Scînteia, iunie 1970 (Anul 39, nr. 8442-8471)

1970-06-30 / nr. 8471

PAGINA 2 SOLEMNITATEA DECERNĂRII UNOR TITLURI ŞI ORDINE 9 cu prilejul „Zilei învăţătorului" (Urmare din pag. I) Vasile Radu, Remus Răduleţ şi­­Attila Szabó. Altor 100 de cadre didactice le-au fost acordate titlurile de : „Profesor universitar emerit al Re­­■ publicii Socialiste România“, „Pro­­f­­esor emerit al Republicii Socialis­te România“, „învăţător emerit al­­ Republicii Socialiste România“ şi „Educatoare emerită a Republicii Socialiste România". Cu acelaşi prilej, a fost conferit­­ ordinul „Steaua Republicii Socia­­­­liste România“, clasa a II-a, pro­­fesorului universitar Cristofor Si­­­­mionescu şi „Ordinul Muncii“, cla­sa a II-a, tovarăşilor prof. univ.­­ George Ciucu, prof. Francisc Izsák,­­ prof. Sofia Puşcaşu, învăţătorului­­ Arnold Römmer şi prof. univ. Di­­­­mitrie Todoran.­­ Din rîndul celor decoraţi a luat­­ cuvîntul acad. Remus Răduleţ, profesor la Institutul politehnic „Gh. Gheorghiu-Dej“ din Bucu­reşti, care a spus, printre altele: Cei ce am primit astăzi, cu emo­­­­ţie, înaltele distincţii suntem­ de vîrste diferite şi acoperim o mare varietate de domenii din învăţă­­mînt. Cu toţii ne dăm seama că pentru a dezvolta o activitate de nivel şi măreţie e necesar ca în­văţătorul să urmărească mereu idealul său, de a pregăti schimbul nostru de mîine. Ridicarea ţării noastre din punct de vedere so­cial, cultural şi economic, la ni­velul de astăzi, s-a realizat sub noul nostru regim de dreptate socială. Cei mai vîrstnici, care am cunoscut şi epoca de încriminare din trecut, ne dăm cel mai bine seama de importanţa, consecinţele şi măreţia acestor realizări. De aceea, tovarăşe preşedinte şi to­varăşi demnitari, noi toţi vă asi­gurăm de profundul nostru ataşa­ment faţă de partid şi de stat, care, săvîrşind această operă, au creat şi pentru noi, oamenii din domeniul învăţămîntului, cetăţeni ai acestei ţări, noi posibilităţi şi noi condiţii de afirmare. De altfel, însăşi instituirea „Zilei învăţăto­rului“, acordarea titlurilor şi or­dinelor care au fost înmînate as­tăzi sînt un semn al grijii pe care aţi arătat-o rezultatelor muncii noastre. Vă mulţumim dumneavoastră, personal, tovarăşe preşedinte al Consiliului de Stat, şi vă asigurăm că aceasta ne va îndemna să muncim cu mai mult spor, să urmăm cu mai multă luare aminte îndemnurile şi sfa­turile pe care le împărtăşiţi nu numai pentru noi, ci pentru toţi compatrioţii noştri. Vă urăm să­nătate pentru binele nostru, al tuturor! A luat apoi cuvîntul prof. Ma­ria Fanache din Sibiu, care a spus : In această sărbătoare, în clipa în care în toate satele şi oraşele din ţara noastră se săr­bătoreşte munca învăţătorului, cu sufletul trăind emoţia sporită de distincţia înaltă ce mi s-a acor­dat de către conducerea de par­tid, desprindem, pe lîngă cinsti­rea cadrelor înaintate ale şcolii româneşti, şi preţuirea profundă pentru marile realizări ale şcolii noastre de astăzi. Vedem în a­­ceasta chemarea adîncă pentru tot mai mari succese în educarea tinerei noastre generaţii, în spiritul celei mai înaintate concepţii despre lu­me şi despre viaţă. Şi mai vedem totodată şi semnificaţia veşnicei ti­nereţi a muncii noastre, a cadrelor didactice, a tinereţii în muncă, pen­tru că, în fiecare zi, cu fiecare ge­neraţie, ni se cere să înţelegem mai profund marile cuceriri ale ştiinţei şi culturii poporului nostru şi ale ştiinţei şi culturii din lume. Ex­prim, o dată cu sentimentele de re­cunoştinţă şi profundă admiraţie faţă de politica partidului nostru, şi un angajament solemn : acela de a educa tineretul în spiritul dra­gostei faţă de patrie, al cinstirii muncii şi a luptei poporului şi a clasei muncitoare, pentru libertate şi dreptate, al preţuirii cuceririlor din trecut ale poporului nostru, dar, mai ales, al mândriei faţă de cuceririle de astăzi, obţinute sub conducerea înţeleaptă a partidului. Exprimînd sentimentele de a­­dîncă mulţumire a întregului corp didactic din judeţul Covasna — ro­mâni şi maghiari — pentru grija ce o poartă partidul şi guvernul şcolii şi corpului didactic, adeziu­nea unanimă faţă de politica inter­nă şi externă, marxist-leninistă a Partidului Comunist Român, prof- Francisc Izsák, inspector general al Inspectoratului şcolar al judeţu­lui, a subliniat că, aşa cum oame­nii muncii, indiferent de naţionali­tate, lucrează înfrăţiţi in muncă şi idealuri în uzine sau pe ogoare, ele­vii români şi maghiari învaţă îm­preună pe băncile aceloraşi şcoli, participă laolaltă la diferite activi­tăţi şcolare, la manifestări cultu­­ral-artistice sau îşi petrec vacanţe­le în cele mai frumoase locuri ale patriei. Noi, cadrele didactice — a arătat ei — nu vom precupeţi nici un efort pentru a creşte şi a edu­ca tînăra generaţie în spiritul fră­ţiei ce a existat de-a lungul veacu­rilor între români şi maghiari şi care se cimentează şi mai mult în zilele noastre. Sîntem ferm hotărîţi să acţionăm cu întreaga noastră energie creatoare pentru traduce­rea în viaţă a măreţelor hotărîri a­­doptate de Partidul Comunist Ro­mân, pentru dezvoltarea şi perfec­ţionarea învăţămîntului de toate gradele din ţara noastră. După ce s-a referit la dezvol­tarea pe care a cunoscut-o în ul­timii ani învăţămîntul în judeţul Covasna, vorbitorul a spus : înal­ta apreciere dată muncii noastre constituie un îndemn de a ne fo­losi toată capacitatea de muncă creatoare, pentru a da ţării scum­pe, România socialistă, cadre te­­m­einic pregătite, devotate cauzei construcţiei socialiste. In cuvîntul său, prof. Ion Ciu­­lacu, directorul liceului „Ion Sla­viei“ din Panciu, a spus, printre altele : „Ziua învăţătorului“ con­stituie un nou prilej pentru noi de a ne exprima recunoştinţa u­­nanimă faţă de partid pentru e­­forturile fără precedent pe care le face pentru ridicarea continuă a nivelului material şi cultural al celor ce muncesc. Recunoştinţa cea mai mare pe care o putem aduce partidului şi statului stă în faptele noastre, în munca noastră pentru îndeplinirea nobilei misiuni ce ne-a fost încredinţată. Nouă, oamenilor şcolii, ne revine sarci­na de a pregăti temeinic cadrele de nădejde de mîine şi de a ridi­ca nivelul de cultură al întregului nostru popor. Cu ocazia acestei festivităţi — a spus vorbitorul în încheiere — vă rog să primiţi, prin noi, anga­jamentul corpului didactic de a-şi consacra toate eforturile pentru a-şi spori contribuţia la educarea şi formarea tineretului, la ridica­rea continuă a rolului şcolii în opera de construire a socialismu­lui. In încheierea solemnităţii, pri­mit cu entuziaste aplauze, a luat cuvîntul tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU. (Cuvîntarea se publi­că în pag. I). Secretarul general al partidului, ceilalţi conducători de partid şi de stat care au participat la solem­nitate s-au întreţinut apoi, într-o atmosferă caldă, tovărăşească, cu cei decoraţi. (Agerpres) ÎNALTĂ preţuire ŞCOLII ŞI SLUJITORILOR El (Urmare din pag. I) Român au trasat sarcina unei con­tinue şi intense îmbunătăţiri a în­­văţămîntului, şcoala nu pierde nici un prilej pentru a aduce procesul de Învăţămint in pas cu impetuosul proces de transformare economică şi socială a ţării. După ce, timp de două decenii, s-a înregistrat o creş­tere a numărului de copii cuprinşi în sistemul şcolar, care nu are pe­reche decît în puţine ţări din lume, marea datorie a şcolii este acum de a-şi îmbunătăţi mereu calitatea. Sîntem printre ţările care, din Ve­nitul naţional, investesc un procen­taj ridicat in procesul de învăţă­­mînt. Investiţiile în noi clădiri sunt considerabile. Se urmăreşte dotarea şcolilor cu aparate moderne, cu la­boratoare şi ateliere de lucru. Un larg corp profesoral, care repre­zintă 1 la sută din populaţia totală a ţării, îşi consacră forţele, în con­diţii bune de recompensă materială şi morală, nobilei cauze a educării tineretului. Fondurile, echipamen­tul şi cadrele, cuprinderea largă a tineretului sunt expresii convingă­toare ale dinamismului şcolii noas­tre în plină expansiune. Marea ei problemă, subliniată cu pregnanţă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Congresul al X-lea al partidului, „o constituie asigu­rarea unei strinse legături între şcoală şi viaţă,­intre şcoală şi ne­voile practicii“. Şcoala trebuie să-şi îmbunătăţească randamentul în sensul orientării tineretului spre ac­tivităţile de cea mai mare valoare practică pentru dezvoltarea econo­mică şi socială a ţării, punînd ac­centul pe cunoştinţele cele mai a­­daptate la buna desfăşurare a a­­cestui proces. Acum, cînd elanul creator se ma­nifestă din plin în continua trans­formare a peisajului ţării, care se dezvoltă multilateral, cînd toate e­­forturile sunt îndreptate spre mă­rirea avuţiei naţionale, urmele sco­lastice care mai pot fi găsite înă­untrul zidurilor şcolii sînt nu nu­mai un anacronism, dar şi o impie­tate. E lucru ştiut că învăţămîntul nu face parte din acele instituţii care se schimbă uşor. Marile dimensiuni ale şcolii, precum şi lungimea pro­cesului de învăţământ creează obli­gaţia de a pregăti Îndelung orice măsură pentru ca ea să devină efec­tivă. E nevoie de aproape trei ani de zile pentru pregătirea unui ma­nual bun ; construcţia şi dotarea unei şcoli bune cer tot pe-atît, pentru ca o nouă unitate şcolară să prindă rădăcini în mijlocu­l unei comunităţi trebuie ciţiva ani. Dar nimic din toate acestea nu consti­tuie obstacole de netrecut în calea modernizării continue a învăţămîn­­tului, căreia învăţătorii şi profe­sorii ţării îi consacră activitatea lor. Modernizarea nu înseamnă însă neapărat o tehnică complicată şi costisitoare ; modernizarea constă în primul rînd în concepte care să fie conforme cu actuala dezvoltare a ştiinţei, a tehnicii şi cu obiecti­vele mari de dezvoltare a ţării; modernizarea înseamnă schim­bare de mentalitate. In centrul procesului de învăţămint stau oa­menii. Oricită pondere sporită ar fi atribuită tehnicilor de învăţămint, manualelor şi materialului didactic, rămîne fundamental în centrul pro­cesului acea figură luminoasă de dascăl care împărtăşeşte cunoştinţe şi insuflă idealuri. In mintea receptivă a copilului, imaginea dascălului se imprimă în mod durabil : cîte persoane in vîr­­stă nu îşi aduc aminte cu emoţie de cei care le-au ghidat primii paş! ? Am putea să spunem că nu există un om în viaţa căruia să nu fi fost rostite cuvinte hotărîtoare de către un profesor sau învăţător, cuvinte care i-au determinat apoi întreg cursul vieţii. Legătura şi încrederea între pro­fesori şi elevi este una din cele mai bune trăsături ale şcolii noastre. De curînd, în împrejurări grele, cînd apele au oprit cursul normal al activităţii şi au supus întregul nostru popor la încercări neobiş­nuite, profesorii şi elevii, fără deo­sebire de naţionalitate, au răspuns cu toţii la apelul partidului, au salvat bunuri, au dat dovadă de spirit de iniţiativă şi de rezerve neştiute de eroism, au îngrijit bunul obştesc al şcolii, au contri­buit la o normalizare grabnică a situaţiei, într-un înalt spirit patrio­tic. In aceste momente s-a văzut şi mai bine că şcoala nu poate fi re­dusă la simpla instrucţiune, că ea poate cu greu să fie separată de marele proces al educaţiei. Şcoala nu formează numai profesionişti, ci şi caractere. Ea cultivă pasiunea de a fi folositor, gustul activităţii susţi­nute, dragostea de muncă, solidari­tatea colectivă, priceperea de a coo­pera, bucuria de a fi generos. In nici o perioadă din trecutul ţării noastre, modificările care au loc în structura economică şi în peisaj nu au fost atît de vertiginoase. Se produce o omoge­nizare profundă a vieţii economice şi culturale : cătunul pierdut şi se­parat de circulaţie este interconec­tat azi la fluxul noutăţilor, al unei vieţi active, în el începe să pulseze o viaţă care, o aminteşte pe aceea a centrelor. Este unul din momen­tele cele mai importante ale dezvol­tării României, acest moment în care se desfăşoară din plin proce­sul de omogenizare a peisajului so­cial. Noţiunea tradiţională de pro­vincie este pe cale să dispară. Ţara este formată din centre echivalen­te ca însemnătate, cu instituţii de cultură, cu unităţi de producţie mari şi importante, care cîntăresc greu în avuţia naţiunii. Oriunde s-ar găsi profesorii, ei participă la acest efort, îşi dau cu prisosinţă contribuţia la activităţile obşteşti. Este greu de găsit un colectiv care să lucreze pentru ridicarea unui oraş, sau a unei comune, sau a unui sat şi din care să lipsească pro­fesorul sau cadrul didactic. Dacă în trecut şcoala a fost ca­racterizată prin faptul că era ruptă de viaţă şi absolvenţii ei aveau ne­voie de ani lungi de acomodare pentru a intra în ritmul activităţi­lor utile, astăzi această discrepan­ţă încetează să mai existe. încă de pe băncile şcolii, elevul învaţă mun­ca pentru societate, deprinzîndu-se cu ea în numeroase activităţi prac­tice. Trecutul ne-a lăsat mitul di­plomei, acea hîrtie care, prin sim­pla ei existenţă, dă pretenţia la un statut deosebit în societate. Dar nu diploma singură fixează statutul oamenilor în societate, ci doar aso­ciată cu randamentul muncii lor. De aceea nu este concluzie mai va­loroasă pentru şcoala de astăzi de­cît aceea de­ a cultiva din timp şi temeinic deprinderile activităţii sociale utile, bazate pe munca care creează nemijlocit valori. Nu există o satisfacţie mai mare pentru pro­fesori decît de a vedea că din cla­sele cu care se ocupă se ivesc a­­semenea oameni care în viaţă îşî vor afirma o personalitate activă, care vor fi utili societăţii, care vor munci în mod productiv. Ziua învăţătorului din 1970 gă­seşte cadrele didactice angrenate profund în dezvoltarea ţării, avînd în minte programul de Înflorire a ţării noastre, pentru care sădesc în inima tinerei generații toate trăsă­turile necesare realizării lui. Ora de audienţă re­prezintă în viaţa cotidiană a unui consiliu popular un moment culminant. Este ora cind preşedintele sau vice­preşedinţii lasă de o parte celelalte treburi, oricit de presante ar fi, pentru a primi şi asculta pe cetăţeni. La unele primării am asis­tat la audienţe prelungite, uneori pînă în faptul se­rii. Ne-ar fi de altfel impo­sibil să precizăm cîte mii de cetăţeni se perindă zil­nic prin birourile preşedin­ţilor sau vicepreşedinţilor la consiliile populare din întreaga ţară. Fapt cert este că audienţa a devenit un important element de legă­tură cu masele, un mijloc frecvent uzitat în munca organelor locale de stat pentru a cunoaşte nemijlo­cit problemele cetăţeneşti şi — prin intermediul lor — însăşi realitatea vieţii. Nu spunem, desigur, nici o noutate cînd afirmăm că de audienţă depinde grabnica soluţionare a cererilor depuse de cetăţeni şi, în consecinţă, satisfacţia lor. După cum nu e de pri­sos să menţionăm că ridi­carea eficacităţii audienţe­lor contribuie la perfecţio­narea muncii aparatului consiliilor populare, impri­­mîndu-î mai multă opera­tivitate, dinamism şi un contact strîns cu publicul. O dovedeşte experienţa cîş­­tigată în ultimul an de consiliile populare din sec­toarele municipiului Bucu­reşti, unde calitatea audi­enţei a reprezentat o preo­cupare majoră. Cu un an în urmă, ca să ajungă în audi­enţă la primar, cetăţenii din sectorul III aşteptau uneori o săptămînă. În pre­zent, solicitanţii sunt primiţi în aceeaşi zi în care s-au înscris. Sunt cazuri cînd pri­marul sau vicepreşedinţii ascultă doleanţele unor ce­tăţeni, introduşi în audien­ţă imediat după prezentarea lor la sediul consiliului popular, fără vreo forma­litate de înscriere. „Era necesar să facem cit mai scurtă şi utilă şederea cetăţenilor la consiliul popular, pentru ca proble­mele ridicate de ei să fie grabnic supuse examinării , ne spune tovarăşul I. Pirvu, vicepreşedinte al co­mitetului executiv. În tre­cut, au fost cazuri cînd ce­tăţenii erau nevoiţi să aş­tepte prea mult pentru a pătrunde in biroul preşe­dintelui sau vicepreşedinte­lui. Şi cu cit problema se „învechea“, cu atît modalităţile de rezolvare deveneau mai greoaie“. Din spusele interlocutorului nostru reţinem cîteva ele­mente care au dat audien­ţelor un caracter operativ : paralel cu simplificarea for­malităţilor de înscriere s-a mărit numărul orelor de primire a publicului ; audi­enţele au astăzi loc, cu stricteţe, în fiecare dintre cele şase zile lucrătoare ale săptămînii ; sînt zile cînd audienţele sînt ţinute de către secretarii comitetului de partid al sectorului. La Buzău, sălile de pri­mire ale consiliului popu­lar municipal sunt zilnic a­­nimate de cetăţeni veniţi în audienţă. Multitudinea pro­blemelor cărora trebuie să-i facă faţă a impus comitetu­lui executiv programarea unui număr mai mare de ore pentru primirea publi­cului. Ca urmare, în prime­le 4 luni ale acestui an au beneficiat de audienţe un­­ număr de cetăţeni cu 560 mai mare decît în a­­ceeaşi perioadă a a­nului trecut. Un fapt sem­nificativ ilustrează grija pentru timpul cetăţeanului , la consiliile populare din sectoarele municipiului Bucureşti, orele de primire în audienţă au fost „împin­se“ astfel incit să coincidă cu orele de ieşire ale oa­menilor muncii de la lucru. Şi la Alba Iulia se vădeşte preocuparea consiliului popular municipal pentru a spori eficacitatea­ buchend­relor. Dovadă că şi aici o­­rele de primire au fost a­­comodate la cerinţele cetă­ţenilor, ele fiind fixate în­tre 17—20. Citind programul afişat vizibil la intrarea în sediul consiliului popular, solici­tanţii au posibilitatea să ho­tărască la cine anume să se prezinte în audienţă. Din păcate, programul nu este întotdeauna respectat de conducătorii municipalităţii, ceea ce — oricît de Înte­meiate ar fi scuzele — nemulţumeşte pe cetă­ţeni. Am fost prezenţi la sediul municipiului Alba Iulia în ziua rezervată pen­tru audienţă la primul vice­preşedinte al comitetului e­­xecutiv, Octavian Feneşan. Spre surprinderea noastră, audienţa n-a fost ţinută de dînsul, ci de secretarul co­mitetului executiv, Ioan Seuşan. „Tovarăşul prim­­vicepreşedinte e într-o şe­dinţă“ — ni se explică. Am observat în cursul audienţei că solicitanţii au manifestat o oarecare reţinere în a în­făţişa pricina care i-a adus la consiliul popular, ceea ce demonstrează că cetăţe­nii nu vizitează primăria la întîmplare. Ei aleg persoana căreia socotesc că trebuie să i se adreseze în funcţie de specificul problemei, de do­leanţa care-l frămîntă. Nu este oare datoria conducă­torilor municipalităţii să-i asculte ? Cînd intervin îm­prejurări obiective, care a­­fectează programul, un e­­lementar respect pentru cetăţean impune ca solici­tanţii să fie in prealabil în­ştiinţaţi. Ceea ce dă însă eficacita­te audienţelor sunt mai ales seriozitatea şi operativitatea cu care sunt tratate proble­mele ridicate de cetăţeni. Pentru edificare trebuie să înfăţişăm o situaţie destul de frecventă încă la unele consilii populare şi anume : cererile sunt „dirijate“ spre serviciile de specialitate, unde zac uneori cu lunile prin sertare, in aşteptarea unor avize sau semnături. La Consiliul popular al sectorului III al Capitalei, au intervenit în ulti­mul an schimbări sub­stanţiale. Printre altele s-a adoptat bunul obi­cei ca la audienţe să par­ticipe şi şefi de servicii sau de întreprinderi. Hîrti­e nu mai peregrinează dintr-un birou în altul. De multe ori, cetăţenii ies de la audienţă cu cererile rezolvate. Cetă­ţeanul C. Ovidiu — care lo­cuia cu soţia şi cu doi copii intr-o locuinţă necorespun­zătoare — a primit la prima audienţă o nouă locuinţă, in strada Amurgului. Tot la prima audienţă s-a anu­lat amenda percepută cetă­ţeanului T. Enache din Fe­rentari 72, operaţie care mai înainte ar fi necesitat vre­me îndelungată pentru cer­cetări, vize şi supervize. A crescut operativitatea audi­enţelor şi la consiliul popu­lar municipal din Buzău. Pentru rezolvarea unor în­­timpinări ale cetăţenilor, s-au format colective de salariaţi care, intr-un ter­men maxim de patru zile, efectuează cercetări şi în­tocmesc referatele nece­sare. Este suficient oare pen­tru organizatorii audienţe­lor să se îngrijească numai de simplificarea formalită­ţilor de primire a publicu­lui ? Uneori eforturile fă­cute pentru scurtarea tim­pului cheltuit de cetăţean la consiliul popular sunt anihilate de procedurile greoaie prin care se tără­gănează cu lunile rezolva­rea cererii depuse, în audi­enţă, pe masa preşedintelui sau a unui vicepreşedinte. Trebuie să cităm din nou consiliul popular municipal din Alba Iulia, unde multe din întîmpinările cetăţeni­lor nu-şi găsesc o finalizare operativă. La 12 ianuarie a.c., Viorica Rotundu din str. Trandafirilor nr. 12 s-a prezentat în audienţă la primul vicepreşedinte, soli­­citind sprijin pentru intro­ducerea apei potabile In lo­cuinţă Cererea a ajuns pe masa directorului I.G.C.L., întreprindere unde solici­tanta mai făcuse o cerere Încă din 1967. Apoi au tre­cut 3 luni... La 16 aprilie, Viorica Rotundu a primit din partea consiliului popu­lar o adresă semnată de vicepreşedintele Emil Com­­şa, prin care i se aducea la cunoştinţă că, din lipsa de­bitului la sursa de apă po­tabilă, nu se mai eliberea­ză autorizaţii pînă la 1 mai. Fapt curios este că între timp vecinii solicitantei au obţinut asemenea autorizaţii şi şi-au introdus apă pota­bilă în casă. Din păcate şi la Buzău, ca şi la Alba Iulia, comitetul executiv acordă încă o in­suficientă grijă pentru fina­lizarea cererilor formulate de cetăţeni in audienţe. La serviciul de gospodărie co­munală şi locativă şi la ser­viciul de sistematizare şi arhitectură au fost „înmor­­mintate“ de la începutul anului peste 50 de cereri. Au fost şi cazuri cînd ce­tăţenilor li s-au trimis răs­punsuri formale, şablon, ceea ce a stirnit o nemulţu­mire justificată. Această superficialitate, care face notă discordantă în an­samblul măsurilor între­prinse în ultimul timp la consiliul popular municipal pentru ridicarea eficienţei audienţelor, este şi rezulta­tul unui control slab din partea primarului şi ad­juncţilor săi asupra servici­ilor din subordine. Aşa se face că unii şefi de servi­ciu (cităm pe Victoria Cră­ciun, şefa serviciului de sis­tematizare şi arhitectură) prezintă uneori comitetului executiv răspunsuri erona­te, care nu corespund rea­lităţii. Rezultatul ? Cetăţe­nii trebuie să revină la consiliul popular, să aştepte din nou pe la uşi. Aşa s-a intîmplat, de pildă, cu ce­tăţenii Dinu Maria, Victo­ria Atudorei şi Vasile Da­­bija, care au solicitat comi­tetului executiv sprijin pen­tru acordarea unor aparta­mente. Cererea a fost încre­dinţată spre rezolvare tova­răşului Constantin Ene, de la serviciul de gospodărie locativă, care in loc să se deplaseze pe teren, să vadă care este realitatea, a oferit vicepreşedintelui Emil Stan copii după unele referate făcute in anii trecuţi. Mai este de mirare că cetăţenii aşteaptă, de multe ori, luni de zile (noi am numărat 18 asemenea cazuri) pînă li se răspunde la solicitare ? Am discutat despre aces­te aspecte negative cu diri­guitorii municipiului Bu­zău. „O recentă şedinţă a comitetului executiv a luat în dezbatere îmbunătăţirea modului de lucru cu cetă­ţenii şi a preconizat noi mă­suri care vor duce negreşit la ridicarea calităţii audien­ţelor, la rezolvarea opera­tivă a cererilor ce ni se a­­dresează , ne-a încredinţat tovarăşul primar V. Negoes­­cu. Printre altele, s-a extins dreptul unor şefi de servi­ciu de a acorda audienţe şi a lua măsuri practice în fo­losul cetăţenilor. În pre­zent, mai mult de trei sfer­turi dintre salariaţii consi­liului participă efectiv la rezolvarea problemelor ri­dicate în audienţe. Ne re­vine sarcina să stabilim un contact mai intim cu publi­cul şi să satisfacem cu mai multă operativitate şi com­petenţă cererile“. Consem­năm aceste intenţii bune, dar le dorim transpuse, cu aceeaşi operativitate, In fapte.1 A. MUNTEANU Şt. DINICA R. GHEORGHIU Ce a urmat după primirea in audienţă? ORELE DE LUCRU CU PUBLICUL LA CONSILIUL POPULAR SCâNTEIA - mărfi 30 iunie 1970 Ospitalitatea ieșeană în expresie concretă î hotelul „Unirea“ din Iaşi Foto : Gh. Vintilă S-A REDESCHIS HANUL „PRAHOVA“ Hanul turistic „Prahova“, unitate amenajată în stil tra­diţional românesc, de coope­raţia de consum, în incinta expoziţională din Piaţa Scîn­­teii din Capitală, şi-a redes­chis ospitalier porţile. Consu­matorii pot servi aici preparate culinare delicioase, alături de vinurile casei — soiuri pure, renumite — sau bere, care se găseşte în tot timpul zilei. Printre preparatele hanului se numără sărmăluţe munte­neşti cu mămăliguţă, mititei speciali, frigărui asortate, pui la frigare, cu usturoi, cîrnă­­ciori olteneşti, caşcaval, pre­cum și o bogată gamă de gar­nituri de salate de sezon. Pentru amatori, orchestra prezintă muzică de dans. I FAPTUL DIVERS Pe canalul Bistriţei A venit vara şi, o dată cu ea — vacanţa. Copiii se joacă din ce in ce mai departe de casă. Ce se poate intimpla in asemenea împrejurări ? Iată o intimplare: Intr-una din zilele trecute doi copii — unul de 8, altul de 9 ani — din comuna Zăneşti (Neamţ) au pornit-o în sus, pe Ungi ca­nalul de beton al Bistriţei. Mica lor expediţie a luat insă o tur­nură neaşteptată. Unul dintre ei a căzut din neatenţie în apă. Co­pilul rămas pe mal, Victor Luca, a văzut pe şoseaua din apropiere un autobuz de călători. Intr-un suflet a ajuns în faţa lui, obli­gi­nd şoferul să oprească. Unul dintre pasageri, Damian Todi­­raş, din satul Podoleni, a alergat la canal, s-a aruncat în apă şi a reuşit să salveze copilul care abia se mai ţinea la suprafaţă. Dacă autobuzul apărea mai tir­­ziu, ar fi fost... prea tirziu. O coincidenţă, intr-adevăr, ferici­tă, dar — şi nu uităm — intîm­­plătoare. De aceea, e mai bine ca părinţii să nu fie in situaţia de a-şi pune speranţa in ea. Cine se joacă cu focul... In repetate rânduri, la secţia de chituri, lacuri negre şi inco­lore a fabricii „Chimica“ din Mărişeşti, in care se lucrează cu materiale uşor inflamabile, s-au semnalat pericole de in­cendiu. Dar toate avertismentele i-au lăsat „reci“ pe specialiştii din conducerea întreprinderii. Inspectoratul judeţean pentru protecţia muncii a recomandat şi el măsuri clare şi precise în a­­cest sens. Şi totuşi in­secţie a continuat să se ignoreze cu bună ştiinţă regulile stabilite prin pro­cesul tehnologic. In aceste con­diţii, s-a intimplat ceea ce era de prevăzut. In ziua de 24 iunie a izbucnit un incendiu soldat cu moartea unui om şi însemnate pagube materiale. De data a­­ceasta, nesocotirea tuturor sfatu­rilor şi avertismentelor îi va costa scump pe vinovaţi. Numai prin oprirea producţiei se va în­registra o pierdere de peste 300 000 lei. Gemene în serie Acum cîteva zile, in ferma zootehnică Negoeşti din cadrul I.A.S. Goeşti (Dolj), vaca „Vic­toria" a dat naştere la 4 viţele gemene. Intimplare ? Poate, dar pentru îngrijitorii de aici — nu prea. Pină acum, vaca respecti­vă (metis între brună cu sură de stepă) a mai născut de 4 ori cite două gemene şi are în total 15 viţele. (Ceea ce, in paranteză fie spus, explică intr-o anumită măsură de ce a dat o producţie de 3 600 litri lapte pe an şi de ce descendentele sale sunt tot aşa de productive). Cele 4 viţele nou născute au o greutate de cite 15—16 kg şi se dezvoltă in condiţii normale. O performanţă care, la ferma Negoeşti, nu este totuşi izolată. De la începutul anului, alte vaci îngrijite aici au avut la naştere cîte doi viţei gemeni. Escapada Gheorghe Mihăilescu, vopsitor la Uzina de autocamioane din Braşov, ţinea neapărat să arate consătenilor săi din Plaiul Cîm­­pinei că este un om de invidiat. Intr-una din zile, s-a hotărît să scoată un autocamion din uzină şi să plece cu el pînă în sat. A confecţionat numere de înma­triculare false, le-a prins la un autocamion nou şi... a reuşit să iasă cu el din incinta uzinei ! ? Apoi, direcţia Valea Prahovei ! Nu a plecat insă singur, ci îm­preună cu colegul său Nicolae Csibi. Nici unul din ei nu avea permis de conducere. Cursa „ca-n filme“ cu autocamionul furat s-a încheiat însă pentru amindoi in mod neașteptat. Gheorghe Mihăilescu a fost con­damnat la 1,6 ani, iar Nicolae Csibi la 6 luni închisoare. Spe­răm că li se va rezerva surpriza cuvenită și celor ce dormeau cind le-au „vizat“ foaia de par­curs. E aşteptat la „nuntă“ Era dumnealui, Avram Biriş din Aleiuş (Salaj), domiciliat In Sâcuieni (Bihor), băiat tînăr — 28 de ani — chipeş şi cu... ante­cedente penale. întrunind aceste calităţi şi aflindu-se în Craiova, s-a gindit că n-ar fi rău să con­tracteze rapid o „căsătorie“. A intîlnit-o pe E.P., i s-a recoman­dat medic veterinar şi i-a cucerit inima. Cînd l-au văzut, părinţii fetei s-au văzut şi ei în al nouă­lea cer. După vizită, viitorul mire a plecat cu viitorul socru in oraş. Aici s-a descotorosit imediat de „bătrin“, s-a întors in­tr-un suflet la viitoarea soa­cră şi, spunînd că e trimis de tata socru, i-a cerut 10 400 lei pentru nişte „cumpărături urgente“. A luat banii şi s-a făcut nevăzut Acum se află, probabil, in căutarea unor noi „cuceriri". De aceea, avizăm partenerele solicitate să amine logodna şi să anunţe organele de miliţie. II aşteaptă o altă „nun­tă“. Rubrica redactata de­­ Dumitru U­RCOB Gheorghe DAVID cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii" ■■■ wmtmm­mmmmm­mmmmmm­mmmmmm ammm

Next