Scînteia, august 1968 (Anul 37, nr. 7781-7811)
1968-08-01 / nr. 7781
PAGINA 4 Dinu CERNESCU Prezenţă activă in miezul preocupărilor civice Există o sensibilitate artistică autentică şi o pseudo-sensibilitate. Cea dinţii ar mai putea fi numită şi responsabilitate vis-à-vis de epocă. A depista şi anunţa cu un ceas mai devreme acele fenomene, caractere, conflicte, care mai curînd sau mai tîrziu vor determina un moment istoric — iată ceea ce s-ar putea numi clarviziunea artistului. Ea îmbracă, desigur, o infinitate de nuanţe. Constituind startul şi motorul relaţiei artistului cu lumea înconjurătoare, sensibilitatea sa poate uneori să nu fie axată pe cele mai reale şi mai acute probleme. Există un tip de artişti foarte sensibili, dar din punct de vedere domestic — sunt sensibili cu propriile lor griji, cu prietenii, cu copiii sau, să spunem, cu animalele bolnave. Aceasta, după mine, este o sensibilitate de ordin personal, neinteresantă pentru creaţie. Faţă de blîndeţea artistului aureolat de sentimente „delicate" şi „gingaşe" dar cu preocupări sociale minore, îl prefer pe artistul încruntat şi dur, care ştie să descopere nişte relaţii subterane, să le aducă la lumină. Jean-Louis Goddard, căruia acum doi ani i s-a decernat „distincţia" de cel mai antipatic participant la Festivalul de la Cannes, şi care e un ursuz prin definiţie, mi se pare a fi unul din cei mai receptivi cercetători contemporani ai societăţii sale. Acesta ar fi, dacă vreţi, aspectul formal. Mai există şi aspectul de fond, anume că adevărata sensibilitate artistică descoperă şi relevă problemele cele mai ascuţite ale unui moment dat. Din păcate, anii din dramaturgii noştri sunt parcă mai atenţi să „prindă din aer“ cea mai nouă topică a frazei desprinsă din lecturi, sau din vizionarea asiduă a unor spectacole străine. Dacă ar fi să se scrie o cronică a anilor noştri conform tabloului pe care-l oferă multe din piesele şi filmele ultimilor ani, istoria ar fi indusă în eroare profund. Ar apărea ori imaginea unui pămînt idilic, unde fete frumoase iubesc băieţi frumoşi, dansînd cu toţii de seara pînă dimineaţa şi chiuind prin lanuri — ori am fi puşi faţă în faţă cu nişte „drame" ireale. Teatrul de cancan sau cinematografia de pomădare a realităţii sunt expresia unei sensibilităţi deviate ; aceasta din urmă îşi poate regăsi drumul împlinirii numai printr-o prezenţă activă a artistului în miezul preocupărilor civice, într-o contemporaneitate vie, iar nu confecţionată din materiale de butaforie. Patriciu MATEESCU Necesitatea unui echilibru intre concepţie şi meşteşug Talentul şi sensibilitatea sunt condiţii de existenţă ale artistului, indispensabile dar nu suficiente. Numai prezenţa unui filtru de selecţie face din individul înzestrat cu aptitudini, un artist de valoare. Mă re Maria BANUȘ Efortul sincronizării cu epoca Sensibilitatea artistului la epoca sa ? O problemă deloc simplă pe care unii au încercat, într-o vreme, s-o simplifice. In mintea lor, cîteva idei emise cîndva de clasici — ca ipoteze personale, în corespondența lor particulară sau în focul unor polemici — se uscau, se mumificau, se transformau în nişte mici idoli, înălţaţi pe altar, spre a fi adoraţi în exclusivitate. Cele mai savuroase ofrande erau reportajele plate în versuri, proză sau teatru. La polul opus, în tainiţele obscure ale subiectivităţii, în sfînta sfintelor, am văzut constituindu-se, cu decenii în urmă, cealaltă dogmă, a dicteului automat, a autocraţiei oniricului. Nu era vorba de impostori, ci de artişti, unii dintre ei remarcabili (chiar şi ca teoreticieni) care se autolimitau, în mod conştient, aservindu-se sub — şi inconştientului. Precum a făcut-o cel mai consecvent dintre suprarealişti, şeful dur, intransigent, al mişcării, André Breton. Ceea ce m-a făcut să prind într-o singură acoladă două fenomene substanţial diferite, şi antagonice, e prezenţa dogmei, apăsătoare şi nocivă, pe care o aflăm şi într-o parte şi într-alta. Exclusivism, sectarism... Neaservită nici unei dogme, artistice sau paraartistice, viaţa literară de azi, din ţara noastră, se desfăşoară într-o mare varietate de manifestări, scriitorii realizîndu-se şi realizîndu-şi opera în parametrii propriei personalităţi. Problema sincronizării artistului cu epoca sa nu e deloc simplă. Ceea ce azi poate părea de stringentă actualitate, mîine devine caduc. Ceea ce la un moment dat răsare, abracadabrant, refuzat de gustul şi reflexele vechi ale publicului, mîine e asimilat, înţeles, gustat şi devine foarte actual. Jarry, Urmuz, Ionesco, Kafka au cunoscut, unii în viaţă, alţii după moarte, acest destin. In tragicele giumbuşlucuri, în absurdul de coşmar al unor sensibilităţi anormal de ascuţite, rănite pînă la os şi la măduvă — o epocă, traumatizată de războaie şi genociduri, a început să se recunoască. Cifrul parabolelor, o dată dezlegat, n-a mai constituit o piedică de netrecut între artist şi cititorii sau spectatorii săi. Mai mult, există opere care iradiază o multiplicitate de sensuri, care trimit în diferite direcții. Ca într-un sipet, cu strălucitoare, felurite giuvaeruri, cu divergente raze, fiecare în SCINTEIA - Joi 1 august 1968 SENSIBILITATEA SELECTIVĂ A ARTISTULUI AUTENTIC Horia LOVINESCU Semnificaţiile majore la care trebuie să ajungem — Epoca noastră — ne-a spus dramaturgul Horia Lovinescu — e bogată în lapte importante şi spectaculoase, care ne împresoară la tot pasul. întrebarea este în ce măsură aceste fupte sunti artistice, sau cum pot ele deveni material pentru artă. Primele zboruri în Cosmos, de exemplu, au constituit pentru noi toţi un eveniment vibrant, ne-au impresionat. Era o revelaţie profundă, ca şi cum am fi privit deodată într-un fel de prăpastie inversă. Iată însă că au trecut zece ani şi în lumea întreagă n-a apărut încă nici o operă de artă remarcabilă consacrată zborului cosmic. — Nu credeţi totuşi că, pe o cale indirectă, acest fapt fundamental în viaţa omenirii a influenţat creaţia ? Că arta poartă acum o amprentă nouă, amprenta epocii în care omul s-a desprins de planeta sa ? — Tocmai aceasta este problema esenţială. A fi sensibil faţă de vremea în care trăieşti înseamnă a putea trece de la receptarea imediată a faptelor la sesizarea unor procese şi fenomene mai adinei. De pildă, progresele tehnice uimitoare ale secolului nostru au insuflat omului contemporan anumite predispoziţii psihologice, în care se amestecă visul fără limite, întemeiat pe posibilităţile infinite ale ştiinţei şi totodată un scepticism faţă de grandilocvenţă, faţă de frazele fără o acoperire reală, faţă de dulcegărie. Realitatea se află într-o mişcare accelerată, în raport cu care anumite forme de gîndire îşi pierd valabilitatea. Pentru că, aşa cum spunea undeva Valéry, orice creştere materială într-un domeniu determină şi o schimbare de esenţe în fenomenul respectiv. Proporţiile vaste pe care le-a luat cultura de masă, amplificarea mijloacelor de divertisment transformate într-o veritabilă industrie, toate acestea nu pot să nu modifice noţiunile artei. Cum am putea aplica azi aceleaşi formule estetice ca odinioară ? Mă gîndesc ce trebuie să fi reprezentat cu secole în urmă o carte circulînd în manuscris, sau primele tipărituri, in comparaţie cu imensa dezvoltare actuală a activităţii editoriale şi publicistice. In multitudinea de manifestări, adesea contradictorii, ale artei moderne, devine mult mai dificil să găseşti acel „număr de aur“, acea cifră magică prin care să poţi deschide sipetul adevărului artistic. Prima tentaţie este de a reflecta pur şi simplu această stare de spirit haotică. Văzînd că o parte însemnată a publicului reacţionează mai direct la şoc, la surpriză, unii artişti au ajuns să nu mai creadă în durabilitatea operei lor şi se lasă tentat de o modă sau alta, care să poată provoca la un moment dat o oarecare vîlvă în jurul numelui lor. Se ajunge astfel la improvizaţie, la accidental, precum şi la un efort steril şi unilateral de perfecţionare pur meşteşugărească, de exersare a dexterităţii. Dar sub vîrtejul proceselor sociale şi spirituale din lumea modernă, aparent derutant prin complexitatea sa, există nişte coordonate majore, nişte semnificaţii la care arta trebuie să ajungă. — Cum ? — îndreptînd atenţia a■upra conflictelor reale din viaţă, asupra problemelor acute pe care le ridică însăşi realitatea, în transformarea ei. La noi în ţară, dispariţia luptei de clasă, constituirea noii orînduiri sociale conduc spre o comunitate superioară între oameni. Se pun bazele unei solidarităţi mult mai profunde între indivizi — un alt tip de unitate morală ce presupune din partea fiecăruia o conştiinţă şi mai largă a scopului comun, o perspectivă şi o responsabilitate proprie pentru opera ce se înfăptuieşte. Poate că nu totdeauna este direct vizibilă relaţia dintre cutare construcţie ce se înfăptuieşte într-un capăt al ţării şi soarta personală a unui om care trăieşte în celălalt capăt al ţării Intră deci în joc factori de conştiinţă mai subtili. E necesar un proces de înţelegere care nu e lipsit, uneori, de dificultăţi, iar în acest proces apar nu o dată cazuri de însingurare, „crize" de adaptare. Sau iată un alt aspect, de asemenea izvorît din realităţile noastre. Mica proprietate privată şi moştenirea ei au constituit în trecut, pentru pături foarte largi ale populaţiei, una din temeliile solide ale familiei, o temelie de ordin economic. Instaurarea relaţiilor socialiste a schimbat radical bazele pe care se constituie familia, problemele care se pun azi sînt mult mai puţin de natură economică şi în prinţul rînd de natură etică, afectivă, spirituală. A sesiza asemenea „rupturi" de echilibru, frămîntările şi conflictele ce decurg din ele, a urmări cum se perpetuează şi cum se modifică anumite forme de viaţă socială, dar şi cum se mneleagă într-un fel nou acea unitate de crezuri fără de care oamenii n-ar putea trăi laolaltă — aceasta înseamnă, cred, a avea „antenele" îndreptate atent spre realitate. — Ceea ce spuneți presupune că artistul observă nu numai fenomenul imediat dar și tendințele aflate in germene. — E necesar întotdeauna să deschizi o perspectivă. Altminteri, n-ai mai avea pentru ce scrie. Cehov, în „Trei surori", e plin de amărăciune, dar finalul piesei exprimă nădejdea în mai bine. Această perspectivă este implicată în orice operă de artă autentică. Unii autori practică un naturalism anost, caută contradicţiile din realitate, fără să te prindă însă în focarul unei oglinzi unice, care să reflecte sensul general al vieții schimbarea ei ascendentă. Mimarea unei false disperări, sau înregistrarea pasivă a stărilor depresive frizează deseori impostura. Au apărut în ultima vreme zece mii de Beckett-i pe fata pămîntului, dar Beckett e unic pentru că reflectă cinstit realitatea ce-1 înconjoară, nu imită pe nimeni și nu acceptă resemnat înfrîngerea. Desigur, în lumea de azi există multe lucruri dureroase și îngrijorătoare. Există, ca să mă refer numai la aspecte extrem de izbitoare, genocidul împotriva poporului vietnamez sau primejdia nucleară. Viaţa contemporană pretinde luciditate, veghe permanentă, responsabilitate. Civilizaţia secolului nostru a creat numeroase succedante menite să constituie o evadare — superproducţii cinematografice, ritmuri ultrarapide de dans şi atîtea altele. Cu atît mai necesar este ca arta să le vorbească oamenilor despre realitate, să-i împiedice a se lăsa toropiţi de indiferenţă. Iar în faţa realităţii, poziţia de neacceptare a inumanului, de Intuire şi promovare a ceea ce dă forţă şi demnitate fiinţei umane, e singura constructivă, Cer la filtrul prin care artistul selectează faptele legate de climatul contemporan. Secolul nostru cunoaşte numeroase transformări şi înnoiri, în viaţa societăţii, ca şi în mentalitatea oamenilor. De aici poate rezulta pentru creaţie un avantaj sau un dezavantaj. Ritmul uluitor de rapid al schimbărilor şi descoperirilor pe toate planurile creează dificultăţi imense în calea unei informări multilaterale. Nu te poţi ţine la curent cu absolut tot ce e nou în toate domeniile. Cînd însă posezi o mare receptivitate, precum şi filtrul de selecţie despre care vorbeam, această solicitare intensă, largile posibilităţi de cunoaştere, de comunicare audio-vizuală, devin un factor stimulator, prielnic transfigurării artistice. Pe lingă calităţile eterne ale profesiei sale, artistul de azi (şi aş generaliza această observaţie pentru creatorii din toate ramurile culturii şi ştiinţei) trebuie să dea dovadă de o atitudine intelectuală activă, legată de necesitatea de a interveni direct în viaţă, un savant care deschide căi noi de cercetare a universului e la fel de poet ca şi un artist — amîndoi încearcă să dezvăluie lumii noi înţelesuri. Unii spun că nu putem crea artă pentru toată lumea. Că nici principiile electronice pe baza cărora funcţionează un radio cu tranzistori nu sunt înţelese, în fond, de oricine. E adevărat. Să nu uităm însă că absolut toată lumea poate folosi aparatul cu tranzistori. E cunoscută vechea dispută pe tema cîntecului privighetorii. Poate că trilurile ei spun ceva, transmit nişte lucruri pe care noi nu le înţelegem, — au presupus unii. Dar pentru omul care ascultă, asemenea discuţii sunt sterile ; esenţial este că glasul privighetorii îi produce desfătare. In artă lucrurile stau oarecum analog. Nu „secretele" intime de meşteşug interesează publicul larg. Poţi uza de argumente matematice, electronice, de filtre abstracte, concrete, cibernetice sau de orice altă natură ca rafinament, ca rang intelectual — dar concluzia să fie o poezie direct înţeleasă. Aci stă taina marii forţe de transmisiune pe care o au operele clasice, indiferent de ştiinţa mijloacelor folosite. Bagajul sporit de cunoştinţe de care dispunem azi ar trebui să ducă la o expresie mai limpede, mai precisă, dar nu mai greu descifrabilă. Acumularea de experienţă tehnică ţine de meşteşug, care nu trebuie să altereze însă concepţia artistului, strîns legată de sensibilitate. Or, multe lucrări din zilele noastre devin inaccesibile din pricina unui dezechilibru între concepţie şi meşteşug. Fie că laturile conceptuale umbresc sensibilitatea printr-un raţionalism uscat, fie că sensibilitatea se revarsă spontan, dar e neglijată materializarea operei printr-un meşteşug care să faciliteze înţelegerea. Din contactul pe care l-am avut în fabrici sau cu prilejul expoziţiilor, cu oameni fără o pregătire de specialitate, mi-am dat seama că dezechilibrul amintit mai sus dăunează multor lucrări pornite dintr-o concepţie generoasă. Uneori intenţia nu e vizibilă din pricina nestăpînirii mijloacelor de expresie, alteori acestea din urmă ocupă primul plan şi acoperă semnificaţiile. In arta Renaşterii, ca să mă refer la o epocă de exemplară înflorire, meşteşugul completa concepţia, n-o degrada. Măiestria de a reproduce anumite fenomene observate în naturăse vorbeşte mult, de pildă, despre oglindirea picturală a structurilor biologice sau atomice descoperite de ştiinţa modernă) sau de a crea forme plastice inedite, nu este de ajuns pentru a crea un univers poetic. E necesar să vezi dincolo de suprafaţă. 51 artistul» vede nu numai cu ochii, dar mai ales cu sufletul, tinde mina şi-şi alege ceea ce răspunde gustului şi preferinţelor sale. Cheile cu care se descuie literatura sînt multe şi fiecare timp descuie aceeaşi operă cu altă cheie. Uneori, însă, durează. Se bîjbîie cu cheia în broască, se răsuceşte într-o parte şi alta şi tot degeaba. Publicul oboseşte, se enervează, îl blestemă pe artist, uneori mai scrie şi scrisori de protest. Cine-i de vină ? E cheia ? Strunjită poate pentru altă formă ? să fie broasca — făurită la repezeală, în graba tînărului meşter — de-o formă incoerentă, recalcitrantă oricărei chei ? (Numai paspartuul snobismului nu se lovește de nimic, pătrunde în orice gol ca-n spatii mirifice...). Oricum, perioada de adaptare reciprocă, de mai mică sau mai mare întindere, nu poate fi evitată. In asemenea intervale — şi ele apar mereu — în asemenea proces de căutări, din Creşte în ultima vreme curiozitatea publicului faţă de procesul intim de creaţie, faţă de uneltele artistului, faţă de existenţa lui concretă. Cititorul sau spectatorul nu se mai mulţumeşte, adesea, doar cu produsul artistic, el vrea să ştie cum a fost creat acesta, adică cum a fost gîndit şi împlinit, vrea să cunoască amănunte despre viaţa (atît de fascinantă şi originală, crede el) a autorului respectiv. Aşa se explică succesul enorm al romanelor biografice despre mari artişti, al biografiilor şi autobiografiilor romanţate, al interviurilor şi reportajelor picante din revistele magazinistice. Am spus aceasta cu gîndul limpede de a despărţi hotărît obiectul serios al acestei anchete care solicită mărturisiri intime ale unor creatori despre meseria lor. Cum se manifestă sensibilitatea mea faţă de epopa pe care o trăiesc ? Nu ştiu dacă voi fi în stare să fac o mărturisire sinceră pînă la capăt, şi asta nu pentru că aş avea „secrete profesionale", ci pentru că laboratorul intim al scriitorului este, de la un anumit punct, misterios şi indescriptibil. Ceea ce ştiu sigur şi pot să afirm cu senină siguranţă e că mă interesează tot ceea ce este viu în jurul meu, nimic din ceea ce e omenesc nu mi-e străin. Şi, totuşi, care este fenomenul care aprinde chiar şi cele mai îndepărtate filamente ale sensibilităţii mele ? Fără îndoială, fenomenul politic. Nimic nu mă interesează într-un grad mai înalt, ca cetăţean, dar mai ales ca scriitor, ca politica. Dimineaţa nu pot să-mi încep ziua de lucru fără să citesc ziarele sau să ascult buletinul de ştiri la radio. Nu e o manie gratuită, e o obligaţie fundamentală faţă de conştiinţa mea profesională. Nu poţi să meditezi asupra omului, asupra destinului său, a sentimentelor omeneşti, fără să ai în acelaşi timp aţintită privirea spre ceea ce se petrece în lume. Trebuie să ştii, cu alte cuvinte, înainte de a te apleca peste hîrtie, cum a dormit cosmonautul care zboară de două zile în cerul de deasupra noastră, să ştii cum se simte doctorul Blaiberg sau ce e nou în evenimentele din Cehoslovacia. Literatura este profesiunea cea mai politică cu putinţă, pentru că ea are în cel mai înalt grad de-a face cu omul, cu credinţele, convingerile şi faptele sale, pe care le interpretează pînă la ultimele lor consecinţe. Scriitorul e permanent conectat la vastul sistem de comunicaţii spirituale ale omenirii, radarul lui învîrteşte aripile necontenit, receptînd tot ce e important în viaţa omenirii. Dar ce alege scriitorul din cantitatea copleşitoare de întîmplări care i se oferă zilnic şi cum alege ? O experienţă din cele mai impresionante din acest punct de vedere mi se pare a fi cea a mareparte a artistului şi din partea publicului, se face simţită posibilitatea concretă a unor experimentări, nestingherite de obtuzitate, de organele editoriale, care se interpun între manuscris şi tipar. Pe labirintica filieră se pierd sau se tocesc sau se amînă, cîteodată, temerare plăsmuiri, încercări, mai valoroase, poate, în nedesăvîrşirea lor tumultuoasă, decît anchilozatele, şlefuitele repetări de sine ale unor con-, deie îmbătrînite. Intenţiile şi indicaţiile conducerii de partid, manifestate cu diverse prilejuri, sunt cît se poate de clare : crearea unui climat optim pentru deplina şi libera desfăşurare a tuturor forţelor noastre creatoare. Trebuie să veghem ca nimic să nu se interpună, sau ca a tot ceea ce se interpune să fie înlăturată între clarele principii directoare şi puternicul flux de creaţie artistică al scriitorilor de azi din România, lui scriitor contemporan Truman Capote. Prefaţa lui la cartea „Cu sînge rece", în care îşi mărturiseşte truda enormă pentru culegerea şi selecţionarea materialului documentar, mi se pare unul din cele mai copleşitoare imnuri închinate sacrificiului creator. Iniţial gestul lui a părut multora absurd şi derizoriu : ce poţi să scrii despre doi criminali de drept comun, două fiinţe decrepite şi arierate ? Şi ce carte zguduitoare a ieşit, ce cutremurător semnal a tras el în faţa pericolului violenţei absurde, cum au înspăimîntat şi îngrijorat rîndurile lui întreaga Americă ! Fără îndoială, veghea scriitorului este neîncetată şi veşnică, el este dator în faţa semenilor săi să descopere sau să intuiască primul primejdiile care pîndesc natura umană. Intuiţia, talentul, sensibilitatea lui deosebită îl ajută să fie un antemergător . Kafka a avertizat omenirea de pericolul fascismului înainte de apariţia acestuia. Datoria primordială a scriitorului e să vegheze pe meterezele cele mai înalte ale cetăţii, cu privirea veşnic încordată asupra focurilor care ard pe culmile îndepărtate şi ascunse de ceţuri şi care vestesc umanităţii primejdii sau victorii. Evident, nu tot ce intră în focarul atenţiei scriitorului trebuie şi poate să devină operă de artă. Dar faţă de tot ceea ce izbeşte membrana sensibilităţii sale el trebuie să ia o atitudine, să-şi facă cunoscută opinia. De aici participarea sa la viaţa publică, atît de necesară, de solicitată şi de preţuită. Cuvîntul scriitorului este aşteptat atunci cînd se elaborează o lege nouă, cînd colectivitatea îşi caută expresii noi pentru aspiraţiile sale de perfecţionare socială şi morală, ca şi atunci cînd fapte cotidiene aparent neînsemnate trebuie impuse în conştiinţa publică cu adevăratele lor semnificaţii. Nu sînt în nici un caz cititorul entuziast al acelor confraţi care se răfuiesc în colţul drept al paginii a-ntîia a unui cunoscut cotidian cu chioşcarii de răcoritoare care nu au sucuri reci la ora prînzului. Dacă ar fi să mi se ceară să numesc o adevărată şi nobilă dovadă a sensibilităţii scriitoriceşti faţă de datoriile civice, m-aş opri de exemplu la fapta poetului Gheorghe Tomozei, care timp de doi ani a vorbit zilnic cititorilor ziarului „Munca" în cadrul unei rubrici permanente numită „Filigrana" despre toate acele evenimente ale lumii contemporane care se întîlneau în chip fericit cu metafora şi emoţia sinceră a creatorului. Nimic din ceea ce e omenesc nu-i e străin scriitorului adevărat, căci umanitatea s-a obişnuit să-şi asculte durerile şi bucuriile prin glasul lui Înnăscut să cînte. Anchetă realizată de Andrei BALEANU Ion BĂIEŞU Nimic din ceea ce este omenesc să nu-ţi fie străin ancheta culturală ! cinema m Viva Maria i PATRIA — 10; 12,4SI 16,15; 18,45; 21,15. • Șapte oameni de aur : REPUBLICA — 8,15; 10,15; 12,30; 14,45; 17; 19,15; 21,30, FESTIVAL - 1; 11,15; 13,30; 16; 18,30, 21, la grădină - 20,15, CIRCUL DE STAT — 10; 12,15; 14,30; 17; 19,30. • Moștenirea lui Achile i SALA PALATULUI (seria de bilete 2492 - orele 17,30 si seria 2491 - orele 20,15), LUCEAFĂRUL — 9,13; 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,45. • Piramida zeniuil Soare FEROVIAR — 9,30—16,15 in continuare ; 18,45; 21,15, EXCELSIOR - 8,30; 10,30; 12,45; 15,15; 17,45; 20,15, MODERN - 9,30; 11,45; 14; 16,30; 19, 21,15, GRADINA DOINA — 20,15, STADIONUL DINAMO — 20,15, ARENELE LIBERTĂȚII — 20,30. •I Judecata CAPITOL — 9,30; 11,45; 14,15; 16,30; 19, la grădină — 20,30. • Duelul lung : BUCEGI — 9, 11,15; 13,30; 16; 18,30; 21, la grădină — 20,30, MELODIA — 8,30; 11; 13,30; 16; 18,30; 21, GLORIA — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30, MIORIŢA - 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18,15; 20,45. 0i Nebunul din laboratorul nr. 4 o VICTORIA — 8,45; 11; 13,15; 15,45; 18,15; 20,45. 0i Mesteacănul ; CENTRAL — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 21. • Povestiri despre revoluție LUMINA — 9—16 în continuare ; 18,30; 20,45. • Studiu despre femei: DOINA — 11,30; 13,45; 16; 18,30; 20,45, FLACĂRA — 15,30; 18, 20,30. 0 Program pentru copii : DOINA — 9, 10. •1 Obsesia : UNION — 18,30; 20,30. • Desene animate : UNION — 18. 0 Mondocane i TIMPURI NOI ■— 9—20 în continuare. 0 Aventurierii : SALA CINEMATECA — UR 12; 14; 16,30; 18,45; 21, GRIVITA — 9,15; 12; 15,15; 18; 20,45, TOMIS — 9—15 în continuare 17,15; 19,30, la grădină - 20,30, FLAMURA — 8,45; 11; 13,15; 15,30; 18; 20,30. 0 Răzbunarea haiducilor ÎNFRĂȚIREA ÎNTRE POPOARE — 10; 15,30; 17,45; 20. • El Dorado : BUZESTI — 15,30; 18, la grădină — 20,30. • Inimă nebuni... nebună de legat ! DACIA — 8,30—16,30 In continuare ; 18,45; 21, GRĂDINA PROGRESULPARC — 20,15. • Un dolar găurit ! UNIREA — 10; 15,30; 18, la grădină — 20,15, RAHOVA — 15,30; 18, la grădină — 20,15. • Alegere de asasini 1 LIRA — 18,30; 18, la grădină - 20,15, VOLGA - 9; 11; 13; 15; 18,15; 20,30, ARTA — 9,30— 15,30 în continuare; 17,45; 20,30, la grădină — 20. 0 prin Kurdistanul sălbatic» DRUMUL SĂRII — 15; 17,30; 20. 0 Vicontele plătește polița GTULEȘTI — 10; 15,30; 18; 20,30, AURORA — 8,45; 11; 13,15; 15,30; 17,46; 20, la grădină — 20,30. • Hiroşima, dragostea mea : COTROCENI — 15,30; 18; 20,50. 0 Taffy şi vînătorul ! FLOREASCA — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30, GRADINA EXPOZIŢIA - 20,30. • Cînd tu nu eşti ! VIITORUL — 15,30; 18; 20,30. • Prietenele MOŞILOR — 16,30; 18, la grădină — 20,30. 0 Freddy, lovește tu întil 11 POPULAR — 15,30; 18; 20,30. •• Oscar : MUNCA — 15; 17,30; 26. • Eddie Chapman, agent secret: VITAN — 15,30; 18; 20,30, la grădină — 20,15. • Intre noi : PROGRESUL — 15,30; 18; 20,15. • Pasărea timpurie: CRINGAŞI — 15,30; 18; 20,30. • Jenla, Jentelka și Kadusa FERENTARI — 15,30; 18; 20,30. • Un bărbat și o femeie ! PARCUL HERĂSTRĂU - 20,30. 0 Zile de vară: COSMOS — 15,30; 18; 20,30. • Ea va rîde i PACEA — 18,45; 18; 20.15. teatre • Muzeul „Fr. Storck şi Cecilia Cuţescu-Storck": „Ce vorbesc statuile noaptea" (spectacol de sunet şi lumină) — 20,45 ; 21,45. • Teatrul „C. Tănase* (grădina Boema) : „Boema Palace“ — 20. 0 Ansamblul „Pernniţa" (In sala Savoy a Teatrului „C. Tănase") Varietăţi folclorice —19. V PROGRAMUL I 19.00 — Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Sofia. • Concert. 12.00 — Telecronica economică (reluare). 12.30 — închiderea emisiunii de dimineaţă. f 17.30 — T.V. pentru elevi. Consultaţii la fizică (bacalaureat). Tema Generatoare şi motoare electrice. Prezintă prof. Lidia Fanaiot. 18.00 — TV. pentru specialişti. Ciclul „Medicină". Ictusul cerebral. Participă prof. dr. Vlad Voiculescu. 18.30 — Curs de limba rusă (reluarea lecţiei a 3-a). 19.00 — studioul pionierilor. „Timp record". Finala Campionatelor republicane de copii la înot. Transmisiune de la bazinul Dinamo 19.30 — Telejurnalul de seară. 19.50 — Buletinul meteorologie. Publicitate. 20.00 — Film serial „Vikingii*. 20.28 — întrebări la care s-a răspuns... întrebări la care nu s-a răspuns Încă. Emisiune de ştiinţă. 9.00 — Film artistic „Cum se reuşeşte In dragoste" — producţie a studiourilor franceze. 12.30 — Rezumat filmat de la Festivalul tineretului de la Sofia. 22.50 — Vacanţă pe portativ. 23.20 — Telejurnalul de noapte. 23.30 — închiderea emisiunii. PROGRAMUL 20.00 — Document: Sophia Loren prezintă Roma (I). 20.45 — Telejurnal. 21.00 — „O samă de cuvinte". Vasile Alecsandri „Versuri". 21.30 — Comedie cu Mickey Rooney. 21.55 — Concert simfonic. In program . Lucrări de George Enescu. Interpretează orchestra Filarmonicii de stat „George Enescu" dirijată de Mihai Brediceanu și Orchestra simfonică a cinematografiei dirijată de Constantin Bugeanu. 22:30 — Varietăţi pe peliculă. *2:50 — închiderea emisiunii.