Scînteia, iunie 1966 (Anul 35, nr. 6997-7026)

1966-06-01 / nr. 6997

PAGINA 2 SCÎNTEIA ELEMENTUL POPULAR şi arhitectura contemporană .Arhitectura populară româneas­că reprezintă un fenomen artistic bine conturat, reflectînd o sinteză proprie a unor caractere universal­­populare, primordiale, şi a unor caractere naţionale, în corespon­denţă cu folclorul românesc. Spe­cificul ei — străbătînd şi în ve­chea­­arhitectură monumentală — constă dintr-o armonioasă, pito­rească, lirică şi generoasă legătură şi tranziţie între spaţiul închis al locuirii şi spaţiul liber înconjură­tor, al naturii şi al vieţii sociale. Iar ca limbaj, prin crearea unor piese-forme de arhitectură, semiîn­­chise, funcţionale şi plastice în a­­celaşi timp. Este vorba de : prispa cu stîlpii subţiri de lemn, evoluată în „sală“ sau verandă la casele ţă­răneşti cu etaj ; foişorul pe plan patrat cu trei stîlpi în faţadă, care uneori supralărgeşte prispa, central sau lateral, iar alteori ţîş­­neşte direct din volumul simplu al casei, adăpostind intrarea, scara şi totodată gîrliciul pivniţei ; poiata, care prelungeşte acoperişul pe una sau două laturi ale casei, anco­­rînd-o parcă în pămînt şi apă­­rînd-o de vînt ; streaşină largă şi bogată, care apără de soare şi de ploaie faţadele, stîlpii sculptaţi, P'-''rea şi temeliile casei.­ceste forme-piese arhi­tecturale, supraadăugate locuinţei, dar organic _________ legate, sínt şi sediul unor munci gospodă­reşti sau artizanale şi loc de recreaţie. Şi tot ele sunt sediul desfăşurării unor ornamen­taţii şi plastici arhitecturale de detaliu : cioplituri în lemn, trafo­­ruri, stucaturi, zugrăveli etc. A­­ceste diferite trepte de detaliere, de racordare a volumului simplu, strict utilitar, cu natura şi necesi­tăţile de frumos, conferă casei ţărăneşti varietate, graţie şi natu­ral­eţă. Considerăm că nici tehnica nouă, nici dimensiunea actualelor clădiri şi ansambluri nu constituie o di­ficultate de netrecut într-o pre­lucrare nouă a acestor piese şi ele­mente şi mai ales într-o continui­tate vie a arhitecturii româneşti. Dacă Le Corbusier a găsit adevă­rata formă plastică a noii structuri constructive de beton armat — eli­­berind-o de metodele şi de mate­rialele tradiţionale, care persistau oarecum decorativ — tot el este acela care a studiat şi schiţat, în 1911, cu prilejul primelor sale că­lătorii prin Italia, Boemia, Serbia, România, Bulgaria și Japonia, multă arhitectură populară. Poate că, analizînd casele populare de lemn, Le Corbusier este condus, în 1914, la acea osatură ..Dom­ino“ — propusă spre industrializare — pe care astăzi putem s-o apropiem de casa Beuran din Curtişoara. Este remarcabilă astăzi întoarcerea la arhitecturile tradiţionale proprii în unele ţări ca Japonia, Italia, Grecia, Finlanda. La unele hoteluri noi din Atena pot fi întîlnite exemple de preluare a prispei spe­cific sudice, prin multiplicarea ei în sens vertical. Mai mult chiar, remarcăm unele coincidenţe cu aspecte ale arhitecturii populare româneşti în unele mici vile reali­zate în cea mai îndepărtată străi­nătate. Astfel, prispe, uneori în consolă, balcoane cu scări exteri­oare, la fel ca în Vîlcea sau Gor­j, apar la Rotterdam, Vancouver sau în California ; cornişe ondulate, a­­mintind fruntariile muscelene, apar la un hotel din Uruguay şi în Aus­tralia. Coincidenţe fiind, sau preluări mai degrabă, ele relevă tendinţa arhitecturii moderne de a se reîmprospăta şi, totodată, demonstrează puterea arhitecturi­­lor populare de peste­ tot s­tructura­­de beton armat, şi însăşi prefabricarea constituie un ajutor, o bază nouă în amplifica­rea structuril-plastică a construcţiei de lemn, dominantă în arhitectura noas­tră populară. Trecerea de la vo­lumul mic la cel mare trebuie făcută nu printr-o schimbare de scară metrică, cum s-a mai încer­cat, ci printr-o similitudine orga­nică, de ordin psihic propriu, cu păstrarea scării umane. Schematic spus, mai degrabă prin repetarea, suprapunerea acelor piese-forme și elemente arhitecturale care s-au dovedit specifice atît funcţional cît şi plastic. Blocul de locuit permite şi îmbie tocmai la această supra­punere. Ea s-a şi început­ în parte. Urbanistica nouă românească poa­te să transpună, în major, însuşi satul românesc sau vechile noastre oraşe, prelucrînd nu elementele ca atare, ci economia lor spaţială, ra­porturile locale, vii, între spaţiul clădit şi spaţiul liber — de circu­laţie şi plantat — şi raporturile dintre acestea şi relief, vegetaţie etc. Este vorba de­­prelucrarea pi­torescului local originar, caracte­rizat prin lipsa lui de rigiditate geometrică. Atunci, o ipoteză de lucru poate­­ fi reprezentată de­ crearea, prin şi, din arhitectură, a însuşi reliefului şi peisajului aşezării, precizînd mai întîi şi aici legile de similitu­dine într-o trecere de la un pito­resc spontan la acela major, orga­nizat, cu păstrarea scării umane. Acest relief urmează a fi realizat prin diversificarea volumelor şi mai ales a înălţimilor, dar şi prin­­ suprapunerea pe verticală a uno­ra dintre funcţiunile urbanistice : locul de muncă, locuinţa, circula­ţia, plantaţia. Acest relief poate rezulta mai ales prin judicioase suprapuneri în perspectivă a volu- Conf arm. Adrian GHEORGHIU cnelor construite şi plantaţiilor de volume mici, diversificate, către volume mari, pe care primele să se profileze prin intermediul unor perdele de arbori, terase, planuri înclinate şi alte mici edicule. Trebuie remarcat că urbanismul nostru contemporan merge de pe acum pe o asemenea cale , de la, „cvartalul“ rigid geometric, uni­form ca înălţime, oarecum erme­tic închis, pe indiferent ce teren şi în ce ambianţă — la amplasări mai vii, mai deschise şi mai libere, în­tr-o mai naturală şi pitorească le­gătură cu terenul (căminele stu­denţeşti de la Cluj, blocurile mai mici de la Suceava, ansamblurile de la Eforie etc). S-a trecut apoi la o diversificare a blocurilor în înălţime, la includerea unor dotări sociale şi comerciale, cu jocuri de înălţimi, la amenajarea mai bogată a spaţiului liber etc. Şi de aici înainte arhitecturii noastre îi re­vine rolul de a distinge şirul unor fenomene progresiste în cadrul e­­voluţiei arhitecturii româneşti şi de a-l continua în Condiţiile social­­istorice şi tehnice actuale, întor­­cîndu-se mai ales la izvorul per­manent viu al arhitecturii popu­lare.­­ De la elementul popular la arhitectura modernă: Casa Beuran din Curtişoara, azi în Muzeul Satului (stînga), osatura standard „Dom­ino“ a lui Le Cor­busier, pentru execuţia de mare serie (dreapta). Au terminat campania împăduririlor Silvicultorii suceveni au încheiat campania împăduririlor. În această primăvară suprafaţa pădurilor din nordul Moldovei a crescut cu 4 000 ha. O atenţie deosebită este acor­dată speciilor cu valoare, econo­mică ridicată. Ţinîndu-se seama de faptul că molidul şi bra­dul se dezvoltă foarte bine în condiţiile climaterice existente în munfii Bucovinei, mai mult de 70 la sută din suprafaţa împădurită a fost plantată cu răşinoase. Şi silvi­cultorii maramureşeni au plantat în zonele de şes sau pe povîrnişul munfilor, pe o suprafaţă de aproape 2 800 hectare, peste 14 milioane puieţ­ şi butaşi de Duglas, Larice, plop negru hibrid, stejar şi alte spe­cii, depăşind astfel prevederile pla­nului pe 1966. Suprafaţa totală a noilor păduri plantate în perioada postbelică pe cuprinsul Maramureşului depăşeşte 70 000 hectare, reprezentînd apro­ximativ o cincime din întregul fond forestier al Maramureşului. (Agerpres) m exemplului personal (Urmare din pag. I) iniţiativa comunistului Ion Rădu­­lescu, maistru cu bogată experi­enţă, a fost adoptată o metodă in­genioasă, cu ajutorul căreia lucra­rea a fost terminată cu o lună îna­inte de termen. Spiritul de răs­pundere şi abnegaţie cu care au lucrat zi şi noapte comuniştii Mir­­cea Fîrtat, Ştefan Toth, Simion Ţi­­pordei, Mihai Bordi, Andrei Simon şi mulţi alţii, au însufleţit întregul colectiv să îndeplinească angaja­mentul luat în cinstea aniversării partidului ; primul grup de 200 MW a fost pus sub tensiune cu 18 zile mai devreme. Oriunde s-ar găsi şi în orice îm­prejurare comunistul pune pe pri­mul plan interesul general. Nu pu­ţine sînt cazurile cînd membri de partid — maiştri, şefi de echipe sau de brigăzi cu rezultate foarte bune — au preluat colective mai slabe, ajutîndu-le să înlăture rămînerea în urmă. Ion Mălurean­u conducea de ani de zile o brigadă fruntaşă la parchetul de­ exploatare Tiba Mare din Lunca Bradului. Ar fi putut continua aşa, dar el a socotit că este de datoria lui să facă mai mult. A preluat o brigadă­ care nu-şi realiza sarcinile de plan şi, neprecupeţindu-şi forţele, ajutind oamenii să-şi ridice calificarea, in­­suflîndu-le încredere în capacita­tea lor, a reuşit ca în mai puţin de un an brigada să devină una din cele mai bune din întreprindere­. Oamenii s-au deprins să vadă în comunişti oameni integri, cu o via­ţă personală exemplară, sprijinin­­du-i şi pe cei­­ din jur să-şi însu­şească trăsăturile­­ moralei comu­niste. Un membru de partid nu poate avea două vieţi, una la locul de muncă şi alta în familie, în so­cietate. Tocmai de aceea noi îndru­măm organizaţiile de partid să ma­nifeste aceeaşi exigenţă faţă de comportarea comunistului în acti­vitatea profesională ca şi faţă de cea din afara orelor de lucru, în activitatea multor organizaţii de bază, ca de pildă cele de la Uzi­nele de fier Vlăhiţa, Fabrica de conductori Tg. Mureş, cooperativa agricolă din Cozmeni ş.a., s-a în­cetăţenit practica de a analiza pe­riodic activitatea şi comportarea comuniştilor atît în­ producţie, cît şi în­ afara locului de muncă, ceea ce are o deosebită influenţă asupra membrilor de partid şi nu numai a lor. Comuniştilor le este propriu spi­ritul de abnegaţie, trăsătură pre­luată din anii grei ai ilegalităţii şi dezvoltată după eliberare în focul luptei pentru construirea noii orîn­­duiri sociale. La cuptorul nr. IV de carbid de la Combinatul chimic Tîr­­năveni se ivise o defecţiune tehnică serioasă. Inginerul Romulus Cîm­­pianu şi alţi cîţiva membri de par­tid „au atacat“ locul avariei fără a opri cuptorul şi aştepta răcirea. Muncind la temperaturi greu de suportat, schimbîndu-se des, au re­pus cuptorul in funcţiune intr-un timp record. Sau un alt caz. La spi­talul din aceeaşi localitate se efec­tua o intervenţie chirurgicală. Com­plicaţiile survenite solicitau o trans­fuzie continuă de singe. Pentru su­plimentarea cantităţii avute la în­­demînă, chirurgul Rudolf Batke, membru de partid, a donat el însuşi singe pacientului pe care-1 opera, salvîndu-1 de la o moarte sigură. Nu cred să existe cadru didactic care să nu-şi îndrăgească mai mult profesiunea, să nu-i fi crescut con­ştiinţa răspunderii sociale ce-i re­vine după ce a cunoscut comunişti bucurîndu-se de un asemenea pres­tigiu şi autoritate ca prof. dr. pro­­cent Maroş Tiberiu, şeful catedrei de anatomie de la I.M.F., autor a zeci de lucrări ştiinţifice deosebit de apreciate, profesoara emerită Irina Boldişor, învăţătoarea eme­rită Maria Popescu, Fodor Olga, secretara organizaţiei de partid de la şcoala generală nr. 9 din Tg. Mu­reş, tovarăşi cu înaltă pregătire profesională şi principialitate par­tinică, prin strădaniile cărora nu­meroase generaţii de tineri au de­venit oameni adevăraţi, demni de epoca şi de ţara în care trăiesc. Trebuie să spunem însă că nu toate organizaţiile de partid ştiu să valorifice din plin nesecatele „re­zerve“ ale muncii educative pe care le constituie nenumărate ase­menea cazuri pilduitoare. Unele comitete raionale de partid, ca cele de la Luduş şi Ciuc, în loc să dea un caracter permanent activităţii de educare comunistă a membrilor de partid, o desfăşoară în stil de „campanie", amintindu-şi de ea doar la apariţia unor situaţii ne­plăcute. Chiar şi atunci însă, ele se limitează la confirmarea sanc­ţiunilor, în loc de a îndruma orga­nizaţiile de partid să tragă conclu­zii practice din ele asupra lacune­lor muncii educative, să sublinie­ze contrastul dintre aceste abateri de la principiile moralei noastre şi comportarea a nenumăraţi tova­răşi, care şi-au însuşit, trăsătu­rile morale proprii comunistului. Experienţa arată că eficacitatea muncii de educare comunistă de­pinde în măsură hotărîtoare de influenţa ei „preventivă“, iar a­­ceasta la rîndul ei, presupune cre­area unui climat etic, în care influenţele moralei burgheze, de­prinderile şi moravurile retrograde să fie silite să dispară. La aceasta se poate ajunge însă numai prin cultivarea unei atitudini exigente, partinice prin popularizarea largă a exemplelor înaintate şi combati­vitate faţă de orice contravine mo­ralei şi principialităţii, aşa cum o dovedesc rezultatele obţinute de organizaţiile de partid de la IPROFIL „23 August“, „Metalo­­tehnica“, Fabrica de confecţii Tg. Mureş. Deosebit de important este însă ca exigenţa să se manifeste la timp, intervenţia organizaţiei de partid să se producă înainte de a se fi ajuns la greşeli care să nu mai poată fi remediate doar prin mijloace educative. Aşa s-au pe­trecut lucrurile cu fostul preşedin­te al CAP din Sîntimbru, raio­nul Ciuc Socotind că toate succe­sele cooperativei i s-ar datora lui, a început să desconsidere părerile şi propunerile cooperatorilor, ba să-i şi „ia la ochi“ pe cei care-l criticau. Comitetul raional, de par­tid Ciuc, în loc să pună la timp abaterile sale în dezbaterea comu­niştilor, „l-a crezut pe cuvînt“ că toate-s scorneli. Dar, omul acesta, gîndindu-se pe semne că e de ne­înlocuit, a ajuns să comită abu­zuri care au dus în cele din urmă la excluderea lui din partid şi în­locuirea dir­ funcţia de preşedinte. Noi îndrumăm organizaţiile de par­tid să nu confunde tactul şi grija tovărăşească cu îngăduinţa şi „în­chiderea ochilor“ faţă de încălcări în aparenţă minore ale principiilor noastre. Au fost cazuri la între­prinderea „Electro-Mureş“ cînd a­­semenea manifestări de „înţelege­re“ neprincipială au avut efecte atît de dăunătoare, incit în cele din urmă au fost necesare măsuri dis­ciplinare severe. Vigoarea, forţa de convingere şi mobilizare a muncii educative spo­resc pe măsură ce expunerea teo­retică a principiilor noastre este întărită prin exemple sugestive ale modului de comportare a comunis­tului în diferite împrejurări ale vieţii, element esenţial al presti­giului și influenței lor în rîndurile maselor. „INVESTIŢII" DE DRAGOSTE ÎN CIFRE ŞI FAPTE­A­ pa în oraşe şi în centrele raionale a fost creată o vastă reţea de maternităţi şi secţii de pediatrie, iar la sate s-au înfiinţat 1 957 case de naşteri şi 467 staţionare de copii. Faţă de anul 1938, cînd în mediul urban numai 15,1 la sută din naşteri aveau loc în instituţii medicale, iar în mediul rural sub 0,1 la sută, în 1965 s-au născut în unităţi medico-sanitare 96,8 la sută din copiii de la oraşe şi 77,2 la sută din cei de la sate. Ca urmare, mortalitatea maternă a scăzut cu 81,3 la sută faţă de 1938, iar mortinatalitatea cu 40 la sută. Legislaţia statului nostru privind ocrotirea mamei şi copilului prevede un concediu prenatal de 52 de zile şi altul, după naştere, de 60 de zile. III Poliomielita e pe cale de dispariţie. Faţă de 7 587 de cazuri în 1957, anul trecut s-au înregistrat doar 16 ca­zuri, morbiditatea prin poliomielită înregistrînd un in­dică dintre cei mai scăzuţi din Europa. Eg Numeroase unităţi sanitare şi şcolare contribuie la in­­tărirea sănătăţii copilului. Cercetările vaste organizate în răstimp de 7 ani, pe un număr de peste 300 000 de copii şi tineri pînă la vtrsta de 18 ani, au arătat o creştere a indicatorilor somatometrici care la unele vîrste a atins 5,8 kg la greutate şi 6,2 cm la înălţime. ■ Cheltuielile din bugetul de stat destinate alocaţiei de stat pentru copii a fost în 1965 de 2 676 000 000 lei. Din anul şcolar 1960—1961 primesc gratuit manuale elevii din clasele I—VIII din învăţămîntul de cultură generală, iar începînd cu anul 1965/1966, şi elevii din învăţămîntul mediu, în anul şcolar ce se încheie acum 3,2 milioane elevi au primit gratuit circa 23 000 000 de manuale, în valoare de 130 000 000 lei. SPJ Pentru modernizarea procesului de învăţămînt şcolile generale de 8 ani au primit, în continuare, aparate de protecţie, noi aparate pentru laboratoare. Numai în acest an pentru dotarea laboratoarelor şcolare se chel­tuiesc 45 009 009 de lei. în inventarul laboratoarelor şcolilor generale de 8 ani au intrat recent : trusa de modele pentru mașini electrice, aparatul pentru pre­pararea gazelor la rece, trusa micului chimist etc. ceastă vîrstă de aur (Urmare din pag. I)­deauna sentimentul res­ponsabilităţii. Asemenea unei ştafete, aspiraţii, înclinaţii, trăsături de caracter, întreaga spiri­tualitate a familiei, a co­lectivităţii, se transmit — din generaţie în ge­neraţie — cu simplita­tea lucrurilor fireşti, cu îndreptăţită sete a fie­căruia dintre noi de a vedea continuat, desă­­vîrşit tot ce animă şi îmbărbătează luptele, visele, faptele de zi cu zi ale contemporanei­tăţi. însetată mai ales de cunoaştere, „puştimea“ ne asaltează permanent cu nedumeriri, cu ipo­teze, cu acea veşnică neaşezare a hotarelor cunoscutului şi necunos­cutului. Faţă în faţă cu întrebările lor, adeseori complicate, redescope­rim noi înşine ceva din culoarea, din prospeţi­mea treptelor certitudi­nii, începută cu „dar asta ce e ?* şi cu „cine trage tramvaiul iniţie­rea in tainele lumii parcurge de-a lungul anilor date şi procese pentru care omenirii i-au trebuit milenii. Oamenii aceştia „de-o şchioapă*, cres­­cînd sub ochii noştri, cu fiecare zi, cu fiecare clipă, asemenea lui Făt Frumos năzdrăvanul, procurînd atîta bucurie şi satisfacţie celor vîrst­­nici, părinţlor ca şi e­­ducatonlor, cimentînd familii şi împrospătînd neîntrerupt vitalitatea societăţi în care trăim, prefigurează de bună seamă un viitor de nă­dejde, căruia merită să-i lăsăm treptat moştenire tot ceea ce am creat şi am construit sub sem­nul socialismului. Cu învăţătura, copilăria în­cepe a traversa pe ne­observate marele fluviu al faptelor omeneşti, care are pe un mal timpul jocului, iar pe ce­lălalt — timpul istoriei. Disciplina în muncă, setea de cunoştinţe, simţul moral, dragostea pentru frumos — culti­vate cu atenţe şi ta­lent — constituie o trai­nică osatură caractero­logică în vederea soli­citărilor ulterioare ale vieți. Dimpotrivă —­­supraaglomerarea, atît de păgubitoare pentru echilibrul nervos, mînă în mînă cu conținutul excesiv moralizator al unei părți din literatura dedicată micilor cititori, n-ar face decît să dău­neze dezvoltării com­plexe a şcolarului sau a preşcolarului, puterii lui de intuiţe, de înţele­gere şi studiu, acelui sentiment de nesaţ şi voioşie în care e fi­resc să se petreacă, la această vîrstă, atît acu­mulările cit şi destin­derile. Poate ca o răsplată pentru ceea ce vîrstă copilăriei are mai pro­priu, mai exuberant, oa­menii maturi au hotărît ca semenilor lor proas­păt intrați în viață să le fie dedicată o zi de sărbătoare — la 1 iu­­nie — în vremea cînd, timpuriu dar rodnic, se văd recoltele anului de învățătură. Vacanța în­cepe voios, colorat, a­­tractiv. Nu peste mult timp, fiecare copil va străbate şi cunoaşte fru­museţi de totdeauna ale naturii, locuri şi monu­mente istorice, imagini de azi ale patriei. în acest început de iunie, taberele, excursiile, dru­meţiile cheamă sute de mii de făpturi sprin­tene, fremătătoare. în consonantă cu ine­ditul tulburător al mă­rii, al brazilor, al natu­rii, sălile de clasă, să­lile de sport, laboratoa­rele, căminele — intra­te și ele în vacanța — încep să miroasă a var proaspăt. în tipografie, tot proaspătă, cu iz în­țepător, litera viitoare­lor manuale vibrează prelung de tainele şi adeveririle lumii, de fapta istoriei, de simţi­rea şi gîndul scrutător al umanităţi. Cîte nu vor avea de aflat şi de povestit cînd se vor întoarce, la toam­nă, copiii... NOUA REGLEMENTARE a circulației rutiere # Viteze mai mari, răspunderi spo­rite # Obligativitatea respectării marcajelor # Trusă medicală in fiecare autovehicul # Semn distinctiv pentru șoferii Începători Ieri, în * Curetihul, Oficial al Republicii Socialiste Ro­mânia a apărut■ De­cretul nr. 328 privind circulaţia pe drumurile publice şi­­regu­lamentul­­ pentru aplicarea acestuia, aprobat­ prin Ho­­­­tărîrea Consiliului de Mi­niştri nr. 772. In legătură cu apariţia noilor acte norma­tive, ne-am adresat Direc­ţiei Generale a Miliţiei pen­tru a face unele pre­cizări cu privire la îmbună­tăţirile care s-au adus re­glementării circulaţiei ru­tiere. — Ceea ce acum consti­tuie prevederi legale — ne-a relatat tovarăşul ge­neral maior DUMITRU CO­­ŞOVEANU — cu cttva timp in urmă a format obiectul unor largi dezbateri la care au fost antrenate numeroa­se cadre din transporturi, conducători de autovehicu­le, factori de răspundere din întreprinderi, unităţi a­­gricole de stat şi coopera­tiste, ofiţeri de mitiţie etc. Ţin să precizez că prin noul regulament marcajele rutiere sunt integrate în rîn­dul semnelor şi semnalelor folosite pentru asigurarea securităţii circulaţiei a că­ror respectare devine obli­gatorie o d­ata cu intrarea în vigoare a noilor acte nor­mative,­ adică după 30 de zile de la data publicării. Nou este și faptul că la în­­tîlnirea autovehiculelor care circulă noaptea în sens contrar pe drumurile neluminate, se va folosi în mod obligatoriu faza scurtă (lumina de întî­lnire) Faza scurtă se foloseşte conco­mitent cu reducerea vitezei de la o distanţă de cel puţin 200 de metri de autovehicu­lul din fară Intrucît încăl­carea acestei prevederi poate fi o cauză frecventă a unor grave accidente, s-a prevăzut sancţionarea ei cu amendă de la 250—400 lei în legătură cu marcajele orizontale (liniile albe de pe partea carosabilă) tre­buie ştiut că în locurile spe­cial amenajate, unde se poate circula pe mai multe benzi, de exemplu pe mari­le bulevarde din Capitală şi din alte oraşe, conducă­torii sunt obligaţi să-şi alea­gă banda de circulaţie în raport cu viteza permisă vehiculului pe care-l con­duc Cele cu un regim de viteză mai redus tre­buie conduse pe ban­da cea mai apropiată de partea dreaptă a părţii carosabile a sensului de mers Cu privire la prioritate s-a păstrat în linii mari re­glementarea cunoscută, completată în prezent cu obligativitatea şoferilor de a acorda prioritate de stin­gă în locurile cu sens gira­toriu. S-a reglementat şi proble­ma staţionărilor pe partea carosabilă a drumurilor, în sensul că s-a interzis sta­ţionarea vehiculelor pe par­tea carosabilă a drumurilor naţionale. Ele pot staţiona în afara părţii carosabile sau în locuri special ame­najate. Cînd nu este posi­bilă scoaterea lor în afara părţii carosabile autovehi­culele vor staţiona cît mai aproape de marginea acos­tamentului. Pe timp de noapte nu este permisă sta­ţionarea pe drumurile pu­blice a tractoarelor, remor­cilor, a vehiculelor cu trac­ţiune animală, şi a celor trase sau împinse cu mîna. Dintre obligaţiile condu­cătorilor de autovehicule aş vrea să mă refer la cîte­­va. In cazul accidentelor de circulaţie ei vor acorda victimelor primul ajutor, în termen de şase luni de la intrarea în vigoare a de­cretului, vor fi dotate cu truse medicale autovehicu­lele transportului în comun şi în termen de un an toate celelalte Conducătorii de autovehicule sunt obligaţi, de asemenea, să acorde prioritate pietonilor la tre­cerile prevăzute cu indica­toare sau marcate cu linii transversale Cu Interes deosebit au fost aşteptate noile preve­deri referitoare la limitele de viteză Astfel, pentru au­toturisme viteza maximă în localităţ este de 60 km pe oră, iar în afara localităţi­lor de 100 km pe oră. Au­tocamioanele au limita su­perioară de 40 km/oră în localităţi şi 70 km/oră în afara lor Autobasculantele, autobuzele, autocamioanele cu remorci sau care trans­portă persoane pot circula în afara localităţilor cu ma­ximum 60 km/oră, excepţie făcînd autobuzele O.N.T care pot circula şi cu 80 km/oră. Vitezele au crescut, o dată cu acestea creşte însă şi răspunderea conducăto­rilor de autovehicule care în locurile şi situaţiile pre­văzute de lege (curbe peri­culoase, treceri la nivel peste cale ferată, pe timp­ de ceață, polei, la trecerile pentru pietoni etc) trebuie să reducă viteza pînă la limita evitării oricărui peri­col. Pe de altă parte s-a sta­bilit obligativitatea de a nu se circula fără motiv înte­meiat cu viteză redusă sau inferioară celei prescrise de indicatorul „viteză minimă obligatorie“ pentru a nu se stînjeni circulaţia normală a celorlalte autovehicule. Autoturismele conduse de persoane care au practică de conducere mai puţin de un an vor fi prevăzute în partea dreaptă a parbrizu­lui şi a geamului din spate cu cîte un semn distinctiv în formă de disc de culoa­re galbenă, în centrul că­ruia se află semnul excla­mării (atenţie) Pe autoca­mioane acest semn se va aplica la parbriz şi alături de numărul din spate. Dintre prevederile care reglementează circulaţia pietonilor reţinem în mod deosebit aceea potrivit că­reia ei sunt obligati să tra­verseze drumurile publice numai prin locurile unde sunt Indicatoare sau mar­caje pentru trecerea pieto­nilor In orașe unde aseme­nea Indicatoare sau marca­je lipsesc, traversarea se face pe la colțul străzilor, după ce pietonii s-au asi­gurat în prealabil că nu există vreun pericol. Reţine de asemenea aten­ţia obligaţia conducătorilor de vehicule cu tracţiune animală, a celor trase sau împinse cu mîna ca — în cazul că există spaţiu în afara părţii carosabile — să nu circule pe drumurile naţionale ; de asemenea, aceştia, ca şi bicicliştii, nu au voie să conducă fiind sub influenţa băuturilor al­coolice. Se interzice bicicliş­­tilor să circule cu bicicleta fără a fi echipată cu frîne eficace, sonerie lumină albă în faţă şi lumină roşie sau dispozitiv reflectorizant la spate. în aceste zile, organele de miliţie iau măsuri pen­tru ca noile prevederi să fie bine cunoscute şi însuşite de către toţ conducătorii de vehicule S-a întreprins o largă acţiune de popu­­larizare cu scop educativ în mase Ţinînd seama şi de interesul deosebit pe care îl prezintă reglementările. Editura ştiinţifică pregăteş­te editarea în tiraj de masă a unei broşuri conţinînd De­cretul privind circulaţia pe drumurile publice, Regula­mentul pentru aplicarea acestuia şi anexa cu sem­nalizările rutiere în­­rigoare. Interviu luat de AI. PLAIESU

Next