Scînteia, iunie 1967 (Anul 36, nr. 7358-7387)
1967-06-01 / nr. 7358
SCINTEl A — joi 1 iunie 1967 ADUNAREA ACtIVUIUI DE BAZA Al 1UMIII ARMATE Ani Mill SOCIALISTI ROMANIA Cuvintarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu (Urmare din pag. I) Preocupîndu-ne continuu de dezvoltarea patriei noastre, sîntem conştienţi că ne îndeplinim atît o îndatorire naţională cît şi una internaţională, deoarece cu cît este mai puternică fiecare ţară socialistă în parte, cu cît condiţiile de viaţă ale poporului sînt mai bune, cu atît este mai puternic sistemul mondial socialist, cu atît forţa de atracţie, influenţa socialismului în lume e mai puternică. Totodată, avem în vedere că întărirea forţei economice a ţării creează condiţii şi pentru înzestrarea armatei cu mijloacele de luptă necesare, sporeşte capacitatea de apărare a patriei noastre. Aş dori, tovarăşi, să mă refer la cîteva probleme ale situaţiei internaţionale. După cum vă este cunoscut, în centrul politicii externe a României stă dezvoltarea şi întărirea continuă a relaţiilor de colaborare şi prietenie cu toate ţările socialiste. In acelaşi timp, acordăm o atenţie deosebită dezvoltării relaţiilor, cu toate statele, indiferent de orînduirea lor socială. Principiile de bază ale politicii externe a partidului şi statului nostru sunt respectarea independenţei şi suveranităţii naţionale, neamestecul în treburile interne, egalitatea în drepturi şi avantajul reciproc. Aceste principii găsesc o adeziune din ceîn ce mai largă în rîndul popoarelor, al cercurilor largi ale opiniei publice mondiale, ceea ce dovedeşte că ele corespund în mod obiectiv dezvoltării sociale, relaţiilor de viitor dintre ţări şi popoare. In ultima vreme situaţia internaţională a fost tulburată de o serie de acţiuni agresive ale imperialismului şi îndeosebi ale imperialismului american care, prin actele sale, pune în pericol securitatea şi pacea lumii. Intensificarea acţiunilor agresive ale Statelor Unite ale America în Vietnam, bombardarea marilor centre şi oraşe ale Republicii Democrate Vietnam de către aviaţia l *o situaţie gravă pentru pacea din această regiune şi din întreaga lume. România a acordat şi acordă sprijinul său deplin atît material, cît şi politic şi diplomatic Republicii Democrate Vietnam. Noi considerăm necesară, intensificarea acţiunilor politice-diplomatice ale forţelor antiimperialiste în sprijinul Republicii Democrate Vietnam, pentru a determina pe agresori să oprească bombardamentele, să înceteze agresiunea, să lase poporul vietnamez să-şi hotărască singur soarta, fără amestec din afară. (Aplauze). Ne provoacă o deosebită îngrijorare lovitura militară organizată cu sprijinul Statelor Unite ale Americii în Grecia, evenimentele care au loc în această ţară şi care creează o stare de nelinişte în Balcani. Poporul român îşi exprimă deplina solidaritate cu forţele progresiste din Grecia, care luptă pentru restabilirea libertăţilor democratice în patria lor. O situaţie deosebit de gravă, ce nelinişteşte profund toate popoarele, s-a creat în ultimul timp în Orientul Mijlociu. Poporul român sprijină lupta dreaptă a popoarelor arabe pentru apărarea independenţei şi cuceririlor lor democratice şi sociale, pentru realizarea aspiraţiilor lor de unitate naţională. Ne pronunţăm împotriva tuturor uneltirilor reacţiunii, ale cercurilor imperialiste, în frunte cu cele ale imperialismului american, la adresa ţărilor din Orientul Mijlociu. După părerea noastră, un război sau un conflict armat între statele arabe şi Izrael nu ar servi nici unora nici altora, ci numai cercurilor reacţionare, imperialismului internaţional. De aceea, poporul nostru îşi exprimă speranţa că se va face totul pentru evitarea unui conflict armat, că problemele litigioase se vor rezolva pe calea înţelegerii între părţi, că se va ajunge la acorduri raţionale şi echitabile, care să ţină seama de drepturile legitime ale popoarelor interesate. Interesele popoarelor din Orientul Mijlociu, interesele generale ale păcii cer ca între ţările din această zonă să existe relaţii de colaborare, cer excluderea amestecului reacţiunii imperialiste în treburile lor interne, asigurarea progresului economic,, naţional şi social al acestor ţări. România îşi manifestă solidaritatea deplină cu toate popoarele care luptă împotriva robiei coloniale, pentru cucerirea independenţei naţionale, pentru apărarea şi consolidarea ei. O problemă de o deosebită importanţă pentru dezvoltarea vieţii internaţionale contemporane este înfăptuirea securităţii europene. In conformitate cu Declaraţia adoptată în iulie anul trecut la Bucureşti de către ţările socialiste participante la Tratatul de la Varşovia, România desfăşoară o activitate intensă pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea legăturilor de colaborare cu toate popoarele europene, fără deosebire de sistem social. Considerăm că aşezarea relaţiilor dintre ţările „ europene pe ,, baze noi, care să asigure progresul economic-social al fiecăreia şi să excludă amestecul în treburile interne ale vreuneia, care să împiedice recurgerea la forţă pentru rezolvarea problemelor litigioase, este în interesul tuturor popoarelor europene şi corespunde totodată cauzei generale a progresului şi păcii în întreaga lume. O analiză generală a raportului de forţe pe plan internaţional ne arată că forţele antiimperialiste sînt tot mai puternice. Acţionînd unit şi cu fermitate, ele pot dejuca manevrele şi acţiunile agresive ale imperialismului, pot asigura pacea în lume. Nu putem însă, să nu remarcăm că atîta timp cît există imperialism, există şi pericolul agresiunilor militare — şi evenimentele din ultimii ani demonstrează acest lucru — inclusiv pericolul unui război mondial. Aceasta relevă cu acuitate necesitatea de a se depune eforturi pentru întărirea unităţii tuturor forţelor antiimperialiste şi în mod deosebit a unităţii ţărilor socialiste, a mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale, cărora le revine rolul hotărîtor în lupta împotriva politicii agresive a imperialismului, pentru apărarea păcii în lume. (Aplauze). Ţinînd seama de cele arătate mai sus, partidul şi guvernul nostru consideră că, ducînd o politică activă de coexistenţă paşnică, de întărire a securităţii europene, a unităţii tuturor forţelor antiimperialiste, este necesar să acorde totodată toată atenţia întăriră continue a capacităţii de luptă şi de apărare a patriei noastre. După cum ştiţi România, ca şi toate ţările socialiste, se pronunţă pentru lichidarea blocului agresiv N.A.T.O., şi, concomitent, a Pactului de la Varşovia, considerînd că desfiinţarea blocurilor militare este în folosul securităţii europene, va contribui la stabilirea unor relaţii de încredere între popoare. Desigur însă că atîta timp cît există blocul agresiv N.A.T.O. trebuie să existe şi Pactul de la Varşovia, şi ca membră a acestui pact România se preocupă permanent de întărirea capacităţii sale de luptă, de dezvoltarea colaborării şi cooperării cu armatele celorlalte ţări frăţeşti, membre ale Pactului de la Varşovia. Noi considerăm că cooperarea între armatele ţărilor socialiste participante la Pactul de la Varşovia, ca, în general, între ţările socialiste, trebuie să se bazeze pe relaţii de egalitate, de suveranitate deplină, dar, în acelaşi timp, pe o strînsă colaborare, pe pregătirea comună pentru a putea, în caz de necesitate, să acţioneze în comun. Este clar, tovarăşi, fie că va exista sau nu Pactul de la Varşovia, dacă imperialismul va dezlănţui un război, România, ţară socialistă, va lupta alături de celelalte ţări socialiste pentru înfrîngerea agresorilor imperialişti. (Aplauze prelungite). Desigur, întreaga politică a partidului şi guvernului nostru este îndreptată spre evitarea unui nou război şi avem convingerea că dacă ţările socialiste, mişcarea comunistă, forţele antiimperialiste vor acţiona cutoată fermitatea, strips unite, se va putea împiedica războiul mondial. Noi acţionăm astfel convinşi fiind că numai în condiţii de pace popoarele lumii vor putea să-şi asigure progresul economic şi social la care aspiră. Lupta pentru pace este preocuparea permanentă a partidului şi guvernului nostru. Vorbind despre politica externă a partidului şi guvernului nostru, subliniind faptul că armata reprezintă garanţia realizării cu succes a politicii noastre externe, doresc să evidenţiez că partidul dă o înaltă apreciere activităţii armatei, sprijinului deplin pe care ea îl acordă politicii de pace şi securitate a României. (Aplauze). Desigur, tovarăşi, lupta pentru pace nu este uşoară. De aceea considerăm că armatei noastre îi revin şi în viitor sarcini mari. Pentru a susţine cu fermitate politica internă şi externă a statului, armata trebuie să fie tot mai puternică. Asta înseamnă că trebuie să acordaţi şi mai multă atenţie ridicării continue a nivelului de pregătire de luptă şi politică a trupelor, perfecţionării măiestriei militare a cadrelor de ofiţeri şi subofiţeri, sporirii cunoştinţelor militarilor, întăririi disciplinei şi ordinii militare, trăsături de bază ale unei armate moderne, puternice. Totodată este necesar să se acorde toată atenţia educării armatei noastre în spiritul glorioaselor tradiţii de luptă ale poporului român pentru libertate naţională şi socială, a dragostei pentru marile realizări pe care le înfăptuieşte poporul pe calea construirii vieţii noi, socialiste. Fiecare ostaş, însufleţit de sentimentul nobil al patriotismului socialist, să fie oricînd gata să-şi servească patria şi poporul. (Aplauze). Partidul şi guvernul sunt conştiente că pentru a întări capacitatea de apărare a patriei noastre este nevoie să facem eforturi şi mai mari pentru înzestrarea armatei cu mijloacele de luptă necesare, cu toate că aceasta impune sarcini mari economiei noastre naţionale, îmbunătăţind dotarea unităţilor şi marilor unităţi cu tehnică tre luptă, trebuie să acordăm totodată atenţie îngrijirii şi folosirii cît mai judicioase a acesteia. Este necesar să acordăm mai multă atenţie îmbunătăţirii şi perfecţionării armamentului fabricat în ţară, precum şi producerii de noi tipuri de armament. Consider că este necesar să se studieze necesitatea de introducere a maşinilor de calcul electronic în conducerea şi comanda trupelor. Trebuie să se stabilească în acest scop un plan de măsuri care să prevadă dotarea trupelor noastre, I începînd cu eşaloanele superioare, I cu maşini de calcul electronic de I comandă, care vor îmbunătăţi rapiditatea luării hotărîrilor şi măsurilor şi transmiterii ordinelor. în acest sens se gîndescpartidul şi guvernul să acţioneze pentru per- - fecţionarea înzestrării tehnice şi ridicarea capacităţii de luptă a armatei noastre, astfel incit ca să-şi poată îndeplini în cele mai bune condiţii îndatoririle ce-i revin. Comitetul Central al partidului, guvernul ţării îşi exprimă convingerea că ofiţerii, subofiţerii, toţi militarii forţelor noastre armate vor munci şi în viitor fără preget pentru a-şi perfecţiona continuu măiestria militară, pentru a ridica capacitatea de luptă a fiecărei unităţi şi subunităţi, pentru a fi gata în orice moment să-şi îndeplinească datoria sfîntă de a apăra patria, cuceririle revoluţionare ale poporului român. (Aplauze). Urez din toată inima tuturor militarilor Forţelor Armate ale Republicii Socialiste România succese tot mai mari în activitatea lor închinată patriei socialiste. (Aplauze, urale prelungite). Prăşitul porumbului la cooperativa agricolă de producţie Brăneşti Foto : M. Andreesen „ SCIENTIFIC MANAGEMENT" (Urmare din pag. I) baze ştiinţifice trebuie să se extindă din domeniul organizării producţiei materiale în toate compartimentele proceselor sociale, considerînd că atributele esenţiale ale acestei „administrări generale" sunt : previziunea, organizarea, elaborarea directivelor, coordonarea, controlul. Scriind în 1917 un articol pentru ziarul „Pravda" despre problema perfecţionării producţiei în socialism, Lenin arăta că este necesară studierea tuturor metodelor moderne de organizare a muncii, inclusiv a taylorismului ; el sublinia că este important de avut în vedere laturile pozitive ale acestor metode, deoarece ele pot să contribuie la atingerea unor niveluri superioare de productivitate a muncii — problema hotărîtoare pentru victoria socialismului. Conducerea marilor concerne occidentale este exercitată în toate cazurile de colective de conducere (cea mai mare firmă petrolieră capitalistă din lume — „Standard Oil of New Jersey“, de exemplu, este condusă de un comitet format din 14 membri. In frunte cu directorul general) , în multe întreprinderi au apărut chiar servicii generale, denumite în mod curent „state majore“, care elaborează în colectiv hotărîrile privind activitatea întreprinderii. Pentru socialism ştiinţa conducerii economice este o problemă cu atît mai importantă cu cît în condiţiile planificării există posibilitatea şi necesitatea adoptării de hotărîri atît pe plan microeconomic (la nivelul întreprinderii), cît şi pe plan macroeconomic (la nivelul economiei naţionale). De aceea, ştiinţa conducerii are o complexitate şi capătă dimensiuni considerabil sporite. Ştiinţa conducerii constă în luarea de decizii, hotărîri, menite să determine activitatea imediată şi de perspectivă (fie în domeniul microeconomic, fie în cel macroeconomic) pe baza asimilării şi aplicării unor metode analitice de cercetare ştiinţifică, bazate pe conceperea procesului economic ca un sistem coerent, în care fiecare parte influenţează asupra ansamblului şi invers. Evident, o hotărîre eficientă trebuie precedată de studierea detaliată a fenomenelor ; de aceea, în cadrul metodelor ştiinţifice de conducere economică un loc extrem de important îl ocupă informaţia. Aceasta trebuie să fie cît mai concretă şi completă, prelucrată corespunzător pentru desprinderea de concluzii conforme realităţii. Un exemplu : introducerea lucrului în două sau trei schimburi, cerută de necesitatea sporirii producţiei unei întreprinderi, reclamă analiza unor informaţii ca : gradul de uzură a utilajului; volumul materiilor prime, semifabricatelor, combustibililor cerut de numărul sporit al schimburilor ; volumul de muncă tehnico-inginerească şi administrativă solicitat ; stocurile de materii prime necesare ; posibilităţile de înmagazinare a producţiei sporite ; mijloacele de transport ale muncitorilor ; condiţiile de deservire ; structura de calificare ca şi structura de sexe şi vîrsta muncitorilor, situaţia familiară ş.a. Pornind de la o asemenea informaţie multilaterală se poate determina decizia, apreciindu-se rezultatele asupra producţiei, productivităţii muncii, rentabilităţii, preţului de cost etc. Elementul esenţial al ştiinţei conducerii economice este aşa-numita „teorie a deciziilor", care porneşte de la faptul că în rezolvarea oricărei probleme economice, în adoptarea oricărei măsuri se iveşte o multitudine de soluţii — în unele cazuri o gamă extrem de vastă — din care trebuie aleasă soluţia optimă, soluţia cea mai convenabilă, cea mai eficientă. Intrucît diferiţii factori de producţie intră, între ei, în relaţii cantitative, devine o necesitate aplicarea modelelor şi a metodelor matematice, pentru determinarea raporturilor dintre ei, ştiut fiind că diverşii factori nu influenţează cu aceeaşi forţă rezultatele finale ale procesului de producţie. De pildă, elementele preţului de cost (materii prime, combustibili, uzura mijloacelor fixe, salarii) avînd o pondere diferită după specificul produsului, reducerea unui element se repercutează în mod neuniform asupra ansamblului preţului de cost ; dacă salariile reprezintă, de exemplu, o pondere de 30 la sută, iar materia primă 2 la sută, aceeaşi reducere procentuală — să zicem de 5 procente — determină o scădere inegală a preţului de cost : 1,5 la sută în primul caz, 0,1 la sută în al doilea. Astfel de analize matematice (în realitate factorii acţionează mai complex, fiind necesară o analiză matematică mult mai complicată) permit estimarea ştiinţifică a acelor direcţii în care acţiunea va da rezultate optime. Deoarece soluţia optimă trebuie să îmbine operativitatea, rapiditatea, cu luarea în considerare a unui număr enorm de factori şi ipoteze, dezvoltarea ştiinţei conducerii este strîns legată de folosirea pe scară mereu mai largă a mijloacelor moderne de calcul — respectiv a calculatoarelor electronice. Utilizarea calculatoarelor electronice, care realizează milioane de operaţii pe secundă, permite obţinerea unor rezultate superioare în producţie, creînd baza informaţională a deciziilor, accelerînd imens analiza relaţiilor cantitative dintre fenomenele economice complexe, permiţînd compararea instantanee a eventualităţilor şi furnizînd premisele necesare soluţiei optime. Cu ajutorul calculatoarelor s-a realizat, de exemplu, în Franţa alegerea soluţiei optime pentru determinarea configuraţiei reţelei electrice de 220 kW, cercetîndu-se în acest scop, sub toate aspectele lor multiple şi complexe, 820 de variante posibile. O statistică efectuată în S.U.A. arată că sunt folosite calculatoare electronice pentru operaţiile de conducere a producţiei în 66 la sută din companiile producătoare de automobile, avioane, produse chimice, maşini electrice etc. ; în R. F. a Germaniei, 45 la sută din totalul calculatoarelor existente în această ţară sunt folosite la elaborarea deciziilor operative şi de perspectivă ale conducerilor întreprinderilor economice. Evident, există însă în activitatea întreprinderii şi probleme ce nu pot fi formulate cantitativ, sub formă matematică. Pentru acest domeniu este necesară o analiză calitativă a fenomenelor, ceea ce presupune o„ și mai fină determinare a tuturor urmărilor posibile ale unor decizii date. De pildă, într-o uzină de montat aparate de precizie, simpla introducere a unui sistem de iluminat superior a redus erorile de montaj de la 24 la mai puţin de 3 la sută din totalul producţiei. Deosebit de interesante sunt concluziile cu privire la zgomot ; s-a constatat că zgomotele puternice scad considerabil productivitatea muncii — cu circa 40 la sută, mărind totodată de 8—9 ori erorile. Efecte similare produc si temperaturile prea ridicate sau prea scăzute, insuficienţa ventilaţiei etc. Eficienţa economică a folosirii ştiinţei conducerii este reliefată de calculele care arată că la fiecare unitate bănească investită in producţie pentru organizarea ştiinţifică a producţiei, pentru elaborarea deciziilor optime, rezultă beneficii de patru ori mai mari. Contrar expresiei curente, că „te naşti" cu simţul organizatoric, ştiinţa conducerii economice, eliminînd empirismul şi diletantismul, presupune un minuţios proces de pregătire şi formare a specialiştilor în conducerea ştiinţifică a producţiei. Menţionăm că în prezent numai în Europa occidentală activează 180 de institute specializate de formare şi perfecţionare a cadrelor de conducere economică. In unele ţări s-au format centre de organizare ştiinţifică a muncii, atît în uzine cît şi pe lîngă institutele de cercetări şi de învăţămînt superior. Organizate după tipul „firmelor de consultaţii", centrele contribuie la generalizarea experienţei dobîndite cît şi la formarea de cadre specializate în conducerea economiei. S-au creat, de asemenea, institute economice de organizare a producţiei şi muncii. In pregătirea cadrelor se urmăreşte însuşirea de către acestea a bazelor calculului economic, principiilor de folosire a modelelor matematice, bazelor ciberneticii, metodelor de culegere, prelucrare şi interpretare a informaţiei statistice şi calitative etc. Remarcăm că, alături de metode clasice didactice, se folosesc uzual diverse procedee de instrucţiune, ca aşa-numita „metodă a jocurilor de conducere" care pune pe viitorul specialist în situaţia de a lua decizii şi a alege soluţia optimă, ca şi cum ar fi în faţa unor realităţi, fără să existe însă riscurile efective ale unei decizii eronate. Mai complexă, metoda „exerciţiului de conducere a întreprinderii" pleacă de la împărţirea viitorilor specialişti în grupe distincte, care iau hotărîri independente pentru una şi aceeaşi situaţie, comparîndu-se apoi nu numai deciziile preconizate, dar şi efectele lor determinate prin calcul matematic. In ţara noastră cercetările în domeniul ştiinţei conducerii sunt la început. Ele pun probleme complexe înce priveşte pregătirea de specialişti în ştiinţa conducerii, care, la rîndul lor, să formeze detaşamente de specialişti în domeniul practicii economice. Colectivul care elaborează programul de pregătire a cadrelor de conducere în ţara noastră are în faţa sa probleme de o majoră importanţă, dintre care unele nu au mai fost abordate pînă în prezent. Toate acestea solicită eforturi şi timp, dar reprezintă o etapă necesară în procesul perfecţionării proceselor economice — în toate ramurile economiei — pe drumul ridicării necontenite a nivelului de dezvoltare economică a României socialiste. La banda de control a subansamblelor pentru televizoare de la uzinele „Electronica“ din Capitală Foto : A. Cartojan Noul tunel Fileşti—Galaţi a fost dat în exploatare începute cu aproape 3 ani în urmă, lucrările pentru construcţia noului tunel Fileşti-Galaţi au fost terminate. Ele fac parte dintr-un ansamblu de lucrări speciale, impuse de dezvoltarea oraşului Galaţi şi îndeosebi de construcţia combinatului siderurgic. Pentru a învinge dificultăţile străpungerii dealului Fileşti — pămîntul avînd o structură macropolică * pronunţată — specialiştii au ales o metodă de construcţie deosebită, folosită la noi în ţară pentru prima dată. Excavarea şi montarea boltei din prefabricate din beton, partea cea mai importantă a lucrării, s-au, făcut sub protecţia unui semiscut metalic care rula pe o cale. Restul secţiunii tunelului s-a executat din beton monolit. Datorită aplicării acestei metode de lucru, la fiecare m.l. de înaintare s-au economisit circa 8 mc material lemnos. Tunelul Fileşti-Galaţi are lungimea de 770 m, înălţimea de 7 m şi deschiderea de 5,8 m. înălţimea şi deschiderea tunelului permit trecerea pe această linie a unor trenuri cu gabarit sporit. O dată cu construcţia s-au efectuat şi primele lucrări în vederea electrificării acestei linii ferate. Noul tunel, dat acum în exploatare, alături de cel vechi, permite dublarea şi chiar triplarea traficului de mărfuri şi călători pe distanţa Bărboşi—Galaţi—Combinatul siderurgic, în condiţiile unei regularităţi şi siguranţe maxime a circulației. PAGINA 3 RANDAMENTUL INSTALAŢIILOR DIN RAFINĂRII TRIBUNA EXPERIENŢEI ■5 ÎNAINTATE De ani de zile, colectivul Rafinăriei Brazi desfăşoară o activitate vie, de perfecţionare a proceselor tehnologice, folosind metode şi soluţii noi, care să asigure funcţionarea instalaţiilor moderne cu randament înalt. Rezultatele pe primele cinci luni ale anului sunt în acest sens edificatoare şi indică o dinamică continuu ascendentă. Deci, nu întîmplător. Rafinăria Brazi a fost aleasă de Ministerul Petrolului drept unitate etalon în acţiunea de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii. Convorbirea cu rov. ing. BUJOR OLTEANU, director general al Rafinăriei Brazi, a fost axata tocmai pe această temă. — Ce rezultate mai importante s-au obţinut pînă acum ? ! Pe baza unor analize şi confruntări de variante, s-au creat posibilităţi optime de prelucrare a fracţiei de butan în instalaţia de fracţionare gaze a complexului de reformare catalitică, obţinîndu-se un plus de producţie de 300 tone pe an de normal butan, necesar industriei petrochimice. S-au recuperat, de asemenea, 3 000 tone anual „abur mort“, de la instalaţia D.A.V., care se foloseşte acum la alimentarea serpentinelor de încălzire în rezervoare. Consider o importantă rezervă pusă in valoare şi recuperarea a 650 mc oră ape reziduale. Nu lipsite de eficienţă sunt şi măsurile luate pentru raţionalizarea distribuirii echipamentului de vehiculare a produselor în depozit, prin concentrarea sarcinii de pompare, pentru folosirea mai raţională a forţei de muncă în laborator, în sectorul depozit-rampă, la unele instalaţii. Aceste măsuri permit îmbunătăţirea calităţii muncii, întărirea disciplinei şi obţinerea de economii la costul tonei de ţiţei prelucrat. Ele vor fi urmate de altele, aflate acum în studiu şi analizate complex, cu spirit de răspundere, de către colectivul rafinăriei. „ La recenta plenară a Comitetului regional Ploieşti al P.C.R. aţi pledat pentru ideea unei preocupări de mai mare anvergură în legătură cu organizarea producţiei şi a muncii în rafinăriile moderne... — Nu numai eu, ci şi alţi specialişti ai rafinăriei — pornind de la indicaţiile ultimelor documente de partid şi de stat — considerăm că trebuie atacate sincer, deschis, o serie de probleme dificile, de conţinut. Nu este permisă comoditatea, soluţionarea facilă a chestiunilor, care să nu asigure o maximă eficienţă. în urma unei analize, am ajuns la concluzia că în rafinărie există încă numeroase posibilităţi care, mai bine fructificate, pot asigura o folosire mai judicioasă a forţei de muncă. Au fost stabilite o serie de măsuri şi sîntem siguri că, prin aplicarea lor, productivitatea muncii va creşte substanţial la instalaţiile rafinăriei. Dar eforturile noastre sînt stînjenite. Acum ne irosim forţele pe activităţi marginale, de care ar trebui să fim scutiţi. Nu este oare mai normal ca Ministerul Căilor Ferate, specializat in această direcţie, să exploateze staţiile tehnice ale rafinăriei ? Acelaşi lucru şi în ceea ce priveşte exploatarea surselor de apă de alimentare din afara rafinăriei. Ele ar trebui să aparţină unei unităţi a Comitetului de Stat al Apelor. Lucrările amintite, departe de specificul producţiei rafinăriei, sunt auxiliare şi influenţează negativ asupra indicatorilor tehnico-economici. Mai departe, mult s-ar cîştiga dacă ar lua fiinţă şi o întreprindere profilată şi specializată pentru reparaţii curente şi capitale, care să execute aceste lucrări la toate unităţile direcţiei noastre generale de prelucrare a ţiţeiului, pe baza unor grafice realiste, eşalonate precis în timp. In asemenea condiţii, s-ar putea ajunge la mecanizarea în mare parte a lucrărilor de revizii şi, implicit, la ieftinirea operaţiilor. — Ce alte sugestii aţi putea formula, pentru ca în sectorul rafinării să se obţină o înaltă productivitate a muncii ? — Am să mă refer, mai intii, la rafinăria noastră. Aici, construcţia mijloacelor de producţie de mare capacitate şi de prelucrare adîncită, cu tehnologie modernă şi automatizare înaintată, trebuia să ducă în mod firesc la o înaltă productivitate a muncii, la nivelul celei realizate în ţările dezvoltate. Acest imperativ, după părerea mea, nu s-a îndeplinit decât în mică măsură. Lucrările de investiţii s-au desfăşurat pe etape. Unele instalaţii auxiliare aferente acestor obiective au fost însă proiectate şi construite la un profil care nu a avut în vedere capacităţile de bază finale. Ca urmare, s-a ajuns la fărîmiţarea sistemelor auxiliare, cum ar fi gospodăria de apă recirculată, pentru care s-au executat două grupuri de echipament de răcire, iar al treilea este în curs de proiectare şi construcţie. Defecţiuni se întîlnesc şi la casele de pompe afectate pe lingă fiecare grup de instalaţii. — Care sunt efectele şi cum veţi îndrepta, totuşi, aceste erori de proiectare ? ■ — In situaţia fărîmiţării instalaţiilor auxiliare personalul de exploatare creşte. Tot prin proiectare, nu s-a dat posibilitatea ca auxiliarii energetici (chiar centralizaţi) să nu oprească rafinăria cînd execută revizia periodică. Vom încerca prin studiile ce le întreprindem să rezolvăm o parte din acestegreşeli costisitoare. Mai întîi, reviziile utilajelor energetice se vor face eşalonat, incit să nu mai fie nevoie de oprirea simultană a instalaţiilor tehnologice. Un spor considerabil de producţie fizică se va obţine prin mărirea ciclurilor de funcţionare a instalaţiilor. Dar pentru aceasta trebuie scurtaţi timpii afectaţi reviziilor generale. Sunt cazuri cînd unele instalaţii şi-au îndeplinit ciclul de funcţionare. Datorită însă unei exploatări îngrijite, ele prezintă parametrii siguri pentru prelungirea ciclului. In acest caz, trebuie însă oprite pentru anumite controale. Legislaţia actuală limitează în timp funcţionarea (6 luni) pentru efectuarea verificării. Instalaţiile din ţări dezvoltate au cicluri de un an şi jumătate şi, în unele cazuri, nelimitate, verificarea făcîndu-se, cum se spune, cînd instalaţia o cere. Socotim că şi la noi trebuie revizuit acest mod de control şi folosite mijloace moderne, de pildă, ultrasunetele, care dau rezultate chiar mai concludente decât probele clasice, fără a fi necesară oprirea instalaţiilor. Aceste deficienţe, semnalate pe scurt, nu ar trebui să se mai repete la construirea celor două rafinării de la Oradea şi Piteşti. Nu mai putem admite să lucrăm, în unele domenii, sub nivelul productiv al rafinăriilor din ţările avansate. Avemi îndatorirea să realizăm condiţiile de lucru asemănătoare acestora, precum şi cele mai bune rezultate tehnice şi economice. Convorbire realizată de Constantin CĂPRARU corespondentul „Scînteii“