Scînteia, februarie 1968 (Anul 37, nr. 7600-7628)

1968-02-01 / nr. 7600

Sdi­miA­mm fel 7 februarie 1968 pagina economica S. R. 114 şi performanţele sale în ultimele luni ale anului trecut, familia „S. R.“ — cu locul de origine la Uzina de au­tocamioane din Braşov — s-a mărit cu un nou vlăstar : autocamionul de S tone cu dublă tracţiune tip S. R. 114. Ca aspect exterior, noul autocamion de 5 tone nu se deosebeş­te de celelalte 7—8 ti­puri aflate curent în fabricaţie. Privit însă mai atent, prin prisma caracteristicilor, a per­formanţelor pe care le posedă. S. R. 114 este un tip de autocamion cu totul deosebit. Ni-1 prezintă tov. ing. Va­sile Coandă, construc­tor şef al uzinei, şi Ti­­beriu Roth, inginer proiectant principal. Dar, mai întîi, să ve­dem căror scopuri răs­punde noul tip de au­tocamion ? — S. R. 114 — ne spunea constructorul şef al uzinei, serveşte foarte bine transportu­lui în condiţii de teren accidentat, inaccesibil autocamioanelor obiş­nuite. Mă refer la ex­ploatările forestiere, a­­gricultură şi şantiere. El se încadrează în ca­tegoria autovehiculelor aşa-zise ,,tot teren“, ceea ce corespunde drumurilor cu denive­lări pronunţate, tere­nurilor desfundate, a­­răturilor, terenurilor acoperite cu un strat de zăpadă plnă la 40 cm, cu apă plnă la o adincime de aproape o jumătate de metru, pu­­tîndu-se înscrie cu u­­şurinţă în curbele cele mai mici. — Pentru a răspun­de acestor cerinţe, pro­babil că noul tip de autocamion are anumi­te particularităţi teh­nice specifice. Care sînt acestea ? — Cea mai impor­tantă constă în dotarea lui cu tracţiune inte­grală, adică cu trac­ţiune dublă. Intervine apoi posibilitatea blo­cării comandate a di­ferenţialului din spate, prevenindu-se patina­­rea roţilor. Dar, nu numai atît Lucrînd în terenuri accidentate pot apărea surprize : un „ochi“ de noroi, un lanţ, un perete alune­cos, o groapă, situaţii din care nici autocami­oanele cu tracţiune in­tegrală nu pot ieşi sin­gure. Pentru asemenea cazuri, S. R. 114 este dotat cu un troliu şi un cablu, cu ajutorul cărora se poate auto­­tracta. Un alt aspect. In avans faţă de „con­fratele“ său mai vechi — S. R. 113, care urcă pante cu o înclinaţie de pînă la 17.5 grade. — noul autocamion este capabil să ia piep­tiş pante pînă la 32­ grade, chiar şi în con­diţiile unui teren acci­dentat. — Aţi asistat la una din „încercările“ la care a fost supus auto­camionul S. R. 114 ? Cum se comportă în a­­ceste cazuri ? — Vă mărturisesc că prevederile noastre s-au confirmat întru totul, încercarea a avut loc într-o pădure de ar­borate. Am asistat la un spectacol ca­re ne-a dat multă în­credere în forţele noas­tre. Cuplîndu-se ambe­le punţi şi blocînd di­ferenţialul din spate, autocamionul a înain­tat prin pădurea de ar­borate circa 200 metri cu multă uşurinţă. Şi, întrucît este vorba de caracteristici, iată cîteva din aprecierile comisiei de omologare : „Autocamionul S.R. 114 posedă performanţe su­perioare. Atît prin volu­mul de transport, cit şi suprafaţa utilă, prin posibilitatea de a tra­versa cele mai acciden­tate terenuri, în condi­ţiile unei stabilităţi de­pline, prin sistemul de frînare eficient, uşurin­ţă de conducere şi po­sibilitate de despotmo­­lire cu ajutorul troliu­­lui... răspunde pe de­plin scopurilor pentru care este fabricat“. Se cuvin însă să fie men­ţionate şi alte perfor­manţe ale noului auto­camion. El dispune de o capacitate de aprovi­zionare cu combustibil mult mărită. Cele trei rezervoare de benzină, de 450 litri, îi dau posi­bilitatea să parcurgă, fără a mai fi alimentat, o distanţă de pină la 1 000 km, fapt care ii permite mărirea razei independente de acţiu­ne. Mult îmbunătăţit este, după cum s-a mai spus, şi sistemul de frî­­nă. S.R. 114 este dotat cu Instalaţie de frînare cu servo-comandă, pe principiul pneumatic, mai sigură și eficientă, înzestrat cu un motor de 140 CP, el poate tracta. In afara Încăr­căturii de pînă la 5 tone, și o remorcă în greu­tate de pină la 6 tone. — Noul autocamion, — adaugă proiectantul principal — se ridică la nivelul celor mai bune produse asemănătoare din străinătate. Compa­rat, de exemplu, cu au­tocamioanele similare de peste hotare, S.R. 114 are o greutate proprie cu 1 300 kg mai mică. In cazul consumului de benzină, el se numără, de asemenea, printre autovehiculele cu cel mai redus consum : 32 litri la suta km pe tere­nuri accidentate, la o viteză medie de 30—40 km/oră. In general, însă, viteza de deplasa­re poate ajunge pînă la 85 km/oră. — Deci, produsul în­truneşte calităţi care constituie un motiv de satisfacţie pentru colec­tivul uzinei. — Tehnica avansează continuu, în ritm verti­ginos. De aceea, S.R. 114 nu este decit o „ve­rigă“ în strădaniile co­lectivului nostru pentru diversificarea acestei „familii“ de autocami­oane. Ca atare, odată cu realizarea noului tip, producem şi un nu­măr de subansamble (a­­gregate) independente, ca, de exemplu, punţi­­spate, punţi-faţă, şasiuri, transmisii cardanice şi altele, care împreună cu cele produse anterior să asigure fabricarea a circa 20 tipuri de auto­camioane diversificate din clasa 5—6 tone, incă in acest an. Acum, se află în stadiu de asimi­lare mai multe agregate noi (subansamble), ce vor îmbunătăţi şi mai mult chiar performan­ţele noului S.R. 114. Este vorba, printre al­tele, de un carburator, care va permite micşo­rarea consumului de combustibil, un meca­nism de direcţie cu cale de rulare pe bile, care va uşura mult conduce­rea autocamionului, contribuind în acelaşi timp la mărirea sigu­ranţei circulaţiei. Pe aceeaşi linie se în­scriu şi alte măsuri. Toate aceste soluţii nu se vor opri numai la S.R. 114. Ele vor fi ge­neralizate şi la celelalte tipuri de autocamioane, aflate în fabricaţie sau care urmează să fie asi­milate. Un exemplu. Fo­losind puntea din faţă de la S.R. 114, se inten­ţionează să se realizeze un autotractor „cu şa“ şi tracţiune integrală, ca şi un autocamion cu tracţiune integrală şi ampatament mărit. S.R. 114, noul autoca­mion produs la Braşov, constituie, fără îndoia­lă, o expresie a matu­rizării şi capacităţii creatoare ale colec­tivului acestei uzi­ne, confirmînd încă o dată largile posibili­tăţi — pentru ridicarea pe culmile progresului tehnic — de care dis­pune industria con­structoare de maşini. Nicolae MOCANU SR 114 — la spălat şi gresat înain­te de livrare către beneficiar (Foto : Agerpres) (Urmare din pag. I) trebuie să-l aducă la rezolvarea tre­burilor obşteşti. Despre ce este vorba d • „Mărunţişuri“ care împiedică buna desfă­şurare a adunărilor Comuna Breasta, raionul Craiova. In sala căminului cultural, unde a fost convocată adunarea generală a ţăranilor cooperatori, s-au adunat aproape 200 de oameni. Punctuali, cei mai mulţi dintre ei au luat loc în bănci încă de la ora 9, cînd li s-a cerut să fie prezenţi. Ceasul s-a făcut însă 12 şi la masa prezidiului n-a a­­părut nimeni. Nu ne propunem să prezentăm „efectul educativ“ al unor asemenea practici anacronice, care trebuie combătute cu toată severita­tea şi curmate radical. Vom prezenta însă efectele lor practice asupra mo­dului de desfăşurare a adunării ge­nerale. După mai bine de trei ore de aşteptare, deci de oboseală şi nervi şedinţa a început. Cooperatorilor li s-au prezentat... 5 materiale : darea de seamă a consiliului de conducere, proiectele planului de producţie şi financiar, raportul comisiei de revi­zie etc. Desigur, sunt documente im­portante dar, în total, ele au răpit a­­proximativ alte două ore, în sfîrşit au urmat discuţiile. Dovedind că în­ţeleg semnificaţia şi importanţa mo­mentului, că sînt hotărîţi să pună cu toţii umărul cu nădejde la ridicarea pe o treaptă superioară a activităţii economice din unitatea lor, au cerut cuvîntul 21 de cooperatori. Rind pe rînd Radu Mincă, Nicolae Militaru, Chină Chirigiu, Gheorghe Munteanu, Gheorghe Roşu, au venit cu propu­neri preţioase — rod al anilor de experienţă personală — au recoman­dat măsuri menite să înlăture defi­cienţele — nu puţine — care s-au manifestat anul trecut şi care, în final, au determinat îndeplinirea nu­mai în proporţie de 80 la sută a pla­nului de venituri. Timpul nu stă însă pe loc. S-a şi făcut ora 17, deşi n-au vorbit decit 14 tovarăşi. Vorbit este un fel de a spune fiindcă ultimilor, prezi­diul le-a amintit mereu : „tovarăşi, foarte scurt". Sub influenţa unor a­­semenea îndemnuri unii cooperatori s-au lăsat păgubaşi, şi-au „scurtat" cuvîntul la simpla enunţare a for­mulei : „problemele pe care am vrut să le ridic au fost lămurite de cei­lalţi vorbitori“. Aşadar, în Ioc să încurajeze dezbaterea aprofundată a problemelor, fiindcă o asemenea a­­dunare are loc o dată pe an, iar de seriozitatea şi profunzimea discu­ţiilor şi propunerilor făcute depinde în mare măsură bunul mers al tre­burilor obşteşti de-a lungul a 12 luni, prezidiul i-a îndemnat pe coo­peratori la superficialitate. Să recapitulăm deci. Din 21 coope­ratori care au cerut cuvîntul au vor­bit doar 14, fiindcă afară se făcuse noapte. Dintre aceştia, practic, sub imperiul „sfaturilor" prezidiului şi al oboselii, unii s-au limitat la formula amintită, deci efectiv nu şi-au mai expus punctul de vedere, iar alţii au îndeplinit cererea ce li s-a făcut, fiind „foarte scurţi“. Care este efi­cienţa unor asemenea adunări — să le spunem, pe nume, formale ? • Respectarea demo­craţiei cooperatiste — o cerinţă obligatorie! Deşi, teoretic, toată lumea este de acord că respectarea democraţiei co­operatiste constituie o cerinţă statu­tară obligatorie, că cei aleşi în frun­tea cooperativelor, ca mandatari ai obştii, trebuie să dea socoteală de toate acţiunile întreprinse, să expli­ce clar oamenilor diferitele fenome­ne din unitatea pe care o conduc, să răspundă concret şi imediat la inter­pelările adunării generale practic, uneori, se „scapă" din vedere aseme­nea îndatoriri, ceea ce este profund dăunător Exemplul cooperativei a­­gricole din Blindesti, raionul Boto­șani, constituie o dovadă concluden­tă in acest sens. Această unitate face parte din ca­tegoria acelor cooperative care de ani de zile bat pasul pe loc, reali­zează producţii şi venituri sub posi­bilităţi, ceea ce influenţează nefa­vorabil ciştigurile membrilor coope­ratori. Dovedind interes pentru soar­ta treburilor obşteşti, cooperatorii au participat în număr mare la aduna­rea generală, s-au referit în inter­venţiile lor tocmai la situaţia nesa­tisfăcătoare amintită, au căutat să depisteze mijloacele cu care să se poată îndrepta lucrurile. Lipsurile scoase la iveală cu acest prilej sunt destul de numeroase : nu se dă aten­ţia cuvenită păstrării avutului obş­tesc, îndrumarea şi controlul exer­citate de conducerea cooperativei lasă de dorit, conductorii de atelaje fac ce-i taie capul (în timp ce în coo­perativă unele acţiuni nu se reali­zează la vreme, unii dintre aceştia lucrează cu atelajele unităţii unde vor, încasând bani), îngrijirea anima­lelor este necorespunzătoare, ş.a.m.d. Referindu-se la această ultimă pro­blemă, cooperatorul Ion Marisac spu­nea : „Am trecut nu de mult pe la graj­dul numărul doi. Nu se poate să nu te necăjeşti cînd constaţi cum sunt ţinute animalele. Am văzut şi cite 3 viţei legaţi la un belciup, murdari, neţesălaţi. Întreb pe tovarăşul ingi­­ner, pe vicepreşedintele cu zooteh­nia şi pe brigadieri: de ce se pe­trec astfel de lucruri, de ce nu se iau măsuri ? Am cerut unui briga­dier să-mi dea situaţia viţeilor în vîrstă de vină la 6 luni, să văd cum au crescut, cu­ spor în greutate au căpătat. Nu a putut să-mi îndepli­nească dorinţa deoarece, după cum am aflat, o astfel de evidenţă nu se ţine. Am mai constatat ceva : la noi, nu se face nici măcar cîntări­­rea viţeilor. Atunci cum se poate re­­tribui pe drept munca îngrijitorilor ? Sunt ei stimulaţi pentru a îngriji bine animalele, pentru a respecta programul de grajd ? Nu. De ce a­­ceastă situaţie ? Pentru că cei ce au mun­ci de răspundere în acest sector nu sunt traşi la răspundere“. Era de aşteptat ca în urma unor asemenea interpelări, membrii con­siliului de conducere, precum şi cei­lalţi factori de răspundere din coo­perativă să arate deschis cine se face vinovat de această situaţie şi ce mă­suri concrete înţelege consiliul de conducere să ia pentru curmarea lipsurilor semnalate. Or, nu s-a în­­tîmplat aşa. Preşedintele cooperati­vei, Andrieş Constantin, a dat nişte răspunsuri care n-au mulţumit de cooperatori : „n-am fost ajutat, membrii consiliului n-au manifestat nici un fel de interes pentru înde­plinirea sarcinilor ce le-au revenit etc.“. Cit despre celelalte cadre vi­zate : vicepreşedintele care răspun­de de zootehnie, membri ai consi­liului de conducere şi alţii, aceştia au „sărit" peste unele întrebări, au explicat atît de clar unele proble­me... incit nu s-a înţeles nimic. Alţi cooperatori au criticat consi­liul de conducere pentru că nu este corect şi obiectiv atunci cînd este vorba de aprecierea muncii coope­ratorilor, sau de încălcarea normelor statutare. Cuvîntul cooperatorului Ilie Vieru ni se pare semnificativ în această privință. „Sunt unii cooperatori care seara, un drum spre casă, strecoară prin buzunar sau prin traistă cite un ştiulete, doi de porumb din tarlaua cooperativei. Ei sînt sancţionaţi. Foarte bine că se procedează aşa. Cite unul insă fură cu căruţa sau cu maşina şi pînă ce consiliul de con­ducere ia măsuri... Îmi aduc aminte de un fapt. Acum cîtva timp un paz­nic a fost bătut de cei prinşi că-şi însuşeau bunuri obşteşti. Atît s-a tă­răgănat luarea măsurilor care se im­puneau incit nu ştii ce să mai crezi. La fel se procedează şi cu acei ciţi­­va cooperatori care şi-au făcut cite un „dosar de sănătate“ doldora şi pe baza căruia primesc ajutoare din cooperativă. Dacă ar fi să-i cîntă­­reşti după justificările pe care şi le-au adunat în el, ar însemna să fie putrezi de bolnavi. Cum se face insă că la horă joacă de le sar tocurile de la o­pete ?“ Evident, în aceste situaţii nu mai poate fi vorba de „lipsă de ajutor" invocată de preşedinte, ci de negli­jenţă, de cocoloşirea lipsurilor, de superficialitate în îndeplinirea unor obligaţii elementare sau a unor sar­cini încredinţate de obşte. Bunul mers al treburilor cooperativelor a­­gricole presupune eliminarea unor asemenea carenţe care, în esenţă, nu reprezintă altceva decât încălcări ale democraţiei cooperatiste. La aceasta trebuie să vegheze atît adunările generale, cit şi cei cărora obştea le-a încredinţat sarcina de răspundere de a conduce treburile curente ale uni­tăţilor lor. • Producţiile sunt pla­nificate la nivelul posi­bilităţilor reale ? Analiza comparativă a cifrelor în­scrise în proiectele planurilor de producţie pe 1968, cu a acelora care oglindesc nivelul mediu al recolte­lor în anii anteriori scoate în evi­denţă anumite anomalii asupra că­rora merită să ne oprim puţin. Este vorba, în primul rînd, de nivelul scă­zut al producţiilor medii planificate care, adeseori, se situează sub posi­bilităţile existente şi realizările ulti­milor ani. La cooperativa agricolă din Siretu, raionul Bacău, de exemplu, potrivit „calculelor“ făcute de cei care au întocmit planul de producţie, recolta de sfeclă din acest an trebuie să se cifreze la 22 000 kg la hectar, adică tot atît cit s-a obţinut în 1967. S-a uitat însă că producţia realizată a­­nul trecut a fost mult sub posibili­tăţi din cauză că sfecla a fost cul­tivată pe terenuri necorespunzătoa­re, care au favorizat apariţia mu­cegaiului, irigarea acestei culturi nu s-a executat corect etc. Faptul că nivelul planificat al producţiei de sfe­clă pe acest an nu oglindeşte posi­bilităţile reale este dovedit şi de practica acelor brigăzi care au reali­zat producţii superioare mediei pe cooperativă, şi anume cite 25 000 kg la hectar şi chiar mai mult. Din păcate, asemenea rezerve pe care consiliul de conducere şi le-a creat pentru a avea „zile mai liniş­tite", pentru ca la finele anului să raporteze îndeplinirea şi chiar depă­şirea sarcinilor de plan, s-au înregis­trat şi la porumb, cartofi, legume. Inţelegînd acest lucru, cooperatorii s-au angajat în adunarea generală să depăşească producţiile medii sta­bilite în plan : cu 200 kg la porumb, cu 1 000 kg la cartofi şi sfeclă de za­hăr, cu 2 000 kg la ardei şi 3 000 kg la ceapă verde, cu 200 litri de lapte pe fiecare vacă furajată ş.a.m.d. Da ce însă nu s-au făcut, aşa cum era firesc şi eficient, retuşurile necesare în plan, astfel incit între nivelul re­coltelor şi posibilităţile existente să existe o concordanţă deplină ? O situaţie asemănătoare am întîl­­nit şi la Blîndeşti, raionul Botoşani. Curiozitatea ne-a îndemnat să-i ce­rem ing. Iulian Strutinschi, de la U­­niunea cooperativelor agricole Boto­şani, să explice substratul acestui procedeu. Iată răspunsul: — „Ne-am gîndit că e mai bine să prevedem puţin şi să realizăm ce am propus, decit să procedăm ca pini acum — adică să planificăm mult şi să scoatem puţin“. Curioasă optică. Curioasă fiindcă acest procedeu nu-i va determina în nici un caz pe membrii consiliului de conducere şi pe cooperatori să lupte pentru realizarea unor produc­ţii maxime. Ei ştiu bine, încă de la început, că vor îndeplini, fără nici un efort, prevederile planului şi chiar angajamentele luate. La asemenea adunări generale participă şi reprezentanţi ai uniunilor cooperatiste, consiliilor agricole etc. Ei nu trebuie să facă doar act de prezenţă, să se limiteze la consem­narea în carnetul de notiţe a unor aspecte critice ca acelea semnalate anterior. In asemenea situaţii dele­gaţii acestor organizaţii, în virtutea sarcinilor statutare, au datoria să a­­ducă o contribuţie activă la rezolva­rea problemelor ridicate, la stabili­rea acelor măsuri care să asigure li­chidarea greşelilor, progresul econo­mic continuu al unităţii respective, întărirea democraţiei cooperatiste, perfecţionarea stilului de muncă al cadrelor de conducere din aceste uni­tăţi. Desfăşurarea în bune condiţii a adunărilor generale — cu alte cu­vinte dezbaterea aprofundată, res­ponsabilă a problemelor majora ale fiecărei unităţi, stabilirea cu discer­­nămînt a jaloanelor activităţii din acest an şi a măsurilor care să con­ducă la valorificarea maximă a re­zervelor de creştere a producţiei existente in fiecare loc — este o cerinţă stringentă, care condiţio­nează în foarte mare măsură pro­gresul economic al cooperativelor agricole, creşterea bunăstării mem­brilor lor, dezvoltarea agriculturii noastre socialiste. La înfăptuirea a­­cestui deziderat sunt chemati să-şi aducă aportul toţi factorii intere­saţi, începînd cu cooperatorii şi consiliile de conducere ale coopera­tivelor şi terminînd cu reprezen­tanții organelor de partid, ai uniu­nilor cooperatiste, consiliilor agri­cole etc. ADUNĂRILE GENERALE LA COMBINATUL SIDERURGIC-GALAŢI Instalaţii pentru primirea şi depozitarea minereului Recent, la Combinatul side­rurgic - Galaţi a intrat în funcţiune fluxul nr. 1 de pri­mire, descărcare, transport şi depozitare a minereului, care aparţine gospodăriei de mate­rii prime a sectorului aglome­­rare-furnal. Primele 1 650 tone de minereu au şi intrat în com­binat Complexul este impunător, atît prin dimensiune, cit şi prin gradul de tehnicitate la care a fost realizat. Toate utilajele — cu excep­ţia maşinii de descărcat din de­pozit — sunt comandate centra­lizat. In acelaşi timp, a fost pus in funcţiune şi primul tunel de dezgheţare a minereului cu ra­dianţi cu gaz metan, care are o capacitate de 50 de vagoane pe zi. Fluxul nr. 1 face parte din lanţul tehnologic al sectorului aglomerare-furnal, care se află în plină construcţie. In curînd, alte obiective vor fi puse în funcțiune. în construcţie Fabrica de tapiţerie din Mizil Au început să prindă contur viitoarele construcţii ale fabri­cii de tapiţerie de la Mizil, im­portantă unitate industrială a oraşului. Hala de fabricaţie o­­cupă o suprafaţă de 5 000 metri pătraţi, urmînd să fie construită în întregime din prefabricate. Viitoarea întreprindere va fi pusă în funcţiune către sfîrşitul acestui an. (Agerpres) Bilanţul contabil pe 1967 al între­prinderii de prefabricate din beton Craiova marchează, ca şi în ceilalţi ani , „pierderi = 12 200 000 lei“, adică, precizăm noi, în cantitate dublă faţă de dotaţia planificată anul trecut de la bugetul statului. Cât pri­veşte ceilalţi indicatori, comparativ cu planul — producţia marfă, pro­ductivitatea muncii, producţia marfă vîndută şi încasată — realizările se menţin perseverent la aceleaşi ni­vele nesatisfăcătoare, cuprinse între 91 la sută şi 94 la sută. Această „sta­re critică“ a activităţii economice şi financiare surprinde, desigur, şi re­voltă pe cel care păşeşte pentru prima oară în această întreprindere. Nu aceeaşi reacţie o au însă con­ducerea ei şi forul tutelar din Mi­nisterul Industriei Construcţiilor, care, rememorînd finalul economic al fiecăruia din cei patru ani de exis­tenţă a fabricii, afirmă ca o placă uzată : ,,nici în acest an planul nu a fost realizat“. Apoi, la fel ca şi în ceilalţi ani, închid dosarul grave­lor neajunsuri şi o iau de la început, tinzind să permanentizeze cercul vi­cios al pierderilor. Care sunt factorii ce favorizează şi întreţin un aseme­nea climat ? „Ne lipseşte un fond disciplinat“ — s-a scuzat la începutul anchetei inginerul-şef al întreprinderii, tov. Gheorghe Constantin, dorind să sin­tetizeze într-una singură toate cau­zele care au generat cercul vicios al pierderilor. Ideea a fost reluată în aceeaşi formă succintă de tov. Con­stantin Niţă, inspector principal la Direcţia orăşenească Craiova a Băncii Naţionale : „Indisciplina costă milioane de lei la întreprinde­rea de prefabricate“, precum şi de tov Dumitru Dănescu, instructor al Comitetului orăşenesc Craiova al P.C.R. : „Actele de indisciplină pro­voacă dezordine în toate sectoa­rele de activitate“. Şi aşa mai departe am notat fel de fel de formulări ale uneia din principa­lele cauze care întreţine ineficienţa activităţii la întreprinderea de pre­fabricate : lipsa unei discipline a muncii ferme şi autoritare, ceea ce înlesneşte apariţia şi multiplicarea cazurilor de nerespectare a celor mai elementare obligaţii de serviciu. Ca şi cum ar ţine, probabil, să dea un prost exemplu de ceea ce înseamnă Indisciplină în muncă, conducerea întreprinderii de prefa­bricate din beton Craiova o tole­rează sub toate formele tipice : în­­tîrzieri de la lucru, absențe nemo­tivate, învoiri, părăsirea locului de muncă înaintea terminării progra­mului. Un astfel de „tablou“ al in­disciplinei nu se dezminte nici la cea mai sumară analiză. Astfel, in a­­nul 1967 in fabrică s-au înregistrat circa 90 000 (!) om­ are absenţe şi în­voiri în timpul programului de lucru. Mai precis, aceasta înseamnă că fie­care muncitor a lipsit cite o decadă Întreagă diminuîndu-se în mod co­respunzător volumul producţiei. Dar un neajuns nu vine sin­gur... Aceste pierderi sunt dublate în mod nefericit de altele, la fel de intolerabile, printre care nefolosirea raţională a timpului de lucru pro­­priu-zis, a celor 480 de minute. Ima­ginea surprinsă în timpul anchetei la o secţie a întreprinderii, cea de prefabricate, este edificatoare. Un mare număr de oameni — circa 40 la sută din cei existenti în schimbul I — petreceau un fel de „concediu“, prin­tre maşini şi instalaţii, stînd la o discuţie, plimbîndu-se de la o linie de fabricaţie la alta, sau pur şi simplu picotind pe unde se nimerea. O parte serveau nestingheriţi masa. Toate acestea se petreceau sub ochii îngăduitori ai maiştrilor, ai şefilor de echipe. Nimeni nu se alarmează, nici chiar dacă unii mun­citori părăsesc locurile de muncă cu 20—30 de minute înaintea programu­lui, în tot acest timp şi cu do­vezi „în mină“ — care-i permiteau să intervină hotărît — conducerea întreprinderii s-a zbătut şi se zbate neputincioasă în „cleştele“ dezordi­nii. „Avem nevoie de oameni disci­plinaţi“ afirma inginerul-şef. Da, imperativul „sare în ochi“ la prima vedere. Dar cine altcineva decit conducerea întreprinderii trebuie să introducă un spirit de maximă exi­genţă şi intransigentă faţă de orice abatere de la disciplina muncii­a­lificare scăzută, sub nivelul dotării tehnice, iar o bună parte din maiştri au o altă pregătire decit cea nece­sară pentru Industria de prefabri­cate. In ciuda acestei situaţii, care influenţează nefavorabil activitatea întreprinderii, aici nu există o pre­ocupare serioasă in vederea califi­cării şi ridicării nivelului de pregă­tire tehnico-profesională. Din rela­tările culese în întreprindere se desprinde că cursurile de ridicare a calificării sunt de multe ori formale, organizate defectuos, lecţiile pre­date fiind adesea rupte de cerinţele crescînde ale producţiei moderne. Asemenea neajunsuri în pregătirea cadrelor sunt întregite, din păcate, şi de fluctuaţia forţei de muncă. Zi de zi, la conducerea Întreprinderi! este un continuu pelerinaj pentru încheierea sau desfacerea contra*» telor de munci. Anul trecut au foat angajaţi 1700 de salariaţi şi, la a­­ceeaşi perioadă, au plecat din între­prindere 1 400 de salariaţi. — Cum se explică aceaatt fiu*­­tuatie care afectează, in ultimă in­­stanţă, producţia ? — Poate, ne-a spus inginerul-şef, că o cauză ar fi şi condiţiile da muncă, nu tocmai satisfăcătoare, din unele secţii. Nu „poate*, d in mod sigur a­­ceasta este una din principalei* cauze ale fluctuaţiei, în secţia de pre­fabricate, de exemplu, la unei* linii de fabricaţie oamenii lu­crează în apă şi frig, deoarece instalaţiile de încălzire şi de evacua­re a apei sunt defecte. Apoi, în între­prindere nu se acţionează pentru păstrarea celor care se califică, a acelui mult dorit „fond disciplinat*. Consecinţele 7 Pornind de la acest punct nevralgic, se declanşează o adevărată reacţie in lanţ a nepri­ceperii şi nerespectării prescripţii­lor tehnologice, care culminează cu milioane lei aruncate în „gura lacomă" a pierderilor. Aşa se explică volumul mare al rebuturilor, slaba gospodărire a materiilor prime Şl materialelor. Întreţinere*, repara­rea şi exploatarea necorespunzătoa­re a maşinilor şi instalaţiilor. Iată, de altfel, şi clteva detalii asupra ce­lor amintite. Anul trecut s-au terse­gistrat cheltuieli neeconomiceM* d* 3,8 milioane lei. Mai mult d* două treimi din această surnă • consti­tuie numai pierderile din rebuturi şi doblnzile penalizatoare 1* Împru­muturile restante. Ca urmare a aceloraşi mmm s-a consemnat şi un mare volum de de­clasări la tuburile „Premo", in valoa­re de 3,3 milioane lei. Deci, nu a fost curmată risipa de materii prime şi materiale. Prin secţiile de fabricaţie şi in curtea Întreprinderii la Împie­dici in sirmă sau grămezi da beton pietrificat Ce proporţii are această risipă de metal şi beton . Din Înre­gistrările, contabila aflăm : In IMT s-au Irosit 1100 tone ciment, 0 OM tone agregate, s-au predat la I.C.M. oţel-beton şi sirmă pentru prefabricate din beton, care­­ procură din import, la valoare de 2 000 000 lei. Acest tablou a*­a fost justificat, Intr-un stil personal, de secretarul comitetului de partid al întreprinderii: „ştim, tovarăşa, asta e situaţia. Ce să facem. Nu avem oameni calificaţi..." In acest mod se tinde acoperirea, în continuare, şi a altor pierderi. De pildă, slaba între­ţinere şi exploatare a maşinilor ai utilajelor au provocat, nici mai mult nici mai puţin, 70 000 ore Între­ruperi accidentale, pierzindu-­ te acest fel echivalentul producţiei pro­gramate pe aproape 10 zile. Aceasta ar fi deci situaţia „prea* pătă" a întreprinderii de prefabri­cate din beton Craiova. Fiindcă, a* a mai fost analizată in repetat* rto­­duri în presă. Invariabil, Ministerul Industriei Construcţiilor a dat asi­gurări că se vor lua măsuri, şi că sa va produce mult-aşteptatul reviri­ment. Revirimentul nu a avut loc. De aceea, ne-am adresat verbal tov. ing. G. Furdnescu, director ge­neral al Direcţiei generale a Indus­triei prefabricatelor. Intr-tm Înce­put, ni s-a relatat: — Sint cîteva elemente arenţiala pe care conducerea întreprinderii la consideră minore. Mă gindesc la Ca­lificarea scăzută a muncitorilor, de­terminată în principal de fluctuaţia mare a forţei de muncă. în altă or­dine de idei, trebuie să spun că nici aparatul tehnic nu este folosit ra­ţional. Majoritatea inginerilor sunt rupţi de producţie, sau nu acordă importanţa cuvenită organizării pro­ducţiei în secţii. Există un întreprin­dere peste 40 de maiştri dar, din păcate, cei mai mulţi nu cunosc nici care sunt atribuţiile lor. Aşa după cum se vede, toate acestea constituie neajunsuri pe care trebuie să l* re­zolve numai conducerea întreprin­derii şi nu forul tutelar. — Au trecut aproape opt hiai da la numirea actualei conduceri a în­treprinderii, dar nu se observă îm­bunătăţiri demne de remarcat Con­­aiderati că forul tutelar a­­prijloji­e îndeajuns şi a controlat acţiunii* ei pentru redresarea situaţiei eco­nomice şi financiare î — în 1967 a-a realizat • producţia cu 50 la sută mai mare decit in anul precedent S-au aplicat * seri* da măsuri in întreprindere, cu o efi­cienţă deosebită. Consider că actuala conducere a întreprinderii va reuşi să ducă lucrurile pînă la capăt cu bina. Timpul care a trecut este Încă scurt Pentru a trage concluzii definiti­ve trebuie să mai aşteptăm puţin... Da, timpul care a trecut nu e prea îndelungat, dar este foarte preţios, căci fiecare lună de plan înseamnă alte sute de mii lei pierderi pentru economia naţională. Ca urmare, răs­punsul directorului general nu poate fi considerat întrutotul realist El constituie o încercare de a arunca pa seama timpului Inactivitatea pentru îmbunătăţirea situaţiei economice­­financiare a întreprinderii, care în loc să progreseze se agra­vează. După primele două de­cade din luna ianuarie 1968 s-a în­registrat o nerealizare la producţia globală de 21 la sută. în acelaşi timp, la Banca Naţională Întreprin­derea avea împrumuturi restante de 10,5 milioane lei care au şi Început să genereze... dobinzi penalizatoare. Cu toate acestea, Direcţia generală a industriei prefabricatelor ită neclin­tită, aşteptînd ca conducerea Între­prinderii să intervină singuri. Este mulţumită de această espectativă con­ducerea Ministerului Industriei Cons­trucţiilor . Viorel SALADEANU Slatina sunt produse la uzinei* „Electroputere“ din Craiova. 3 (Agerpres) Este inexplicabilă o asemenea po­ziţie nu numai pentru inginerul-şef şi conducerile secţiilor de producţie, dar şi pentru comitetul de partid şi cel al sindicatului, care nu s-au de­cis să pună odată capăt actelor de indisciplină. Oare aici este faculta­tivă hotărîrea partidului și guver­nului cu privire la întărirea disci­plinei în muncă și respectarea pro­gramului de lucru, din primăvara anului trecut ? Nesocotirea celor mai elementare norme ale folosirii timpului pentru producţie se grefează la întreprinde­rea de prefabricate pe un alt neajuns dăunător : slaba calificare a forţei de muncă. Un mare număr de mun­citori sunt necalificati sau cu o ca- ÎNTREPRINDEREA DE PREFABRICATE DIN BETON-CRAIOVA DE 4 ANI ÎN CERCUL VICIOS AL PIERDERILOR PAGINA 3 I Linie electrică aeriana 1 IŞALNIŢA - SLATINA I între Işalniţa şi Slatina pa o distantă d* 63 km au început lucrările de construcţia la linia aeriană cu dublu circuit d* 220 kilovolfi care va alimenta cu energia electrică noii* ca­pacităţi ce se construiesc la uzina de aluminiu In cadrul cel*­ de-a treia etape de dezvoltare. Echipamentul acestei linii, precum şi echipamentul de Intrare in staţia de 220 kV de la

Next