Scînteia, februarie 1968 (Anul 37, nr. 7600-7628)
1968-02-01 / nr. 7600
SdimiAmm fel 7 februarie 1968 pagina economica S. R. 114 şi performanţele sale în ultimele luni ale anului trecut, familia „S. R.“ — cu locul de origine la Uzina de autocamioane din Braşov — s-a mărit cu un nou vlăstar : autocamionul de S tone cu dublă tracţiune tip S. R. 114. Ca aspect exterior, noul autocamion de 5 tone nu se deosebeşte de celelalte 7—8 tipuri aflate curent în fabricaţie. Privit însă mai atent, prin prisma caracteristicilor, a performanţelor pe care le posedă. S. R. 114 este un tip de autocamion cu totul deosebit. Ni-1 prezintă tov. ing. Vasile Coandă, constructor şef al uzinei, şi Tiberiu Roth, inginer proiectant principal. Dar, mai întîi, să vedem căror scopuri răspunde noul tip de autocamion ? — S. R. 114 — ne spunea constructorul şef al uzinei, serveşte foarte bine transportului în condiţii de teren accidentat, inaccesibil autocamioanelor obişnuite. Mă refer la exploatările forestiere, agricultură şi şantiere. El se încadrează în categoria autovehiculelor aşa-zise ,,tot teren“, ceea ce corespunde drumurilor cu denivelări pronunţate, terenurilor desfundate, arăturilor, terenurilor acoperite cu un strat de zăpadă plnă la 40 cm, cu apă plnă la o adincime de aproape o jumătate de metru, putîndu-se înscrie cu uşurinţă în curbele cele mai mici. — Pentru a răspunde acestor cerinţe, probabil că noul tip de autocamion are anumite particularităţi tehnice specifice. Care sînt acestea ? — Cea mai importantă constă în dotarea lui cu tracţiune integrală, adică cu tracţiune dublă. Intervine apoi posibilitatea blocării comandate a diferenţialului din spate, prevenindu-se patinarea roţilor. Dar, nu numai atît Lucrînd în terenuri accidentate pot apărea surprize : un „ochi“ de noroi, un lanţ, un perete alunecos, o groapă, situaţii din care nici autocamioanele cu tracţiune integrală nu pot ieşi singure. Pentru asemenea cazuri, S. R. 114 este dotat cu un troliu şi un cablu, cu ajutorul cărora se poate autotracta. Un alt aspect. In avans faţă de „confratele“ său mai vechi — S. R. 113, care urcă pante cu o înclinaţie de pînă la 17.5 grade. — noul autocamion este capabil să ia pieptiş pante pînă la 32 grade, chiar şi în condiţiile unui teren accidentat. — Aţi asistat la una din „încercările“ la care a fost supus autocamionul S. R. 114 ? Cum se comportă în aceste cazuri ? — Vă mărturisesc că prevederile noastre s-au confirmat întru totul, încercarea a avut loc într-o pădure de arborate. Am asistat la un spectacol care ne-a dat multă încredere în forţele noastre. Cuplîndu-se ambele punţi şi blocînd diferenţialul din spate, autocamionul a înaintat prin pădurea de arborate circa 200 metri cu multă uşurinţă. Şi, întrucît este vorba de caracteristici, iată cîteva din aprecierile comisiei de omologare : „Autocamionul S.R. 114 posedă performanţe superioare. Atît prin volumul de transport, cit şi suprafaţa utilă, prin posibilitatea de a traversa cele mai accidentate terenuri, în condiţiile unei stabilităţi depline, prin sistemul de frînare eficient, uşurinţă de conducere şi posibilitate de despotmolire cu ajutorul troliului... răspunde pe deplin scopurilor pentru care este fabricat“. Se cuvin însă să fie menţionate şi alte performanţe ale noului autocamion. El dispune de o capacitate de aprovizionare cu combustibil mult mărită. Cele trei rezervoare de benzină, de 450 litri, îi dau posibilitatea să parcurgă, fără a mai fi alimentat, o distanţă de pină la 1 000 km, fapt care ii permite mărirea razei independente de acţiune. Mult îmbunătăţit este, după cum s-a mai spus, şi sistemul de frînă. S.R. 114 este dotat cu Instalaţie de frînare cu servo-comandă, pe principiul pneumatic, mai sigură și eficientă, înzestrat cu un motor de 140 CP, el poate tracta. In afara Încărcăturii de pînă la 5 tone, și o remorcă în greutate de pină la 6 tone. — Noul autocamion, — adaugă proiectantul principal — se ridică la nivelul celor mai bune produse asemănătoare din străinătate. Comparat, de exemplu, cu autocamioanele similare de peste hotare, S.R. 114 are o greutate proprie cu 1 300 kg mai mică. In cazul consumului de benzină, el se numără, de asemenea, printre autovehiculele cu cel mai redus consum : 32 litri la suta km pe terenuri accidentate, la o viteză medie de 30—40 km/oră. In general, însă, viteza de deplasare poate ajunge pînă la 85 km/oră. — Deci, produsul întruneşte calităţi care constituie un motiv de satisfacţie pentru colectivul uzinei. — Tehnica avansează continuu, în ritm vertiginos. De aceea, S.R. 114 nu este decit o „verigă“ în strădaniile colectivului nostru pentru diversificarea acestei „familii“ de autocamioane. Ca atare, odată cu realizarea noului tip, producem şi un număr de subansamble (agregate) independente, ca, de exemplu, punţispate, punţi-faţă, şasiuri, transmisii cardanice şi altele, care împreună cu cele produse anterior să asigure fabricarea a circa 20 tipuri de autocamioane diversificate din clasa 5—6 tone, incă in acest an. Acum, se află în stadiu de asimilare mai multe agregate noi (subansamble), ce vor îmbunătăţi şi mai mult chiar performanţele noului S.R. 114. Este vorba, printre altele, de un carburator, care va permite micşorarea consumului de combustibil, un mecanism de direcţie cu cale de rulare pe bile, care va uşura mult conducerea autocamionului, contribuind în acelaşi timp la mărirea siguranţei circulaţiei. Pe aceeaşi linie se înscriu şi alte măsuri. Toate aceste soluţii nu se vor opri numai la S.R. 114. Ele vor fi generalizate şi la celelalte tipuri de autocamioane, aflate în fabricaţie sau care urmează să fie asimilate. Un exemplu. Folosind puntea din faţă de la S.R. 114, se intenţionează să se realizeze un autotractor „cu şa“ şi tracţiune integrală, ca şi un autocamion cu tracţiune integrală şi ampatament mărit. S.R. 114, noul autocamion produs la Braşov, constituie, fără îndoială, o expresie a maturizării şi capacităţii creatoare ale colectivului acestei uzine, confirmînd încă o dată largile posibilităţi — pentru ridicarea pe culmile progresului tehnic — de care dispune industria constructoare de maşini. Nicolae MOCANU SR 114 — la spălat şi gresat înainte de livrare către beneficiar (Foto : Agerpres) (Urmare din pag. I) trebuie să-l aducă la rezolvarea treburilor obşteşti. Despre ce este vorba d • „Mărunţişuri“ care împiedică buna desfăşurare a adunărilor Comuna Breasta, raionul Craiova. In sala căminului cultural, unde a fost convocată adunarea generală a ţăranilor cooperatori, s-au adunat aproape 200 de oameni. Punctuali, cei mai mulţi dintre ei au luat loc în bănci încă de la ora 9, cînd li s-a cerut să fie prezenţi. Ceasul s-a făcut însă 12 şi la masa prezidiului n-a apărut nimeni. Nu ne propunem să prezentăm „efectul educativ“ al unor asemenea practici anacronice, care trebuie combătute cu toată severitatea şi curmate radical. Vom prezenta însă efectele lor practice asupra modului de desfăşurare a adunării generale. După mai bine de trei ore de aşteptare, deci de oboseală şi nervi şedinţa a început. Cooperatorilor li s-au prezentat... 5 materiale : darea de seamă a consiliului de conducere, proiectele planului de producţie şi financiar, raportul comisiei de revizie etc. Desigur, sunt documente importante dar, în total, ele au răpit aproximativ alte două ore, în sfîrşit au urmat discuţiile. Dovedind că înţeleg semnificaţia şi importanţa momentului, că sînt hotărîţi să pună cu toţii umărul cu nădejde la ridicarea pe o treaptă superioară a activităţii economice din unitatea lor, au cerut cuvîntul 21 de cooperatori. Rind pe rînd Radu Mincă, Nicolae Militaru, Chină Chirigiu, Gheorghe Munteanu, Gheorghe Roşu, au venit cu propuneri preţioase — rod al anilor de experienţă personală — au recomandat măsuri menite să înlăture deficienţele — nu puţine — care s-au manifestat anul trecut şi care, în final, au determinat îndeplinirea numai în proporţie de 80 la sută a planului de venituri. Timpul nu stă însă pe loc. S-a şi făcut ora 17, deşi n-au vorbit decit 14 tovarăşi. Vorbit este un fel de a spune fiindcă ultimilor, prezidiul le-a amintit mereu : „tovarăşi, foarte scurt". Sub influenţa unor asemenea îndemnuri unii cooperatori s-au lăsat păgubaşi, şi-au „scurtat" cuvîntul la simpla enunţare a formulei : „problemele pe care am vrut să le ridic au fost lămurite de ceilalţi vorbitori“. Aşadar, în Ioc să încurajeze dezbaterea aprofundată a problemelor, fiindcă o asemenea adunare are loc o dată pe an, iar de seriozitatea şi profunzimea discuţiilor şi propunerilor făcute depinde în mare măsură bunul mers al treburilor obşteşti de-a lungul a 12 luni, prezidiul i-a îndemnat pe cooperatori la superficialitate. Să recapitulăm deci. Din 21 cooperatori care au cerut cuvîntul au vorbit doar 14, fiindcă afară se făcuse noapte. Dintre aceştia, practic, sub imperiul „sfaturilor" prezidiului şi al oboselii, unii s-au limitat la formula amintită, deci efectiv nu şi-au mai expus punctul de vedere, iar alţii au îndeplinit cererea ce li s-a făcut, fiind „foarte scurţi“. Care este eficienţa unor asemenea adunări — să le spunem, pe nume, formale ? • Respectarea democraţiei cooperatiste — o cerinţă obligatorie! Deşi, teoretic, toată lumea este de acord că respectarea democraţiei cooperatiste constituie o cerinţă statutară obligatorie, că cei aleşi în fruntea cooperativelor, ca mandatari ai obştii, trebuie să dea socoteală de toate acţiunile întreprinse, să explice clar oamenilor diferitele fenomene din unitatea pe care o conduc, să răspundă concret şi imediat la interpelările adunării generale practic, uneori, se „scapă" din vedere asemenea îndatoriri, ceea ce este profund dăunător Exemplul cooperativei agricole din Blindesti, raionul Botoșani, constituie o dovadă concludentă in acest sens. Această unitate face parte din categoria acelor cooperative care de ani de zile bat pasul pe loc, realizează producţii şi venituri sub posibilităţi, ceea ce influenţează nefavorabil ciştigurile membrilor cooperatori. Dovedind interes pentru soarta treburilor obşteşti, cooperatorii au participat în număr mare la adunarea generală, s-au referit în intervenţiile lor tocmai la situaţia nesatisfăcătoare amintită, au căutat să depisteze mijloacele cu care să se poată îndrepta lucrurile. Lipsurile scoase la iveală cu acest prilej sunt destul de numeroase : nu se dă atenţia cuvenită păstrării avutului obştesc, îndrumarea şi controlul exercitate de conducerea cooperativei lasă de dorit, conductorii de atelaje fac ce-i taie capul (în timp ce în cooperativă unele acţiuni nu se realizează la vreme, unii dintre aceştia lucrează cu atelajele unităţii unde vor, încasând bani), îngrijirea animalelor este necorespunzătoare, ş.a.m.d. Referindu-se la această ultimă problemă, cooperatorul Ion Marisac spunea : „Am trecut nu de mult pe la grajdul numărul doi. Nu se poate să nu te necăjeşti cînd constaţi cum sunt ţinute animalele. Am văzut şi cite 3 viţei legaţi la un belciup, murdari, neţesălaţi. Întreb pe tovarăşul inginer, pe vicepreşedintele cu zootehnia şi pe brigadieri: de ce se petrec astfel de lucruri, de ce nu se iau măsuri ? Am cerut unui brigadier să-mi dea situaţia viţeilor în vîrstă de vină la 6 luni, să văd cum au crescut, cu spor în greutate au căpătat. Nu a putut să-mi îndeplinească dorinţa deoarece, după cum am aflat, o astfel de evidenţă nu se ţine. Am mai constatat ceva : la noi, nu se face nici măcar cîntărirea viţeilor. Atunci cum se poate retribui pe drept munca îngrijitorilor ? Sunt ei stimulaţi pentru a îngriji bine animalele, pentru a respecta programul de grajd ? Nu. De ce această situaţie ? Pentru că cei ce au munci de răspundere în acest sector nu sunt traşi la răspundere“. Era de aşteptat ca în urma unor asemenea interpelări, membrii consiliului de conducere, precum şi ceilalţi factori de răspundere din cooperativă să arate deschis cine se face vinovat de această situaţie şi ce măsuri concrete înţelege consiliul de conducere să ia pentru curmarea lipsurilor semnalate. Or, nu s-a întîmplat aşa. Preşedintele cooperativei, Andrieş Constantin, a dat nişte răspunsuri care n-au mulţumit de cooperatori : „n-am fost ajutat, membrii consiliului n-au manifestat nici un fel de interes pentru îndeplinirea sarcinilor ce le-au revenit etc.“. Cit despre celelalte cadre vizate : vicepreşedintele care răspunde de zootehnie, membri ai consiliului de conducere şi alţii, aceştia au „sărit" peste unele întrebări, au explicat atît de clar unele probleme... incit nu s-a înţeles nimic. Alţi cooperatori au criticat consiliul de conducere pentru că nu este corect şi obiectiv atunci cînd este vorba de aprecierea muncii cooperatorilor, sau de încălcarea normelor statutare. Cuvîntul cooperatorului Ilie Vieru ni se pare semnificativ în această privință. „Sunt unii cooperatori care seara, un drum spre casă, strecoară prin buzunar sau prin traistă cite un ştiulete, doi de porumb din tarlaua cooperativei. Ei sînt sancţionaţi. Foarte bine că se procedează aşa. Cite unul insă fură cu căruţa sau cu maşina şi pînă ce consiliul de conducere ia măsuri... Îmi aduc aminte de un fapt. Acum cîtva timp un paznic a fost bătut de cei prinşi că-şi însuşeau bunuri obşteşti. Atît s-a tărăgănat luarea măsurilor care se impuneau incit nu ştii ce să mai crezi. La fel se procedează şi cu acei ciţiva cooperatori care şi-au făcut cite un „dosar de sănătate“ doldora şi pe baza căruia primesc ajutoare din cooperativă. Dacă ar fi să-i cîntăreşti după justificările pe care şi le-au adunat în el, ar însemna să fie putrezi de bolnavi. Cum se face insă că la horă joacă de le sar tocurile de la opete ?“ Evident, în aceste situaţii nu mai poate fi vorba de „lipsă de ajutor" invocată de preşedinte, ci de neglijenţă, de cocoloşirea lipsurilor, de superficialitate în îndeplinirea unor obligaţii elementare sau a unor sarcini încredinţate de obşte. Bunul mers al treburilor cooperativelor agricole presupune eliminarea unor asemenea carenţe care, în esenţă, nu reprezintă altceva decât încălcări ale democraţiei cooperatiste. La aceasta trebuie să vegheze atît adunările generale, cit şi cei cărora obştea le-a încredinţat sarcina de răspundere de a conduce treburile curente ale unităţilor lor. • Producţiile sunt planificate la nivelul posibilităţilor reale ? Analiza comparativă a cifrelor înscrise în proiectele planurilor de producţie pe 1968, cu a acelora care oglindesc nivelul mediu al recoltelor în anii anteriori scoate în evidenţă anumite anomalii asupra cărora merită să ne oprim puţin. Este vorba, în primul rînd, de nivelul scăzut al producţiilor medii planificate care, adeseori, se situează sub posibilităţile existente şi realizările ultimilor ani. La cooperativa agricolă din Siretu, raionul Bacău, de exemplu, potrivit „calculelor“ făcute de cei care au întocmit planul de producţie, recolta de sfeclă din acest an trebuie să se cifreze la 22 000 kg la hectar, adică tot atît cit s-a obţinut în 1967. S-a uitat însă că producţia realizată anul trecut a fost mult sub posibilităţi din cauză că sfecla a fost cultivată pe terenuri necorespunzătoare, care au favorizat apariţia mucegaiului, irigarea acestei culturi nu s-a executat corect etc. Faptul că nivelul planificat al producţiei de sfeclă pe acest an nu oglindeşte posibilităţile reale este dovedit şi de practica acelor brigăzi care au realizat producţii superioare mediei pe cooperativă, şi anume cite 25 000 kg la hectar şi chiar mai mult. Din păcate, asemenea rezerve pe care consiliul de conducere şi le-a creat pentru a avea „zile mai liniştite", pentru ca la finele anului să raporteze îndeplinirea şi chiar depăşirea sarcinilor de plan, s-au înregistrat şi la porumb, cartofi, legume. Inţelegînd acest lucru, cooperatorii s-au angajat în adunarea generală să depăşească producţiile medii stabilite în plan : cu 200 kg la porumb, cu 1 000 kg la cartofi şi sfeclă de zahăr, cu 2 000 kg la ardei şi 3 000 kg la ceapă verde, cu 200 litri de lapte pe fiecare vacă furajată ş.a.m.d. Da ce însă nu s-au făcut, aşa cum era firesc şi eficient, retuşurile necesare în plan, astfel incit între nivelul recoltelor şi posibilităţile existente să existe o concordanţă deplină ? O situaţie asemănătoare am întîlnit şi la Blîndeşti, raionul Botoşani. Curiozitatea ne-a îndemnat să-i cerem ing. Iulian Strutinschi, de la Uniunea cooperativelor agricole Botoşani, să explice substratul acestui procedeu. Iată răspunsul: — „Ne-am gîndit că e mai bine să prevedem puţin şi să realizăm ce am propus, decit să procedăm ca pini acum — adică să planificăm mult şi să scoatem puţin“. Curioasă optică. Curioasă fiindcă acest procedeu nu-i va determina în nici un caz pe membrii consiliului de conducere şi pe cooperatori să lupte pentru realizarea unor producţii maxime. Ei ştiu bine, încă de la început, că vor îndeplini, fără nici un efort, prevederile planului şi chiar angajamentele luate. La asemenea adunări generale participă şi reprezentanţi ai uniunilor cooperatiste, consiliilor agricole etc. Ei nu trebuie să facă doar act de prezenţă, să se limiteze la consemnarea în carnetul de notiţe a unor aspecte critice ca acelea semnalate anterior. In asemenea situaţii delegaţii acestor organizaţii, în virtutea sarcinilor statutare, au datoria să aducă o contribuţie activă la rezolvarea problemelor ridicate, la stabilirea acelor măsuri care să asigure lichidarea greşelilor, progresul economic continuu al unităţii respective, întărirea democraţiei cooperatiste, perfecţionarea stilului de muncă al cadrelor de conducere din aceste unităţi. Desfăşurarea în bune condiţii a adunărilor generale — cu alte cuvinte dezbaterea aprofundată, responsabilă a problemelor majora ale fiecărei unităţi, stabilirea cu discernămînt a jaloanelor activităţii din acest an şi a măsurilor care să conducă la valorificarea maximă a rezervelor de creştere a producţiei existente in fiecare loc — este o cerinţă stringentă, care condiţionează în foarte mare măsură progresul economic al cooperativelor agricole, creşterea bunăstării membrilor lor, dezvoltarea agriculturii noastre socialiste. La înfăptuirea acestui deziderat sunt chemati să-şi aducă aportul toţi factorii interesaţi, începînd cu cooperatorii şi consiliile de conducere ale cooperativelor şi terminînd cu reprezentanții organelor de partid, ai uniunilor cooperatiste, consiliilor agricole etc. ADUNĂRILE GENERALE LA COMBINATUL SIDERURGIC-GALAŢI Instalaţii pentru primirea şi depozitarea minereului Recent, la Combinatul siderurgic - Galaţi a intrat în funcţiune fluxul nr. 1 de primire, descărcare, transport şi depozitare a minereului, care aparţine gospodăriei de materii prime a sectorului aglomerare-furnal. Primele 1 650 tone de minereu au şi intrat în combinat Complexul este impunător, atît prin dimensiune, cit şi prin gradul de tehnicitate la care a fost realizat. Toate utilajele — cu excepţia maşinii de descărcat din depozit — sunt comandate centralizat. In acelaşi timp, a fost pus in funcţiune şi primul tunel de dezgheţare a minereului cu radianţi cu gaz metan, care are o capacitate de 50 de vagoane pe zi. Fluxul nr. 1 face parte din lanţul tehnologic al sectorului aglomerare-furnal, care se află în plină construcţie. In curînd, alte obiective vor fi puse în funcțiune. în construcţie Fabrica de tapiţerie din Mizil Au început să prindă contur viitoarele construcţii ale fabricii de tapiţerie de la Mizil, importantă unitate industrială a oraşului. Hala de fabricaţie ocupă o suprafaţă de 5 000 metri pătraţi, urmînd să fie construită în întregime din prefabricate. Viitoarea întreprindere va fi pusă în funcţiune către sfîrşitul acestui an. (Agerpres) Bilanţul contabil pe 1967 al întreprinderii de prefabricate din beton Craiova marchează, ca şi în ceilalţi ani , „pierderi = 12 200 000 lei“, adică, precizăm noi, în cantitate dublă faţă de dotaţia planificată anul trecut de la bugetul statului. Cât priveşte ceilalţi indicatori, comparativ cu planul — producţia marfă, productivitatea muncii, producţia marfă vîndută şi încasată — realizările se menţin perseverent la aceleaşi nivele nesatisfăcătoare, cuprinse între 91 la sută şi 94 la sută. Această „stare critică“ a activităţii economice şi financiare surprinde, desigur, şi revoltă pe cel care păşeşte pentru prima oară în această întreprindere. Nu aceeaşi reacţie o au însă conducerea ei şi forul tutelar din Ministerul Industriei Construcţiilor, care, rememorînd finalul economic al fiecăruia din cei patru ani de existenţă a fabricii, afirmă ca o placă uzată : ,,nici în acest an planul nu a fost realizat“. Apoi, la fel ca şi în ceilalţi ani, închid dosarul gravelor neajunsuri şi o iau de la început, tinzind să permanentizeze cercul vicios al pierderilor. Care sunt factorii ce favorizează şi întreţin un asemenea climat ? „Ne lipseşte un fond disciplinat“ — s-a scuzat la începutul anchetei inginerul-şef al întreprinderii, tov. Gheorghe Constantin, dorind să sintetizeze într-una singură toate cauzele care au generat cercul vicios al pierderilor. Ideea a fost reluată în aceeaşi formă succintă de tov. Constantin Niţă, inspector principal la Direcţia orăşenească Craiova a Băncii Naţionale : „Indisciplina costă milioane de lei la întreprinderea de prefabricate“, precum şi de tov Dumitru Dănescu, instructor al Comitetului orăşenesc Craiova al P.C.R. : „Actele de indisciplină provoacă dezordine în toate sectoarele de activitate“. Şi aşa mai departe am notat fel de fel de formulări ale uneia din principalele cauze care întreţine ineficienţa activităţii la întreprinderea de prefabricate : lipsa unei discipline a muncii ferme şi autoritare, ceea ce înlesneşte apariţia şi multiplicarea cazurilor de nerespectare a celor mai elementare obligaţii de serviciu. Ca şi cum ar ţine, probabil, să dea un prost exemplu de ceea ce înseamnă Indisciplină în muncă, conducerea întreprinderii de prefabricate din beton Craiova o tolerează sub toate formele tipice : întîrzieri de la lucru, absențe nemotivate, învoiri, părăsirea locului de muncă înaintea terminării programului. Un astfel de „tablou“ al indisciplinei nu se dezminte nici la cea mai sumară analiză. Astfel, in anul 1967 in fabrică s-au înregistrat circa 90 000 (!) om are absenţe şi învoiri în timpul programului de lucru. Mai precis, aceasta înseamnă că fiecare muncitor a lipsit cite o decadă Întreagă diminuîndu-se în mod corespunzător volumul producţiei. Dar un neajuns nu vine singur... Aceste pierderi sunt dublate în mod nefericit de altele, la fel de intolerabile, printre care nefolosirea raţională a timpului de lucru propriu-zis, a celor 480 de minute. Imaginea surprinsă în timpul anchetei la o secţie a întreprinderii, cea de prefabricate, este edificatoare. Un mare număr de oameni — circa 40 la sută din cei existenti în schimbul I — petreceau un fel de „concediu“, printre maşini şi instalaţii, stînd la o discuţie, plimbîndu-se de la o linie de fabricaţie la alta, sau pur şi simplu picotind pe unde se nimerea. O parte serveau nestingheriţi masa. Toate acestea se petreceau sub ochii îngăduitori ai maiştrilor, ai şefilor de echipe. Nimeni nu se alarmează, nici chiar dacă unii muncitori părăsesc locurile de muncă cu 20—30 de minute înaintea programului, în tot acest timp şi cu dovezi „în mină“ — care-i permiteau să intervină hotărît — conducerea întreprinderii s-a zbătut şi se zbate neputincioasă în „cleştele“ dezordinii. „Avem nevoie de oameni disciplinaţi“ afirma inginerul-şef. Da, imperativul „sare în ochi“ la prima vedere. Dar cine altcineva decit conducerea întreprinderii trebuie să introducă un spirit de maximă exigenţă şi intransigentă faţă de orice abatere de la disciplina munciialificare scăzută, sub nivelul dotării tehnice, iar o bună parte din maiştri au o altă pregătire decit cea necesară pentru Industria de prefabricate. In ciuda acestei situaţii, care influenţează nefavorabil activitatea întreprinderii, aici nu există o preocupare serioasă in vederea calificării şi ridicării nivelului de pregătire tehnico-profesională. Din relatările culese în întreprindere se desprinde că cursurile de ridicare a calificării sunt de multe ori formale, organizate defectuos, lecţiile predate fiind adesea rupte de cerinţele crescînde ale producţiei moderne. Asemenea neajunsuri în pregătirea cadrelor sunt întregite, din păcate, şi de fluctuaţia forţei de muncă. Zi de zi, la conducerea Întreprinderi! este un continuu pelerinaj pentru încheierea sau desfacerea contra*» telor de munci. Anul trecut au foat angajaţi 1700 de salariaţi şi, la aceeaşi perioadă, au plecat din întreprindere 1 400 de salariaţi. — Cum se explică aceaatt fiu*tuatie care afectează, in ultimă instanţă, producţia ? — Poate, ne-a spus inginerul-şef, că o cauză ar fi şi condiţiile da muncă, nu tocmai satisfăcătoare, din unele secţii. Nu „poate*, d in mod sigur aceasta este una din principalei* cauze ale fluctuaţiei, în secţia de prefabricate, de exemplu, la unei* linii de fabricaţie oamenii lucrează în apă şi frig, deoarece instalaţiile de încălzire şi de evacuare a apei sunt defecte. Apoi, în întreprindere nu se acţionează pentru păstrarea celor care se califică, a acelui mult dorit „fond disciplinat*. Consecinţele 7 Pornind de la acest punct nevralgic, se declanşează o adevărată reacţie in lanţ a nepriceperii şi nerespectării prescripţiilor tehnologice, care culminează cu milioane lei aruncate în „gura lacomă" a pierderilor. Aşa se explică volumul mare al rebuturilor, slaba gospodărire a materiilor prime Şl materialelor. Întreţinere*, repararea şi exploatarea necorespunzătoare a maşinilor şi instalaţiilor. Iată, de altfel, şi clteva detalii asupra celor amintite. Anul trecut s-au tersegistrat cheltuieli neeconomiceM* d* 3,8 milioane lei. Mai mult d* două treimi din această surnă • constituie numai pierderile din rebuturi şi doblnzile penalizatoare 1* Împrumuturile restante. Ca urmare a aceloraşi mmm s-a consemnat şi un mare volum de declasări la tuburile „Premo", in valoare de 3,3 milioane lei. Deci, nu a fost curmată risipa de materii prime şi materiale. Prin secţiile de fabricaţie şi in curtea Întreprinderii la Împiedici in sirmă sau grămezi da beton pietrificat Ce proporţii are această risipă de metal şi beton . Din Înregistrările, contabila aflăm : In IMT s-au Irosit 1100 tone ciment, 0 OM tone agregate, s-au predat la I.C.M. oţel-beton şi sirmă pentru prefabricate din beton, care procură din import, la valoare de 2 000 000 lei. Acest tablou a*a fost justificat, Intr-un stil personal, de secretarul comitetului de partid al întreprinderii: „ştim, tovarăşa, asta e situaţia. Ce să facem. Nu avem oameni calificaţi..." In acest mod se tinde acoperirea, în continuare, şi a altor pierderi. De pildă, slaba întreţinere şi exploatare a maşinilor ai utilajelor au provocat, nici mai mult nici mai puţin, 70 000 ore Întreruperi accidentale, pierzindu- te acest fel echivalentul producţiei programate pe aproape 10 zile. Aceasta ar fi deci situaţia „prea* pătă" a întreprinderii de prefabricate din beton Craiova. Fiindcă, a* a mai fost analizată in repetat* rtoduri în presă. Invariabil, Ministerul Industriei Construcţiilor a dat asigurări că se vor lua măsuri, şi că sa va produce mult-aşteptatul reviriment. Revirimentul nu a avut loc. De aceea, ne-am adresat verbal tov. ing. G. Furdnescu, director general al Direcţiei generale a Industriei prefabricatelor. Intr-tm Început, ni s-a relatat: — Sint cîteva elemente arenţiala pe care conducerea întreprinderii la consideră minore. Mă gindesc la Calificarea scăzută a muncitorilor, determinată în principal de fluctuaţia mare a forţei de muncă. în altă ordine de idei, trebuie să spun că nici aparatul tehnic nu este folosit raţional. Majoritatea inginerilor sunt rupţi de producţie, sau nu acordă importanţa cuvenită organizării producţiei în secţii. Există un întreprindere peste 40 de maiştri dar, din păcate, cei mai mulţi nu cunosc nici care sunt atribuţiile lor. Aşa după cum se vede, toate acestea constituie neajunsuri pe care trebuie să l* rezolve numai conducerea întreprinderii şi nu forul tutelar. — Au trecut aproape opt hiai da la numirea actualei conduceri a întreprinderii, dar nu se observă îmbunătăţiri demne de remarcat Conaiderati că forul tutelar aprijlojie îndeajuns şi a controlat acţiunii* ei pentru redresarea situaţiei economice şi financiare î — în 1967 a-a realizat • producţia cu 50 la sută mai mare decit in anul precedent S-au aplicat * seri* da măsuri in întreprindere, cu o eficienţă deosebită. Consider că actuala conducere a întreprinderii va reuşi să ducă lucrurile pînă la capăt cu bina. Timpul care a trecut este Încă scurt Pentru a trage concluzii definitive trebuie să mai aşteptăm puţin... Da, timpul care a trecut nu e prea îndelungat, dar este foarte preţios, căci fiecare lună de plan înseamnă alte sute de mii lei pierderi pentru economia naţională. Ca urmare, răspunsul directorului general nu poate fi considerat întrutotul realist El constituie o încercare de a arunca pa seama timpului Inactivitatea pentru îmbunătăţirea situaţiei economicefinanciare a întreprinderii, care în loc să progreseze se agravează. După primele două decade din luna ianuarie 1968 s-a înregistrat o nerealizare la producţia globală de 21 la sută. în acelaşi timp, la Banca Naţională Întreprinderea avea împrumuturi restante de 10,5 milioane lei care au şi Început să genereze... dobinzi penalizatoare. Cu toate acestea, Direcţia generală a industriei prefabricatelor ită neclintită, aşteptînd ca conducerea Întreprinderii să intervină singuri. Este mulţumită de această espectativă conducerea Ministerului Industriei Construcţiilor . Viorel SALADEANU Slatina sunt produse la uzinei* „Electroputere“ din Craiova. 3 (Agerpres) Este inexplicabilă o asemenea poziţie nu numai pentru inginerul-şef şi conducerile secţiilor de producţie, dar şi pentru comitetul de partid şi cel al sindicatului, care nu s-au decis să pună odată capăt actelor de indisciplină. Oare aici este facultativă hotărîrea partidului și guvernului cu privire la întărirea disciplinei în muncă și respectarea programului de lucru, din primăvara anului trecut ? Nesocotirea celor mai elementare norme ale folosirii timpului pentru producţie se grefează la întreprinderea de prefabricate pe un alt neajuns dăunător : slaba calificare a forţei de muncă. Un mare număr de muncitori sunt necalificati sau cu o ca- ÎNTREPRINDEREA DE PREFABRICATE DIN BETON-CRAIOVA DE 4 ANI ÎN CERCUL VICIOS AL PIERDERILOR PAGINA 3 I Linie electrică aeriana 1 IŞALNIŢA - SLATINA I între Işalniţa şi Slatina pa o distantă d* 63 km au început lucrările de construcţia la linia aeriană cu dublu circuit d* 220 kilovolfi care va alimenta cu energia electrică noii* capacităţi ce se construiesc la uzina de aluminiu In cadrul cel* de-a treia etape de dezvoltare. Echipamentul acestei linii, precum şi echipamentul de Intrare in staţia de 220 kV de la