Scînteia, septembrie 1970 (Anul 39, nr. 8533-8562)

1970-09-17 / nr. 8549

SO­NT ElA — joi 17 septembrie 1970 La I.A.S. Pufeşti, judeţul Vrancea : In plină campanie de recoltare a „hol­delor" furajere Foto : N. Moldoveanu .■VVVVWWWWVWWWVWWWWWWWV». CU PLANUL CINCINAL REALIZAT • Miercuri, 16 sep­tembrie, Centrala mi­nelor şi metalurgiei neferoase din Baia Mare a raportat reali­zarea sarcinilor de pro­ducţie din actualul cin­cinal. In această pe­rioadă au cunoscut o puternică dezvoltare exploatările miniere Cavnic, Baia Borşa, Şuior, liba şi Uzinele metalurgice de metale neferoase din Baia Mare, unde au fost puse în funcţiune noile secţii de cupru şi acid sulfuric. Pină la sfîrşitul a­­cestui an, colectivele centralei maramure­şene vor realiza o pro­ducţie industrială în valoare de circa un miliard lei. • întreprinderea şan­tiere construcţii-mon­­taj de la Brazi se în­scrie printre unităţile judeţului Prahova ca­re au îndeplinit planul cincinal. In acest in­terval, colectivul între­prinderii a construit mari obiective indus­triale şi social-cultura­le, între care Uzina de piese de schimb pen­tru industria chimică şi Fabrica de frigide­re de la Găeşti, Com­plexul de xilen, insta­laţia de cracare cata­litică şi cea de cocsare intirziată de la Brazi, Complexul de uleiuri speciale şi de bitum din cadrul rafinăriei Ploieşti, instalaţiile de fenol, acetonă, dimetil, tereftalat, anhidridă italică şi clorură de colină de la Combina­tul petrochimic Plo­ieşti, noi secţii la Uzi­na de mase plastice- Buzău şi cea de anve­lope „Victoria“ din Floreşti, sere legumi­cole la Tătărani, Băr­­căneşti şi Popeşti Le­­ordeni, un grup şco­­lar-chimic şi metalur­gic la Ploieşti şi altele. • Industria oraşului Făgăraş a realizat pre­vederile planului cin­cinal la producţia glo­bală. Faţă de anul 1965, Industria Făgăraşului a marcat o creştere de 72 la sută. Un procent de 80 la sută din spo­rul de producţie a fost obţinut­ pe seama creşterii productivită­ţii muncii. Cele mai bune rezul­tate au fost obţinute de combinatul chimic, care a îndeplinit pla­nul cincinal la îngră­şăminte în numai pa­tru ani şi opt luni. Pe întreaga industrie a o­­raşului se prevede rea­lizarea unei producţii suplimentare în valoa­re de 340 milioane lei. o întreprinderea mi­nieră din Dobreşti, principala furnizoare de materii prime a U­­zinei de alumină din Oradea, este cea de-a 20-a unitate industria­lă din judeţul Bihor care şi-a realizat, la începutul acestei săp­­tămîni, sarcinile pla­nului cincinal. Potrivit calculelor, pină la sfîr­șitul anului întreprin­derea va livra peste sarcinile de plan circa 108 000 tone bauxită concasată. Succesul a­­mintit se datorește faptului că productivi­tatea muncii a crescut in acest timp cu 21,4 la sută. SEMĂNATUL TREBUIE PREGĂTIT GOSPODĂREŞTE , în judeţul Bihor In judeţul Bihor, ca şi în alte judeţe situate în par­tea de nord a ţării, semănatul griului trebuie să se facă mai devreme. Ministerul Agriculturii şi Silvicul­turii a recomandat ca, in funcţie de mersul vremii, în această zonă, semănatul griului să înceapă în jurul datei de 25 septembrie şi să se încheie la 10 octombrie. Aceasta presupune ca pregătirile pentru semănat să se încheie mult mai devreme. Care este stadiul acestor lu­crări ? In această toamnă, în judeţul Bihor se vor însămînţa cu grîu şi secară 61 000 hectare. Din acestea, 27 230 hec­tare au fost arate, discuite sau grăpate. Terenul a fost bine pregătit şi s-au aplicat cantităţi însemnate de în­grăşăminte chimice. In majoritatea unităţilor agricole s-au tras concluzii practice din experienţa anului care a trecut, cînd au existat deficienţe în ce priveşte agro­tehnica griului, îndeosebi la efectuarea lucrărilor pre­gătitoare şi chiar de semănat. Zilele trecute au avut loc, pe mai multe centre, consfătuiri de lucru cu preşedinţii şi inginerii din cooperativele agricole şi secretarii comitetelor de partid, în cadrul cărora s-au analizat problemele campaniei agricole de toamnă. Di­recţia agricolă, împreună cu staţiunea experimentală agricolă Oradea, a elaborat „Tehnologia culturii griu­lui in judeţul Bihor“, lucrare ieşită recent de sub tipar, care prezintă o sea­mă de recomandări privind agrotehnica griului în aceas­tă zonă a ţării. Specialiştii au împărţit suprafaţa jude­ţului în trei subzone, după calitatea pămîntului şi aşe­zarea geografică. Folosind recomandările spe­cialiştilor şi propria expe­rienţă, cooperatorii din Vaida au amplasat griul pe te­renurile cele mai fertile şi după plante premergătoare bune. Deosebit de important e faptul că pregătirea te­renului se face diferenţiat, în funcţie de plantele pre­mergătoare şi de timpul cînd acestea au fost recoltate. Prin măsurile luate, membrii cooperativei agricole din comuna Vaida vor să depăşească nivelul recoltei de griu din acest an, care a fost de 3 170 kg la hectar. In bune condiţii fac pregătirea terenului şi cooperatorii din Otomani, Valea lui Mihai, Galoş-Petreu, Văşad şi alţii, care obţin, an de an, recolte mari de grîu. Am arătat că, pe ansamblul judeţului, a fost pregătită pină la această dată o suprafaţă de 27 230 hectare, din cele 61 000 hectare care urmează să se însămînţeze cu griu. Insă această cifră globală ascunde mari diferenţe de la o cooperativă agricolă la alta in ce priveşte vo­lumul lucrărilor executate. Dacă în unităţile amintite, ca şi in cooperativele agricole din Mădăras, Salonta, Borş, Vaida şi altele, pregătirea terenului pentru semă­natul griului s-a făcut la timp şi în condiţii bune, sînt însă cooperative unde această lucrare este întîrziată. La cooperativa agricolă din Ciuhoi, din cele 500 hectare planificate a fi insămînţate cu grîu nu s-a pregătit nici jumătate. Rămînerea in urmă a lucrărilor de pregătire a tere­nului se datorează şi neajunsurilor care există în folo­sirea tractoarelor şi maşinilor. Unele din acestea con­tinuă să stea defecte în întreprinderile pentru mecani­zarea agriculturii. La I.M.A. Beiuș, ing. Lazăr Berin­­dan, directorul întreprinderii, se învîrtea în ju­rul­ ce­lor 5 tractoare, aliniate în atelier din lipsă de piese de schimb. Lipseau, între altele, axe de piston, filtre de ulei etc. Ce se întimplă la Baza de aprovizionare Ora­dea ? Aici există un stoc 328 axe piston şi totuși nu s-a onorat comanda trimisă de I.M.A. Beiuş. Unul din merceologii bazei a scris aproape indescifrabil „SA ADUCA PE CELE VECHI“. Firesc ar fi să se dea întîi axele noi pentru a se putea preda bazei pe cele vechi. La o confruntare făcută între comenzile trimise de I.M.A. şi piesele existente in depozit am constatat că de multe ori in magazie se găsesc piese, dar nu se onorează comenzile sau se livrează cantităţi mult mai mici... ca să rămână in stoc ! Aşa s-a intimplat cu tuburile de cau­ciuc, cu şuruburile pentru plug de 20/120 mm, vopsele şi altele. Este imperios necesar ca organele agricole să ia mă­suri pentru urgentarea lucrărilor de pregătire în vede­rea insăminţării griului, pentru a pune baze sigure vi­itoarei recolte. Aurel POP corespondentul „Scrnteii“ în judeţul Bacău Factorul determinant în executarea la timp şi în con­diţii agrotehnice corespunzătoare a lucrărilor de însă­­mînţări îl constituie folosirea judicioasă, la întreaga capacitate, a tractoarelor şi maşinilor agricole. Se poate aprecia că unităţile agricole din judeţul Bacău au la dispoziţie o bază materială puternică. Cele 1 360 de tractoare de care dispun I.M.A., precum şi numărul mare de pluguri, grape şi semănători, oferă posibili­tatea încadrării lucrărilor în epoca optimă. Aceasta presupune insă folosirea la maximum a fiecărei zile bune de lucru, a fiecărui tractor. Cum stau lucrurile pe teren ? Suntem in raza de activitate a I.M.A. Podu Turcului. La cooperativa agricolă din Slobozia 5 tractoare stau imobilizate. In scripte ele fi­gurează ca reparate, în realitate nu funcţionează. A­­lături de ele, două a­semănă­tori aşteptau şi ele mina unui gospodar care să le pună la punct. Tractoare şi maşini nereparate am găsit şi la secţiile de mecanizare din Li­­chitişeni, Corbasca, Buda, Godineşti. Alte 29 de tractoare stăteau defecte la sediul Întreprinderii de mecanizare. Inginerul şef al întreprin­derii — Aurel Curcă — motiva această stare de lucruri prin lipsa pieselor de schimb. Ce-i drept, o parte din maşini nu au putut fi puse la punct din cauza lipsei vilbrochenelor, a pieselor pentru mecanismul de direc­ţie, a pinioanelor de atac sau chiar a unui simplu si­­mering. Cum se explică însă că nici măcar maşinile pentru care se găsesc piese nu se află în stare de lucru ? Am găsit semănători fără furtunuri, fără pini­­oane şi manete la cutia de viteză. Secţiile de mecanizare din raza acestei întreprinderi au, chipurile, la dispoziţie pentru asistenţă tehnică operativă 5 ateliere mobile. Numai că doar unul din acestea este in stare de funcţionare. Defecţiuni asemă­nătoare există şi în raza de activitate a întreprinderi­lor pentru mecanizarea agriculturii Răcăciuni, Moi­­neşti, Filipeşti, Traian. In ziua raidului, la cooperativa agricolă din Răcăciuni 9 din cele 21 de tractoare stăteau aliniate la sediul secţiei. Ni s-a justificat că secţia nu este aprovizionată cu combustibil. Intr-adevăr, în mul­te locuri se constată lipsa de carburanţi şi lubri­­fianţi. Ing. Gheorghe Vernica, directorul I.M.A. Traian, işi face mari griji pentru că la data raidului nu dispu­nea de carburanţi decît pentru maximum o săptămînă. Repartiţie avea, dar stătea cu ea în buzunar. Depozi­tele de combustibil din judeţ nu dispun de cantităţile necesare de motorină. Şi mai prost stau lucrurile cînd vine vorba de lubrifianţi. Nici o întreprindere de mecanizare din judeţ nu are asigurată vaselina necesară pentru gresatul maşinilor. Simbătă, 12 septembrie, la comitetul judeţean de partid a avut loc o şedinţă de lucru în cadrul căreia s-a făcut o temeinică analiză asupra stadiului pregătirilor pentru însămînțări. S-au luat din nou măsuri concrete menite să ducă la înlăturarea lip­surilor. Numai că simpla lor înscriere într-un plan nu rezolvă mare lucru. Este necesar ca aceste măsuri să se transforme cit mai repede în fapt, pentru că pînă la intrarea semănătorilor în brazdă au rămas puţine zile. Gh. BALTA corespondentul „Scînteii“ RAID AGRAR PAGINA 3 ÎNLOCUITORII METALULUI sunt de NEÎNLOCUIT! (Urmare din pag. I) timizi, acest lucru se datoreşte şi fap­tului că utilajele specifice nu sunt fabricate în ţară. Ministerul Industri­ei Construcţiilor de Maşini a ignorat practic mult timp asimilarea în ţară a producţiei acestor utilaje, iar în prezent continuă să-i acorde o im­portanţă minoră. — Problema nu este încă de actua­litate — ne-a spus ing. Mircea Pupăză, directorul general al Centra­lei industriale de maşini-unelte. Este prevăzut că abia in 19­74, cînd se va putea elibera o parte din capacitatea de producţie de la Uzina mecanică din Sibiu, vom putea să introducem în fabricaţie două tipuri de maşini de injecţie şi două de extrudere. Realitatea este aşa cum ne-a înfăţi­şat-o directorul general al centralei. Dar de ce s-a ajuns aici ? Potrivit studiului tehnico-economic care a stat la baza dezvoltării Uzinei meca­nice din Sibiu, s-a prevăzut ca în acest an, cînd se termină lucrările de investiţii, nu mai puţin de 20 la sută din capacitatea de producţie să fie afectată fabricării utilajelor pen­tru prelucrarea maselor plastice. In loc de aceasta, uzina şi-a ocupat întreaga capacitate cu producerea unor utila­je de complexitate relativ mică, cum ar fi maşini de debitare, foarfece şi ghilotine. Desigur, şi acestea sunt ne­cesare, dar nu este admisibil ca, în actualele condiţii în care producţia de mase plastice a căpătat o atât de mare dezvoltare, să rămînem tribu­tari importului pentru utilajele de prelucrare a acestora încă vreo cîţiva ani de acum înainte. In cursul investigaţiilor, cadre de specialişti din uzinele constructoare de maşini s-au referit şi la faptul că materia primă pentru fabricarea în­locuitorilor este livrată azi într-un sortiment îngust şi nu întotdeauna de cea mai bună calitate. „In ce ne pri­veşte — ne-a spus ing. Anton Constan­­tinescu, director tehnic în Ministerul Industriei Chimice — căutăm să sa­tisfacem cererile de materiale plasti­ce ale construcţiilor de maşini. Avem însă greutăţi în studierea structurii cererilor acestei ramuri, care nu sunt îndeajuns de explicite, de analitice. In plus, cînd se contractează o licen­ţă nouă sau se asimilează un nou pro­dus, specialiştii din construcţia de maşini nu iau legătura cu chimiştii pentru a cunoaşte din timp în ce a­­nume direcţii trebuie orientată pro­ducţia de mase plastice“. Fără a absolvi unităţile construc­toare de maşini de răspundere pentru că nu colaborează strins cu furnizorii de mase plastice, nu mai puţin adevă­­■u­rat este că industria chimică face încă prea puţin pentru diversificarea producţiei de materiale plastice şi, în special, pentru realizarea acelor sor­timente care, prin calităţile fizico­­mecanice şi chimice, se pretează a fi utilizate în fabricaţia de maşini şi utilaje. Din această cauză, fie că se recurge la import, fie că se renunţă la utilizarea lor. Aşa se ex­plică, de altfel, de ce în 1970 re­sursele de materiale plastice o­­ferite de Industria chimică pot înlocui cu circa 700 tone mai pu­ţin metal decit este posibil din punct de vedere tehnic. Potrivit cal­culelor făcute de specialişti din con­strucţia de maşini, dacă nu se iau măsuri hotărite pentru diversificarea şi ridicarea calităţii materialelor plas­tice, in 1975 acest decalaj urmează să ajungă la 1 200 tone. Din cele de mai sus, rezultă preg­nant necesitatea perfecţionării mo­dului în care sunt organizate produ­cerea şi prelucrarea maselor plastice, pentru a se găsi şi promova cele mai adecvate forme şi pîrghii de stimula­re a economisirii pe această cale a metalului. Un element important îl constituie instaurarea unei co­laborări mai strânse între Ministe­rul Industriei Chimice şi Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, între unităţile din cele două ramuri, în cadrul căreia să se renunţe la in­terese departamentale înguste, de su­prafaţă şi să se treacă în sfîrşit la măsuri care să învioreze activitatea de înlocuire a metalului cu mase plastice, în conformitate cu posibili­tățile de care dispune azi industria noastră chimică. Noi produse industriale • Colectivul între­prinderii de reparaţii utilaje şi mecanisme din Reghin a început producţia de serie a unui nou tip de fu­nicular destinat indus­triei forestiere pentru transportul buştenilor din pădure. Această instalaţie, cu lungimea cablului de 500 metri, prezintă avantajul montării şi demontării rapide, fiind uşor transportabilă. • La întreprinderea de prefabricate din Roman a fost realizat, după o tehnologie ori­ginală, un nou produs destinat şantierelor de construcţii industriale — chesonul precom­­­­primat. Noul produs, care se utilizează la acoperirea halelor in­dustriale de mare su­prafaţă, reduce cu a­­proape jumătate ter­menul de execuţie a lucrărilor. • întreprinderea me­canică Sadu a realizat un nou frigider: „Fram 112“. Diferenţa faţă de „fratele mai virst­nic“ pare la prima ve­dere paradoxală . „Fram 112“ este mai mic şi, totuşi, mai... mare decit predeceso­rul său. Interiorul nou­lui tip de frigider este mult mai încăpător, el fiind realizat din ma­terial plastic. Are pe­reţii mai subţiri, o izo­laţie termică mai bu­nă, o greutate cu circa 15 kilograme mai mi­că, un aspect mai mo­dern şi un consum e­­lectric mai mic. Pri­mele frigidere din noul tip au fost livrate co­merţului ■—MI« HlilIUHM III MM 1MW schimbările profunde care au avut loc în societatea noastră, ca urmare a victoriei socialismului la oraşe şi sate, au ridicat pe o treaptă calita­tiv superioară alianţa muncitorească­­ţărănească, factorul hotăritor al coeziunii întregii societăţi, temelia trainică, de granit a orinduirii noas­tre socialiste. Din lucrările cuprinse în volume se cristalizează rolul tot mai important ce revine intelectualităţii în societa­tea noastră, în condiţiile înaintării continue pe calea socialismului şi comunismului, ale desfăşurării revo­luţiei tehnico-ştiinţifice contempo­rane. Continuind prestigioase tra­diţii progresiste, patriotice, intelec­tualitatea s-a situat alături de po­por, participă activ la marea operă de transformare a societăţii, conto­­pindu-şi interesele proprii cu inte­resele tuturor celor ce muncesc, fă­­cîndu-şi un ţel, un ideal nestrămutat din slujirea cu devotament a poli­ticii partidului de înfăptuirea socia­lismului şi comunismului in patria noastră. Justeţea politicii partidului nostru în rezolvarea problemei naţionale işi află o edificatoare ilustrate in lucrările tovarăşului Nicolae Ceauşescu care, în fruntea partidului şi statului, a adus o contribuţie deo­sebită la soluţionarea problemei na­ţionale în cea mai strictă conformi­tate cu spiritul şi principiile mar­­xism-leninismului prin asigurarea deplinei egalităţi în drepturi,­in toate sferele vieţii sociale, pentru toţi ce­tăţenii ţării, indiferent de naţionali­tate. Aceasta a dus la întărirea unităţii moral-politice a întregului nostru popor, a adeziunii nestrămu­tate a tuturor oamenilor muncii de la oraşe şi sate la politica internă şi externă a partidului, la crearea unei puternice alianţe frăţeşti între ro­mâni, maghiari, germani, sîrbi şi alte naţionalităţi, între toţi cei ce mun­cesc în România, fără deosebire de naţionalitate, hotărîţi să înalţe socia­lismul şi comunismul pe pământul pa­triei comune. In multe din lucrările publicate, to­varăşul Nicolae Ceauşescu se referă la activitatea Frontului Unităţii So­cialiste, a organizaţiilor de masă şi obşteşti, atît ca o expresie a coeziunii şi unităţii moral-politice a societăţii noastre socialiste, cit şi ca un cadru larg de participare a maselor la re­zolvarea treburilor publice. Conştiinţa faptului că modifică­rile din structura economică, ma­terială a societăţii determină în­­tr-o mare măsură modul " de gîn­­dire al oamenilor, că în acelaşi timp nivelul de conştiinţă exercită o în­­rîurire nemijlocită asupra relaţiilor de producţie, asupra întregului me­canism social, dezvoltarea societăţii devenind un proces istoric conştient, se află la baza analizei multilaterale — făcută în cele patru volume — a sarcinilor partidului, ale societăţii privind educarea comunistă, forma­rea şi dezvoltarea conştiinţei socia­liste a maselor. Autorul consideră efortul pentru în­suşirea cuceririlor cunoaşterii drept una din trăsăturile distinctive ale omului înaintat, cu atît mai mult ale făuritorului celei mai înaintate orînduiri sociale din existenţa ome­nirii. „In concepţia noastră — scrie secretarul general al partidu­lui — educaţia socialistă, con­ştiinţa socialistă implică atit cu­noaşterea temeinică a ceea ce este valoros in domeniul culturii, ştiinţei şi tehnicii contemporane, stăpînirea deplină a profesiunii, cit şi însuşi­rea concepţiei filozofice despre lume şi societate a partidului nostru — materialismul dialectic şi istoric —, formarea unei atitudini cetăţeneşti înaintate. Acestor cerinţe fundamen­tale, care se condiţionează şi se in­fluenţează reciproc, trebuie să le răs­pundă astăzi — în condiţiile socie­tăţii moderne — întreaga muncă de educaţie desfăşurată de partidul şi statul nostru“. Din întreaga tratare a acestei pro­bleme se desprinde limpede ape­lul la formarea unor oameni con­ştienţi de locul şi rolul lor în societate, militanţi pentru ideile so­cialismului, adversari neîmpăcaţi ai vechiului, ai concepţiilor burgheze retrograde. Chemarea la sporirea eficienţei educative a învăţămintului, a muncii politice de masă, a ştiinţe­lor politico-filozofice, sociologice, is­torice ş.a., la creşterea contribuţiei presei şi radio-televiziunii în infor­marea şi formarea opiniei publice în direcţiile cerute de progresul socie­tăţii noastre, preţuirea pe care tova­răşul Nicolae Ceauşescu o acordă artei şi literaturii, misiunii lor sociale de elevare spirituală a tuturor mem­brilor societăţii, îndemnul ca oame­nii de artă să pătrundă în miezul problemelor vieţii, să înfăţişeze veri­dic realitatea şi să contribuie prin operele lor la formarea unor conştiin­ţe înaintate, se relevă ca preocupări majore şi statornice, demonstrează marea importanţă acordată filo­zofiei şi culturii marxiste în opera de formare a omului zilelor noastre, întreaga muncă educativă, ideologică este concepută ca o modalitate prac­tică de a răspunde setei de cunoaş­tere a oamenilor muncii, de a-i ajuta să înţeleagă în profunzime idealurile pentru care luptă, pentru care mun­cesc zi de zi, de a-i angaja şi antrena cu toate forţele lor într-un efort con­ştient de edificare a patriei, de în­făptuire pe pămîntul României a mă­reţului program socialist al partidu­lui. Se impune ca idee de frontispiciu a capitolelor dedicate muncii ideologice spiritul creator în care secretarul ge­neral al partidului concepe marxism­­leninismul — ca ştiinţă revolu­ţionară vie şi dinamică, perma­nent regenerată prin raportarea la practică, la realităţile zilei de azi. Tuturor cuvîntărilor şi articolelor le este în cel mai înalt grad caracteristi­c, modalitatea de a privi teoria co­munismului ştiinţific nu ca o colecţie de dogme imuabile şi formule intan­gibile, ci ca o călăuză în acţiune, a­­plicată creator la particularităţile ţării, confruntată cu schimbările ce au loc în realitate, adaptată în permanenţă dezvoltării societăţii, marilor cuceriri ale cunoaşterii ştiinţifice. Lucrările din cele patru volume sunt o ilustrare grăitoare a spiritului crea­tor în care partidul nostru aplică le­gităţile generale ale dezvoltării so­ciale la condiţiile României, studiind cu atenţie particularităţile acesteia, e­­vitînd să copieze sau să transpună mecanic forme şi metode de muncă proprii altor etape sau condiţii social­­economice, căutînd soluţii care să co­respundă necesităţilor şi stadiului de dezvoltare ale ţării noastre. In acest fel, secretarul general al partidului aduce remarcabile contribuţii la îm­bogăţirea tezaurului teoretic şi prac­tic al clasei muncitoare, al teoriei şi practicii marxist-leninismului. Expresie elocventă în acest sens, mărturie a capacităţii de a înţelege şi aplica învăţătura marxist-leninistă în noile condiţii social-istorice, sint ideile cuprinse în lucrările prilejuite de aniversarea centenarului lui V. I. Lenin. In articolele şi cuvîntările con­sacrate lui V. I. Lenin, conducătorul partidului nostru înfăţişează cu argumente convingătoare — făcînd dovada pătrunderii în adîncul spi­ritului leninist — viabilitatea dia­lecticii materialiste, datoria ori­cărui marxist-leninist autentic de a înţelege în întreaga sa comple­xitate raportul teoriei cu prac­tica socială, cu realităţile care apar o dată cu trecerea anilor, cu evoluţia societăţii şi a evenimentelor sociale. Sentimentul istoriei, conştiinţa continuităţii de ideal a naţiunii noas­tre socialiste, convingerea că prezen­tul poate fi înţeles mai bine prin ra­portarea la trecutul eroic al poporu­lui străbat ca un fir roşu paginile, celor patru volume. Cinstind istoria ţării, pe cei ce au ilustrat-o în ceea ce are ea esenţial şi semnificativ, a­­ducînd un cald omagiu celor ce au luptat şi s-au jertfit pentru indepen­denţa şi libertatea patriei, pentru progresul naţiunii noastre, a unităţii statului român, tovarăşul Ceauşescu realizează o emoţionantă lecţie de pa­triotism, de veneraţie faţă de înain­taşii patrioţi, faţă de toţi cei ce şi-au pus viaţa şi lupta lor în slujba desti­nelor luminoase ale ţării. „Valoarea unei istorii cu adevărat ştiinţifice — scrie tovarăşul Nicolae Ceauşescu — constă in înfăţişarea obiectivă a faptelor, în interpretarea lor justă, constituind astfel o oglindă a conştiinţei de sine a poporului, a claselor, înmănunchind experienţa de viaţă şi luptă a maselor şi a condu­cătorilor". Dintr-o asemenea per­spectivă, a respectului faţă de adevăr, secretarul general realizează în expu­nerile sale o analiză marxistă-l­eninis­­tă, ştiinţifică a istoriei partidului, a revoluţiei socialiste, trasează jaloa­ne pentru punerea într-o lumină nouă — in lumina obiectivităţii istorice — a existenţei eroice a partidului şi clasei noastre muncitoare. Sunt aduse contribuţii preţioase la aprecierea ro­lului maselor şi al personalităţilor în istorie, al activităţii militanţilor re­voluţionari. Arătînd că aprecie­rea locului pe care militanţii l-au ocupat în lupta revoluţionară din trecut trebuie făcută în funcţie de realitate, şi nu de situaţia pe care o au in partid, că ar fi greşit să se exagereze meritele din trecut ale unor conducători numai pentru a pune istoria „de acord“ cu prezentul — secretarul general al partidului dă o înaltă pildă de etică revoluţionară, de viziune ştiinţifică asupra istoriei. Punerea în lumină a tot ce a fost valoros, înaintat în istoria partidului, înfăţişarea cu obiectivitate a fap­telor, inclusiv prezentarea unor încălcări ale principialităţii par­tinice, a unor acte arbitrare, de inechitate şi abuz săvîrşite in trecut sint in egală măsură o pilduitoare lecţie de istorie şi de etică. Secretarul general al partidului a adus o contribuţie substanţială, cu largi ecouri aprobative în lumea întreagă, la elaborarea politicii in­ternaţionale a partidului şi statului nostru, politică ce se bucură de a­­probarea deplină a întregului partid, a întregului popor. Şi în acest do­meniu sunt magistral ilustrate realis­mul, puterea analitică şi intuiţia, spiritul de discernămînt şi capacita­tea de a defini sintetic, în esenţa lor, fenomenele vieţii internaţionale con­temporane. Considerând ca o caracteristică fundamentală a lumii contemporane faptul că forţele revoluţionare, progresiste se află în ascen­siune, că influenţa lor in viaţa poli­tică mondială sporeşte continuu, că acestea, şi nu imperialismul — care, desigur, continuă să-şi păstreze ca­racterul agresiv, primejdios — deter­mină într-o măsură tot mai mare cursul evenimentelor, că raportul de forţe se schimbă continuu in fa­voarea socialismului şi păcii, in nu­meroase din articolele şi cuvîntările sale, tovarăşul Nicolae Ceauşescu ex­pune pe larg poziţia partidului şi statului nostru faţă de problemele care confruntă lumea contemporană. Din concepţia şi practica politicii ex­terne a partidului şi statului nostru, exprimate cu forţă şi demnitate în atîtea rînduri de secretarul general, reiese distinct dorinţa fierbinte ca România, care se afirmă ca un factor activ în lupta pentru socialism, pen­tru progres social, democraţie şi pace in lume, să aducă o contribuţie mereu şi mereu mai importantă la înfăptuirea acestor înalte idealuri ale umanităţii. Se desprind ca numitor comun Înaltul spirit de responsabilitate faţă de interesele fundamentale ale po­porului român, ca şi faţă de cauza socialismului şi păcii în lume, unirea într-un tot dialectic, indisolubil, a factorului naţional şi internaţional, grija neabătută pentru îndeplinirea îndatoririlor naţionale şi internaţio­nale ale partidului şi statului nostru socialist. La consfătuirea de la Mos­cova a reprezentanţilor partidelor comuniste şi muncitoreşti, tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta : „Fiind­ co­munişti români, noi suntem­ apărători hotărîţi ai intereselor naţionale ale poporului nostru, nu precupeţim ni­mic pentru a asigura edificarea socia­lismului în România, şi, in acelaşi timp, ne aducem întreaga contribuţie la întărirea forţelor mondiale­­ale so­cialismului, la întărirea poziţiilor co­munismului în lume“. Apreciind că internaţionalismul presupune în mod necondiţionat existenţa liberă şi egală în drepturi a naţiunilor, dezvoltarea indepen­dentă a tuturor partidelor comuniste, considerînd că principala datorie a comuniştilor este de a se preocupa de organizarea luptei revoluţionare în propria ţară, iar acolo unde sunt partide de guvernămînt, de a asigura făurirea şi progresul continuu al societăţii socialiste, că numai inde­­plinindu-şi rolul de avangardă şi forţă conducătoare a propriului popor partidele comuniste pot con­tribui la creşterea forţei luptei re­voluţionare, a mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale, a siste­mului socialist mondial, a prestigiu­lui ideilor comuniste în lume, tova­răşul Nicolae Ceauşescu de­monstrează interdependenţa organică între patriotismul socialist şi inter­naţionalismul proletar. Cu justi­ficate temeiuri se subliniază că a­­titudinea internaţionalistă nu se poate şi nu trebuie să fie a­­preciată după vorbe, după declaraţii, că aceasta se exprimă în manifes­tările de solidaritate concretă, efec­tivă faţă de lupta revoluţionară a fiecărui detaşament al clasei munci­toare, faţă de fiecare partid comu­nist care militează pentru cauza ce­lor ce muncesc, pentru libertate şi dreptate socială, faţă de fiecare po­por care construieşte noua orânduire socială. In strinsă legătură cu un aseme­nea punct de vedere de înaltă prin­cipialitate, este pus în evidenţă fap­tul că dovezi hotărîtoare ale afirmă­rii în practică a spiritului internaţio­nalist sunt dezvoltarea prieteniei, co­laborării şi solidarităţii cu toate ţă­rile socialiste, cu toate partidele co­muniste şi muncitoreşti, sunt efortu­rile depuse de fiecare partid pentru refacerea şi întărirea continuă a uni­tăţii sistemului socialist mondial, a mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale. Este bine cunoscută consecvenţa cu care partidul nostru acţionează pentru Înfăptuirea unor asemenea obiective de excepţională însemnătate, cu care promovează po­litica sa internaţionalistă, de alianţă, prietenie şi colaborare cu toate ţă­rile socialiste şi cu toate partidele comuniste, hotărîrea cu care militează pentru unitatea de acţiune a parti­delor comuniste şi muncitoreşti, a tuturor forţelor antiimperialiste. In lucrările tovarăşului Nicolae Ceauşescu sunt exprimate cu clari­tate principiile şi normele care tre­buie să stea la baza relaţiilor de prietenie şi solidaritate dintre ţările socialiste, dintre partidele comuniste, principii şi norme de a căror respec­tare depinde asigurarea coeziunii şi unităţii. In centrul acestor principii se află dreptul fiecărui partid de a-şi elabora de sine stătător politica, modalităţile practice de rezolvare a sarcinilor construcţiei socialiste. Pri­mordialitatea acestui principiu, ne­cesitatea obiectivă a respectării sale sunt determinate de înseşi condiţiile extrem de diverse in care-şi desfă­şoară activitatea fiecare partid, rea­litate ce impune o cunoaştere con­cretă a situaţiei din ţara respectivă, aplicarea creatoare a teoriei marxist­­leniniste la condiţiile date, la tra­diţiile şi particularităţile specifice. O expresie a responsabilităţii par­tinice care caracterizează scrierile secretarului general al partidului nostru o constituie insistenţa cu care subliniază necesitatea ca deose­birile de vederi care pot apare, în­tr-o problemă sau alta — şi viaţa a demonstrat că acest lucru este nu numai posibil, ci şi firesc — să nu ducă la slăbirea unităţii, ca punc­tele de vedere diferite, problemele divergente să fie discutate cu prin­cipialitate, un spirit tovărăşesc, de stimă reciprocă, cu statornică pre­ocupare ca prin analiza lor temei­nică, prin înţelegerea diversităţii condiţiilor de dezvoltare, prin res­pectarea normelor de relaţii, evita­rea aprecierilor de natură subiec­tivă să se ajungă la mijloacele cele mai corespunzătoare pentru adopta­rea unor concluzii comune, pentru­­ întărirea colaborării şi unităţii din­tre ţările socialiste, dintre partidele comuniste şi muncitoreşti. Pornind de la realitatea că desfă­şurarea evenimentelor în lumea con­temporană confirmă cu pregnanţă faptul că problemele Internaţionale nu pot fi soluţionate fără participa­rea activă a tuturor statelor, mari şi mici, preşedintele Consiliului de Stat se pronunţă pentru o largă activitate internaţionala în spiritul coexistenţei paşnice, pentru o poli­tică externă activă de lărgire a co­laborării economice, politice, tehnice, ştiinţifice şi culturale cu toate statele lumii — relaţii la a căror bază Ro­mânia aşează în mod neabătut prin­cipiile suveranităţii şi independenţei naţionale, ale egalităţii în drepturi, neamestecului în treburile interne şi avantajului reciproc, respectării dreptului fiecărui popor de a-şi ho­tărî singur soarta, corespunzător in­tereselor şi aspiraţiilor sale vitale. De o­ reală însemnătate, expresie a spiritului realist şi ştiinţific în care sunt analizate diversele probleme social-politice, este prezentarea nuan­ţată a deplasărilor politice în rindul diferitelor categorii sociale în lumea de azi. Făcind o analiză temeinică mar­xist-leninistă a vieţii internaţionale, tovarăşul Nicolae Ceauşescu insistă asupra realităţilor lumii contempo­rane, prezintă din perspectiva unei cuprinzătoare şi adinei investigări a vieţii sociale Internaţionale ponde­rea crescîndă a forţelor sociale noi care se înrolează în lupta antiimpe­­rialistă, pentru democraţie, progres­­social şi­ pace. Estimarea lucidă a forţelor păcii şi progresului ce se a­­firmă azi pe arena mondială duce, în mod firesc, la o viziune largă asu­pra rolului acestor forţe — în a că­ror componenţă intră ţările socia­liste, mişcarea comunistă şi munci­torească, clasa muncitoare interna­ţională cu diferitele ei organizaţii politice şi profesionale, ţărănimea, intelectualitatea progresistă, tînăra generaţie, masele largi de femei, statele recent eliberate, popoarele care luptă împotriva colonialismului şi neocolonialismului, pentru dez­voltarea liberă, independentă, dife­ritele organizaţii democratice, cercu­rile largi ale opiniei publice pro­gresiste, oamenii politici lucizi din numeroase ţări ale lumii. In mod firesc, concluzia pe care o trage din acest vast tablou al forţelor păcii şi progresului este — o dată cu subli­nierea necesităţii unităţii lor — o concluzie optimistă cu privire la suc­cesul luptei antiimperialiste, la per­spectiva de pace şi destinul lumi­nos al omenirii. Lucrările cuprinse in cele patru volume realizează o amplă expunere a poziţiei partidului nostru privind condiţiile şi posibilităţile de preîn­tâmpinare a războiului şi apărare a păcii, securitatea europeană, dezar­marea generală şi totală, cooperarea multilaterală între state, necesitatea lichidării focarelor de război, a ten­siunii din diferitele zone ale lumii. Este înfăţişată şi demonstrată poziţia României cu privire la căile pe care se pot rezolva aceste probleme esen­ţiale ale zilelor noastre, în in­teresul popoarelor, al progresului şi civilizaţiei. Este argumentată ideea că elementul de importan­ţă fundamentală pentru preîntâm­pinarea războiului îl constituie re­nunţarea la forţă, la ameninţarea cu forţa a unui popor de către un alt popor, abolirea totală a poli­ticii de dictat şi agresiune, instituirea unei atmosfere de respectare riguroasă a normelor statuate de dreptul Inter­naţional în relaţiile dintre state, prin soluţionarea litigiilor dintre state ex­clusiv pe cale politică, prin tratative animate de dorinţa de înţelegere şi colaborare, de conştiinţa supremaţiei atitudinii de respect şi neamestec in treburile interne. Desigur, multitudinea ideilor, pro­blematica diversă, spiritul analitic al articolelor şi cuvîntărilor cuprinse în aceste patru volume nu pot fi decît succint şi incomplet prezentate in cuprinsul unei recenzii de ziar. Vo­lumele „România pe drumul con­struirii societăţii socialiste multilate­ral dezvoltate" se înscriu în patri­moniul literaturii social-politice ca o contribuţie remarcabilă la dezvolta­rea gîndirii marxist-leniniste con­temporane, la Îmbogăţirea tezaurului gindirii filozofice şi politice. Vastul evantai de probleme politice, ideologice, sociale, elevata ţinută teo­retică a tratării acestora, soluţiile creatoare, realiste ce se propun ple­dează cu putere ca lucrările secretaru­lui general al partidului nostru să fie studiate în profunzime ; comuniştii, cadrele din activul partidului, oame­nii muncii de la oraşe şi sate — con­structori devotaţi ai socialismului — găsesc în aceste lucrări concluzii pre­ţioase, cu largă aplicabilitate practi­că, un îndrumar de excepţională în­semnătate pentru activitatea lor. Toa­te aceste calităţi conferă o însem­nătate esenţială necesităţii ca fiecare să-şi însuşească spiritul creator, ino­vator, militant, pilduitoarea respon­sabilitate şi pasiune comunistă de care sunt străbătute lucrările tovară­şului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Partidului Comunist Ro­mân, partidul iubit care călăuzeşte paşii poporului nostru în înfăptuirea izbînzilor de azi, spre ziua luminoasă de mîine. Al. IONESCU

Next