Scînteia, iunie 1970 (Anul 39, nr. 8442-8471)
1970-06-30 / nr. 8471
PAGINA 2 SOLEMNITATEA DECERNĂRII UNOR TITLURI ŞI ORDINE 9 cu prilejul „Zilei învăţătorului" (Urmare din pag. I) Vasile Radu, Remus Răduleţ şiAttila Szabó. Altor 100 de cadre didactice le-au fost acordate titlurile de : „Profesor universitar emerit al Re■ publicii Socialiste România“, „Profesor emerit al Republicii Socialiste România“, „învăţător emerit al Republicii Socialiste România“ şi „Educatoare emerită a Republicii Socialiste România". Cu acelaşi prilej, a fost conferit ordinul „Steaua Republicii Socialiste România“, clasa a II-a, profesorului universitar Cristofor Simionescu şi „Ordinul Muncii“, clasa a II-a, tovarăşilor prof. univ. George Ciucu, prof. Francisc Izsák, prof. Sofia Puşcaşu, învăţătorului Arnold Römmer şi prof. univ. Dimitrie Todoran. Din rîndul celor decoraţi a luat cuvîntul acad. Remus Răduleţ, profesor la Institutul politehnic „Gh. Gheorghiu-Dej“ din Bucureşti, care a spus, printre altele: Cei ce am primit astăzi, cu emoţie, înaltele distincţii suntem de vîrste diferite şi acoperim o mare varietate de domenii din învăţămînt. Cu toţii ne dăm seama că pentru a dezvolta o activitate de nivel şi măreţie e necesar ca învăţătorul să urmărească mereu idealul său, de a pregăti schimbul nostru de mîine. Ridicarea ţării noastre din punct de vedere social, cultural şi economic, la nivelul de astăzi, s-a realizat sub noul nostru regim de dreptate socială. Cei mai vîrstnici, care am cunoscut şi epoca de încriminare din trecut, ne dăm cel mai bine seama de importanţa, consecinţele şi măreţia acestor realizări. De aceea, tovarăşe preşedinte şi tovarăşi demnitari, noi toţi vă asigurăm de profundul nostru ataşament faţă de partid şi de stat, care, săvîrşind această operă, au creat şi pentru noi, oamenii din domeniul învăţămîntului, cetăţeni ai acestei ţări, noi posibilităţi şi noi condiţii de afirmare. De altfel, însăşi instituirea „Zilei învăţătorului“, acordarea titlurilor şi ordinelor care au fost înmînate astăzi sînt un semn al grijii pe care aţi arătat-o rezultatelor muncii noastre. Vă mulţumim dumneavoastră, personal, tovarăşe preşedinte al Consiliului de Stat, şi vă asigurăm că aceasta ne va îndemna să muncim cu mai mult spor, să urmăm cu mai multă luare aminte îndemnurile şi sfaturile pe care le împărtăşiţi nu numai pentru noi, ci pentru toţi compatrioţii noştri. Vă urăm sănătate pentru binele nostru, al tuturor! A luat apoi cuvîntul prof. Maria Fanache din Sibiu, care a spus : In această sărbătoare, în clipa în care în toate satele şi oraşele din ţara noastră se sărbătoreşte munca învăţătorului, cu sufletul trăind emoţia sporită de distincţia înaltă ce mi s-a acordat de către conducerea de partid, desprindem, pe lîngă cinstirea cadrelor înaintate ale şcolii româneşti, şi preţuirea profundă pentru marile realizări ale şcolii noastre de astăzi. Vedem în aceasta chemarea adîncă pentru tot mai mari succese în educarea tinerei noastre generaţii, în spiritul celei mai înaintate concepţii despre lume şi despre viaţă. Şi mai vedem totodată şi semnificaţia veşnicei tinereţi a muncii noastre, a cadrelor didactice, a tinereţii în muncă, pentru că, în fiecare zi, cu fiecare generaţie, ni se cere să înţelegem mai profund marile cuceriri ale ştiinţei şi culturii poporului nostru şi ale ştiinţei şi culturii din lume. Exprim, o dată cu sentimentele de recunoştinţă şi profundă admiraţie faţă de politica partidului nostru, şi un angajament solemn : acela de a educa tineretul în spiritul dragostei faţă de patrie, al cinstirii muncii şi a luptei poporului şi a clasei muncitoare, pentru libertate şi dreptate, al preţuirii cuceririlor din trecut ale poporului nostru, dar, mai ales, al mândriei faţă de cuceririle de astăzi, obţinute sub conducerea înţeleaptă a partidului. Exprimînd sentimentele de adîncă mulţumire a întregului corp didactic din judeţul Covasna — români şi maghiari — pentru grija ce o poartă partidul şi guvernul şcolii şi corpului didactic, adeziunea unanimă faţă de politica internă şi externă, marxist-leninistă a Partidului Comunist Român, prof- Francisc Izsák, inspector general al Inspectoratului şcolar al judeţului, a subliniat că, aşa cum oamenii muncii, indiferent de naţionalitate, lucrează înfrăţiţi in muncă şi idealuri în uzine sau pe ogoare, elevii români şi maghiari învaţă împreună pe băncile aceloraşi şcoli, participă laolaltă la diferite activităţi şcolare, la manifestări cultural-artistice sau îşi petrec vacanţele în cele mai frumoase locuri ale patriei. Noi, cadrele didactice — a arătat ei — nu vom precupeţi nici un efort pentru a creşte şi a educa tînăra generaţie în spiritul frăţiei ce a existat de-a lungul veacurilor între români şi maghiari şi care se cimentează şi mai mult în zilele noastre. Sîntem ferm hotărîţi să acţionăm cu întreaga noastră energie creatoare pentru traducerea în viaţă a măreţelor hotărîri adoptate de Partidul Comunist Român, pentru dezvoltarea şi perfecţionarea învăţămîntului de toate gradele din ţara noastră. După ce s-a referit la dezvoltarea pe care a cunoscut-o în ultimii ani învăţămîntul în judeţul Covasna, vorbitorul a spus : înalta apreciere dată muncii noastre constituie un îndemn de a ne folosi toată capacitatea de muncă creatoare, pentru a da ţării scumpe, România socialistă, cadre temeinic pregătite, devotate cauzei construcţiei socialiste. In cuvîntul său, prof. Ion Ciulacu, directorul liceului „Ion Slaviei“ din Panciu, a spus, printre altele : „Ziua învăţătorului“ constituie un nou prilej pentru noi de a ne exprima recunoştinţa unanimă faţă de partid pentru eforturile fără precedent pe care le face pentru ridicarea continuă a nivelului material şi cultural al celor ce muncesc. Recunoştinţa cea mai mare pe care o putem aduce partidului şi statului stă în faptele noastre, în munca noastră pentru îndeplinirea nobilei misiuni ce ne-a fost încredinţată. Nouă, oamenilor şcolii, ne revine sarcina de a pregăti temeinic cadrele de nădejde de mîine şi de a ridica nivelul de cultură al întregului nostru popor. Cu ocazia acestei festivităţi — a spus vorbitorul în încheiere — vă rog să primiţi, prin noi, angajamentul corpului didactic de a-şi consacra toate eforturile pentru a-şi spori contribuţia la educarea şi formarea tineretului, la ridicarea continuă a rolului şcolii în opera de construire a socialismului. In încheierea solemnităţii, primit cu entuziaste aplauze, a luat cuvîntul tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU. (Cuvîntarea se publică în pag. I). Secretarul general al partidului, ceilalţi conducători de partid şi de stat care au participat la solemnitate s-au întreţinut apoi, într-o atmosferă caldă, tovărăşească, cu cei decoraţi. (Agerpres) ÎNALTĂ preţuire ŞCOLII ŞI SLUJITORILOR El (Urmare din pag. I) Român au trasat sarcina unei continue şi intense îmbunătăţiri a învăţămîntului, şcoala nu pierde nici un prilej pentru a aduce procesul de Învăţămint in pas cu impetuosul proces de transformare economică şi socială a ţării. După ce, timp de două decenii, s-a înregistrat o creştere a numărului de copii cuprinşi în sistemul şcolar, care nu are pereche decît în puţine ţări din lume, marea datorie a şcolii este acum de a-şi îmbunătăţi mereu calitatea. Sîntem printre ţările care, din Venitul naţional, investesc un procentaj ridicat in procesul de învăţămînt. Investiţiile în noi clădiri sunt considerabile. Se urmăreşte dotarea şcolilor cu aparate moderne, cu laboratoare şi ateliere de lucru. Un larg corp profesoral, care reprezintă 1 la sută din populaţia totală a ţării, îşi consacră forţele, în condiţii bune de recompensă materială şi morală, nobilei cauze a educării tineretului. Fondurile, echipamentul şi cadrele, cuprinderea largă a tineretului sunt expresii convingătoare ale dinamismului şcolii noastre în plină expansiune. Marea ei problemă, subliniată cu pregnanţă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Congresul al X-lea al partidului, „o constituie asigurarea unei strinse legături între şcoală şi viaţă,intre şcoală şi nevoile practicii“. Şcoala trebuie să-şi îmbunătăţească randamentul în sensul orientării tineretului spre activităţile de cea mai mare valoare practică pentru dezvoltarea economică şi socială a ţării, punînd accentul pe cunoştinţele cele mai adaptate la buna desfăşurare a acestui proces. Acum, cînd elanul creator se manifestă din plin în continua transformare a peisajului ţării, care se dezvoltă multilateral, cînd toate eforturile sunt îndreptate spre mărirea avuţiei naţionale, urmele scolastice care mai pot fi găsite înăuntrul zidurilor şcolii sînt nu numai un anacronism, dar şi o impietate. E lucru ştiut că învăţămîntul nu face parte din acele instituţii care se schimbă uşor. Marile dimensiuni ale şcolii, precum şi lungimea procesului de învăţământ creează obligaţia de a pregăti Îndelung orice măsură pentru ca ea să devină efectivă. E nevoie de aproape trei ani de zile pentru pregătirea unui manual bun ; construcţia şi dotarea unei şcoli bune cer tot pe-atît, pentru ca o nouă unitate şcolară să prindă rădăcini în mijlocul unei comunităţi trebuie ciţiva ani. Dar nimic din toate acestea nu constituie obstacole de netrecut în calea modernizării continue a învăţămîntului, căreia învăţătorii şi profesorii ţării îi consacră activitatea lor. Modernizarea nu înseamnă însă neapărat o tehnică complicată şi costisitoare ; modernizarea constă în primul rînd în concepte care să fie conforme cu actuala dezvoltare a ştiinţei, a tehnicii şi cu obiectivele mari de dezvoltare a ţării; modernizarea înseamnă schimbare de mentalitate. In centrul procesului de învăţămint stau oamenii. Oricită pondere sporită ar fi atribuită tehnicilor de învăţămint, manualelor şi materialului didactic, rămîne fundamental în centrul procesului acea figură luminoasă de dascăl care împărtăşeşte cunoştinţe şi insuflă idealuri. In mintea receptivă a copilului, imaginea dascălului se imprimă în mod durabil : cîte persoane in vîrstă nu îşi aduc aminte cu emoţie de cei care le-au ghidat primii paş! ? Am putea să spunem că nu există un om în viaţa căruia să nu fi fost rostite cuvinte hotărîtoare de către un profesor sau învăţător, cuvinte care i-au determinat apoi întreg cursul vieţii. Legătura şi încrederea între profesori şi elevi este una din cele mai bune trăsături ale şcolii noastre. De curînd, în împrejurări grele, cînd apele au oprit cursul normal al activităţii şi au supus întregul nostru popor la încercări neobişnuite, profesorii şi elevii, fără deosebire de naţionalitate, au răspuns cu toţii la apelul partidului, au salvat bunuri, au dat dovadă de spirit de iniţiativă şi de rezerve neştiute de eroism, au îngrijit bunul obştesc al şcolii, au contribuit la o normalizare grabnică a situaţiei, într-un înalt spirit patriotic. In aceste momente s-a văzut şi mai bine că şcoala nu poate fi redusă la simpla instrucţiune, că ea poate cu greu să fie separată de marele proces al educaţiei. Şcoala nu formează numai profesionişti, ci şi caractere. Ea cultivă pasiunea de a fi folositor, gustul activităţii susţinute, dragostea de muncă, solidaritatea colectivă, priceperea de a coopera, bucuria de a fi generos. In nici o perioadă din trecutul ţării noastre, modificările care au loc în structura economică şi în peisaj nu au fost atît de vertiginoase. Se produce o omogenizare profundă a vieţii economice şi culturale : cătunul pierdut şi separat de circulaţie este interconectat azi la fluxul noutăţilor, al unei vieţi active, în el începe să pulseze o viaţă care, o aminteşte pe aceea a centrelor. Este unul din momentele cele mai importante ale dezvoltării României, acest moment în care se desfăşoară din plin procesul de omogenizare a peisajului social. Noţiunea tradiţională de provincie este pe cale să dispară. Ţara este formată din centre echivalente ca însemnătate, cu instituţii de cultură, cu unităţi de producţie mari şi importante, care cîntăresc greu în avuţia naţiunii. Oriunde s-ar găsi profesorii, ei participă la acest efort, îşi dau cu prisosinţă contribuţia la activităţile obşteşti. Este greu de găsit un colectiv care să lucreze pentru ridicarea unui oraş, sau a unei comune, sau a unui sat şi din care să lipsească profesorul sau cadrul didactic. Dacă în trecut şcoala a fost caracterizată prin faptul că era ruptă de viaţă şi absolvenţii ei aveau nevoie de ani lungi de acomodare pentru a intra în ritmul activităţilor utile, astăzi această discrepanţă încetează să mai existe. încă de pe băncile şcolii, elevul învaţă munca pentru societate, deprinzîndu-se cu ea în numeroase activităţi practice. Trecutul ne-a lăsat mitul diplomei, acea hîrtie care, prin simpla ei existenţă, dă pretenţia la un statut deosebit în societate. Dar nu diploma singură fixează statutul oamenilor în societate, ci doar asociată cu randamentul muncii lor. De aceea nu este concluzie mai valoroasă pentru şcoala de astăzi decît aceea de a cultiva din timp şi temeinic deprinderile activităţii sociale utile, bazate pe munca care creează nemijlocit valori. Nu există o satisfacţie mai mare pentru profesori decît de a vedea că din clasele cu care se ocupă se ivesc asemenea oameni care în viaţă îşî vor afirma o personalitate activă, care vor fi utili societăţii, care vor munci în mod productiv. Ziua învăţătorului din 1970 găseşte cadrele didactice angrenate profund în dezvoltarea ţării, avînd în minte programul de Înflorire a ţării noastre, pentru care sădesc în inima tinerei generații toate trăsăturile necesare realizării lui. Ora de audienţă reprezintă în viaţa cotidiană a unui consiliu popular un moment culminant. Este ora cind preşedintele sau vicepreşedinţii lasă de o parte celelalte treburi, oricit de presante ar fi, pentru a primi şi asculta pe cetăţeni. La unele primării am asistat la audienţe prelungite, uneori pînă în faptul serii. Ne-ar fi de altfel imposibil să precizăm cîte mii de cetăţeni se perindă zilnic prin birourile preşedinţilor sau vicepreşedinţilor la consiliile populare din întreaga ţară. Fapt cert este că audienţa a devenit un important element de legătură cu masele, un mijloc frecvent uzitat în munca organelor locale de stat pentru a cunoaşte nemijlocit problemele cetăţeneşti şi — prin intermediul lor — însăşi realitatea vieţii. Nu spunem, desigur, nici o noutate cînd afirmăm că de audienţă depinde grabnica soluţionare a cererilor depuse de cetăţeni şi, în consecinţă, satisfacţia lor. După cum nu e de prisos să menţionăm că ridicarea eficacităţii audienţelor contribuie la perfecţionarea muncii aparatului consiliilor populare, imprimîndu-î mai multă operativitate, dinamism şi un contact strîns cu publicul. O dovedeşte experienţa cîştigată în ultimul an de consiliile populare din sectoarele municipiului Bucureşti, unde calitatea audienţei a reprezentat o preocupare majoră. Cu un an în urmă, ca să ajungă în audienţă la primar, cetăţenii din sectorul III aşteptau uneori o săptămînă. În prezent, solicitanţii sunt primiţi în aceeaşi zi în care s-au înscris. Sunt cazuri cînd primarul sau vicepreşedinţii ascultă doleanţele unor cetăţeni, introduşi în audienţă imediat după prezentarea lor la sediul consiliului popular, fără vreo formalitate de înscriere. „Era necesar să facem cit mai scurtă şi utilă şederea cetăţenilor la consiliul popular, pentru ca problemele ridicate de ei să fie grabnic supuse examinării , ne spune tovarăşul I. Pirvu, vicepreşedinte al comitetului executiv. În trecut, au fost cazuri cînd cetăţenii erau nevoiţi să aştepte prea mult pentru a pătrunde in biroul preşedintelui sau vicepreşedintelui. Şi cu cit problema se „învechea“, cu atît modalităţile de rezolvare deveneau mai greoaie“. Din spusele interlocutorului nostru reţinem cîteva elemente care au dat audienţelor un caracter operativ : paralel cu simplificarea formalităţilor de înscriere s-a mărit numărul orelor de primire a publicului ; audienţele au astăzi loc, cu stricteţe, în fiecare dintre cele şase zile lucrătoare ale săptămînii ; sînt zile cînd audienţele sînt ţinute de către secretarii comitetului de partid al sectorului. La Buzău, sălile de primire ale consiliului popular municipal sunt zilnic animate de cetăţeni veniţi în audienţă. Multitudinea problemelor cărora trebuie să-i facă faţă a impus comitetului executiv programarea unui număr mai mare de ore pentru primirea publicului. Ca urmare, în primele 4 luni ale acestui an au beneficiat de audienţe un număr de cetăţeni cu 560 mai mare decît în aceeaşi perioadă a anului trecut. Un fapt semnificativ ilustrează grija pentru timpul cetăţeanului , la consiliile populare din sectoarele municipiului Bucureşti, orele de primire în audienţă au fost „împinse“ astfel incit să coincidă cu orele de ieşire ale oamenilor muncii de la lucru. Şi la Alba Iulia se vădeşte preocuparea consiliului popular municipal pentru a spori eficacitatea buchendrelor. Dovadă că şi aici orele de primire au fost acomodate la cerinţele cetăţenilor, ele fiind fixate între 17—20. Citind programul afişat vizibil la intrarea în sediul consiliului popular, solicitanţii au posibilitatea să hotărască la cine anume să se prezinte în audienţă. Din păcate, programul nu este întotdeauna respectat de conducătorii municipalităţii, ceea ce — oricît de Întemeiate ar fi scuzele — nemulţumeşte pe cetăţeni. Am fost prezenţi la sediul municipiului Alba Iulia în ziua rezervată pentru audienţă la primul vicepreşedinte al comitetului executiv, Octavian Feneşan. Spre surprinderea noastră, audienţa n-a fost ţinută de dînsul, ci de secretarul comitetului executiv, Ioan Seuşan. „Tovarăşul primvicepreşedinte e într-o şedinţă“ — ni se explică. Am observat în cursul audienţei că solicitanţii au manifestat o oarecare reţinere în a înfăţişa pricina care i-a adus la consiliul popular, ceea ce demonstrează că cetăţenii nu vizitează primăria la întîmplare. Ei aleg persoana căreia socotesc că trebuie să i se adreseze în funcţie de specificul problemei, de doleanţa care-l frămîntă. Nu este oare datoria conducătorilor municipalităţii să-i asculte ? Cînd intervin împrejurări obiective, care afectează programul, un elementar respect pentru cetăţean impune ca solicitanţii să fie in prealabil înştiinţaţi. Ceea ce dă însă eficacitate audienţelor sunt mai ales seriozitatea şi operativitatea cu care sunt tratate problemele ridicate de cetăţeni. Pentru edificare trebuie să înfăţişăm o situaţie destul de frecventă încă la unele consilii populare şi anume : cererile sunt „dirijate“ spre serviciile de specialitate, unde zac uneori cu lunile prin sertare, in aşteptarea unor avize sau semnături. La Consiliul popular al sectorului III al Capitalei, au intervenit în ultimul an schimbări substanţiale. Printre altele s-a adoptat bunul obicei ca la audienţe să participe şi şefi de servicii sau de întreprinderi. Hîrtie nu mai peregrinează dintr-un birou în altul. De multe ori, cetăţenii ies de la audienţă cu cererile rezolvate. Cetăţeanul C. Ovidiu — care locuia cu soţia şi cu doi copii intr-o locuinţă necorespunzătoare — a primit la prima audienţă o nouă locuinţă, in strada Amurgului. Tot la prima audienţă s-a anulat amenda percepută cetăţeanului T. Enache din Ferentari 72, operaţie care mai înainte ar fi necesitat vreme îndelungată pentru cercetări, vize şi supervize. A crescut operativitatea audienţelor şi la consiliul popular municipal din Buzău. Pentru rezolvarea unor întimpinări ale cetăţenilor, s-au format colective de salariaţi care, intr-un termen maxim de patru zile, efectuează cercetări şi întocmesc referatele necesare. Este suficient oare pentru organizatorii audienţelor să se îngrijească numai de simplificarea formalităţilor de primire a publicului ? Uneori eforturile făcute pentru scurtarea timpului cheltuit de cetăţean la consiliul popular sunt anihilate de procedurile greoaie prin care se tărăgănează cu lunile rezolvarea cererii depuse, în audienţă, pe masa preşedintelui sau a unui vicepreşedinte. Trebuie să cităm din nou consiliul popular municipal din Alba Iulia, unde multe din întîmpinările cetăţenilor nu-şi găsesc o finalizare operativă. La 12 ianuarie a.c., Viorica Rotundu din str. Trandafirilor nr. 12 s-a prezentat în audienţă la primul vicepreşedinte, solicitind sprijin pentru introducerea apei potabile In locuinţă Cererea a ajuns pe masa directorului I.G.C.L., întreprindere unde solicitanta mai făcuse o cerere Încă din 1967. Apoi au trecut 3 luni... La 16 aprilie, Viorica Rotundu a primit din partea consiliului popular o adresă semnată de vicepreşedintele Emil Comşa, prin care i se aducea la cunoştinţă că, din lipsa debitului la sursa de apă potabilă, nu se mai eliberează autorizaţii pînă la 1 mai. Fapt curios este că între timp vecinii solicitantei au obţinut asemenea autorizaţii şi şi-au introdus apă potabilă în casă. Din păcate şi la Buzău, ca şi la Alba Iulia, comitetul executiv acordă încă o insuficientă grijă pentru finalizarea cererilor formulate de cetăţeni in audienţe. La serviciul de gospodărie comunală şi locativă şi la serviciul de sistematizare şi arhitectură au fost „înmormintate“ de la începutul anului peste 50 de cereri. Au fost şi cazuri cînd cetăţenilor li s-au trimis răspunsuri formale, şablon, ceea ce a stirnit o nemulţumire justificată. Această superficialitate, care face notă discordantă în ansamblul măsurilor întreprinse în ultimul timp la consiliul popular municipal pentru ridicarea eficienţei audienţelor, este şi rezultatul unui control slab din partea primarului şi adjuncţilor săi asupra serviciilor din subordine. Aşa se face că unii şefi de serviciu (cităm pe Victoria Crăciun, şefa serviciului de sistematizare şi arhitectură) prezintă uneori comitetului executiv răspunsuri eronate, care nu corespund realităţii. Rezultatul ? Cetăţenii trebuie să revină la consiliul popular, să aştepte din nou pe la uşi. Aşa s-a intîmplat, de pildă, cu cetăţenii Dinu Maria, Victoria Atudorei şi Vasile Dabija, care au solicitat comitetului executiv sprijin pentru acordarea unor apartamente. Cererea a fost încredinţată spre rezolvare tovarăşului Constantin Ene, de la serviciul de gospodărie locativă, care in loc să se deplaseze pe teren, să vadă care este realitatea, a oferit vicepreşedintelui Emil Stan copii după unele referate făcute in anii trecuţi. Mai este de mirare că cetăţenii aşteaptă, de multe ori, luni de zile (noi am numărat 18 asemenea cazuri) pînă li se răspunde la solicitare ? Am discutat despre aceste aspecte negative cu diriguitorii municipiului Buzău. „O recentă şedinţă a comitetului executiv a luat în dezbatere îmbunătăţirea modului de lucru cu cetăţenii şi a preconizat noi măsuri care vor duce negreşit la ridicarea calităţii audienţelor, la rezolvarea operativă a cererilor ce ni se adresează , ne-a încredinţat tovarăşul primar V. Negoescu. Printre altele, s-a extins dreptul unor şefi de serviciu de a acorda audienţe şi a lua măsuri practice în folosul cetăţenilor. În prezent, mai mult de trei sferturi dintre salariaţii consiliului participă efectiv la rezolvarea problemelor ridicate în audienţe. Ne revine sarcina să stabilim un contact mai intim cu publicul şi să satisfacem cu mai multă operativitate şi competenţă cererile“. Consemnăm aceste intenţii bune, dar le dorim transpuse, cu aceeaşi operativitate, In fapte.1 A. MUNTEANU Şt. DINICA R. GHEORGHIU Ce a urmat după primirea in audienţă? ORELE DE LUCRU CU PUBLICUL LA CONSILIUL POPULAR SCâNTEIA - mărfi 30 iunie 1970 Ospitalitatea ieșeană în expresie concretă î hotelul „Unirea“ din Iaşi Foto : Gh. Vintilă S-A REDESCHIS HANUL „PRAHOVA“ Hanul turistic „Prahova“, unitate amenajată în stil tradiţional românesc, de cooperaţia de consum, în incinta expoziţională din Piaţa Scînteii din Capitală, şi-a redeschis ospitalier porţile. Consumatorii pot servi aici preparate culinare delicioase, alături de vinurile casei — soiuri pure, renumite — sau bere, care se găseşte în tot timpul zilei. Printre preparatele hanului se numără sărmăluţe munteneşti cu mămăliguţă, mititei speciali, frigărui asortate, pui la frigare, cu usturoi, cîrnăciori olteneşti, caşcaval, precum și o bogată gamă de garnituri de salate de sezon. Pentru amatori, orchestra prezintă muzică de dans. I FAPTUL DIVERS Pe canalul Bistriţei A venit vara şi, o dată cu ea — vacanţa. Copiii se joacă din ce in ce mai departe de casă. Ce se poate intimpla in asemenea împrejurări ? Iată o intimplare: Intr-una din zilele trecute doi copii — unul de 8, altul de 9 ani — din comuna Zăneşti (Neamţ) au pornit-o în sus, pe Ungi canalul de beton al Bistriţei. Mica lor expediţie a luat insă o turnură neaşteptată. Unul dintre ei a căzut din neatenţie în apă. Copilul rămas pe mal, Victor Luca, a văzut pe şoseaua din apropiere un autobuz de călători. Intr-un suflet a ajuns în faţa lui, obligind şoferul să oprească. Unul dintre pasageri, Damian Todiraş, din satul Podoleni, a alergat la canal, s-a aruncat în apă şi a reuşit să salveze copilul care abia se mai ţinea la suprafaţă. Dacă autobuzul apărea mai tirziu, ar fi fost... prea tirziu. O coincidenţă, intr-adevăr, fericită, dar — şi nu uităm — intîmplătoare. De aceea, e mai bine ca părinţii să nu fie in situaţia de a-şi pune speranţa in ea. Cine se joacă cu focul... In repetate rânduri, la secţia de chituri, lacuri negre şi incolore a fabricii „Chimica“ din Mărişeşti, in care se lucrează cu materiale uşor inflamabile, s-au semnalat pericole de incendiu. Dar toate avertismentele i-au lăsat „reci“ pe specialiştii din conducerea întreprinderii. Inspectoratul judeţean pentru protecţia muncii a recomandat şi el măsuri clare şi precise în acest sens. Şi totuşi insecţie a continuat să se ignoreze cu bună ştiinţă regulile stabilite prin procesul tehnologic. In aceste condiţii, s-a intimplat ceea ce era de prevăzut. In ziua de 24 iunie a izbucnit un incendiu soldat cu moartea unui om şi însemnate pagube materiale. De data aceasta, nesocotirea tuturor sfaturilor şi avertismentelor îi va costa scump pe vinovaţi. Numai prin oprirea producţiei se va înregistra o pierdere de peste 300 000 lei. Gemene în serie Acum cîteva zile, in ferma zootehnică Negoeşti din cadrul I.A.S. Goeşti (Dolj), vaca „Victoria" a dat naştere la 4 viţele gemene. Intimplare ? Poate, dar pentru îngrijitorii de aici — nu prea. Pină acum, vaca respectivă (metis între brună cu sură de stepă) a mai născut de 4 ori cite două gemene şi are în total 15 viţele. (Ceea ce, in paranteză fie spus, explică intr-o anumită măsură de ce a dat o producţie de 3 600 litri lapte pe an şi de ce descendentele sale sunt tot aşa de productive). Cele 4 viţele nou născute au o greutate de cite 15—16 kg şi se dezvoltă in condiţii normale. O performanţă care, la ferma Negoeşti, nu este totuşi izolată. De la începutul anului, alte vaci îngrijite aici au avut la naştere cîte doi viţei gemeni. Escapada Gheorghe Mihăilescu, vopsitor la Uzina de autocamioane din Braşov, ţinea neapărat să arate consătenilor săi din Plaiul Cîmpinei că este un om de invidiat. Intr-una din zile, s-a hotărît să scoată un autocamion din uzină şi să plece cu el pînă în sat. A confecţionat numere de înmatriculare false, le-a prins la un autocamion nou şi... a reuşit să iasă cu el din incinta uzinei ! ? Apoi, direcţia Valea Prahovei ! Nu a plecat insă singur, ci împreună cu colegul său Nicolae Csibi. Nici unul din ei nu avea permis de conducere. Cursa „ca-n filme“ cu autocamionul furat s-a încheiat însă pentru amindoi in mod neașteptat. Gheorghe Mihăilescu a fost condamnat la 1,6 ani, iar Nicolae Csibi la 6 luni închisoare. Sperăm că li se va rezerva surpriza cuvenită și celor ce dormeau cind le-au „vizat“ foaia de parcurs. E aşteptat la „nuntă“ Era dumnealui, Avram Biriş din Aleiuş (Salaj), domiciliat In Sâcuieni (Bihor), băiat tînăr — 28 de ani — chipeş şi cu... antecedente penale. întrunind aceste calităţi şi aflindu-se în Craiova, s-a gindit că n-ar fi rău să contracteze rapid o „căsătorie“. A intîlnit-o pe E.P., i s-a recomandat medic veterinar şi i-a cucerit inima. Cînd l-au văzut, părinţii fetei s-au văzut şi ei în al nouălea cer. După vizită, viitorul mire a plecat cu viitorul socru in oraş. Aici s-a descotorosit imediat de „bătrin“, s-a întors intr-un suflet la viitoarea soacră şi, spunînd că e trimis de tata socru, i-a cerut 10 400 lei pentru nişte „cumpărături urgente“. A luat banii şi s-a făcut nevăzut Acum se află, probabil, in căutarea unor noi „cuceriri". De aceea, avizăm partenerele solicitate să amine logodna şi să anunţe organele de miliţie. II aşteaptă o altă „nuntă“. Rubrica redactata de Dumitru URCOB Gheorghe DAVID cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii" ■■■ wmtmmmmmmmmmmmmmmmmmmm ammm