Scînteia, februarie 1966 (Anul 35, nr. 6878-6905)

1966-02-01 / nr. 6878

PAGINA 2 SCI­NT­EIA ­Urmare «n pag. I) —a­­ ■ ceastă încleştare a culminat cu eroicele acţiuni ale petroliştilor din ianu­arie-februarie 1938.­­ ★ In condiţiile radicalizării stării de spirit a muncitorimii petro­liste, partidul comunist şi-a in­tensificat activitatea în Valea Prahovei. Secretar al Comitetului judeţean de partid Prahova era Gheorghe Vasilichi; din comitet mai făceau parte Avramescu Tă­nase, Nicolaescu Constantin, Anto­­nescu Dumitru, Moraru Nicolae, Ghica Gheorghe, Vidraşcu Gheor­ghe, Avramescu Gheorghe şi alţii. Au fost primiţi noi mem­bri de partid din rîndurile muncitorilor din rafinării şi fa­brici, au fost create noi celule de partid şi organizaţii U.T.C. în prin­cipalele întreprinderi şi centre pe­troliere. In această perioadă au avut loc numeroase acţiuni revendicative la rafinăriile „Orion“, „Unirea“, „Ro­­mâno-Americană“, „Astra-româ­nă“, care s-au soldat cu cîştiguri parţiale. Astfel, muncitorii de la „Astra-română“ au reuşit să obţi­nă încheierea unui nou contract colectiv, care prevedea creşterea salariilor cu 12—18 la sută, înce­tarea concedierilor etc. Desfăşurarea acestor acţiuni a arătat muncitorilor lipsa de efica­citate a practicii memoriilor şi tra­tativelor care se tărăgănau cu lu­nile şi necesitatea trecerii la acţi­uni greviste de masă, bazate pe unitatea de luptă a tuturor mun­citorilor. Aplicarea acestei linii s-a făcut în condiţiile luptei împotriva ele­mentelor sectariste, „stîngiste“ care, în locul activităţii în sindicatele independente şi social-democrate ce cuprindeau un mare număr de muncitori­­«■ preconizau înfiinţarea de alte sindicate, cum a fost sin­dicatul „Sonda“, care n-a reuşit să atragă masa muncitorilor. Urmînd indicaţiile partidului şi trăgînd învăţăminte din propria lor experienţă, comuniştii din rafinării şi schele şi-au intensificat munca în sindicatele legale, s-au ocupat de organizarea comitetelor de acţiune ca organe ale Frontului unic de jos. Caracteristic acestor forme noi de organizare era fap­tul că, alese în adunări deschise de către întreaga masă a muncitorilor, ele îi reprezentau pe toţi muncito­rii, indiferent de apartenenţa lor politică. Prin comitetele de acţiune, comunişti, utecişti, muncitori re­voluţionari din sindicate puteau să se manifeste deschis, să ia cu­­vîntul în adunări, să ducă tratative cu patronii, să se facă cunoscuţi, obţin­înd stima şi res­pectul maselor. Asemenea comitete au activat la întreprinderi ca „Orion“, „Astra­­română“, „Româno-Americană“, „Concordia“, „Unirea“, „Fero-e­­mail“, „Dorobanţul“, „Steaua­ româ­­nă“, precum şi în localităţile Cîmpi­­na, Moreni, Băicoi, Floreşti şi alte­le, în primele zile ale lui ianuarie 1933, a fost ales la Ploieşti, în ca­drul unui mare miting ţinut în cen­trul oraşului, un comitet local de acţiune, ca organ coordonator al activităţii tuturor comitetelor de acţiune din Valea Prahovei. In a­­ceste comitete au activat munci­tori ca Avramescu Tănase, Ghica Gheorghe, Niculescu loan, Vitner Dudu, Ţibuleac Ion, Badea Oprea, Stoica Dumitru, Albu Ioan, Dra­gomirescu Dumitru, Moraru Mi­­hai, Antonescu Dumitru, Focşi­­neanu Dumitru, Bordeanu Stere şi mulţi alţii. Ele au atras în ju­rul lor sute şi mii de munci­tori , comunişti, social-democraţi, membri ai altor partide sau mun­citori neorganizaţi, care, indiferent de orientarea lor politică, au fost antrenaţi în lupta pentru înfăp­tuirea revendicărilor economice şi politice ale muncitorimii petroliste: desfiinţarea „muncii prin rota­ţie“, mărirea salariilor, încetarea concedierilor, desfiinţarea amenzi­lor, salarii egale la muncă egală, ajutorarea şomerilor, recunoaşte­rea comitetelor de acţiune etc. Prin adunările muncitoreşti or­ganizate pe ateliere, pe sec­ţii, pe întreprinderi, prin mani­feste tipărite şi prin intermediul ziarului „Frontul Unic“, organiza­ţia de partid din Ploieşti a reuşit să realizeze o largă popularizare a programului de revendicări şi să pregătească masa largă a mun­citorilor petrolişti în vederea unei puternice contraofensive. ★ La începutul anului 1933 situaţia din Valea Prahovei devenea tot mai încordată. Urmînd cuvîntul de ordine al partidului comunist, petroliştii trec tot mai mult de la tratativele în cerc restrîns dintre delegaţii muncitorilor şi ai patro­nilor şi autorităţilor, la întruniri şi demonstraţii de masă pentru sus­ţinerea delegaţilor. După un şir de acţiuni ale şomerilor şi ale munci­torilor de la rafinăria „Orion“ şi din alte întreprinderi din Ploieşti, a fost declanşată la 30 ianuarie pu­ternica grevă a muncitorilor de la rafinăria „Astra­ română“. Cauza imediată a acestei greve a fost ho­­tărîrea din 29 ianuarie a direcţiei întreprinderii de a concedia un nu­măr de muncitori. Greviştii, al căror număr trecea de 2 000, au ocupat rafinăria. La su­netul sirenei, muncitorii din ce­lelalte întreprinderi, mobilizaţi de comitetele de acţiune au venit în ajutorul greviştilor. Cîteva mii de muncitori înconjurau întreprin­derea. In faţa curajului şi a hotă­­rîrii de luptă a muncitorilor, di­recţia a fost nevoită să cedeze, dînd o declaraţie prin care se an­gaja să revină asupra concedieri­lor, să respecte prevederile con­tractului colectiv şi să recunoască dreptul delegaţiilor de muncitori de a trata în numele acestora. Vic­toria de la „Astra­ română“ era o victorie a solidarităţii muncitoreşti, o victorie a frontului unic al mun­citorilor — comunişti, social-demo­craţi, socialişti independenţi, de alte nuanţe politice şi a celor fără de partid — realizat sub condu­cerea partidului comunist, încurajaţi de victoria muncitori­lor de la „Astra­ română“ şi creşte­rea luptelor ceferiştilor în întreaga ţară, la 1 februarie 1933 au intrat în grevă şi muncitorii de la rafină­ria „Româno-Americană". Şi aici, ca şi la „Astra-română“, la sune­tul sirenei mii de muncitori din celelalte întreprinderi, şomerii şi rudele greviştilor s-au îndreptat spre rafinărie. Greva a avut un puternic ecou în satele învecinate, din care numeroşi ţărani au venit în sprijinul greviştilor. Armata şi poliţia au reuşit cu mare greutate să înconjoare întreprinderea. In ciuda ameninţărilor, muncitorii erau tot mai combativi. Din toate părţile răsunau lozincile „Jos capi­talul străin“. „Vrem reprimirea la lucru a muncitorilor concediaţi“, se intonau cîntece revoluţionare. Faţă de hotărîrea de luptă a mun­citorilor, direcţia a recurs la o ma­nevră, anunţînd că vrea să trateze cu reprezentanţii acestora. Cînd delegaţia muncitorilor s-a prezentat pentru tratative, ea a fost arestată Răspîndindu-se ştirea că cei a­­restaţi au fost transportaţi la ches­­­tura poliţiei din Ploieşti, elibera­rea arestaţilor a devenit imediat un obiectiv principal al luptei munci­torilor. In mase compacte, mulţi­mea s-a îndreptat spre oraş pen­tru a cere eliberarea arestaţilor. în drum, peste 1000 de munci­tori au oprit camioanele cu arestaţi încercînd să-i elibereze. In cursul ciocnirii care a avut loc, unii jan­darmi au fost dezarmaţi de către muncitori. Către orele 17, în cen­trul oraşului, în jurul clădirii ches­turii de poliţie se adunase o masă compactă de muncitori care cereau eliberarea celor arestaţi. Ore în­tregi masele au asediat localul chesturii, în încleştarea grea cu forţele poliţiei şi armatei, munci­torii au dat dovadă de o înaltă combativitate. De ambele părţi au fost numeroşi răniţi. Sub presiunea maselor, reprezen­tanţii autorităţilor, asediaţi în lo­calul chesturii, au fost nevoiţi să elibereze pe arestaţi. Această vic­torie a trezit un puternic entu­ziasm în rîndurile muncitorimii. Cei eliberaţi au fost purtaţi pe sus de mase pînă în centrul oraşului, unde a avut loc un miting măreţ. Muncitorii au demonstrat pînă noaptea tîrziu pe străzile oraşului, care erau în stăpînirea lor. Lupta muncitorilor din Ploieşti a avut un puternic răsunet în viaţa politică a ţării, ceea ce s-a reflectat şi în presa vremii. Ziarul „Facla" scria la 2 februarie 1933 că „cele petrecute ieri la Ploieşti constituie prefaţa unor mari mişcări munci­toreşti. Autorităţile să ia aminte. Muncitorimea nu mai poate supor­ta exploatarea tuturor străinilor veniţi aici cu mentalitatea colo­nială şi cu unicul scop de a agonisi averi în toate chipurile. Muncitori­mea şi-a strigat ieri la Ploieşti, cu glas tare, dreptul la viaţă". Ziarul burghez „Universul“ scria că de­monstraţia miilor de muncitori a transformat Ploieştii „într-o cetate asediată“. Puternicele acţiuni muncitoreşti de la sfîrşitul lunii ianuarie şi în­ceputul lunii februarie i-au alar­mat pe guvernanţi, care au trecut la măsuri şi mai drastice de repre­siune. La 4 februarie a fost intro­dusă starea de asediu, iar în zilele următoare s-a trecut la arestări masive în rîndurile conducătorilor muncitorimii. Dar şi după introducerea stării de asediu, organizaţiile de partid i-au mobilizat pe muncitorii petro- I­lişti să continue lupta. In unele I întreprinderi, „Vega“, „Doroban- ,­ţul“, „Româno-Americană“ etc. s-au I desfăşurat acţiuni revendicative şi I de solidaritate. . ★ In cursul desfăşurării luptelor, I s-au manifestat şi unele slăbiciuni­­ organizatorice, care au împiedicat I generalizarea lor în întregul bazin I petrolier al Văii Prahovei. A lipsit ■ perspectiva grevei generale, n-au I fost folosite condiţiile favorabile­­ care existau pentru declanşarea ei.­­ Acestea nu pot însă să micşoreze­­ însemnătatea politică a luptelor | muncitorilor petrolişti. La aceste­­ lupte au participat mii şi mii I de muncitori petrolişti şi din alte­­ întreprinderi, pături largi ale populaţiei muncitoare, ceea ce a demonstrat influenţa de care se bucura partidul comunist, capaci­tatea lui de a mobiliza şi organiza masele. Deosebit de important este fap­tul că in focul luptelor s-a făurit Frontul unic muncitoresc de jos, că muncitorii, indiferent de orien­tarea lor politică, au acţionat în strînsă unitate pentru satisfacerea revendicărilor lor economice şi po­litice. în cursul luptelor s-au ridi­cat cadre de militanţi ai mişcării muncitoreşti, strîns legaţi de mase, ascultaţi şi urmaţi de ele. Muncitorii au luptat nu nu­mai pentru propriile revendi­cări, ci pentru interesele vi­tale ale tuturor oamenilor muncii, ale întregului popor muncitor. In condiţiile în care clasele exploata­toare şi partidele lor politice se an­gajau tot mai mult pe panta trădării intereselor naţionale şi a înfeudării ţării marilor monopoluri străine, iar fascismul devenea tot mai ame­ninţător în interior cît şi pe plan internaţional, clasa muncitoare s-a afirmat cu putere pe arena vieţii politice ca Clasa socială cea mai înaintată, principala forţă în lupta pentru o viaţă mai bună a tuturor celor ce muncesc, pentru salvgar­darea drepturilor şi libertăţilor de­mocratice, pentru apărarea inde­pendenţei şi suveranităţii naţio­nale. In aceasta s-a reflectat o da­tă mai mult înalta conştiinţă poli­tică a maselor proletare, devota­mentul lor faţă de cauza poporului muncitor, înflăcăratul lor patrio­tism. Luptele petroliştilor au avut un puternic răsunet peste hotare, au determinat diferite forme de ma­nifestare a solidarităţii muncito­reşti internaţionale. Ziare din nu­meroase ţări au publicat ample re­latări despre desfăşurarea lupte­lor, în care erau evidenţiate cura­jul şi hotărîrea de luptă a munci­torilor, înaltul lor spirit de solida­ritate. Partidul nostru, poporul munci­tor care şi-a cucerit libertatea cu preţul atîtor jertfe, dau o înaltă preţuire glorioaselor tradiţii revo­luţionare ale clasei muncitoare. Amintirea eroicelor lupte ale pe­troliştilor, care alături de ceferişti au înscris epopeea lui ianuarie­­februarie 1933, îi însufleţeşte pe oamenii muncii din ţara noastră în munca plină de elan, pe care o desfăşoară sub conducerea parti­dului, pentru dezvoltarea marilor cuceriri revoluţionare, pentru în­florirea multilaterală a României socialiste, pentru ridicarea pe o treaptă superioară a întregii opere de desăvîrşire a construcţiei socia­liste în patria noastră. O PAGINĂ EROICĂ DIN ISTORIA MIŞCĂRII NOASTRE MUNCITOREŞTI Sala Cavalerilor din castelul Huniazilor Foto : A. Cartojan Spre cabană TEA­T­R­E • Teatrul de Operă şi Balet : FAUST — 19,30. • Teatrul de stat de operetă : ŢARA SURISULUI — 19,30. • Teatrul National „I. L. Caragiale* (sala Come­dia) : VEDERE DE PE POD — 19,30, (sala Studio) : PATIMA ROŞIE — 19,30. • Teatrul de Comedie: TROILUS ŞI CRESIDA —20. • Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” (sala din Bd. Schitu Măgureanu nr. 1): CLIPE DE VIAȚĂ —19,30, (sala din str. Al. Sahia nr. 76 A): SFlNTUL MITICĂ BLAJINA — 19,30. 9 Teatrul „C. I. Nottara" : SONET PENTRU O PĂ­PUȘĂ — 20. • Teatrul „Ţăndărică” (sala din Calea Victoriei) : DOCTORUL AUMADOARE — 17, (sala din str. Aca­demiei) : OCHEŞEL ŞI BĂLĂIOARA — 17. • Teatrul satiric-muzical ,,C. Tănase” (sala Savoy): PROFESORUL DE FRANCEZĂ — 20. • Ansamblul artistic al C.C.S.­­ MEREU MAI SUS — 20. • Circul de stat : SPECTACOL PREZENTAT DE CIRCUL MARE DIN MOSCOVA — 19.30. CINEMATOGRAFE • CRIMINALUL ÎN VACANŢĂ : Sala Palatului (seria de bilete 1­995 — orele 19,30), Festival (com­pletare Gara) — 9,45, 12, 14: 16,15: 18,45: 21. O VIZITA — cinemascop : Patria — 9,45­, 12: 14,15: 16,30: 19, 21,15, Bucureşti — 9,15: 11,30: 13,45: 16,30: 18,45: 21, Griviţa — 10: 12, 14: 16,15: 18,30: 20,45, Modem — 9,45; 12; 14,15; 16,30; 18,45; 21. • PROCESUL DE LA NÜRNBERG — ambele serii : Republica — 9,30; 13; 16,45; 20,15, Feroviar — 9,30; 13; 16,30; 20,15, Excelsior — 10,45; 15,15, 19, Flo­­reasca — 9,30; 13, 16,30: 20. • ȘAH LA REGE : Luceafărul — 10: 12: 14: 16: 18,15: 20,30, Victoria — 10: 12: 14; 16: 18,15: 20,30 (la ambele completarea Adam si Eva In Fiat). • BĂTĂLIA PENTRU APA GREA : Cinemateca — 10: 12: 14. • AUTORIZAȚIA DE CĂSĂTORIE : Capitol (com­pletare Arme ale cunoașterii) — 10: 12; 14: 16,30; 18:30; 20,30. • FEMEIA ÎN HALAT : Central (completare O vî­­nătoare neobișnuită) — 9,30: 11,45, 14, 16,15: 18,30: 20,45. Cotroceni (completare A început cu o lupă) — 14,15, 16,30: 18,45 , 21. • JUDEX : Lumina — 10: 12, 14, 16; 18,15, 20,30. • ONORABILUL STANISLAS, AGENT SECRET : Union (completare Prima zi) — 14,15; 16,30; 18,45, 21. • PROGRAM PENTRU COPII : Doina — 10. • SAŞA : Doina (completare Sport nr. 6/1965) — 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30, Giulești (completare Cronică la un miracol) — 16; 18,15; 20,30. • ERMITAJUL — NOMAZII (cinemascop) — CU­CERIREA TIMPULUI — AVENTURĂ ROMANTICĂ . Timpuri Noi — 10—21 în continuare. • CINE EŞTI DUMNEATA, DOMNULE SORGE ? — cinemascop : înfrăţirea între popoare — 10: 15,30; 18, 20,30. • MARILYN : Dacia (completare Redaţi-ne viaţa) — 9,30—14 în continuare : 16,15; 18,30 ; 20,45. » TRAGEŢI ÎN STANISLAS­­ : Buzeşti — 9, 11,15: 13,30; 16, 18,30, 20,45. Arta — 10, 12; 14, 16; 18,15; 20,30, Flamura (completare Ajutor, mă înec) — 10; 12,30; 15,30: 18; 20,30. • AMINTIRI DIN COPILĂRIE : Crîngaşi (comple­tare Cocoşelul de hîrtie)­­ — 16: 18, 20. • TREI SURORI — cinemascop : Bucegi — 10­, 12,15, 15,30: 18; 20,30, Viitorul — 15,30; 18 ; 20,30. • ÎNVĂȚĂTORUL DIN VIGEVANO : Gloria — 10, 12,15; 16; 18,15, 20,30. • TATĂL SOLDA­TULUI : Unirea (completare Ele­mentele pe care le zidim în casele noastre) — 16, 18,15, 20,30. • OLD SHATTERHAND — cinemascop : Tomis — 9,30: 12,15; 15; 17,45, 20,30, Melodia — 9, 11,30, 14; 16,30, 19, 21,30. • ULTIMUL MILIARDAR : Flacăra (completare Porţile de Fier) — 10: 15,30: 17,45: 20, Mioriţa (com­pletare Sport nr. 6/1965) — 9:45: 12, 14: 16,15: 18,30: 20.45. • CAMERA IN FORMĂ DE „L* : Vitan — 16: 18,15: 20.30. • CAMERA ALBĂ : Munca (completare Raliul Du­nării) — 16: 18: 20. • NEAMUL ŞOIMĂREŞTILOR — cinemascop (am­bele seruiri) Popular (completare Pupăza din tei) — 10,30: 16, 16: 19,30. • MUNCILE LUI HERCULE : Aurora — 9,15: 11,30, 13,45, 16: 18,15, 20,30. • COLINA : Moşilor — 15,30, 18, 20,30. • VIAȚĂ DIFICILĂ : Cosmos — 15,45, 18 , 20. • ULTIMA CAVALCADĂ SPRE SANTA CRUZ — cinemascop : Colentina (completare Cumpărătura) — 14, 16­, 18, 20. • DUMINICĂ LA ORA 6 : Volga (completare Cro­nică la un miracol) — 10, 12, 14,30, 16,30; 18,30, 20,30, Drumul Sării (completare De la pescari adu­nate) — 16, 18, 20. • BOCCELUŢA : Rahova (completare Gara) — 16, 18,15 , 20,30. • Îndrăzneţul pardaillan — cinemascop : Progresul — 14,30; 16,30; 18,30; 20,30. • 800 DE LEGHE PE AMAZOANE : Lira (comple­tare Plante acvatice) — 15,30; 18 , 20,30. • CATIFEAUA NEAGRĂ — cinemascop : Ferentari (completare Redaţi-ne viaţa) — 16; 18,15; 20,30. • FATA LUI BUBE : Pacea — 15,15; 18; 20,15. HMOH Ansambluri mari de locuinţe, cu apartamente moderne, confortabile, s-au ridicat şi se ridică mereu în toate oraşele ţării. în majoritate, noile cartiere — unele adevărate orăşele, cu zeci de mii de locuitori — dispun de complexe comerciale şi alte unităţi de deservire, au clu­buri, cinematografe, policlinici. To­tuşi, noii locatari — desigur, în primul rînd copiii şi cei tineri, dar şi cei vîrstnici — resimt încă lipsa unor spaţii speciale amenajate pen­tru activităţi sportiv-recreative. Am pornit pe firul problemei ce­­rînd mai întîi părerea proiectan­tului, care primul concepe, „vede“ cum va arăta noul cartier. Cît costă iarba verde „Ansamblurile de locuinţe nu pot fi imaginate in concepţia arhi­tectului, a proiectanţilor, în gene­ral, fără astfel de zone, care să a­­sigure copiilor şi tineretului cadrul corespunzător pentru a-și petrece în mod plăcut o parte din timpul „Liniştea” sate un roman al satului ro­mânesc de astăzi vă­zut de un observator bine familiarizat cu realitatea lumii rura­le, lucid şi sobru a­­nalist al conflictelor şi transformărilor a­­dînci survenite aici în anii din urmă. De la început se remarcă spiritul echilibrat al reconstituirii epice, năzuinţa prozatorului de a pătrunde către substanţa intimă a faptelor înfăţişate, in aşa fel încît efectele­­procesului istoric de­­ angajare a ţărănimii­­ pe drumul socialis­mului să fie văzute ca elemente de struc­tură, intrate în mani­festările curente, de fiecare moment, ale oamenilor, aşa cum de fapt se întîmplă în realitate. Pe o porţiune întin­să a sa, romanul lasă impresia că nu are conflict, dar liniştea e numai la suprafaţă căci treptat, din a­­dincuri, răzbat ecou­rile unei înfruntări de forţe ce ajunge să do­mine întreg cursul e­­xistenţei eroilor. Lu­crurile stau astfel : în fruntea cooperativei agricole din satul un­de se petrece acţiu­nea se află Gheor­ghe Jderu, bun gos­podar, om care con­tribuise din plin la obţinerea unor impor­tante succese in anii dificili ai începutului. Dar timpul nu încre­meneşte, mereu apar situaţii noi, mereu se ivesc alte şi alte pro­bleme pentru a căror soluţionare e necesa­ră o atitudine activă, creatoare, o mobili­zare continuă de e­­nergii. Dar Gheorghe Jderu e prins de iner­ţie şi, mulţumit cu re­zultatele dobîndite (cooperativa e frunta­şă pe raion), are în­credinţarea că dacă se respectă rinduieli­­le stabilite, lucrurile merg înainte oare­cum de la sine. Preo­cuparea sa principa­lă e de a nu-şi crea complicaţii, de a evi­ta orice schimbări; amînă la nesfîrşit re­organizarea brigăzi­lor de muncă cerută de cooperatori şi, în genere, tergiversează punerea în aplicare a oricărei măsuri de în­noire. Manifestări si­milare aflăm şi la alt erou al cărţii, Mi­­hai Bobu, secreta­rul organizaţiei de bază, cu conse­cinţe, în cazul aces­tuia, nu atît în planul activităţii obşteşti, cît în cel al vieţii perso­nale, intime. El s-a căsătorit cu o fată, Nela, în împrejurări care excludeau exis­tenţa unei iubiri rea-H­i­le, situaţie perpetu­ată şi după căsăto­rie. Romanul urmăreşte alternativ evoluţia a­­cestor eroi şi a altora cu pondere mai mică în acţiune, fixîndu-se pînă la urmă aproa­pe exclusiv asupra lui Gheorghe Jderu. I s-ar putea obiecta autorului că romanul suferă de un dezechi­libru al construcţiei: capitolele de la în­ceput expun termenii dramei familiale a lui Mihai Bobu dar a­­ceasta e lăsată în suspensie multe pa­gini spre a se reveni la ea doar către final. Izbînda lui Costa­­che Anton este portre­tul moral al preşedin­telui Gheorghe Jderu, observarea atentă a procesului interior trăit de acesta, în pa­gini de nuanţată ana­liză psihologică. Sunt urmărite stările con­tradictorii prin care trece eroul, alterna­rea de calmări şi în­­negurări, reacţiile lui derutate atunci cînd este pus în situaţia de a rezolva o chesti­une ce nu poate fi în nici un chip amînatâ, sentimentul de intimi­dare, necunoscut al­tădată, care începe să-l cuprindă faţă de oameni, ori de cîte ori li întîlneşte pe uli­ţă sau în cîmp des­chis şi nu în biroul său de preşedinte. Totul culminează cu secvenţa finală, cînd, aproape liniştit că lu­crurile reintră în al­bia lor de mai îna­inte, îşi dă dintr-o da­tă seama de inconsis­tenţa şi inadecvarea totală a încercărilor sale de împotrivire : elementele cele mai energice din sat, că­rora li se alătură şi Mihai Bobu (el izbu­tise între timp să în­treprindă un început de aplanare a con­flictului latent dintre el şi Nela), trecuseră deja la acţiune, fără a-1 mai aştepta, dînd curs cerinţelor gene­rale de a se valorifica toate resursele şi po­sibilităţile de muncă aflate în cuprinsul co­munei. In cîteva puncte, cartea lui Costache Anton pare să fi re­­ceptat, totuși, unele ecouri, nu multe, din scrieri mai vechi de­dicate transformării socialiste a satului, scrieri apăsate de schematism. Mă gîn­­desc la prea lungile și aridele dispute pe teme agrotehnice (pag. 152 ş.d.) şi, în special, la sec­venţele al căror protagonist principal este tînărul agronom Hurmuz, personaj prea şters, compus din elemente conven­ţionale. Trecînd însă peste aceste aspecte constatăm că roma­nul lui Costache An­ton se impune prin­tre lucrările de cert interes ale literaturii noastre de actuali­tate, nu numai prin problematică dar şi prin capacitatea evo­cării realiste a unei ambianţe umane, prin siguranţa defi­nirii caracterelor, a situaţiilor revela­toare. G. DIMISIANU COSTACHE ANTONI „ LINIŞTEA" TERENURILE DE SPORT ÎN NOILE CARTIERE liber­e a ţinut să precizeze de la bun început ing. ION CIOBOTA­­RU, de la „Proiect“-Bucureşti. Spaţiile pentru sport protejează şi întăresc sănătatea locuitorilor car­tierelor respective, completează şi agrementează plastica arhitectu­rală“. E adevărat, unele dintre dotările social-culturale — cluburi, săli de sport şi altele — sunt uneori mai costisitoare, nu pot fi realizate în acelaşi timp cu construcţia de lo­cuinţe. Dar zonele verzi, inclusiv terenurile de sport şi de jocuri pentru copii, pot fi foarte bine date în folosinţă o dată cu ansam­blul. Pe planşă deci totul este limpede. Cum stau însă lucrurile practic, pe teren ? „Spre regretul nostru, dar mai a­­les spre regretul locatarilor — spunea arh. ERNEST SIGHETI, şeful atelierului de sistematizare din cadrul C.S.A.P.C.-Braşov — în marile ansambluri de locuinţe braşovene nu s-au amenajat zone verzi conform prevederilor iniţiale ale proiectelor. Este drept, Braşo­vul va avea în curînd încă două frumoase baze sportive : un stadion de 30 000 de locuri şi un patinoar artificial. Terenurile sportive sim­ple sunt însă o raritate. Un exemplu : în imediata ve­cinătate a uzinelor braşovene „Steagul roşu“ s-a construit un mare cartier, în care locuiesc a­­proape 15 000 de cetăţeni. Amena­jările pentru sport nu s-au făcut o dată cu construcţia clădirilor. Sfatul popular al regiunii Braşov a solicitat în toamna anului 1964 un studiu amănunţit de amenajare a unor astfel de spaţii în acest car­tier. Dar pînă acum situaţia a ră­mas neschimbată. Proiectantul spune „da“. Totuşi, cine şi mai ales cu ce temeiuri se opune amenajării unor astfel de zone de recreaţie şi sport ? Ne-am continuat ancheta la sfatul popular — adică la beneficiar. „Mobilizaţi - ne să ne gindim" Iată-ne la Sfatul popular al Ca­pitalei, în biroul unuia dintre ad­juncţii şefului Secţiunii tehnice de investiţii, ing. ADRIAN ALEXAN­­DRESCU. „Terenurile de sport — ni se spune — sunt prevăzute nu­mai în detaliile de sistematizare şi cel mult in studiile tehnico-econo­­mice care sosesc la secţiunea noastră. Aici, la S.T.I., astfel de amenajări sunt eliminate, n-avem ce face, legea nu prevede finanţa­rea lor“. Discuţia părea a se fi terminat. Vorba ceea : „Unde-i lege, nu-i toc­meală“. Dar, tov. Alexandres­cu adaugă : „Sfaturile popu­lare au totuşi destule posibilităţi să rezolve şi această problemă. Cred că situaţia s-ar îmbunătăţi mult printr-o campanie de presă (II); dacă, spre exemplu, în ziare s-ar scrie despre această chestiune, poate că şi noi ne-am gîndi mai mult la găsirea unor soluţii“... Să vedem cum se procedează şi la Braşov. Din discuţia cu şeful secţiunii de sistematizare şi arhi­tectură a Sfatului popular orăşe­nesc Braşov, arh. ADRIAN TO­­MESCU, reţinem următoarele: „Proiectele noilor cartiere prevăd totul, inclusiv amenajarea tere­nurilor de joacă şi sport. Secţiu­nea noastră îşi dă de fiecare dată avizul pentru toate dotările. De folos însă, pentru aşa-zisele a­­menajări exterioare, în a căror ca­tegorie intră şi terenurile sportive, nu-s posibilităţi bugetare“. „Intr-adevăr, fondurile ce le a­­vem — ne confirmă tov. DUMI­TRU MOSORA, secretarul comite­tului executiv al aceluiaşi sfat popular — nu pot acoperi toate cheltuielile". La întrebarea dacă situaţia poate fi îmbunătăţită, interlocutorul nos­tru a răspuns printre altele : „Fon­duri s-ar putea găsi, renunţîndu-se poate la o serie de cheltuieli care se fac cu amenajarea costisitoare a unor ronduri de flori şi taluzuri de iarbă pe care, pînă la urmă, din lipsă de spaţiu pentru joacă, pen­tru sport, copiii le calcă în picioa­re. Cert e însă că nu ne-am prea dat interesul ca, solicitînd şi spri­jinul locatarilor, să facem terenuri simple de sport în noile cartiere". Sănătatea e o problemă de linişte? L-am încunoştiinţat de aceste puncte de vedere şi pe ing. ROMU­LUS RADU, vicepreşedinte al Co­mitetului executiv al Sfatului popu­lar regional Braşov — for care coor­donează direct construirea ansam­blurilor de locuinţe. Deşi în princi­piu este de acord cu ceilalţi inter­locutori braşoveni, tov. Radu consideră că amenajarea terenuri­lor de sport mai trebuie amînată (pînă cînd, nu se ştie!), întrucît „nu este clar dacă, adunaţi pe ast­fel de terenuri, tinerii sportivi n-ar perturba liniştea cartierului". E oare preferabilă situaţia actuală, cînd — neavînd unde alerga şi face sport — copiii se joacă bătînd mingea printre blocuri, sub feres­trele locatarilor, pe stradă, de mul­te ori chiar în holurile intrărilor ? Departe de a fi „îngrădită“ de lege — aşa cum pretind unii repre­zentanţi ai forurilor locale — ame­najarea în noile cartiere a terenu­rilor sportive simple este deopo­trivă necesară şi lesne de făcut. Sfaturile populare, organele U.C.F.S. au posibilităţi pentru a asigura ti­nerei generaţii condiţii de fortifi­care prin sport. Este nevoie însă de un mai mare interes din partea forurilor respective , de mai mul­tă iniţiativă. O mai judicioasă repartizare a fondurilor bugetare ar permite sfa­turilor populare să suporte o serie de cheltuieli necesitate de amena­jarea terenurilor sportive. Există chiar o hotărîre care precizează că finanţarea lucrărilor de acest gen poate fi aprobată pe plan regional, dacă nu depăşeşte suma de 200 000 lei. Ion DUMITRIU SALA-GARAJ P. S. — In timpul anchetei de faţă, am aflat că la Braşov o spaţioasă sală amenajabilă pentru sport, situată în imediata vecinătate a noilor cămine studenţeşti, a devenit... garaj al T.A.P.­­„Carpaţi". Nici că se putea o dovadă mai elocventă care să arate dezintere­sul organelor locale faţă de bazele sportive ! Oare actuala sală-garaj nu putea fi folosită mai degrabă ca sală de sport pentru cei circa 4 000 de stu­denţi braşoveni ? Din cîte sîntem in­formaţi, nu numai la Braşov există săli şi terenuri de sport care au pri­mit alte destinaţii» • Proiectantul da, beneficiarul ba e Aminari „sine die"­e Lipseşte... o campanie de presă e Legea-i lege, dar trebuie citită atent

Next