Scînteia, iunie 1966 (Anul 35, nr. 6997-7026)
1966-06-01 / nr. 6997
PAGINA 2 SCÎNTEIA ELEMENTUL POPULAR şi arhitectura contemporană .Arhitectura populară românească reprezintă un fenomen artistic bine conturat, reflectînd o sinteză proprie a unor caractere universalpopulare, primordiale, şi a unor caractere naţionale, în corespondenţă cu folclorul românesc. Specificul ei — străbătînd şi în vecheaarhitectură monumentală — constă dintr-o armonioasă, pitorească, lirică şi generoasă legătură şi tranziţie între spaţiul închis al locuirii şi spaţiul liber înconjurător, al naturii şi al vieţii sociale. Iar ca limbaj, prin crearea unor piese-forme de arhitectură, semiînchise, funcţionale şi plastice în acelaşi timp. Este vorba de : prispa cu stîlpii subţiri de lemn, evoluată în „sală“ sau verandă la casele ţărăneşti cu etaj ; foişorul pe plan patrat cu trei stîlpi în faţadă, care uneori supralărgeşte prispa, central sau lateral, iar alteori ţîşneşte direct din volumul simplu al casei, adăpostind intrarea, scara şi totodată gîrliciul pivniţei ; poiata, care prelungeşte acoperişul pe una sau două laturi ale casei, ancorînd-o parcă în pămînt şi apărînd-o de vînt ; streaşină largă şi bogată, care apără de soare şi de ploaie faţadele, stîlpii sculptaţi, P'-''rea şi temeliile casei.ceste forme-piese arhitecturale, supraadăugate locuinţei, dar organic _________ legate, sínt şi sediul unor munci gospodăreşti sau artizanale şi loc de recreaţie. Şi tot ele sunt sediul desfăşurării unor ornamentaţii şi plastici arhitecturale de detaliu : cioplituri în lemn, traforuri, stucaturi, zugrăveli etc. Aceste diferite trepte de detaliere, de racordare a volumului simplu, strict utilitar, cu natura şi necesităţile de frumos, conferă casei ţărăneşti varietate, graţie şi naturaleţă. Considerăm că nici tehnica nouă, nici dimensiunea actualelor clădiri şi ansambluri nu constituie o dificultate de netrecut într-o prelucrare nouă a acestor piese şi elemente şi mai ales într-o continuitate vie a arhitecturii româneşti. Dacă Le Corbusier a găsit adevărata formă plastică a noii structuri constructive de beton armat — eliberind-o de metodele şi de materialele tradiţionale, care persistau oarecum decorativ — tot el este acela care a studiat şi schiţat, în 1911, cu prilejul primelor sale călătorii prin Italia, Boemia, Serbia, România, Bulgaria și Japonia, multă arhitectură populară. Poate că, analizînd casele populare de lemn, Le Corbusier este condus, în 1914, la acea osatură ..Domino“ — propusă spre industrializare — pe care astăzi putem s-o apropiem de casa Beuran din Curtişoara. Este remarcabilă astăzi întoarcerea la arhitecturile tradiţionale proprii în unele ţări ca Japonia, Italia, Grecia, Finlanda. La unele hoteluri noi din Atena pot fi întîlnite exemple de preluare a prispei specific sudice, prin multiplicarea ei în sens vertical. Mai mult chiar, remarcăm unele coincidenţe cu aspecte ale arhitecturii populare româneşti în unele mici vile realizate în cea mai îndepărtată străinătate. Astfel, prispe, uneori în consolă, balcoane cu scări exterioare, la fel ca în Vîlcea sau Gorj, apar la Rotterdam, Vancouver sau în California ; cornişe ondulate, amintind fruntariile muscelene, apar la un hotel din Uruguay şi în Australia. Coincidenţe fiind, sau preluări mai degrabă, ele relevă tendinţa arhitecturii moderne de a se reîmprospăta şi, totodată, demonstrează puterea arhitecturilor populare de peste tot structurade beton armat, şi însăşi prefabricarea constituie un ajutor, o bază nouă în amplificarea structuril-plastică a construcţiei de lemn, dominantă în arhitectura noastră populară. Trecerea de la volumul mic la cel mare trebuie făcută nu printr-o schimbare de scară metrică, cum s-a mai încercat, ci printr-o similitudine organică, de ordin psihic propriu, cu păstrarea scării umane. Schematic spus, mai degrabă prin repetarea, suprapunerea acelor piese-forme și elemente arhitecturale care s-au dovedit specifice atît funcţional cît şi plastic. Blocul de locuit permite şi îmbie tocmai la această suprapunere. Ea s-a şi început în parte. Urbanistica nouă românească poate să transpună, în major, însuşi satul românesc sau vechile noastre oraşe, prelucrînd nu elementele ca atare, ci economia lor spaţială, raporturile locale, vii, între spaţiul clădit şi spaţiul liber — de circulaţie şi plantat — şi raporturile dintre acestea şi relief, vegetaţie etc. Este vorba deprelucrarea pitorescului local originar, caracterizat prin lipsa lui de rigiditate geometrică. Atunci, o ipoteză de lucru poate fi reprezentată de crearea, prin şi, din arhitectură, a însuşi reliefului şi peisajului aşezării, precizînd mai întîi şi aici legile de similitudine într-o trecere de la un pitoresc spontan la acela major, organizat, cu păstrarea scării umane. Acest relief urmează a fi realizat prin diversificarea volumelor şi mai ales a înălţimilor, dar şi prin suprapunerea pe verticală a unora dintre funcţiunile urbanistice : locul de muncă, locuinţa, circulaţia, plantaţia. Acest relief poate rezulta mai ales prin judicioase suprapuneri în perspectivă a volu- Conf arm. Adrian GHEORGHIU cnelor construite şi plantaţiilor de volume mici, diversificate, către volume mari, pe care primele să se profileze prin intermediul unor perdele de arbori, terase, planuri înclinate şi alte mici edicule. Trebuie remarcat că urbanismul nostru contemporan merge de pe acum pe o asemenea cale , de la, „cvartalul“ rigid geometric, uniform ca înălţime, oarecum ermetic închis, pe indiferent ce teren şi în ce ambianţă — la amplasări mai vii, mai deschise şi mai libere, într-o mai naturală şi pitorească legătură cu terenul (căminele studenţeşti de la Cluj, blocurile mai mici de la Suceava, ansamblurile de la Eforie etc). S-a trecut apoi la o diversificare a blocurilor în înălţime, la includerea unor dotări sociale şi comerciale, cu jocuri de înălţimi, la amenajarea mai bogată a spaţiului liber etc. Şi de aici înainte arhitecturii noastre îi revine rolul de a distinge şirul unor fenomene progresiste în cadrul evoluţiei arhitecturii româneşti şi de a-l continua în Condiţiile socialistorice şi tehnice actuale, întorcîndu-se mai ales la izvorul permanent viu al arhitecturii populare. De la elementul popular la arhitectura modernă: Casa Beuran din Curtişoara, azi în Muzeul Satului (stînga), osatura standard „Domino“ a lui Le Corbusier, pentru execuţia de mare serie (dreapta). Au terminat campania împăduririlor Silvicultorii suceveni au încheiat campania împăduririlor. În această primăvară suprafaţa pădurilor din nordul Moldovei a crescut cu 4 000 ha. O atenţie deosebită este acordată speciilor cu valoare, economică ridicată. Ţinîndu-se seama de faptul că molidul şi bradul se dezvoltă foarte bine în condiţiile climaterice existente în munfii Bucovinei, mai mult de 70 la sută din suprafaţa împădurită a fost plantată cu răşinoase. Şi silvicultorii maramureşeni au plantat în zonele de şes sau pe povîrnişul munfilor, pe o suprafaţă de aproape 2 800 hectare, peste 14 milioane puieţ şi butaşi de Duglas, Larice, plop negru hibrid, stejar şi alte specii, depăşind astfel prevederile planului pe 1966. Suprafaţa totală a noilor păduri plantate în perioada postbelică pe cuprinsul Maramureşului depăşeşte 70 000 hectare, reprezentînd aproximativ o cincime din întregul fond forestier al Maramureşului. (Agerpres) m exemplului personal (Urmare din pag. I) iniţiativa comunistului Ion Rădulescu, maistru cu bogată experienţă, a fost adoptată o metodă ingenioasă, cu ajutorul căreia lucrarea a fost terminată cu o lună înainte de termen. Spiritul de răspundere şi abnegaţie cu care au lucrat zi şi noapte comuniştii Mircea Fîrtat, Ştefan Toth, Simion Ţipordei, Mihai Bordi, Andrei Simon şi mulţi alţii, au însufleţit întregul colectiv să îndeplinească angajamentul luat în cinstea aniversării partidului ; primul grup de 200 MW a fost pus sub tensiune cu 18 zile mai devreme. Oriunde s-ar găsi şi în orice împrejurare comunistul pune pe primul plan interesul general. Nu puţine sînt cazurile cînd membri de partid — maiştri, şefi de echipe sau de brigăzi cu rezultate foarte bune — au preluat colective mai slabe, ajutîndu-le să înlăture rămînerea în urmă. Ion Mălureanu conducea de ani de zile o brigadă fruntaşă la parchetul de exploatare Tiba Mare din Lunca Bradului. Ar fi putut continua aşa, dar el a socotit că este de datoria lui să facă mai mult. A preluat o brigadă care nu-şi realiza sarcinile de plan şi, neprecupeţindu-şi forţele, ajutind oamenii să-şi ridice calificarea, insuflîndu-le încredere în capacitatea lor, a reuşit ca în mai puţin de un an brigada să devină una din cele mai bune din întreprindere. Oamenii s-au deprins să vadă în comunişti oameni integri, cu o viaţă personală exemplară, sprijinindu-i şi pe cei din jur să-şi însuşească trăsăturile moralei comuniste. Un membru de partid nu poate avea două vieţi, una la locul de muncă şi alta în familie, în societate. Tocmai de aceea noi îndrumăm organizaţiile de partid să manifeste aceeaşi exigenţă faţă de comportarea comunistului în activitatea profesională ca şi faţă de cea din afara orelor de lucru, în activitatea multor organizaţii de bază, ca de pildă cele de la Uzinele de fier Vlăhiţa, Fabrica de conductori Tg. Mureş, cooperativa agricolă din Cozmeni ş.a., s-a încetăţenit practica de a analiza periodic activitatea şi comportarea comuniştilor atît în producţie, cît şi în afara locului de muncă, ceea ce are o deosebită influenţă asupra membrilor de partid şi nu numai a lor. Comuniştilor le este propriu spiritul de abnegaţie, trăsătură preluată din anii grei ai ilegalităţii şi dezvoltată după eliberare în focul luptei pentru construirea noii orînduiri sociale. La cuptorul nr. IV de carbid de la Combinatul chimic Tîrnăveni se ivise o defecţiune tehnică serioasă. Inginerul Romulus Cîmpianu şi alţi cîţiva membri de partid „au atacat“ locul avariei fără a opri cuptorul şi aştepta răcirea. Muncind la temperaturi greu de suportat, schimbîndu-se des, au repus cuptorul in funcţiune intr-un timp record. Sau un alt caz. La spitalul din aceeaşi localitate se efectua o intervenţie chirurgicală. Complicaţiile survenite solicitau o transfuzie continuă de singe. Pentru suplimentarea cantităţii avute la îndemînă, chirurgul Rudolf Batke, membru de partid, a donat el însuşi singe pacientului pe care-1 opera, salvîndu-1 de la o moarte sigură. Nu cred să existe cadru didactic care să nu-şi îndrăgească mai mult profesiunea, să nu-i fi crescut conştiinţa răspunderii sociale ce-i revine după ce a cunoscut comunişti bucurîndu-se de un asemenea prestigiu şi autoritate ca prof. dr. procent Maroş Tiberiu, şeful catedrei de anatomie de la I.M.F., autor a zeci de lucrări ştiinţifice deosebit de apreciate, profesoara emerită Irina Boldişor, învăţătoarea emerită Maria Popescu, Fodor Olga, secretara organizaţiei de partid de la şcoala generală nr. 9 din Tg. Mureş, tovarăşi cu înaltă pregătire profesională şi principialitate partinică, prin strădaniile cărora numeroase generaţii de tineri au devenit oameni adevăraţi, demni de epoca şi de ţara în care trăiesc. Trebuie să spunem însă că nu toate organizaţiile de partid ştiu să valorifice din plin nesecatele „rezerve“ ale muncii educative pe care le constituie nenumărate asemenea cazuri pilduitoare. Unele comitete raionale de partid, ca cele de la Luduş şi Ciuc, în loc să dea un caracter permanent activităţii de educare comunistă a membrilor de partid, o desfăşoară în stil de „campanie", amintindu-şi de ea doar la apariţia unor situaţii neplăcute. Chiar şi atunci însă, ele se limitează la confirmarea sancţiunilor, în loc de a îndruma organizaţiile de partid să tragă concluzii practice din ele asupra lacunelor muncii educative, să sublinieze contrastul dintre aceste abateri de la principiile moralei noastre şi comportarea a nenumăraţi tovarăşi, care şi-au însuşit, trăsăturile morale proprii comunistului. Experienţa arată că eficacitatea muncii de educare comunistă depinde în măsură hotărîtoare de influenţa ei „preventivă“, iar aceasta la rîndul ei, presupune crearea unui climat etic, în care influenţele moralei burgheze, deprinderile şi moravurile retrograde să fie silite să dispară. La aceasta se poate ajunge însă numai prin cultivarea unei atitudini exigente, partinice prin popularizarea largă a exemplelor înaintate şi combativitate faţă de orice contravine moralei şi principialităţii, aşa cum o dovedesc rezultatele obţinute de organizaţiile de partid de la IPROFIL „23 August“, „Metalotehnica“, Fabrica de confecţii Tg. Mureş. Deosebit de important este însă ca exigenţa să se manifeste la timp, intervenţia organizaţiei de partid să se producă înainte de a se fi ajuns la greşeli care să nu mai poată fi remediate doar prin mijloace educative. Aşa s-au petrecut lucrurile cu fostul preşedinte al CAP din Sîntimbru, raionul Ciuc Socotind că toate succesele cooperativei i s-ar datora lui, a început să desconsidere părerile şi propunerile cooperatorilor, ba să-i şi „ia la ochi“ pe cei care-l criticau. Comitetul raional, de partid Ciuc, în loc să pună la timp abaterile sale în dezbaterea comuniştilor, „l-a crezut pe cuvînt“ că toate-s scorneli. Dar, omul acesta, gîndindu-se pe semne că e de neînlocuit, a ajuns să comită abuzuri care au dus în cele din urmă la excluderea lui din partid şi înlocuirea dir funcţia de preşedinte. Noi îndrumăm organizaţiile de partid să nu confunde tactul şi grija tovărăşească cu îngăduinţa şi „închiderea ochilor“ faţă de încălcări în aparenţă minore ale principiilor noastre. Au fost cazuri la întreprinderea „Electro-Mureş“ cînd asemenea manifestări de „înţelegere“ neprincipială au avut efecte atît de dăunătoare, incit în cele din urmă au fost necesare măsuri disciplinare severe. Vigoarea, forţa de convingere şi mobilizare a muncii educative sporesc pe măsură ce expunerea teoretică a principiilor noastre este întărită prin exemple sugestive ale modului de comportare a comunistului în diferite împrejurări ale vieţii, element esenţial al prestigiului și influenței lor în rîndurile maselor. „INVESTIŢII" DE DRAGOSTE ÎN CIFRE ŞI FAPTEA pa în oraşe şi în centrele raionale a fost creată o vastă reţea de maternităţi şi secţii de pediatrie, iar la sate s-au înfiinţat 1 957 case de naşteri şi 467 staţionare de copii. Faţă de anul 1938, cînd în mediul urban numai 15,1 la sută din naşteri aveau loc în instituţii medicale, iar în mediul rural sub 0,1 la sută, în 1965 s-au născut în unităţi medico-sanitare 96,8 la sută din copiii de la oraşe şi 77,2 la sută din cei de la sate. Ca urmare, mortalitatea maternă a scăzut cu 81,3 la sută faţă de 1938, iar mortinatalitatea cu 40 la sută. Legislaţia statului nostru privind ocrotirea mamei şi copilului prevede un concediu prenatal de 52 de zile şi altul, după naştere, de 60 de zile. III Poliomielita e pe cale de dispariţie. Faţă de 7 587 de cazuri în 1957, anul trecut s-au înregistrat doar 16 cazuri, morbiditatea prin poliomielită înregistrînd un indică dintre cei mai scăzuţi din Europa. Eg Numeroase unităţi sanitare şi şcolare contribuie la intărirea sănătăţii copilului. Cercetările vaste organizate în răstimp de 7 ani, pe un număr de peste 300 000 de copii şi tineri pînă la vtrsta de 18 ani, au arătat o creştere a indicatorilor somatometrici care la unele vîrste a atins 5,8 kg la greutate şi 6,2 cm la înălţime. ■ Cheltuielile din bugetul de stat destinate alocaţiei de stat pentru copii a fost în 1965 de 2 676 000 000 lei. Din anul şcolar 1960—1961 primesc gratuit manuale elevii din clasele I—VIII din învăţămîntul de cultură generală, iar începînd cu anul 1965/1966, şi elevii din învăţămîntul mediu, în anul şcolar ce se încheie acum 3,2 milioane elevi au primit gratuit circa 23 000 000 de manuale, în valoare de 130 000 000 lei. SPJ Pentru modernizarea procesului de învăţămînt şcolile generale de 8 ani au primit, în continuare, aparate de protecţie, noi aparate pentru laboratoare. Numai în acest an pentru dotarea laboratoarelor şcolare se cheltuiesc 45 009 009 de lei. în inventarul laboratoarelor şcolilor generale de 8 ani au intrat recent : trusa de modele pentru mașini electrice, aparatul pentru prepararea gazelor la rece, trusa micului chimist etc. ceastă vîrstă de aur (Urmare din pag. I)deauna sentimentul responsabilităţii. Asemenea unei ştafete, aspiraţii, înclinaţii, trăsături de caracter, întreaga spiritualitate a familiei, a colectivităţii, se transmit — din generaţie în generaţie — cu simplitatea lucrurilor fireşti, cu îndreptăţită sete a fiecăruia dintre noi de a vedea continuat, desăvîrşit tot ce animă şi îmbărbătează luptele, visele, faptele de zi cu zi ale contemporaneităţi. însetată mai ales de cunoaştere, „puştimea“ ne asaltează permanent cu nedumeriri, cu ipoteze, cu acea veşnică neaşezare a hotarelor cunoscutului şi necunoscutului. Faţă în faţă cu întrebările lor, adeseori complicate, redescoperim noi înşine ceva din culoarea, din prospeţimea treptelor certitudinii, începută cu „dar asta ce e ?* şi cu „cine trage tramvaiul iniţierea in tainele lumii parcurge de-a lungul anilor date şi procese pentru care omenirii i-au trebuit milenii. Oamenii aceştia „de-o şchioapă*, crescînd sub ochii noştri, cu fiecare zi, cu fiecare clipă, asemenea lui Făt Frumos năzdrăvanul, procurînd atîta bucurie şi satisfacţie celor vîrstnici, părinţlor ca şi educatonlor, cimentînd familii şi împrospătînd neîntrerupt vitalitatea societăţi în care trăim, prefigurează de bună seamă un viitor de nădejde, căruia merită să-i lăsăm treptat moştenire tot ceea ce am creat şi am construit sub semnul socialismului. Cu învăţătura, copilăria începe a traversa pe neobservate marele fluviu al faptelor omeneşti, care are pe un mal timpul jocului, iar pe celălalt — timpul istoriei. Disciplina în muncă, setea de cunoştinţe, simţul moral, dragostea pentru frumos — cultivate cu atenţe şi talent — constituie o trainică osatură caracterologică în vederea solicitărilor ulterioare ale vieți. Dimpotrivă —supraaglomerarea, atît de păgubitoare pentru echilibrul nervos, mînă în mînă cu conținutul excesiv moralizator al unei părți din literatura dedicată micilor cititori, n-ar face decît să dăuneze dezvoltării complexe a şcolarului sau a preşcolarului, puterii lui de intuiţe, de înţelegere şi studiu, acelui sentiment de nesaţ şi voioşie în care e firesc să se petreacă, la această vîrstă, atît acumulările cit şi destinderile. Poate ca o răsplată pentru ceea ce vîrstă copilăriei are mai propriu, mai exuberant, oamenii maturi au hotărît ca semenilor lor proaspăt intrați în viață să le fie dedicată o zi de sărbătoare — la 1 iunie — în vremea cînd, timpuriu dar rodnic, se văd recoltele anului de învățătură. Vacanța începe voios, colorat, atractiv. Nu peste mult timp, fiecare copil va străbate şi cunoaşte frumuseţi de totdeauna ale naturii, locuri şi monumente istorice, imagini de azi ale patriei. în acest început de iunie, taberele, excursiile, drumeţiile cheamă sute de mii de făpturi sprintene, fremătătoare. în consonantă cu ineditul tulburător al mării, al brazilor, al naturii, sălile de clasă, sălile de sport, laboratoarele, căminele — intrate și ele în vacanța — încep să miroasă a var proaspăt. în tipografie, tot proaspătă, cu iz înțepător, litera viitoarelor manuale vibrează prelung de tainele şi adeveririle lumii, de fapta istoriei, de simţirea şi gîndul scrutător al umanităţi. Cîte nu vor avea de aflat şi de povestit cînd se vor întoarce, la toamnă, copiii... NOUA REGLEMENTARE a circulației rutiere # Viteze mai mari, răspunderi sporite # Obligativitatea respectării marcajelor # Trusă medicală in fiecare autovehicul # Semn distinctiv pentru șoferii Începători Ieri, în * Curetihul, Oficial al Republicii Socialiste România a apărut■ Decretul nr. 328 privind circulaţia pe drumurile publice şiregulamentul pentru aplicarea acestuia, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 772. In legătură cu apariţia noilor acte normative, ne-am adresat Direcţiei Generale a Miliţiei pentru a face unele precizări cu privire la îmbunătăţirile care s-au adus reglementării circulaţiei rutiere. — Ceea ce acum constituie prevederi legale — ne-a relatat tovarăşul general maior DUMITRU COŞOVEANU — cu cttva timp in urmă a format obiectul unor largi dezbateri la care au fost antrenate numeroase cadre din transporturi, conducători de autovehicule, factori de răspundere din întreprinderi, unităţi agricole de stat şi cooperatiste, ofiţeri de mitiţie etc. Ţin să precizez că prin noul regulament marcajele rutiere sunt integrate în rîndul semnelor şi semnalelor folosite pentru asigurarea securităţii circulaţiei a căror respectare devine obligatorie o data cu intrarea în vigoare a noilor acte normative, adică după 30 de zile de la data publicării. Nou este și faptul că la întîlnirea autovehiculelor care circulă noaptea în sens contrar pe drumurile neluminate, se va folosi în mod obligatoriu faza scurtă (lumina de întîlnire) Faza scurtă se foloseşte concomitent cu reducerea vitezei de la o distanţă de cel puţin 200 de metri de autovehiculul din fară Intrucît încălcarea acestei prevederi poate fi o cauză frecventă a unor grave accidente, s-a prevăzut sancţionarea ei cu amendă de la 250—400 lei în legătură cu marcajele orizontale (liniile albe de pe partea carosabilă) trebuie ştiut că în locurile special amenajate, unde se poate circula pe mai multe benzi, de exemplu pe marile bulevarde din Capitală şi din alte oraşe, conducătorii sunt obligaţi să-şi aleagă banda de circulaţie în raport cu viteza permisă vehiculului pe care-l conduc Cele cu un regim de viteză mai redus trebuie conduse pe banda cea mai apropiată de partea dreaptă a părţii carosabile a sensului de mers Cu privire la prioritate s-a păstrat în linii mari reglementarea cunoscută, completată în prezent cu obligativitatea şoferilor de a acorda prioritate de stingă în locurile cu sens giratoriu. S-a reglementat şi problema staţionărilor pe partea carosabilă a drumurilor, în sensul că s-a interzis staţionarea vehiculelor pe partea carosabilă a drumurilor naţionale. Ele pot staţiona în afara părţii carosabile sau în locuri special amenajate. Cînd nu este posibilă scoaterea lor în afara părţii carosabile autovehiculele vor staţiona cît mai aproape de marginea acostamentului. Pe timp de noapte nu este permisă staţionarea pe drumurile publice a tractoarelor, remorcilor, a vehiculelor cu tracţiune animală, şi a celor trase sau împinse cu mîna. Dintre obligaţiile conducătorilor de autovehicule aş vrea să mă refer la cîteva. In cazul accidentelor de circulaţie ei vor acorda victimelor primul ajutor, în termen de şase luni de la intrarea în vigoare a decretului, vor fi dotate cu truse medicale autovehiculele transportului în comun şi în termen de un an toate celelalte Conducătorii de autovehicule sunt obligaţi, de asemenea, să acorde prioritate pietonilor la trecerile prevăzute cu indicatoare sau marcate cu linii transversale Cu Interes deosebit au fost aşteptate noile prevederi referitoare la limitele de viteză Astfel, pentru autoturisme viteza maximă în localităţ este de 60 km pe oră, iar în afara localităţilor de 100 km pe oră. Autocamioanele au limita superioară de 40 km/oră în localităţi şi 70 km/oră în afara lor Autobasculantele, autobuzele, autocamioanele cu remorci sau care transportă persoane pot circula în afara localităţilor cu maximum 60 km/oră, excepţie făcînd autobuzele O.N.T care pot circula şi cu 80 km/oră. Vitezele au crescut, o dată cu acestea creşte însă şi răspunderea conducătorilor de autovehicule care în locurile şi situaţiile prevăzute de lege (curbe periculoase, treceri la nivel peste cale ferată, pe timp de ceață, polei, la trecerile pentru pietoni etc) trebuie să reducă viteza pînă la limita evitării oricărui pericol. Pe de altă parte s-a stabilit obligativitatea de a nu se circula fără motiv întemeiat cu viteză redusă sau inferioară celei prescrise de indicatorul „viteză minimă obligatorie“ pentru a nu se stînjeni circulaţia normală a celorlalte autovehicule. Autoturismele conduse de persoane care au practică de conducere mai puţin de un an vor fi prevăzute în partea dreaptă a parbrizului şi a geamului din spate cu cîte un semn distinctiv în formă de disc de culoare galbenă, în centrul căruia se află semnul exclamării (atenţie) Pe autocamioane acest semn se va aplica la parbriz şi alături de numărul din spate. Dintre prevederile care reglementează circulaţia pietonilor reţinem în mod deosebit aceea potrivit căreia ei sunt obligati să traverseze drumurile publice numai prin locurile unde sunt Indicatoare sau marcaje pentru trecerea pietonilor In orașe unde asemenea Indicatoare sau marcaje lipsesc, traversarea se face pe la colțul străzilor, după ce pietonii s-au asigurat în prealabil că nu există vreun pericol. Reţine de asemenea atenţia obligaţia conducătorilor de vehicule cu tracţiune animală, a celor trase sau împinse cu mîna ca — în cazul că există spaţiu în afara părţii carosabile — să nu circule pe drumurile naţionale ; de asemenea, aceştia, ca şi bicicliştii, nu au voie să conducă fiind sub influenţa băuturilor alcoolice. Se interzice bicicliştilor să circule cu bicicleta fără a fi echipată cu frîne eficace, sonerie lumină albă în faţă şi lumină roşie sau dispozitiv reflectorizant la spate. în aceste zile, organele de miliţie iau măsuri pentru ca noile prevederi să fie bine cunoscute şi însuşite de către toţ conducătorii de vehicule S-a întreprins o largă acţiune de popularizare cu scop educativ în mase Ţinînd seama şi de interesul deosebit pe care îl prezintă reglementările. Editura ştiinţifică pregăteşte editarea în tiraj de masă a unei broşuri conţinînd Decretul privind circulaţia pe drumurile publice, Regulamentul pentru aplicarea acestuia şi anexa cu semnalizările rutiere înrigoare. Interviu luat de AI. PLAIESU