMI . Drumul Sării. • LALEAUA NEAGRA - cinemascop : Ferentari (completare Vizita delegaţiei de partid şi guvernamentale a Republicii Socialiste România în R. P. Bulgaria). • HOŢUL DE PIERSICI : Cotroceni (completai© Fata de pe Someş). în vitrinele librăriilor • Aristotel: Metafizica (Editura Academiei) ; • Lucreţia: Poemul Naturii (Editura ştiinţifică) ; • Hegel: Fenomenologia spiritului (Editura Academiei) ; • Revoluţia industrială in dezvoltarea societăţii de Walter Roman (Editura ştiinţifică) ; • Istoricul unui tratat înrobitor de A. Nini (Editura ştiinţifică, colecţia „Pagini din istoria patriei") ; • începuturile şi biruinţa scrisului in limba română de P . Panaitescu (Editura Academiei) ; • Inconsistenţa argumentării idealist-subiective de Pavel Apostol (Editura ştiinţifică) ; • Drama psihologiei. Eseu asupra dezvoltării psihologiei ca ştiinţă de Vasile Pavelcu (Editura ştiinţifică) ; • Introducere în logica matematică de Gheorghe Enescu (Editura ştiinţifică) ; • Individualitatea limbii române intre limbile romanice de Alexandru Niculescu (Editura științifică).