Scînteia, octombrie 1968 (Anul 37, nr. 7842-7872)
1968-10-09 / nr. 7850
Experimentarea măsurilor de perfecţionare a conducerii producţiei PRINCIPALUL OBIECTIV - RENTABILITATEA Măsurile ce se experimentează în 71 de întreprinderi industriale, începînd din a doua jumătate a anului trecut — şi la care ne vom referi în cele ce urmează — oferă un cadru propice ridicării la un nivel mai înalt a întregii activităţi economice, creşterii — în final — a rentabilităţii producţiei. In legătură cu unele concluzii ce se desprind de pe urma acestei experimentări sunt semnificative discuţiile ce s-au purtat cu prilejul unei „mese rotunde“ organizate recent în schela de extracţie Boldeşti, la care au luat parte cadre de conducere, ingineri şi economişti din întreprindere. S-a relevat, în principal, că dimensionarea şi structurarea raţională a întreprinderii, divizarea judicioasă a activităţii ei pe compartimente de producţie, de concepţie şi funcţionare, precizarea expresă, detaliată a atribuţiilor şi răspunderilor fiecărui om, de la muncitor şi maistru pînă la factorii de conducere, elaborarea hotărîrilor în comitetele de direcţie şi reducerea la maximum a treptelor de difuzare a deciziilor — se înscriu ca premise favorabile în perfecţionarea organizării şi conducerii producţiei. — Avînd In vedere tocmai aceste premise majore, conducerea schelei noastre a căutat să găsească modalităţile cele mai potrivite pentru a conferi structurii organizatorice a întreprinderii o mai mare supleţe, care să-i asigure un plus de elasticitate şi operativitate de acţiune , a precizat tov. Nicolae Iordăchescu, inginer şef adjunct al schelei. Competenţele lărgite acordate în cadrul experimentării ne-au dat astfel posibilitatea să materializăm anumite idei şi soluţii care se conturaseră dinainte, cu prilejul studiilor de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii, în concepţia cadrelor de conducere din schelă. Deci, nu întîmplător, la începerea experimentării era precizat de acum un amplu program de măsuri, menit să contribuie la punerea în valoare a unor mari posibilităţi şi rezerve interne, la îmbunătăţirea celor mai intime laturi ale activităţii productive a schelei. Aşa cum ni s-a spus, măsurile au vizat, în primul rînd, comasarea unor parcuri de separatoare, brigăzi de sondori şi secţii productive, reorganizarea muncii unor servicii de concepţie şi centralizarea anumitor activităţi anexe, cum ar fi cea de transporturi, în sectorul Urlaţi, de pildă, cele două secţii de producţie au fost unite într-una singură, mai puternică, din 5 brigăzi de producţie s-au format numai 3, iar din 11 brigăzi de intervenţie au rămas numai şapte. Măsuri similare s-au aplicat şi în sectorul Boldeşti. Toate acestea au fost realizate după o matură chibzuinţă, după dezbateri vii în colectivul de conducere şi pe baza examinării minuţioase a propunerilor făcute de numeroase cadre de ingineri, tehnicieni şi economişti. Cercetarea atentă a consecinţelor pe care le poate avea o măsură sau alta, calculul economic, aprecierea în perspectivă a evoluţiei situaţiei au făcut parte din „arsenalul“ mijloacelor utilizate de conducerea schelei atunci cînd s-a trecut la restructurarea activităţii ei interne. — Evident, în această activitate novatoare nu a fost neglijată nici un moment eficienţa economică a măsurilor luate — a spus ing. Valentin Teodorescu, mecanicul-şef al schelei. Comasările de parcuri şi de baterii de cazane, de exemplu, au avut ca scop atît reducerea numărului de posturi, dar mai ales renunţarea la o serie de utilaje şi instalaţii a căror folosire nu era completă. Pe această cale, anul trecut s-a diminuat valoarea fondurilor fixe ale schelei cu circa 50 milioane lei, iar în acest an cu încă 30 milioane lei. Micşorarea amortismentului, ca şi grija pentru utilizarea chibzuită a tuturor mijloacelor materiale Masă rotundă la schela de extracţie Boldeşti şi băneşti au influenţat favorabil preţul de cost al producţiei. Tov. Eugen Diaconescu, şeful serviciului planificare al schelei, a relevat că, pe opt luni din acest an, cheltuielile la 1 000 lei producţie marfă vîndută şi încasată au fost reduse, faţă de plan, cu 20,50 lei. Principalele sortimente — ţiţeiul, gazele şi gazolina — au devenit astfel rentabile, dotaţia prevăzută pentru această perioadă la activitatea de bază fiind redusă cu peste 5,2 milioane lei. Rentabilizarea producţiei comparabile a schelei este principalul rezultat al intregii noastre activităţi economice din anul trecut şi din acest an, a ţinut să precizeze inginerul-şef adjunct al schelei. Nu ne vom opri însă aici. Programul nostru de acţiune este încă bogat şi, pentru perioada următoare, el prevede continuarea măsurilor de îmbunătăţire a organizării conducerii producţiei în secţii şi brigăzi. La activitatea de intervenţie, timpul nelucrat de către unele brigăzi este încă ridicat, ceea ce demonstrează că numărul lor este dimensionat prea larg în comparaţie cu necesităţile. Iată, deci, că pentru a asigura o utilizare efectivă a timpului de lucru al întregului colectiv de muncitori şi tehnicieni va trebui să intervenim şi mai departe în modul cel mai hotărît posibil, prin intermediul unor alte măsuri aflate acum în faza definitivării. Ne-am notat că acest efort organizatoric nu se va limita la brigăzi şi secţii. El va fi continuat la nivelul schelei. S-a formulat de altfel propunerea ca schelelor petroliere mari, de talia Boldeştiului, care are aproape 3 000 de salariaţi şi o rază de activitate de circa 50 km, să li se asigure „statutul“ de întreprindere independentă în cadrul centralei industriale, fără a mai fi nevoie de o verigă intermediară. Continuînd ideea, şeful serviciului producţie, ing. Cornel Danţov, a subliniat că numai aşa va putea fi întărită activitatea de concepţie din schelele petroliere, care duc în prezent lipsă de cadre tehnice şi economice cu pregătire superioară. Totodată, s-ar impune să se asigure o stabilitate mai mare a producţiei fiecărei schele, prin repartizarea — în urma unor studii geologice detaliate — de noi locaţii de sonde. în discuţii, s-a mai relevat că stabilirea şi comunicarea unui număr restrins de indicatori, ca sarcini obligatorii, a înlesnit concentrarea eforturilor obiectivului stihe- Ing. Nicolae PANTILIE (Continuare in pag. a vi-a) Deschidem o carte şi chiar de la primele pagini ne simţim prinşi în .,mrejele" ei. Din clipa aceea, nu mai există oprire pînă ce nu ajungem la sfîrşit. Spunem despre cartea respectivă că a fost interesantă şi de aceea nu ne-am putut „dezlipi" de ea. La fel despre un film, despre o conversaţie, despre o întrecere sportivă spunem că ne-au atras, că ne-au plăcut, că ne-au stîrnit interesul. Elevul se ocupă ore în şir cu matematica pentru că se simte atras şi interesat de această disciplină. Strungarul sau minerul reiau de fiecare dată activitatea , fără să invoce „saturaţia“ ori plictiseala— pentru că, printre numeroasele „fire“ care îi leagă de întreprindere, de locul şi de grupul lor de muncă, interesul pentru profesiune joacă un rol de prim rang. Inginerul zăboveşte îndelung asupra proiectului său, elaborînd fiecare detaliu cu migală, pentru că se simte personal interesat şi angajat în această muncă, găsind în ea un izvor de satisfacţii şi de răspunsuri la probleme care îl frămîntă. Tocmai în virtutea calităţii lor de a fi interesante ne atrag diferitele obiecte, sarcini sau activităţi, şi tocmai în virtutea interesului pe care îl avem ne orientăm noi preferenţial spre diferitele categorii de obiecte şi tipuri de ocupaţii sau activităţi. Interesul este — se poate spune — acea componentă stabilă a personalităţii care exprimă atitudinea sau orientarea selectivă, preferenţială a acesteia în raport cu un domeniu sau altul de fapte, de relaţii sau preocupări. Spre deosebire de tendinţele şi impulsurile vagi, lipsite de obiect, interesul, asemeni trebuinţei, este orientat întotdeauna spre un anumit obiect. El este interes pentru ceva anume, de pildă, interes pentru artă, ştiinţă, construcţie, pentru o anumită muncă productivă şi se caracterizează printr-o concentrare stabilă, de lungă durată a atenţiei şi a gîndirii noastre asupra domeniului respectiv, în vederea pătrunderii „tainelor“ lui. In acelaşi timp, spre deosebire de trebuinţe, îndeosebi de trebuinţele materiale, interesele se traduc nu atît în dorinţa de a lua obiectul în posesie şi de a-l supune unui act de consum, ci în dorinţa de a cunoaşte şi a ne familiariza cu obiectul. Ele sînt un fel de trebuinţe evoluate, de factură cultural-spirituală, care furnizează motivele specifice activităţii de cunoaştere. Ca atare, interesele nu numai că arată sau explicitează direcţia in care ..merg“ preferinţele omului, ci, devenind motive aie activităţii, ele dinamizează şi mobilizează persoana in direcţia realizării efective a preferinţelor. Ele devin, alături de aptitudini, o altă forţă motrică esenţială a personalităţii, o valoare în a cărei cultivare este „interesat“ nu numai individul, ca posesor şi purtător nemijlocit al ei, dar şi colectivul social, instituţia sau întreprinderea cărora le aparţine şi în cadrul cărora evoluează individul. După cum se ştie, una din premisele succesului acţiunii de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii o constituie eliminarea „migrărilor profesionale“, asigurarea stabilităţii omului la locul său de muncă, ceea ce presupune o judicioasă selecţie şi orientare profesională a cadrelor. Iar aceasta nu se poate realiza decit în condiţiile concordanţei dintre exigenţele şi perspectivele profesiunii, pe de o parte, şi zonele de aspiraţie şi interes ale omului, pe de altă parte. Fără această confruntare şi întrepătrundere între cadrele obiective ale muncii şi factorii subiectivi — potenţiali sau actuali — ai personalităţii, nu avem garanţia stabilităţii şi a performanţei ridicate în muncă. Interesul reprezintă un moment intern sine qua non al raportării omului la muncă şi a muncii la om. Opera de educare a interesului nu este de loc una uşoară, în primul rînd datorită faptului că, în evoluţia personalităţii, interesele se pot interfera frecvent cu pseudointeresele. De obicei, interesele presupun o îmbinare armonioasă între procesele intelectuale şi cele afective, între gîndire şi substratul ei emoţional, în vreme ce pseudointeresele sufăr de o anumită unilateralitate, provenită din absenţe, fie a componentei afective, fie a componentei intelectuale. Aşa, de pildă, un elev, însuşindu-şi pe deplin — la modul intelectual — semnificaţia sarcinilor care îi stau în faţă, poate foarte bine să ajungă la conştiinţa datoriei şi a obligaţiei sale şcolare, obţinînd rezultate bune sau foarte bune la disciplinele respective. Putem noi spune că, avînd succes la învăţătură, elevui are, implicit, şi interes pentru disciplinele respective . Nu, pentru că, la o cercetare mai atentă, descoperim că în spatele succeselor se află doar voinţa supraîncordată, motivată de obligaţie, dar nu şi de atracţia, înclinaţia afectivă către acea sferă de preocupări. Lucrurile se pot însă petrece şi invers. Vizitînd un atelier sau o secţie dintr-o întreprindere ori relatîndu-i-se, pur şi simplu, despre ceea ce se face acolo, un tînăr poate încerca sentimental de atracţie pentru munca de strungar, de lăcătuş sau de electrician, pe care o şi decretează ca fiind interesantă. Putem spune că, în virtutea entuziasmului care l-a cuprins subit pe tînăr, acesta are deja gata format (Continuare în pag. a Vil-a) UN MOBIL AL DINAMISMULUI UMAN opinsi de dr. Pantelimon GOLU AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Anul XXXVIII Nr. 7850 Miercuri 9 octombrie 1968 8 PAGINI — 40 BANI Instalaţii de foraj F-200 livrate la export Colectivul uzinei „1 Mai“ din Ploieşti a livrat la export a cincea Instalaţie de foraj F-200. Prevăzută cu motoare de mare putere şi convertizoare hidraulice de cupru, instalaţia de foraj F-200, premiată cu medalia de aur la Tirgul internaţional de la Brno din această toamnă, poate fora pînă la 3 500 de metri adincime, cu posibilităţi de adaptare la diverse condiţii de şantier-straturi tari, presiuni şi temperaturi ridicate. Mecanismele hidraulice, manevrate de la un pupitru de comandă, asigură o viteză sporită şi o mare siguranţă in foraj. Un alt avantaj al acestei instalaţii este că ea poate fi echipată şi cu motoare electrice — fără modificări constructive — în cazul cînd se forează in şantiere electrificate. Constructorii de utilaj petrolier ploieşteni lucrează acum la fabricarea reperelor pentru alte 5 Instalaţii de acest fel care au fost solicitate la export. (Agerpres) Dispunînd de utilaje moderne, de înaltă productivitate, constructorii intensifică ritmul lucrărilor , pe şantierul Sistemului hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier PAG. A V-A . Omul faţă in faţă cu el însuşi... PAG. A VI - A © Din lumea sflintei ÎN ZIARUL DE AZI: Controlul obştesc sanitar — suferind de timiditate cronică • Chibzuinţă în stabilirea structurii producţiei — premisă a dezvoltării cooperativelor agricole • Competiţia e unica emulaţie pentru artiştii amatori ? • Creionări preolimpice PRIMIREA DE CĂTRE TOVARĂŞUL ION GHEORGHE MAURER A AMBASADORULUI R. P. POLONE Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, a primit marţi la amiază pe Jaromir Oceduszko, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al R. P. Polone la Bucureşti, într-o vizită protocolară de prezentare La întrevedere, care s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială, a participat Vasile Şandru, adjunct al rl ministrului afacerilor externe. (Agerpres) a m m m ■ Orientări şi perspective în organizarea reţelei comerciale în prezent, în întreaga ţară se desfăşoară o activitate susţinută pentru adoptarea celor mai potrivite soluţii de perfecţionare a conducerii şi planificării fiecărei ramuri şi a economiei în ansamblu. Este firesc ca preocupări similare să existe şi în domeniul comerţului. Importanţa acestei acţiuni este ilustrată de faptul că peste 70 la suta din venitul naţional se repartizează pentru consum, iar prin mijlocirea comerţului socialist, populaţia îşi procură cea mai mare parte din mărfurile ce-i sunt necesare. Aceasta marchează proporţiile însemnate ale activităţii comerciale şi necesitatea perfecţionării ei continui. Comerţul trebuie să găsească răspunsurile cele mai potrivite cu privire la cit şi la ce trebuie să se producă din resursele alocate aprovizionării populaţiei, precum şi în Alexandru SOBARU prim-adjunct al ministrului comerţului interior privinţa asigurării condiţiilor necesare pentru ca fiecare consumator să-şi poată procura într-un timp cit mai redus sortimentele pe care le doreşte. S-ar putea spune că îmbinarea strînsă dintre buna deservire a consumatorilor — înţeleasă în sensul cel mai larg — şi creşterea eficienţei economice a comerţului reflectă conjugarea intereselor particulare cu cele generale şi, de aceea, trebuie să-şi găsească o materializare corespunzătoare într-un complex de măsuri privind perfecţionarea organizării. Analiza experienţei comerţului din ţara noastră şi a comerţului mondial, precum şi consultările organizate de Ministerul Comerţului Interior cu un număr mare de specialişti din comerţ, permit să se desprindă cîteva direcţii de orientare în acest sens, deşi definitivarea cadrului general de măsuri comportă încă o examinare aprofundată. Necesitatea diversificării formelor de organizare se desprinde ca o trăsătură esenţială în procesul de perfecţionare a comerţului. Această orientare decurge în mod firesc din caracteristicile diferitelor produse, ceea ce predetermină un circuit diferit al mărfurilor de la producător la consumator ; ea este determinată, de asemenea, de procesul continuu al diversificării fondului de mărfuri şi a cererii populaţiei. In aceste condiţii, este greu de presupus că o singură formă organizatorică, ce s-ar generaliza pe întregul comerţ socialist din ţara noastră, ar putea răspunde în mod satisfăcător necesităţii formării unei game largi de sortimente în magazine şi a stabilirii unui traseu raţional al mărfurilor. În cadrul perfecţionării organizării comerţului cu amănuntul, lărgirea participării la desfacerea mărfurilor a mai multor sisteme comerciale apare, de asemenea, evidentă, atît ca un factor de emulaţie în diversificarea reţelei comerciale, cit şi în vederea realizării unui contact nemijlocit al întreprinderilor producătoare cu consumatorii. In prezent, circa 88 la sută din volumul total al desfacerilor de mărfuri cu amănuntul se realizează prin sistemul Ministerului Comerţului Interior şi prin Centrocoop iar restul prin alte sisteme comerciale. Se întrevede posibilitatea ca, în cîţiva ani, vînzările de mărfuri prin alte sisteme decit cele ale Ministerului Comerţului Interior şi Centrocoop să ajungă la circa 20—25 la sută ; este vorba, în principal, de U C EC O M , Departamentul pentru valorificarea legumelor şi fructelor, Consiliul Superior al Agriculturii, Ministerul Industriei Uşoare, Ministerul Industriei Alimentare etc. Intre altele, este prevăzut ca Ministerul Industriei Uşoare să construiască un număr de magazine specializate pentru desfacerea confecţiilor. În profilarea unităţilor comerciale cu amănuntul, diversitatea de soluţii apare, de asemenea, indicată. La produsele alimentare, care se caracterizează printr-un sortiment relativ simplu, dar de solicitare zilnică, nespecializarea constituie orientarea principală, deoarece oferă condițiile necesare pentru ca înlăuntrul ace(Continuare în pag. a II-a) Aurul echinocţiului LA PIETROASELE Reportaj de Mihai NEGULESCU Ceea ce copleşeşte la Pietroasele nu e atît succesiunea materială a minutelor, cu suflul acela aparte, al fagurilor de vechime şi de arome cîţi s-au statornicit în atmosfera şi pe coastele maiestuosului stup de piatră al Istriţei subcarpatice. Am crescut într-un sat apropiat, de sub platoşa aridă a acestui masiv premontan, legănat de poveştile nu o dată fantastice ale bunicii — cu comori de aur, cu plete de aur, cu mere de aur — şi nicicînd nu mi-a venit să cred că bogăţiile paradisului ori fulgerele aurii ale Olimpului pot avea o reşedinţă mai potrivită decit scăpărarea severă a coamelor de piatră, de la orizontul nălucilor copilăriei mele. Istriţa, ştiam noi, copiii, ne ocroteşte de viscolul şi frigul pustiitor al lunilor de iarnă. Sub ocrotirea masivului ce dăduse odată la iveală tulburătoarea „Cloşcă cu puii cu totul şi cu totul de aur“, înflorea astfel, amplu, o cosmogonie a fertilităţii, sub respiraţia căreia găseau ocrotire şi putere de a înflori sau rodi, fie în grădina de sub fereastră, fie în minuscula podgorie a tatei, atît făptura delicată a leandrilor şi smochinului, cit şi siluetele migdalilor. Ştiam că pietroasa Istriţă e un „deal al comorilor“. Şi mai ştiam că zuruitul metalic al puişorilor de aur ori al monedelor de argint, descoperite la scurt timp după „Cloşcă“ tot la Pietroasele, se amestecase tot mai mult, de secole şi secole, cu reflexele la fel de preţioase ale altei comori. Toamnă de toamnă, răscolitoarea, dominatoarea comoară ce se revarsă vegetal peste poalele unduioase ale Istriţei şi-a binemeritat faima unui tezaur la fel de nepreţuit. Cele optsprezece poale de aur şi nestemate ale emblemei de faimă şi eternitate a Pietroaselor sînt cu consecvenţă concurate, într-o balanţă a evaluărilor stricte, de milioanele şi milioanele de lei-aur pe care viţa de vie îi tezaurizează atît în casele harnicilor podgoreni, cit şi — deopotrivă — în cataloagele de medalii ale vinurilor autohtone. Ce e drept, ai o ezitare în a pune pe acalaşi plan unicitatea cunoscutului tezaur arheologic şi opera distilăriilor subtile ale podgoriei, în care natura repetă an de an aromitoarea operă biochimică a geniului său milenar. Aflate fiecare la alt pol al semnificaţiei valorice, făcînd ca din interferenţa lor să iradieze o aureolă unitară, cele două „tezaure“ ale comunei Pietroasele se cer deopotrivă cunoscute, deopotrivă apreciate. Aflîndu-ne în spaţioasa cramă a staţiunii viticole, momentul contemplării aurului lichid al ciorchinilor cumulează în el eforturi umane perseverente, o străveche iscusinţă a podgorenilor, căreia i se asociază acum exigenţele şi experimentele ştiinţelor viticulturii. Prin străduinţele inginerilor, maiştrilor, altoitorilor, plantatorilor, stropitorilor, culegătorilor şi vinificatorilor, vinurile de aur ale Pietroaselor îşi sporesc continuu caratele, spor care în cazul „Cleştii cu puii de aur“ se realizează prin simpla, intensa adiţionare a anilor. Staţiunea experimentală Pietroasele, în incinta căreia am zăbovit în preajma echinocţiului de toamnă, şi-a trăit febra recoltelor aşteptate cu emoţia limpede a cercetătorului avid să ştie pe cit i-au fost împlinite aşteptările, dornic să-şi confrunte diagramele estimativului cu certitudinea cifrelor, cifre în sinul cărora sunt hotărîtoare — aici mai mult ca oriunde — nu numai kilogramele sau litrii, ci mai întîi concentraţia zahărului, tăria alcoolică, plurivalenţa şi omogenitatea aromelor... Moştenită din tată în fiu, o suavă alchimie a vinurilor se bănuie a fi la Pietroasele Îndeletnicirea milenară a locuitorilor. Antica (Continuare în pag. a III-a) SCENA POLITICA PORTUGHEZA SUB SEMNUL INCERTITUDINILOR de Etienne GILBERT publicist francez Prin dispariţia lui Salazar de pe scena politică, regimul instaurat la Lisabona cu peste 40 de ani în urmă are de înfruntat o gravă criză. Autoritatea dictatorială a lui Salazar reuşise să menţină omogenitatea forţelor reacţionare care au sprijinit ascensiunea sa la putere : bancheri şi latifundiari, militari şi clerici. Dar această omogenitate tinde să se spulbere. Cu toate că autorităţile s-au străduit să dea impresia unanimităţii în căutarea şi alegerea unui succesor în funcţia de preşedinte al Consiliului, o serie de divergenţe profunde au opus — şi continuă să opună — diversele fracţiuni politice care caută să-şi asigure un loc preponderent în conducerea treburilor statului. Promovarea lui Marcelo Caetano (cu toate că în ochii anumitor şefi militari acesta nu trece drept cel mai bun garant al „salazarismului fără Salazar“) nu pare să producă o modificare a statu-quo-ului politic, cel puţin în viitorul imediat. Principal teoretician al statului corporativ, Caetano şi-a asumat, în 1947, conducerea Uniunii naţionale, singurul partid autorizat în Portugalia. In 1955 a fost numit ministru pentru problemele preşedinţiei, devenind a treia personalitate oficială a ţării. In 1959 a părăsit, în mod discret, guvernul în favoarea rectoratului universităţii — şi atunci se spunea că devenise prea puternic pentru a mai primi alte încurajări din partea lui Salazar. Dispariţia lui Salazar creează, totuşi, o situaţie nouă, ea deschizînd în faţa opoziţiei largi posibilităţi de acţiune politică. In urma apelului la „ofensivă pe toate fronturile“, lansat de Partidul Comunist Portughez, sute de personalităţi reprezentînd diferite curente ale mişcării democratice au adresat petiţii şefului statului, amiralul Americo Thomaz. în ele sunt exprimate două revendicări fundamentale: 1) recunoaşterea libertăţii de exprimare, de întrunire, de manifestare şi de asociere ; 2) dizolvarea poliţiei politice (PIDE, principal instrument de reprimare) şi eliberarea deţinuţilor politici. In fine, toate forţele de opoziţie cer organizarea de alegeri libere şi măsuri care să permită o adevărată democratizare a vieţii politice. Or, presiunea populară, dacă se exprimă cu suficientă forţă, este singura în stare să imprime, pînă la urmă, un nou curs în politica ţării. (Continuare în pag. a VII-a) Telegrame Cu prilejul zilei naţionale a Republicii Federative a Braziliei, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu a transmis o telegramă de felicitare preşedintelui acestei ţări, Arthur da Costa e Silva In telegrama de răspuns, preşedintele Braziliei a mulţumit cordial pentru felicitările transmise.