Scînteia, ianuarie 1969 (Anul 38, nr. 7934-7962)

1969-01-03 / nr. 7934

­wvwvvvvvvyvyvv^V^^WVWWWVV^A/WSAiVvWV^VWVWWWVVWWVWWWWWWWWW 9 - PANORAMIC LA ORA ZERO t -I. ti fie din pag. O­nomici şi funcţionali ai autocamioa­nelor, a creşterii eficienţei econo­mie a activităţii productive. ,,1969 ? Un an care — nu am nici o îndoială — va fi un an de noi suc­cese, ne spune ing. Constantin Duţu, secretarul comitetului de partid al uzinei. Am răspuns cu entuziasm che­mării organizaţiei de partid a Capi­talei şi ne-am angajat să realizăm peste prevederile planului 50 de mi­lioane de lei la producţia globală marfă, să construim 50 de autoca­mioane din economii la consumurile specifice de metal, să realizăm 50 de agregate şi elemente de mecanizare prin autodotare“. Cunoscînd hărnicia şi entuziasmul colectivului, avem certitudinea că a­­cest „50“ repetat de trei ori va avea, la sfîrşitul anului nou, o înfăţişare schimbată . I se vor adăuga noi uni­tăţi, poate şi zeci, în aşa fel îneît revelionul lui 1970, gîndit încă de pe acum, va fi şi mai frumos decît !1 lasă să se prevadă cifrele de plan şi angajamentele constructorilor de au­tocamioane. ...însoţim, mai departe, ora zero. Sîntem împreună cu ea la Institutul de cercetări şi proiectări de maşini de ridicat şi transportat din Timi­şoara. In locuinţele lor sau ale prie­tenilor unde sunt invitaţi, ciocnind cupele cu vin, proiectanţii timi­şoreni îşi urează sănătate şi fe­ricire. Mulţumirea şi voia bună le sunt pe deplin justificate şi de suc­cesele pe care le-au obţinut în mun­ca lor de fiecare zi. 1968 a fost un an în care valorile institutului s-au afirmat din plin atît în ţară cît şi peste hotare. Podurile rulante grele pînă la sarcini de 320 de tone cu des­chideri de 33 de metri, podurile ru­lante speciale pentru tratamente ter­mice, tipurile multiple de macarale au fost tot atîtea examene pe care colectivul le-a trecut cu brio. Ingi­nerii Ortensia Rusu, Valentin Cojo­­caru, Nicolae Hary, Ioan Pop, îm­preună cu toţi colegii lor, au sărbă­torit revelionul cu sentimentul da­toriei împlinite. Fire nevăzute leagă gîndurile lor de cele ale muncitori­lor de la Uzina de maşini grele Bucureşti, de la Şantierul Naval din Galaţi, de la Uzina constructoare de maşini Reşiţa, de la multe alte uni­tăţi productive, unde se află în func­ţie maşini de ridicat şi poduri ru­lante proiectate pe meleagurile bănă­ţene şi puse în funcţiune în anul care s-a scurs. Este un circuit vital, trecînd din oraş în oraş, zestrea in­teligenţei creatoare şi a abnegaţiei în muncă. La ora zero, gîndindu-şi munca, muncitorii, tehnicienii şi in­ginerii din toate fabricile şi uzinele, din institutele de cercetări şi din la­boratoarele de cercetare, îşi amintesc şi de toţi cei care lucrează pentru ei şi la cei pentru care ei lucrează. Succesul unora este şi succesul al­tora. „La mulţi ani 1969 !“ este o urare ce se adresează şi colectivelor înrudite. ...Undeva, în locuri unde clipele anului 1968 au cunoscut munca fe­brilă de zi şi noapte, e linişte. Ora zero găseşte şantierele Bihorului odihnindu-se sub pulberea omătului. Constructorii petrec. In ultima zi a anului, maşinile i-au purtat pe zidari şi pe dulgheri, pe ingineri şi pe be­­tonişti spre toate colţurile judeţului. Erau mulţumiţi. „A fost un an bun“ — îşi spuneau, în aceste din urmă ceasuri ale anului. Au terminat şi predat o fabrică de zahăr, o fabrică de mobilă, două silozuri, 26 hectare de sere, 1 137 de apartamente — ca să enumerăm doar cele mai de seamă realizări ale lor. Ion Busuioc, Peter Gall, Iancu Nicolae, ing. Ion Marconescu, George Barna, toţi to­varăşii lor de muncă scrutează zările anului care începe. Noi şi impor­tante sarcini le stau în faţă : fabrica de ciment de la Aleşd, hotelul turis­tic din Oradea, o fabrică de pro­duse lactate, o casă de cultură, alte apartamente. Le vor face faţă. Hotărîrea lor îşi are un temei puternic în îndeplinirea cu cinste a sarcinilor anului 1968. ...Colindă ora zero peste ţară. A în­ceput să se aştearnă omătul. In sa­tele patriei s-a stins ecoul buhaielor, al trosnetelor de bici. „Roadă multă şi belşug / Pentru brazda de sub plug“ , au urat colindătorii. Acum sunt mari petreceri în casele gospo­darilor. La C.A.P. „23 August“, în ju­deţul Dolj, cooperatorii au încheiat anul cu un venit de 14 milioane de lei. Valoarea zilei-muncă a fost de 25 de lei. Ei au vîndut statului, pe bază de contract, 32 de vagoane de grîu, 20 de vagoane de porumb, 3 500 de hii. de lapte, 1000 de porci. La Bîrza, la Cerăt, la Dăbuleni, la Ple­­niţa, la Băileşti gospodarii satelor doljene îşi cumpănesc rodul muncii şi închină un pahar pentru roadele anului viitor. Au ciocnit paharele cu palincă de „60 de focuri“ (60 de grade — prin partea locului) şi cooperatorii Biho­rului. La mesele încărcate cu bună­tăţi, gustînd vinul de Măgura sau de Diosig, Ştefan Novac, Horvath An­drei, Ioan Blaga, Ioan Gore, A. So­mogy, împreună cu tovarăşii lor de muncă, au închinat pentru pace, pen­tru bunăstare, şi­ au urat sănătate şi fericire. „Pentru noi a fost un an bun , ne spune inginerul Vasile Dragoş, preşedintele Uniunii Judeţene a coo­perativelor agricole de producţie. Va­loarea producţiei globale a fost cu 24 la sută mai mare decît anul tre­cut, cea de legume cu 44 la sută mai mare. Faţă de 1967, am livrat statului mai multe cereale (cu 20 000 de tone) şi mai multă carne (cu 2 300 de tone). Vrem ca 1969 să în­semne şi el, o creştere a puterii noastre economice. Suprafaţa irigată cultivată cu legume va creşte cu 1 500 de hectare ; asta înseamnă că vom spori producţia de legume cu 15 000 de tone. Va creşte în proporţii însem­nate şeptelul ; în judeţul nostru vor lua fiinţă trei complexe avicole. Este doar o foarte sumară trecere în re­vistă a succeselor pe care — sîntem siguri — le va înregistra agricultura judeţului nostru în anul care vine“ ...Revenim la un alt „foc ne­stins“. Aluminiştii slătineni îşi a­­dresează urarea străbună în faţa torentului de metal alb care din 1965 încoace curge continuu în re­tortele economiei naţionale. Secţia electroliză — numită, pe bună dreptate, „inima uzinei“. Predînd schimbul, împreună cu urările cu­venite, maiştrii Ilie Militaru, I. Săl­­ceanu, Călin Ţurloi au în ochi o sclipire şăgalnică. Pentru ei, pen­tru uzină, începe, de fapt, ziua de 6 ianuarie. Cele cinci zile „furate" lui 1969 au însemnat, în plus, o producţie în valoare de 30 de mi­lioane lei. Răspunzînd cu entuziasm chemării la întrecere a organizaţiei de partid a Capitalei, aluminiştii de la Slatina s-au angajat ca in noul an să dea patriei o producţie spo­rită, să îmbunătăţească toţi para­metrii muncii lor. Ca peste tot, ora zero a anului 1969 este ora bilan­ţului şi a hotărîrii, ora de mobili­zare a energiilor, de scrutare a o­­rizonturilor tot mai vaste. Peste tot, în toata locurile de petrecere, într-o clipă sau alta,­ gîndurile mesenilor s-au în­dreptat, pline de recunoştinţă, în­spre cei care în noaptea aceasta de bucurie şi petrecere stau la postu­rile lor veghind în numele tutu­ror. In Gara de Nord­­ a Bucureştilor, dispecerul regional Gheorghe Oprea a întrerupt pentru­âteva secunde convorbirile cu staţiile­ de cale fe­rată, o scurtă urare familiei. A­­poi, din nou, munca. In minutul 5 al noului an, mecanicul Gheorghe Bănicel pleacă în prima cursă a lui 1969 , trenul Bucureşti—Constanta. In acelaşi minut, la linia 6 soseşte primul tren al anului. Mecanicul Ni­colae Moşoiu îi predă impiegatului lort Năvrăpescu actele de sosire îm­preună cu cele mai bune urări. La Poşta Centrală a Capitalei se lucrează fără răgaz. Este o oră de vîrf. Oficianţii Ştefan Marinescu, Anton Ilie, cartatorii Viorica Lazăr, Constantin Arvinte, factorul poştal Constantin Gogoaşe şi-au trecut prin mîini sute de mii de „La mulţi ani !“ Printre atîtea urări, cum să nu a­­dresezi tu însuţi cele mai călduroase felicitări tovarăşilor tăi de muncă 7 Ora zero... Strîngeri de mînă, îmbră­ţişări, urări de bine. In fiecare scri­soare, în felicitările pe care le pri­miţi să ştiţi că a fost adăugat şi gîn­­dul bun al celor care au lucrat în noaptea revelionului. Truda lor se poate cuprinde în cifre : 5 .. tone de felicitări în răstimpul unei singure nopţi. Ii felicităm şi noi ! Cine a fost, anul acesta, primul născut al ţării ? Cu performanţa ei — ora 0,03 — Raluca Duduleanu are dreptul să pretindă că ea. Bucuria mamei o trăieşte din plin şi medi­cul Viorica Coteaţă. „Este prima bucurie pe care mi-o aduce 1969 !“ — ne declară ea. La Maternitatea „Filantropia“, noii născuţi au fost întîmpinaţi, ca şi în celelalte zile ale anului, cu zîmbete şi flori. Un alt punct fierbinte : dispecera­tul naţional al energiei electrice. De aici se dirijează producerea şi trans­portul energiei electrice pe magistra­lele electrice ale ţării. Prin ferestrele blocurilor se întrevăd pîlpîirile becu­­leţelor multicolore ale bradului de sărbătoare. Şi aici pîlpîie beculeţe. Cu alt rost, cu alte semnificaţii. Fie­care vesteşte mersul producţiei de energie electrică în centralele ţării. Mereu atent la imensul panou de co­mandă, înconjurat de telefoane, un om stă de veghe. Este dispecerul şef de tură, Victor Popescu. Cu cîteva secunde înainte de miezul nop­ţii, telefonul sună prelung. „La grupul de 100 de MW de la...* Ora zero „se întîmplă" în cursul acestei convorbiri. La ieşirea din schimb, va nota : „în timpul serviciului meu, to­tul a decurs în biune condiţii. în­treaga reţea electrică a ţării a func­ţionat normal“. Pe Constantin Rădulescu, Tudor Grigoraş, Florea Rădună, pe Ilie Butunoiu, pe Grigore Jitariuc, manipulanţi, şoferi, încasatori pe ve­hiculele I.T.B., ora zero i-a găsit la datorie. Pe ei, ca şi pe mulţi dintre tovarăşii lor de muncă. In familiile lor, printre tovarăşii lor de muncă se închină un pahar şi pentru ei. Muncesc în noaptea aceasta şi o bună parte din cadrele Spitalului de urgenţă. Echipa de chirurgi con­dusă de dr. Petre Borş îşi petrece ora zero în sala de operaţie. Viaţa lui G. G. a fost salvată. „Ei, la mulţi ani !...* — se spune la ora zero şi... multe minute. în ziua de 1 ianuarie, aflăm că nici munca lucrătorilor dir. Statia de salvare nu a fost uşoară: 310 apeluri, tot atîtea intervenţii salutare în noap­tea care a trecut. Aţi auzit de inginerul Ion Croi­­toru, de Gheorghe Ileş, de Nico­­lae Toader ? Nu . Şi poate că aţi închinat un pahar pentru ei. Sînt cei care în noaptea anului nou au asigurat încălzirea a zeci şi­ zeci de mii de apartamente ale Capitalei. Revelionul lor a fost o noapte de muncă încordată. A fost o noapte de muncă în­cordată şi pentru telefoniste, pen­tru echipele de intervenţie ale în­treprinderilor de electricitate, pen­tru inginerii, tehnicienii şi operato­rii posturilor de radio şi ai tele­viziunii, pentru crainici şi pentru actori, pentru cîntăreţi, pentru dan­satori, pentru lucrătorii miliţiei, pentru cei ce deservesc reţeaua de apă, pentru... Pentru toţi, tuturor, un gînd de recunoştinţă, o urare de sănătate şi fericire. ...Ora zero ne poartă cu ea. Unde s-o mai însoţim ? In restaurante, la cabane, in casele de cultură ale tineretului, în căminele culturale, peste tot unde oamenii şi-au luat rămas bun de la 1963 şi l-au în­­tîmpinat voioşi pe urmaşul său. A fost o petrecere colectivă, cea mai mare dintre toate. O masă cu milioane şi milioane de invitaţi, îm­preună cu cei dragi, noi toţi, tineri şi vârstnici, am băut vinul înstelat al primei nopţi din an, am cîntat şi am dansat. Am întîmpinat cu bucu­rie un an de bucurii. In zori, cei mai tineri dintre colindători, copiii cu sorcova au Impînzit drumurile ţării şi purtînd In ochii lor luminoşi bucuria şi căldura începutului, ne-au menit tuturor : „Să trăiţi, „Să-mbătrîniţi, „Tare ca piatra „Iute ca săgeata... LA ANUL $1 LA MULŢI ANII „Panoramic* realizat de George-Radu CHIROVICI în colaborare cu Radu APOSTOL, Gheorghe CTRSTEA, Ghe­ro­he DAVID Radu GHEORGHIU, Vasile MIMAI, Nicolae MOCANU, Ion PITICU, Gheorghe POPESCU, Gheorghe RA­DEI, Natalia STANCU, Nistor TUICU. „Comandantul­ reţelei naționale a energiei electrice la ora zero — Victor Popescu Raluca Duduleanu, cel mai virstnic cetăţean al ţării — dintre cei născuţi în 1969, bineînţeles ! Aici, la Casa de cultura a tineretului din sectorul 3 al Capitalei n-a fost nevoie de traditionala invitaţie „Zîmbiţi, vă rog !* Foto : M. Andreescu LISTA DE CÎŞTIGURI ÎN OBIECTE 1» depunerile pe librete de economii cu dobîndă şi cîştiguri TRAGEREA PE TRIMESTRUL IV 196* Total ciştiguri 2 533_______în obiecte 2 435 000 Cîştigurile ieşite la sorţi se acordă integral libretelor de economii care au un sold mediu trimestrial egal cu cel puţin 10 la sută din valoarea cîş­­tigului. Dacă soldul mediu trimestrial este mai mic de 10 la sută din va­loarea cîştigului, se acordă un cîştig de 10 ori mai mare decît soldul me­diu trimestrial al libretului. Titularii libretelor de economii cu dobîndă şi cîştiguri ieşite la sorţi pot alege, în limita valorii cîştigurilor ce li se cuvin, obiectele preferate. Obiectele se vor ridica de la filia­lele C.E.C. de care depind unităţile care au emis libretele cu dobîndă şi cîştiguri ieşite la sorţi. Diferenţele In plus nau în minus Intre valoarea obiectelor alese şi va­loarea cîștigurilor se lichidează în numerar, la luminarea obiectelor. ... Valoarea cistigurilor d­ Nj libre-2 z ,u,u’ ctstt­g 0* tot partis!* total* 1 1 719 941 10 000 1 1 132 879 10 000 1 495 539 10 000 1 186 180 10 000 1 1 841 071 10 000 1 98 546 10 000 10 000 Terminația libretului c­jMa*tm 19 48 359 5 000 19 57 666 5 000 19 81 448 5 000 285 000 190­­ 2 282 2 000 190 8 978 2 000 360 000 190 0 354 1 000 190 4 575 1 000 190 6 884 1 000 570 000 190 9 052 500 190 1 242 500 190 2 363 500 190 7 271 500 190 0 452 500 190 7 599 500 190 3 383 500 190 7 943 500 760 000 LISTA DE CÎŞTIGURI Is depunerile pe obligaţiunile C.E.C. cu cîştigurl TRAGEREA LA SORTI DIN 31 DECEMBRIE 1968 Cîştigurile revin. întregi, obligaţiu­nilor de 200 lei. Obligaţiunile de 100 lei, 50 Iei şi 25 lei primesc 1/2, 1-/4 respectiv 1/8 din cîştigurile de mai sus. In valoarea cîştigurilor este cu­prinsă şi valoarea nominală a obli­gaţiunilor cîştigătoare. Plata cîştigurilor se face prin fi­lialele C.E.C. -*-» I» . fe „ Valoarea •- o â £ c £ cîştigurilor c a § O 0.2 o ----------------------­C r. £*’.*£ *3 -4 CÖK0 MS §•“ »S3 2.S S 2 ti, w+j xe .2 2,2 3,2 P-5,2 t ■? 0 ű’ő §°‘3 S s ° a ** ca______________ 1 4292sT 36 100 000 100 000 1 50 313 32 75 000 70 000 I 37177 17 50 000 50 000 l 35871 44 25 000 25 000 1 33447 13 10 000 10 000 1 21979 41 5 0ÖÖ 1 07184 01 5 000 I 11523 44 5 000 1 05967 44 5 000 1 18883 13 Ş000 1 31403 15 5 000 1 49006 19 5 000 85 000 m 03 **** C.JJ E ii u, a> 01 H 60 155 43 2 000 60 538 30 2 000 60 116 27 2 000 360 000 60 632 09 1 000 _____ 60 126 38 1 000 120 000 600 90 44 800 600 94 37 800 600 ___61__ 31 800| 1440 000 2 1121 TOTAL:________I 2 215 000 SClNTEIA — vineri 3 ianuarie 1969 FLUXUL PUTERNIC AL ENERGIEI ELECTRICE (Urmare din pag. I) prin montarea celui de-al doilea grup de 315 MW în centrala termoelectri­că de la Craiova, puterea acestei centrale a ajuns la aproape un mi­lion kW, la nivelul prevederilor Directivelor Congresului al IX-lea al partidului. Grupuri energetice cu puteri unitare ridicate, de 150 şi 200 MW, s-au montat în ultimii ani la centralele de la Luduş, Borzeşti şi Paroşeni. In structura centralelor elec­trice, ponderea cea mai mare o au centralele termoelectrice. Po­trivit politicii generale de uti­lizare eficientă a potenţialului ener­getic naţional, în producerea ener­giei electrice în astfel de centrale s-a pus accentul pe folosirea com­bustibililor de calitate inferioară. In afară de centrala electrică de termo­­ficare de la Craiova, care foloseşte drept combustibil principal ligni­tul, s-a început construcţia unei centrale de 1000 MW în bazinul carbonifer de la Rovinari şi se des­făşoară din plin lucrările la centrala de 800 MW de la Deva, care va folosi cărbune din Valea Jiului. Creşterea producţiei de energie e­­lectrică are loc în condiţiile ridică­rii continue a eficienţei activităţii e­­conomice a întreprinderilor electro­­energetice. Dotarea noilor centrale cu grupuri avînd puteri unitare mari, cu cazane ce produc abur cu parametri de presiune şi tempera­tură înalţi, a permis reducerea a­­preciabilă a consumului specific de combustibil. Dacă în anul 1955 pen­tru producerea a 1 000 kWh se fo­loseau 723 kg combustibil convenţio­nal, in 1965 indicele de consum a scăzut la 407 kg, iar in 1968 la 354 kg. Pe această bază, a cres­cut rentabilitatea întreprinderilor noastre. Mărirea eficienţei în u­­tilizarea instalaţiilor producătoare de electricitate a fost posibilă şi prin extinderea producerii combi­nate de energie electrică şi căldură pentru termoficare. In prezent mari­le platforme industriale de la Bor­zeşti, Brazi, Craiova şi altele sunt alimentate cu energie termică de la centralele electrice de termoficare construite în zonele respective. A fost, de asemenea, extinsă termofi­­carea urbană. Paralel cu puterea Instalată In centrale, în ultimii trei ani a con­tinuat procesul de dezvoltare şi modernizare a reţelelor pentru transportul şi distribuţia energiei e­­lectrice şi termice, încă la sfîrşitul primului plan decenal de electrifi­care a fost închegat sistemul ener­getic naţional, la care au fost inter­conectate sau racordate toate centra­lele electrice. Legăturile dintre ma­rile centre producătoare şi consu­matoare de energie electrică, reali­zate la început prin linii de 110 kV, au fost dezvoltate prin construirea de linii electrice aeriene de 220 kV, iar în ultimii ani de 400 kV, care asigură o mare stabilitate și o înaltă eficiență, în transportul energiei, în această perioadă, sistemul energetic naţional a fost interconectat cu sis­temele energetice ale unor ţări so­cialiste vecine. Este de menţionat că sporirea producţiei de energie electrică şi dezvoltarea reţelelor de transport şi distribuţie au permis accelerarea procesului de electrificare a satelor, de introducere a folosirii energiei electrice în agricultură. In anii 1966—1968 au fost electrificate aproa­pe 3 000 sate, ajungîndu-se ca apro­ximativ 70 la sută din numărul lo­calităţilor rurale să fie alimentate cu energie electrică, faţă de numai 49 la sută cit era la începutul actualu­lui cincinal. Energia electrică este folosită tot mai mult in unităţile so­cialiste din agricultură, în fermele de animale şi păsări, la irigaţii, con­tribuind la fructificarea posibilităţi­lor de creştere a producţiei agricole. In acelaşi timp, cantităţile de energie electrică destinate consumurilor popula­iei, inclusiv pentru iluminatul public şi transporturile în comun, au crescut de la circa 2 miliarde kWh in 1965, la aproape 3,1 miliar­­de kWh în 1968, ceea ce depăşeşte cu circa 50 la sută întreaga producţie de energie electrică a ţării din 1950 şi de aproape 3 ori producţia de energie electrică din 1938. Sarcini mari revin ramurii ener­giei electrice în 1969. In acest an, producţia de energie electrică va ajunge la 31 miliarde kWh, cores­punzătoare cerinţelor sporite de fo­losire a acesteia In toate ramurile industriale, în agricultură şi pentru nevoile populaţiei. In scopul reali­zării acestui nivel de producţie, se vor da in exploatare în 1969 grupuri energetice cu o putere totală de 650 MW, printre care al doilea grup de 200 MW la centrala Borzeşti şi pri­mul grup de aceeaşi putere la ter­mocentrala Deva, a unui grup de 100 MW la centrala Galaţi şi a trei gru­puri de 50 MW, construite în ţară, la centralele termoelectrice de la Go­vora şi Palas. Volume mari şi complexe de lu­crări sunt de executat în 1969 pe şan­tierul Sistemului hidroenergetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier. Punerea în funcţiune, în 1970, a pri­mului grup de 170 MW reclamă in­tensificarea montajului echipamen­tului tehnologic — se vor instala în anul 1969 circa 12 000 tone utilaje şi echipamente — precum şi ridica­rea nivelului apelor în amonte, ce sa va realiza prin executarea unui ba­­tardou, la adăpostul căruia va fi terminată închiderea completă a al­biei Dunării. In acest an se vor intensifica lu­crările pe şantierul de amenajare a Lotrului, care vor permite utilizarea uneia dintre cele mai favorabile re­surse hidroenergetice ale ţării. După încheierea în ultimii ani a amena­jării întregului curs al Bistriţei, sa lucrează in prezent la cascada de centrale de pe Argeş, din care pri­mele puteri au şi fost puse în func­ţiune. In lumina indicaţiilor date de con­ducerea partidului, la plenara C.C. al P.C.R. din 16—17 decembrie 1988, privind scăderea ponderii cheltuielilor pentru construcţii-montaj în totalul investiţiilor, cadrele din institutele de proiectări şi specialiştii din minister au revizuit în ultimele luni întreaga documentaţie de execuţie pentru noile obiective ale ramurii energiei electrice. Rezultatele de pînă acum sunt promiţătoare : volumul de cons­trucţii şi montaj s-a redus cu 8,25 la sută faţă de prevederile iniţiale din proiecte, ceea ce reprezintă o econo­mie de fonduri de investiţii de peste 220 milioane. De la caz la caz, s-au luat măsuri pentru reducerea vo­lumului construcţiilor anexe tehno­logice, a suprafeţei clădirilor admi­nistrative, pentru simplificarea fini­sajelor, dimensionarea cît mai eco­nomică a lucrărilor provizorii şi or­ganizărilor de şantier, diversificarea tipurilor de fundaţii la stîlpii liniilor electrice aeriene şi adaptarea lor ju­dicioasă potrivit condiţiilor de teren. Neîndoielnic, în această privinţă nu am făcut totul şi este nevoie în continuare de o muncă plină de iniţiativă şi răspundere pentru folo­sirea eficace a fiecărui leu investit. In acest sens, important este să se cunoască din timp caracteristicile de gabarit şi greutăţi ale echipamente­lor energetice ce urmează a fi mon­tate, pe această bază putîndu-se proiecta mai economic volumele de construcţii şi structurile de rezis­tenţă. De altfel, ministerul nostru a preconi­zat măsuri pentru revizuirea, şi îmbunătăţirea prescripţiilor de proiectare, urmărind corelarea mai raţională a gradului de siguranţă în funcţionare cu eficienţa economică a obiectivelor de investiţii, optimiza­rea soluţiilor adoptate, reducerea în continuare a volumului construcţii­lor anexe şi auxiliare. In acţiunea de reducere a ponderii construcţii­lor şi montajului în totalul investiţii­lor, aşteptăm un sprijin mai subs­tanţial şi din partea uzinelor furni­zoare de echipamente şi utilaje e­­nergetice. După cum s-a subliniat la Con­gresul al IX-lea, ca şi la recenta sesiune a Marii Adunări Naţionale, este necesar să se continue şi să se intensifice în perioada următoare ac­ţiunea de economisire şi raţionali­zare a consumului de combustibil, energie electrică şi termică, prin creşterea randamentelor, valorifica­rea resurselor energetice secundare şi scăderea consumurilor specifice. Potrivit planului de stat pe 1969, consumul de combustibil convenţio­nal va trebui să scadă la 350 kg pen­tru o producţie de energie electrică de 1 000 kWh. Sunt create condiţii ca această sarcină să fie îndeplinită şi chiar depăşită. La aceasta contribuie dotarea în continuare a centralelor cu grupuri electrice de puteri uni­tare mari şi foarte mari, folosirea metodelor moderne de calcul econo­mic pentru optimizarea repartiţiei producţiei pe centralele electrice, ur­mărirea amănunţită a realizării pa­rametrilor optimi în exploatarea a­­gregatelor energetice, extinderea ter­­moficării. Pe lingă toate acestea, in fiecare centrală sunt încă însemnate posibilităţi de micşorare a consumului de combustibil. Fructificarea lor in­tensă impune să se respecte riguros normele de exploatare a agregatelor, să se asigure o bună gospodărire a combustibilului folosit, să se elimina orice pierdere suplimentară de e­­nergie electrică, combustibil, abur, apă în instalaţiile tehnologice. După cum aminteam mai înainte, datorită creşterii puterii instalate în sistemul energetic, dezvoltării linii­lor de transport şi distribuţie, în ul­timii ani s-a asigurat o mult mai bună şi stabilă alimentare a con­sumatorilor industriali, ca şi a cen­trelor urbane şi rurale, a populaţiei, cu energie electrică şi termică. Este nevoie, totuşi, ca şi în viitor să se depună eforturi susţinute în scopul exploatării şi întreţinerii corespun­zătoare a agregatelor în fiecare cen­trală, respectării întocmai a pro­gramului de reparaţii, ridicării ca­lificării şi specializării personalului, factori de care depinde în cel mai înalt grad continuitatea în alimen­tarea cu energie a abonaţilor. Nici un moment cadrele din centralele e­­lectrice, din întreprinderile de trans­port şi distribuţie nu trebuie să scape din vedere că orice între­ruperi în alimentarea cu energie pot provoca pagube materiale impor­tante celorlalte ramuri ale economiei, diverşilor consumatori şi, prin ur­mare, trebuie făcut totul pentru evi­tarea lor. Experienţa bogată acumulată de energeticienii noştri, care va fi în continuare dezvoltată şi fructificată din plin, măsurile pregătitoare cu temeinicie şi din vreme luate con­stituie o garanţie că în noul an al cincinalului colectivele din ramura energiei electrice vor îndeplini inte­gral sarcinile ce le revin din planul de stat şi angajamentele in întrece­rea pentru depăşirea lui, adueîn­­du-şi astfel o contribuţie sporită la înfăptuirea programului de dezvol­tare multilaterală a ţării adoptat de Congresul al IX-lea al partidului. i SABIN DRĂGOI ! In ziua de 31 decembrie 1968 s-a stins din viaţă Sabin V. Drăgoi, com­pozitor de seamă, culegător şi cer­cetător de prestigiu al folclorului nostru muzical, profesor, militant activ pentru propăşirea culturii mu­zicale româneşti. Născut la 6 iunie 1894, la Selişte- Arad, a studiat la Conservatorul din Cluj şi la Conservatorul din Praga. In formarea sa artistică şi In În­treaga activitate creatoare şi peda­gogică, dragostea pentru tezaurul melodic naţional, contactul cu viaţa şi cu obiceiurile poporului nostru au avut un rol hotărîtor. Dotat cu o puternică sensibilitate lirică şi dramatică, Sabin Drăgoi a ştiut să îmbogăţească cu un aport propriu cuceririle artistice ale pre­decesorilor, înscriindu-se printre fondatorii şcolii noastre muzicale. Expresivitatea robustă, generoasă a melodiei, coloritul viu al armo­niei şi orchestraţiei, originalitatea limbajului şi măiestria realizării asigură muzicii lui Sabin Drăgoi un loc important în repertoriul perma­nent al soliştilor şi formaţiilor noas­tre profesioniste, ca şi în viaţa ar­tistică de mase. Operele „Năpasta“, „Kir Ianulea“, „Horia“, „Păcală“. Impresionanta prin patosul realist cu care tratează tematica social-patriotică, lucrări instrumental-simfonice, ca „Divertis­ment rustic“. Concertul pentru pian şi orchestră, suita „Petrecere popu­lară“, cantata „Mai multă lumină“, *’ * Corpul neînsufleţit va fi depus in aula Uniunii compozitorilor din Bucureşti, Calea Victoriei 141. Accesul publicului este permis în zilele de sîmbătă, 4 ianuarie, şi du­minică, 6 ianuarie, de la ora 10 a,tru numeroase prelucrări de melodii fol­clorice şi creaţii originale în dome­niul coral, al muzicii de cameră, vo­cale şi instrumentale, muzică de film constituie o valoroasă moştenire lăsată de Sabin Drăgoi culturii noa­stre. El este totodată autorul unor cu­prinzătoare colecţii de cîntece şi dansuri populare şi al unor studii privind structura acestora. Sabin Drăgoi a fost vicepreşedinte al Societăţii compozitorilor români şi al Uniunii compozitorilor, direc­tor al Institutului de etnografie şi folclor, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste Ro­mânia, profesor la Conservatoarele din Timişoara şi Bucureşti, director al Operei române din Timişoara. A fost membru al Partidului Co­munist Român. Pentru contribuţia sa artistică, a fost distins cu premii de creaţii, cu titlul de maestru emerit al artei, cu ordine şi medalii. Dispariţia lui Sabin V. Drăgoi constituie pentru cultura noastră o grea pierdere. UNIUNEA COMPOZITORILOR DIN REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA ACADEMIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA COMITETUL DE STAT PENTRU CULTURA SI ARTA INSTITUTUL DE ETNOGRAFIE SI FOLCLOR * Ceremonia de doliu va avea loc duminică 5 ianuarie ora 12,00, la sediul Uniunii compozitorilor, după care corpul neînsuflețit va fi depus in cavoul Uniunii compozitorilor, la cimitirul Belu.

Next