Scînteia, februarie 1966 (Anul 35, nr. 6878-6905)
1966-02-01 / nr. 6878
PAGINA 2 SCINTEIA Urmare «n pag. I) —a ■ ceastă încleştare a culminat cu eroicele acţiuni ale petroliştilor din ianuarie-februarie 1938. ★ In condiţiile radicalizării stării de spirit a muncitorimii petroliste, partidul comunist şi-a intensificat activitatea în Valea Prahovei. Secretar al Comitetului judeţean de partid Prahova era Gheorghe Vasilichi; din comitet mai făceau parte Avramescu Tănase, Nicolaescu Constantin, Antonescu Dumitru, Moraru Nicolae, Ghica Gheorghe, Vidraşcu Gheorghe, Avramescu Gheorghe şi alţii. Au fost primiţi noi membri de partid din rîndurile muncitorilor din rafinării şi fabrici, au fost create noi celule de partid şi organizaţii U.T.C. în principalele întreprinderi şi centre petroliere. In această perioadă au avut loc numeroase acţiuni revendicative la rafinăriile „Orion“, „Unirea“, „Româno-Americană“, „Astra-română“, care s-au soldat cu cîştiguri parţiale. Astfel, muncitorii de la „Astra-română“ au reuşit să obţină încheierea unui nou contract colectiv, care prevedea creşterea salariilor cu 12—18 la sută, încetarea concedierilor etc. Desfăşurarea acestor acţiuni a arătat muncitorilor lipsa de eficacitate a practicii memoriilor şi tratativelor care se tărăgănau cu lunile şi necesitatea trecerii la acţiuni greviste de masă, bazate pe unitatea de luptă a tuturor muncitorilor. Aplicarea acestei linii s-a făcut în condiţiile luptei împotriva elementelor sectariste, „stîngiste“ care, în locul activităţii în sindicatele independente şi social-democrate ce cuprindeau un mare număr de muncitori«■ preconizau înfiinţarea de alte sindicate, cum a fost sindicatul „Sonda“, care n-a reuşit să atragă masa muncitorilor. Urmînd indicaţiile partidului şi trăgînd învăţăminte din propria lor experienţă, comuniştii din rafinării şi schele şi-au intensificat munca în sindicatele legale, s-au ocupat de organizarea comitetelor de acţiune ca organe ale Frontului unic de jos. Caracteristic acestor forme noi de organizare era faptul că, alese în adunări deschise de către întreaga masă a muncitorilor, ele îi reprezentau pe toţi muncitorii, indiferent de apartenenţa lor politică. Prin comitetele de acţiune, comunişti, utecişti, muncitori revoluţionari din sindicate puteau să se manifeste deschis, să ia cuvîntul în adunări, să ducă tratative cu patronii, să se facă cunoscuţi, obţinînd stima şi respectul maselor. Asemenea comitete au activat la întreprinderi ca „Orion“, „Astraromână“, „Româno-Americană“, „Concordia“, „Unirea“, „Fero-email“, „Dorobanţul“, „Steaua română“, precum şi în localităţile Cîmpina, Moreni, Băicoi, Floreşti şi altele, în primele zile ale lui ianuarie 1933, a fost ales la Ploieşti, în cadrul unui mare miting ţinut în centrul oraşului, un comitet local de acţiune, ca organ coordonator al activităţii tuturor comitetelor de acţiune din Valea Prahovei. In aceste comitete au activat muncitori ca Avramescu Tănase, Ghica Gheorghe, Niculescu loan, Vitner Dudu, Ţibuleac Ion, Badea Oprea, Stoica Dumitru, Albu Ioan, Dragomirescu Dumitru, Moraru Mihai, Antonescu Dumitru, Focşineanu Dumitru, Bordeanu Stere şi mulţi alţii. Ele au atras în jurul lor sute şi mii de muncitori , comunişti, social-democraţi, membri ai altor partide sau muncitori neorganizaţi, care, indiferent de orientarea lor politică, au fost antrenaţi în lupta pentru înfăptuirea revendicărilor economice şi politice ale muncitorimii petroliste: desfiinţarea „muncii prin rotaţie“, mărirea salariilor, încetarea concedierilor, desfiinţarea amenzilor, salarii egale la muncă egală, ajutorarea şomerilor, recunoaşterea comitetelor de acţiune etc. Prin adunările muncitoreşti organizate pe ateliere, pe secţii, pe întreprinderi, prin manifeste tipărite şi prin intermediul ziarului „Frontul Unic“, organizaţia de partid din Ploieşti a reuşit să realizeze o largă popularizare a programului de revendicări şi să pregătească masa largă a muncitorilor petrolişti în vederea unei puternice contraofensive. ★ La începutul anului 1933 situaţia din Valea Prahovei devenea tot mai încordată. Urmînd cuvîntul de ordine al partidului comunist, petroliştii trec tot mai mult de la tratativele în cerc restrîns dintre delegaţii muncitorilor şi ai patronilor şi autorităţilor, la întruniri şi demonstraţii de masă pentru susţinerea delegaţilor. După un şir de acţiuni ale şomerilor şi ale muncitorilor de la rafinăria „Orion“ şi din alte întreprinderi din Ploieşti, a fost declanşată la 30 ianuarie puternica grevă a muncitorilor de la rafinăria „Astra română“. Cauza imediată a acestei greve a fost hotărîrea din 29 ianuarie a direcţiei întreprinderii de a concedia un număr de muncitori. Greviştii, al căror număr trecea de 2 000, au ocupat rafinăria. La sunetul sirenei, muncitorii din celelalte întreprinderi, mobilizaţi de comitetele de acţiune au venit în ajutorul greviştilor. Cîteva mii de muncitori înconjurau întreprinderea. In faţa curajului şi a hotărîrii de luptă a muncitorilor, direcţia a fost nevoită să cedeze, dînd o declaraţie prin care se angaja să revină asupra concedierilor, să respecte prevederile contractului colectiv şi să recunoască dreptul delegaţiilor de muncitori de a trata în numele acestora. Victoria de la „Astra română“ era o victorie a solidarităţii muncitoreşti, o victorie a frontului unic al muncitorilor — comunişti, social-democraţi, socialişti independenţi, de alte nuanţe politice şi a celor fără de partid — realizat sub conducerea partidului comunist, încurajaţi de victoria muncitorilor de la „Astra română“ şi creşterea luptelor ceferiştilor în întreaga ţară, la 1 februarie 1933 au intrat în grevă şi muncitorii de la rafinăria „Româno-Americană". Şi aici, ca şi la „Astra-română“, la sunetul sirenei mii de muncitori din celelalte întreprinderi, şomerii şi rudele greviştilor s-au îndreptat spre rafinărie. Greva a avut un puternic ecou în satele învecinate, din care numeroşi ţărani au venit în sprijinul greviştilor. Armata şi poliţia au reuşit cu mare greutate să înconjoare întreprinderea. In ciuda ameninţărilor, muncitorii erau tot mai combativi. Din toate părţile răsunau lozincile „Jos capitalul străin“. „Vrem reprimirea la lucru a muncitorilor concediaţi“, se intonau cîntece revoluţionare. Faţă de hotărîrea de luptă a muncitorilor, direcţia a recurs la o manevră, anunţînd că vrea să trateze cu reprezentanţii acestora. Cînd delegaţia muncitorilor s-a prezentat pentru tratative, ea a fost arestată Răspîndindu-se ştirea că cei arestaţi au fost transportaţi la chestura poliţiei din Ploieşti, eliberarea arestaţilor a devenit imediat un obiectiv principal al luptei muncitorilor. In mase compacte, mulţimea s-a îndreptat spre oraş pentru a cere eliberarea arestaţilor. în drum, peste 1000 de muncitori au oprit camioanele cu arestaţi încercînd să-i elibereze. In cursul ciocnirii care a avut loc, unii jandarmi au fost dezarmaţi de către muncitori. Către orele 17, în centrul oraşului, în jurul clădirii chesturii de poliţie se adunase o masă compactă de muncitori care cereau eliberarea celor arestaţi. Ore întregi masele au asediat localul chesturii, în încleştarea grea cu forţele poliţiei şi armatei, muncitorii au dat dovadă de o înaltă combativitate. De ambele părţi au fost numeroşi răniţi. Sub presiunea maselor, reprezentanţii autorităţilor, asediaţi în localul chesturii, au fost nevoiţi să elibereze pe arestaţi. Această victorie a trezit un puternic entuziasm în rîndurile muncitorimii. Cei eliberaţi au fost purtaţi pe sus de mase pînă în centrul oraşului, unde a avut loc un miting măreţ. Muncitorii au demonstrat pînă noaptea tîrziu pe străzile oraşului, care erau în stăpînirea lor. Lupta muncitorilor din Ploieşti a avut un puternic răsunet în viaţa politică a ţării, ceea ce s-a reflectat şi în presa vremii. Ziarul „Facla" scria la 2 februarie 1933 că „cele petrecute ieri la Ploieşti constituie prefaţa unor mari mişcări muncitoreşti. Autorităţile să ia aminte. Muncitorimea nu mai poate suporta exploatarea tuturor străinilor veniţi aici cu mentalitatea colonială şi cu unicul scop de a agonisi averi în toate chipurile. Muncitorimea şi-a strigat ieri la Ploieşti, cu glas tare, dreptul la viaţă". Ziarul burghez „Universul“ scria că demonstraţia miilor de muncitori a transformat Ploieştii „într-o cetate asediată“. Puternicele acţiuni muncitoreşti de la sfîrşitul lunii ianuarie şi începutul lunii februarie i-au alarmat pe guvernanţi, care au trecut la măsuri şi mai drastice de represiune. La 4 februarie a fost introdusă starea de asediu, iar în zilele următoare s-a trecut la arestări masive în rîndurile conducătorilor muncitorimii. Dar şi după introducerea stării de asediu, organizaţiile de partid i-au mobilizat pe muncitorii petro- Ilişti să continue lupta. In unele I întreprinderi, „Vega“, „Doroban- ,ţul“, „Româno-Americană“ etc. s-au I desfăşurat acţiuni revendicative şi I de solidaritate. . ★ In cursul desfăşurării luptelor, I s-au manifestat şi unele slăbiciuni organizatorice, care au împiedicat I generalizarea lor în întregul bazin I petrolier al Văii Prahovei. A lipsit ■ perspectiva grevei generale, n-au I fost folosite condiţiile favorabile care existau pentru declanşarea ei. Acestea nu pot însă să micşoreze însemnătatea politică a luptelor | muncitorilor petrolişti. La aceste lupte au participat mii şi mii I de muncitori petrolişti şi din alte întreprinderi, pături largi ale populaţiei muncitoare, ceea ce a demonstrat influenţa de care se bucura partidul comunist, capacitatea lui de a mobiliza şi organiza masele. Deosebit de important este faptul că in focul luptelor s-a făurit Frontul unic muncitoresc de jos, că muncitorii, indiferent de orientarea lor politică, au acţionat în strînsă unitate pentru satisfacerea revendicărilor lor economice şi politice. în cursul luptelor s-au ridicat cadre de militanţi ai mişcării muncitoreşti, strîns legaţi de mase, ascultaţi şi urmaţi de ele. Muncitorii au luptat nu numai pentru propriile revendicări, ci pentru interesele vitale ale tuturor oamenilor muncii, ale întregului popor muncitor. In condiţiile în care clasele exploatatoare şi partidele lor politice se angajau tot mai mult pe panta trădării intereselor naţionale şi a înfeudării ţării marilor monopoluri străine, iar fascismul devenea tot mai ameninţător în interior cît şi pe plan internaţional, clasa muncitoare s-a afirmat cu putere pe arena vieţii politice ca Clasa socială cea mai înaintată, principala forţă în lupta pentru o viaţă mai bună a tuturor celor ce muncesc, pentru salvgardarea drepturilor şi libertăţilor democratice, pentru apărarea independenţei şi suveranităţii naţionale. In aceasta s-a reflectat o dată mai mult înalta conştiinţă politică a maselor proletare, devotamentul lor faţă de cauza poporului muncitor, înflăcăratul lor patriotism. Luptele petroliştilor au avut un puternic răsunet peste hotare, au determinat diferite forme de manifestare a solidarităţii muncitoreşti internaţionale. Ziare din numeroase ţări au publicat ample relatări despre desfăşurarea luptelor, în care erau evidenţiate curajul şi hotărîrea de luptă a muncitorilor, înaltul lor spirit de solidaritate. Partidul nostru, poporul muncitor care şi-a cucerit libertatea cu preţul atîtor jertfe, dau o înaltă preţuire glorioaselor tradiţii revoluţionare ale clasei muncitoare. Amintirea eroicelor lupte ale petroliştilor, care alături de ceferişti au înscris epopeea lui ianuariefebruarie 1933, îi însufleţeşte pe oamenii muncii din ţara noastră în munca plină de elan, pe care o desfăşoară sub conducerea partidului, pentru dezvoltarea marilor cuceriri revoluţionare, pentru înflorirea multilaterală a României socialiste, pentru ridicarea pe o treaptă superioară a întregii opere de desăvîrşire a construcţiei socialiste în patria noastră. O PAGINĂ EROICĂ DIN ISTORIA MIŞCĂRII NOASTRE MUNCITOREŞTI Sala Cavalerilor din castelul Huniazilor Foto : A. Cartojan Spre cabană TEATRE • Teatrul de Operă şi Balet : FAUST — 19,30. • Teatrul de stat de operetă : ŢARA SURISULUI — 19,30. • Teatrul National „I. L. Caragiale* (sala Comedia) : VEDERE DE PE POD — 19,30, (sala Studio) : PATIMA ROŞIE — 19,30. • Teatrul de Comedie: TROILUS ŞI CRESIDA —20. • Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” (sala din Bd. Schitu Măgureanu nr. 1): CLIPE DE VIAȚĂ —19,30, (sala din str. Al. Sahia nr. 76 A): SFlNTUL MITICĂ BLAJINA — 19,30. 9 Teatrul „C. I. Nottara" : SONET PENTRU O PĂPUȘĂ — 20. • Teatrul „Ţăndărică” (sala din Calea Victoriei) : DOCTORUL AUMADOARE — 17, (sala din str. Academiei) : OCHEŞEL ŞI BĂLĂIOARA — 17. • Teatrul satiric-muzical ,,C. Tănase” (sala Savoy): PROFESORUL DE FRANCEZĂ — 20. • Ansamblul artistic al C.C.S. MEREU MAI SUS — 20. • Circul de stat : SPECTACOL PREZENTAT DE CIRCUL MARE DIN MOSCOVA — 19.30. CINEMATOGRAFE • CRIMINALUL ÎN VACANŢĂ : Sala Palatului (seria de bilete 1995 — orele 19,30), Festival (completare Gara) — 9,45, 12, 14: 16,15: 18,45: 21. O VIZITA — cinemascop : Patria — 9,45, 12: 14,15: 16,30: 19, 21,15, Bucureşti — 9,15: 11,30: 13,45: 16,30: 18,45: 21, Griviţa — 10: 12, 14: 16,15: 18,30: 20,45, Modem — 9,45; 12; 14,15; 16,30; 18,45; 21. • PROCESUL DE LA NÜRNBERG — ambele serii : Republica — 9,30; 13; 16,45; 20,15, Feroviar — 9,30; 13; 16,30; 20,15, Excelsior — 10,45; 15,15, 19, Floreasca — 9,30; 13, 16,30: 20. • ȘAH LA REGE : Luceafărul — 10: 12: 14: 16: 18,15: 20,30, Victoria — 10: 12: 14; 16: 18,15: 20,30 (la ambele completarea Adam si Eva In Fiat). • BĂTĂLIA PENTRU APA GREA : Cinemateca — 10: 12: 14. • AUTORIZAȚIA DE CĂSĂTORIE : Capitol (completare Arme ale cunoașterii) — 10: 12; 14: 16,30; 18:30; 20,30. • FEMEIA ÎN HALAT : Central (completare O vînătoare neobișnuită) — 9,30: 11,45, 14, 16,15: 18,30: 20,45. Cotroceni (completare A început cu o lupă) — 14,15, 16,30: 18,45 , 21. • JUDEX : Lumina — 10: 12, 14, 16; 18,15, 20,30. • ONORABILUL STANISLAS, AGENT SECRET : Union (completare Prima zi) — 14,15; 16,30; 18,45, 21. • PROGRAM PENTRU COPII : Doina — 10. • SAŞA : Doina (completare Sport nr. 6/1965) — 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30, Giulești (completare Cronică la un miracol) — 16; 18,15; 20,30. • ERMITAJUL — NOMAZII (cinemascop) — CUCERIREA TIMPULUI — AVENTURĂ ROMANTICĂ . Timpuri Noi — 10—21 în continuare. • CINE EŞTI DUMNEATA, DOMNULE SORGE ? — cinemascop : înfrăţirea între popoare — 10: 15,30; 18, 20,30. • MARILYN : Dacia (completare Redaţi-ne viaţa) — 9,30—14 în continuare : 16,15; 18,30 ; 20,45. » TRAGEŢI ÎN STANISLAS : Buzeşti — 9, 11,15: 13,30; 16, 18,30, 20,45. Arta — 10, 12; 14, 16; 18,15; 20,30, Flamura (completare Ajutor, mă înec) — 10; 12,30; 15,30: 18; 20,30. • AMINTIRI DIN COPILĂRIE : Crîngaşi (completare Cocoşelul de hîrtie) — 16: 18, 20. • TREI SURORI — cinemascop : Bucegi — 10, 12,15, 15,30: 18; 20,30, Viitorul — 15,30; 18 ; 20,30. • ÎNVĂȚĂTORUL DIN VIGEVANO : Gloria — 10, 12,15; 16; 18,15, 20,30. • TATĂL SOLDATULUI : Unirea (completare Elementele pe care le zidim în casele noastre) — 16, 18,15, 20,30. • OLD SHATTERHAND — cinemascop : Tomis — 9,30: 12,15; 15; 17,45, 20,30, Melodia — 9, 11,30, 14; 16,30, 19, 21,30. • ULTIMUL MILIARDAR : Flacăra (completare Porţile de Fier) — 10: 15,30: 17,45: 20, Mioriţa (completare Sport nr. 6/1965) — 9:45: 12, 14: 16,15: 18,30: 20.45. • CAMERA IN FORMĂ DE „L* : Vitan — 16: 18,15: 20.30. • CAMERA ALBĂ : Munca (completare Raliul Dunării) — 16: 18: 20. • NEAMUL ŞOIMĂREŞTILOR — cinemascop (ambele seruiri) Popular (completare Pupăza din tei) — 10,30: 16, 16: 19,30. • MUNCILE LUI HERCULE : Aurora — 9,15: 11,30, 13,45, 16: 18,15, 20,30. • COLINA : Moşilor — 15,30, 18, 20,30. • VIAȚĂ DIFICILĂ : Cosmos — 15,45, 18 , 20. • ULTIMA CAVALCADĂ SPRE SANTA CRUZ — cinemascop : Colentina (completare Cumpărătura) — 14, 16, 18, 20. • DUMINICĂ LA ORA 6 : Volga (completare Cronică la un miracol) — 10, 12, 14,30, 16,30; 18,30, 20,30, Drumul Sării (completare De la pescari adunate) — 16, 18, 20. • BOCCELUŢA : Rahova (completare Gara) — 16, 18,15 , 20,30. • Îndrăzneţul pardaillan — cinemascop : Progresul — 14,30; 16,30; 18,30; 20,30. • 800 DE LEGHE PE AMAZOANE : Lira (completare Plante acvatice) — 15,30; 18 , 20,30. • CATIFEAUA NEAGRĂ — cinemascop : Ferentari (completare Redaţi-ne viaţa) — 16; 18,15; 20,30. • FATA LUI BUBE : Pacea — 15,15; 18; 20,15. HMOH Ansambluri mari de locuinţe, cu apartamente moderne, confortabile, s-au ridicat şi se ridică mereu în toate oraşele ţării. în majoritate, noile cartiere — unele adevărate orăşele, cu zeci de mii de locuitori — dispun de complexe comerciale şi alte unităţi de deservire, au cluburi, cinematografe, policlinici. Totuşi, noii locatari — desigur, în primul rînd copiii şi cei tineri, dar şi cei vîrstnici — resimt încă lipsa unor spaţii speciale amenajate pentru activităţi sportiv-recreative. Am pornit pe firul problemei cerînd mai întîi părerea proiectantului, care primul concepe, „vede“ cum va arăta noul cartier. Cît costă iarba verde „Ansamblurile de locuinţe nu pot fi imaginate in concepţia arhitectului, a proiectanţilor, în general, fără astfel de zone, care să asigure copiilor şi tineretului cadrul corespunzător pentru a-și petrece în mod plăcut o parte din timpul „Liniştea” sate un roman al satului românesc de astăzi văzut de un observator bine familiarizat cu realitatea lumii rurale, lucid şi sobru analist al conflictelor şi transformărilor adînci survenite aici în anii din urmă. De la început se remarcă spiritul echilibrat al reconstituirii epice, năzuinţa prozatorului de a pătrunde către substanţa intimă a faptelor înfăţişate, in aşa fel încît efecteleprocesului istoric de angajare a ţărănimii pe drumul socialismului să fie văzute ca elemente de structură, intrate în manifestările curente, de fiecare moment, ale oamenilor, aşa cum de fapt se întîmplă în realitate. Pe o porţiune întinsă a sa, romanul lasă impresia că nu are conflict, dar liniştea e numai la suprafaţă căci treptat, din adincuri, răzbat ecourile unei înfruntări de forţe ce ajunge să domine întreg cursul existenţei eroilor. Lucrurile stau astfel : în fruntea cooperativei agricole din satul unde se petrece acţiunea se află Gheorghe Jderu, bun gospodar, om care contribuise din plin la obţinerea unor importante succese in anii dificili ai începutului. Dar timpul nu încremeneşte, mereu apar situaţii noi, mereu se ivesc alte şi alte probleme pentru a căror soluţionare e necesară o atitudine activă, creatoare, o mobilizare continuă de energii. Dar Gheorghe Jderu e prins de inerţie şi, mulţumit cu rezultatele dobîndite (cooperativa e fruntaşă pe raion), are încredinţarea că dacă se respectă rinduielile stabilite, lucrurile merg înainte oarecum de la sine. Preocuparea sa principală e de a nu-şi crea complicaţii, de a evita orice schimbări; amînă la nesfîrşit reorganizarea brigăzilor de muncă cerută de cooperatori şi, în genere, tergiversează punerea în aplicare a oricărei măsuri de înnoire. Manifestări similare aflăm şi la alt erou al cărţii, Mihai Bobu, secretarul organizaţiei de bază, cu consecinţe, în cazul acestuia, nu atît în planul activităţii obşteşti, cît în cel al vieţii personale, intime. El s-a căsătorit cu o fată, Nela, în împrejurări care excludeau existenţa unei iubiri rea-Hile, situaţie perpetuată şi după căsătorie. Romanul urmăreşte alternativ evoluţia acestor eroi şi a altora cu pondere mai mică în acţiune, fixîndu-se pînă la urmă aproape exclusiv asupra lui Gheorghe Jderu. I s-ar putea obiecta autorului că romanul suferă de un dezechilibru al construcţiei: capitolele de la început expun termenii dramei familiale a lui Mihai Bobu dar aceasta e lăsată în suspensie multe pagini spre a se reveni la ea doar către final. Izbînda lui Costache Anton este portretul moral al preşedintelui Gheorghe Jderu, observarea atentă a procesului interior trăit de acesta, în pagini de nuanţată analiză psihologică. Sunt urmărite stările contradictorii prin care trece eroul, alternarea de calmări şi înnegurări, reacţiile lui derutate atunci cînd este pus în situaţia de a rezolva o chestiune ce nu poate fi în nici un chip amînatâ, sentimentul de intimidare, necunoscut altădată, care începe să-l cuprindă faţă de oameni, ori de cîte ori li întîlneşte pe uliţă sau în cîmp deschis şi nu în biroul său de preşedinte. Totul culminează cu secvenţa finală, cînd, aproape liniştit că lucrurile reintră în albia lor de mai înainte, îşi dă dintr-o dată seama de inconsistenţa şi inadecvarea totală a încercărilor sale de împotrivire : elementele cele mai energice din sat, cărora li se alătură şi Mihai Bobu (el izbutise între timp să întreprindă un început de aplanare a conflictului latent dintre el şi Nela), trecuseră deja la acţiune, fără a-1 mai aştepta, dînd curs cerinţelor generale de a se valorifica toate resursele şi posibilităţile de muncă aflate în cuprinsul comunei. In cîteva puncte, cartea lui Costache Anton pare să fi receptat, totuși, unele ecouri, nu multe, din scrieri mai vechi dedicate transformării socialiste a satului, scrieri apăsate de schematism. Mă gîndesc la prea lungile și aridele dispute pe teme agrotehnice (pag. 152 ş.d.) şi, în special, la secvenţele al căror protagonist principal este tînărul agronom Hurmuz, personaj prea şters, compus din elemente convenţionale. Trecînd însă peste aceste aspecte constatăm că romanul lui Costache Anton se impune printre lucrările de cert interes ale literaturii noastre de actualitate, nu numai prin problematică dar şi prin capacitatea evocării realiste a unei ambianţe umane, prin siguranţa definirii caracterelor, a situaţiilor revelatoare. G. DIMISIANU COSTACHE ANTONI „ LINIŞTEA" TERENURILE DE SPORT ÎN NOILE CARTIERE libere a ţinut să precizeze de la bun început ing. ION CIOBOTARU, de la „Proiect“-Bucureşti. Spaţiile pentru sport protejează şi întăresc sănătatea locuitorilor cartierelor respective, completează şi agrementează plastica arhitecturală“. E adevărat, unele dintre dotările social-culturale — cluburi, săli de sport şi altele — sunt uneori mai costisitoare, nu pot fi realizate în acelaşi timp cu construcţia de locuinţe. Dar zonele verzi, inclusiv terenurile de sport şi de jocuri pentru copii, pot fi foarte bine date în folosinţă o dată cu ansamblul. Pe planşă deci totul este limpede. Cum stau însă lucrurile practic, pe teren ? „Spre regretul nostru, dar mai ales spre regretul locatarilor — spunea arh. ERNEST SIGHETI, şeful atelierului de sistematizare din cadrul C.S.A.P.C.-Braşov — în marile ansambluri de locuinţe braşovene nu s-au amenajat zone verzi conform prevederilor iniţiale ale proiectelor. Este drept, Braşovul va avea în curînd încă două frumoase baze sportive : un stadion de 30 000 de locuri şi un patinoar artificial. Terenurile sportive simple sunt însă o raritate. Un exemplu : în imediata vecinătate a uzinelor braşovene „Steagul roşu“ s-a construit un mare cartier, în care locuiesc aproape 15 000 de cetăţeni. Amenajările pentru sport nu s-au făcut o dată cu construcţia clădirilor. Sfatul popular al regiunii Braşov a solicitat în toamna anului 1964 un studiu amănunţit de amenajare a unor astfel de spaţii în acest cartier. Dar pînă acum situaţia a rămas neschimbată. Proiectantul spune „da“. Totuşi, cine şi mai ales cu ce temeiuri se opune amenajării unor astfel de zone de recreaţie şi sport ? Ne-am continuat ancheta la sfatul popular — adică la beneficiar. „Mobilizaţi - ne să ne gindim" Iată-ne la Sfatul popular al Capitalei, în biroul unuia dintre adjuncţii şefului Secţiunii tehnice de investiţii, ing. ADRIAN ALEXANDRESCU. „Terenurile de sport — ni se spune — sunt prevăzute numai în detaliile de sistematizare şi cel mult in studiile tehnico-economice care sosesc la secţiunea noastră. Aici, la S.T.I., astfel de amenajări sunt eliminate, n-avem ce face, legea nu prevede finanţarea lor“. Discuţia părea a se fi terminat. Vorba ceea : „Unde-i lege, nu-i tocmeală“. Dar, tov. Alexandrescu adaugă : „Sfaturile populare au totuşi destule posibilităţi să rezolve şi această problemă. Cred că situaţia s-ar îmbunătăţi mult printr-o campanie de presă (II); dacă, spre exemplu, în ziare s-ar scrie despre această chestiune, poate că şi noi ne-am gîndi mai mult la găsirea unor soluţii“... Să vedem cum se procedează şi la Braşov. Din discuţia cu şeful secţiunii de sistematizare şi arhitectură a Sfatului popular orăşenesc Braşov, arh. ADRIAN TOMESCU, reţinem următoarele: „Proiectele noilor cartiere prevăd totul, inclusiv amenajarea terenurilor de joacă şi sport. Secţiunea noastră îşi dă de fiecare dată avizul pentru toate dotările. De folos însă, pentru aşa-zisele amenajări exterioare, în a căror categorie intră şi terenurile sportive, nu-s posibilităţi bugetare“. „Intr-adevăr, fondurile ce le avem — ne confirmă tov. DUMITRU MOSORA, secretarul comitetului executiv al aceluiaşi sfat popular — nu pot acoperi toate cheltuielile". La întrebarea dacă situaţia poate fi îmbunătăţită, interlocutorul nostru a răspuns printre altele : „Fonduri s-ar putea găsi, renunţîndu-se poate la o serie de cheltuieli care se fac cu amenajarea costisitoare a unor ronduri de flori şi taluzuri de iarbă pe care, pînă la urmă, din lipsă de spaţiu pentru joacă, pentru sport, copiii le calcă în picioare. Cert e însă că nu ne-am prea dat interesul ca, solicitînd şi sprijinul locatarilor, să facem terenuri simple de sport în noile cartiere". Sănătatea e o problemă de linişte? L-am încunoştiinţat de aceste puncte de vedere şi pe ing. ROMULUS RADU, vicepreşedinte al Comitetului executiv al Sfatului popular regional Braşov — for care coordonează direct construirea ansamblurilor de locuinţe. Deşi în principiu este de acord cu ceilalţi interlocutori braşoveni, tov. Radu consideră că amenajarea terenurilor de sport mai trebuie amînată (pînă cînd, nu se ştie!), întrucît „nu este clar dacă, adunaţi pe astfel de terenuri, tinerii sportivi n-ar perturba liniştea cartierului". E oare preferabilă situaţia actuală, cînd — neavînd unde alerga şi face sport — copiii se joacă bătînd mingea printre blocuri, sub ferestrele locatarilor, pe stradă, de multe ori chiar în holurile intrărilor ? Departe de a fi „îngrădită“ de lege — aşa cum pretind unii reprezentanţi ai forurilor locale — amenajarea în noile cartiere a terenurilor sportive simple este deopotrivă necesară şi lesne de făcut. Sfaturile populare, organele U.C.F.S. au posibilităţi pentru a asigura tinerei generaţii condiţii de fortificare prin sport. Este nevoie însă de un mai mare interes din partea forurilor respective , de mai multă iniţiativă. O mai judicioasă repartizare a fondurilor bugetare ar permite sfaturilor populare să suporte o serie de cheltuieli necesitate de amenajarea terenurilor sportive. Există chiar o hotărîre care precizează că finanţarea lucrărilor de acest gen poate fi aprobată pe plan regional, dacă nu depăşeşte suma de 200 000 lei. Ion DUMITRIU SALA-GARAJ P. S. — In timpul anchetei de faţă, am aflat că la Braşov o spaţioasă sală amenajabilă pentru sport, situată în imediata vecinătate a noilor cămine studenţeşti, a devenit... garaj al T.A.P.„Carpaţi". Nici că se putea o dovadă mai elocventă care să arate dezinteresul organelor locale faţă de bazele sportive ! Oare actuala sală-garaj nu putea fi folosită mai degrabă ca sală de sport pentru cei circa 4 000 de studenţi braşoveni ? Din cîte sîntem informaţi, nu numai la Braşov există săli şi terenuri de sport care au primit alte destinaţii» • Proiectantul da, beneficiarul ba e Aminari „sine die"e Lipseşte... o campanie de presă e Legea-i lege, dar trebuie citită atent