Scînteia, ianuarie 1972 (Anul 41, nr. 9016-9044)

1972-01-16 / nr. 9029

PAGINA 2 DIALOG I CETĂȚENESC . — Vrei să scrii un reportaj des­pre ziua de muncă a unei gospo­dine ? — Da. — De ce ? _— Se spune că dv., gospodinele, sînteţi într-o continuă criză de timp. — Nu este adevărat. Pentru a mă convinge, gospodina se îndreaptă spre telefon. La celălalt capăt al firului, „serviciile la domiciliu“. — ...Da, notez : 4 kg cartofi, 1 kg roşii, 1/2 kg morcovi, 2 kg de fruc­te. Pînă la ora 10 comanda dv. va fi expediată acasă. ...în mai puţin de 10 minute, în­treaga listă e­s­te epuizată. Ve­selă, bine dis­pusă, „Gospo­dina“ noastră a­­daugă: „Ai vă­zut ? Am rezol­vat totul sim­plu şi civilizat“. Dar respecti­vul dialog pe care l-aţi urmă­rit este imagi­nar. Ne-am gîn­­dit că, de fapt, aşa ar putea să înceapă ziua de muncă a unei gospodine, că ^^*®*^***IB, un număr tot mai mare de unităţi comerciale ar trebui să ofere asemenea servicii. Noi, ca cetăţeni, ne-am dori ca ele să fie mai multe şi mai bune ca cele din dialogul imaginat mai sus. Ştim însă bine că nu se poate face totul cut ai bate din palme. Ceea ce ne determină să adu­cem în discuţie activitatea lor este efortul foarte mic pe care-l fac unele unităţi comerciale pen­tru ce pot rezolva acum, cu po­sibilităţile pe care le au, spre a promova aceste forme de serviciu. Crearea unor asemenea prestaţii se află la noi la început de drum şi nimeni nu aşteaptă ca ele să atingă de la început perfecţiunea. Aşteptăm însă să ne întîlnim cit mai des cu ele, să existe preocu­pare permanentă pentru îmbunătă­ţirea activităţii celor existente. Dar cum stau lucrurile în reali­tate ? — Reţeaua unităţilor noastre — ne spune ing. Constantin Stănes­­cu, şeful serviciului comercial al I.P.U.L.F. Bucureşti — a crescut în ultimii doi ani cu peste 100 de uni­tăţi. A fost creat, de asemenea, supermagazinul cu autoservire „Fortuna“. Aceste măsuri arată că suntem preocupaţi pentru a veni cit mai mult in întîmpinarea cerin­ţelor femeii-gospodine. — Nimeni nu neagă aceste efor­turi. Dar de ce nu mergeţi mai de­parte ? Se cer, de pildă, unităţi cu autoservire, case de comenzi. — Eu cred că „Fortuna“, ca ma­gazin-etalon, ar putea oferi şi ast­fel de servicii. — Dar pe dv., cei de la I.P.U.L.F., ce vă împiedică ? — Ca să fiu sincer n-am studiat pînă acum în mod serios posibili­tăţile funcţionării lor. Am putea înfiinţa servicii la domiciliu în ca­drul fiecărui depozit. Pe lingă uni­tăţile mari din cartierele noi (care sunt foarte solicitate) am putea crea servicii de comisioane ; am putea organiza automagazine care să ofere salariatelor — la ieşirea din schimb — posibilităţi de a-şi procura imediat proviziile necesare bucătăriei. ...Rafturile magazinului „For­tuna“ sunt aprovizionate cu tot ce-şi doreşte o gospodină. Dar ca să cumperi, eşti obligat — indiferent unde ai domiciliul — să faci depla­sarea pînă la capătul Căii Victo­riei. „Fortuna“, cel mai mare ma­gazin din ţară, în mod inexplica­bil, nu primeşte nici o comandă de mărfuri la domiciliu. Parcă tocmai pentru a ne întări nedumerirea, tovarăşul N. Stanca, directorul a­­cestei unităţi, spune in cunoştinţă de cauză : „Magazinele cu profil simi­lar din alte ţări prestează în mod obligatoriu servicii la domiciliu. E normal !“. — Dacă e normal, de ce nu fa­ceţi şi dv. la fel ? — Noi cunoaştem necesitatea a­­cestor servicii, dar nu suntem­ spri­jiniţi pentru a le practica. Maga­zinul nostru este foarte solicitat încît spaţiile de depozitare nu mai fac faţă cerinţelor. Există în veci­nătate un garaj care, pentru două maşini, uşor de garat şi in altă parte, ocupă un spaţiu in care am putea crea secţia pentru serviciu la domiciliu. Ne-am adresat celor in drept, dar n-am primit concursul nimănui. — în concluzie ?... — Dacă obţinem acest spaţiu sau Ritul, într-o săptămină suntem­ gata să anunţăm crearea serviciului la domiciliu. Iată cu ce rezultate s-au soldat cererile noastre şi la „microcasele“ de comenzi create, în fiecare sec­tor, tocmai cu scopul de a oferi servicii rapide — cu economie de timp — unui număr cit mai mare de solicitanţi. „Microcasa“ sectorului 1 (ne răs­punde la apel o voce oarecare) : „Nu primim comenzi. Avem ma­şina defectă. Reveniţi peste 2—3 zile“. — „Microcasa“ sectorului 2 : „Dacă mai servim la domiciliu ? Nu ştiu, să întreb pe şefu’“. Pauză, apoi : „Nu se mai serveşte, fiindcă n-are cine. Omul care aducea co­menzile e un spital. Reveniţi dv. peste o săptămină-două“. — „Microcasa“ sectorului 3 : „Primim comenzi, dar după ora 8, cînd vine contabilul (!), însă vă prevenim, nu veţi putea fi servit decit după orele 17,00“. — „Microcasa“ secto­rului 4. Cineva strigă în pîlnia re­ceptorului : „Nea Ilie “ (probabil nea Ilie e șeful — n. a.). Ne în­treabă unu’ dacă mai primim co­menzi pentru acasă ? Ce să-i spun? După o scurtă pauză : „Microcasa“ noastră s-a desfiinţat, tovarăşe !“ (Sărim peste „Microcasa“ sectoru­lui 5 întrucît ea este reprezentată de „Casa Mercur“). — „Microcasa“ sectorului 6 : „Nu tovarăşe, nu mai servim la domiciliu. Adresaţi-vă în altă parte“. — „Microcasa“ secto­rului 7 : „Dumneata eşti, probabil, nou în cartier. Nu mai funcţionăm de un an“. — „Microcasa“ sectoru­lui 8 : „Nu primim comenzi, sun­tem­ în renovare“. Ne-a părut rău că aceste teste nu au putut fi făcute, pentru fie­care microcasă, in birourile direc­torilor celor 8 organizaţii comer­ciale alimentare din Capitală. Am fi dorit să vedem cum ar justifica ei, rapoartele care informea­ză pe şefii lor că au creat în fiecare sector, pentru buna servire a populaţiei, unităţi cu serviciu la domiciliu. L-am rugat însă pe directorul adjunct al direcţiei gene­rale comerciale Bucureşti, care răs­punde de sectorul alimentar, să în­deplinească acest rol. Dinsul, foarte amabil, pune mina pe telefon şi face pe loc un son­daj : — Tovarăşe Georgescu, cum mai merge „microcasa“ dv. de comenzi? (e vorba de directorul O.C.L. Ali­mentara, sectorul 1 — n. a.). — Bine, tovarăşe director gene­ral. I-am dat şi maşină nouă. După spusele directorului, „microcasa“ are maşină nouă, după spusele responsabilului e... defectă de 2—3 zile. — Tovarăşe Petrescu, cum staţi cu casa de comenzi ? (e vorba de directorul O.C.L. Alimentara din sectorul 4 — n. a.). — In general merge, tovarăşe director... Mai e oare nevoie să precizăm că şi ceilalţi directori erau gata să ra­porteze direcţiei generale că „in general“ merg bine „microcasele“ de comenzi din sectoare ? Statisticile arată clar că în Ca­pitală există 7 unităţi „Gospodina“ specializate (ale alimentaţiei publi­ce) şi peste 60 de raioane care oferă semipreparate în cadrul uni­tăţilor „Alimentara“. In postura de solicitanţi de comenzi la domiciliu ne-am dat seama că doar o sin­gură unitate funcţionează după principiile caselor de comenzi : „Gospodina“ organizată la restau­rantul Orizont. Au cumva comer­cianţii în acest domeniu de intîm­­pinat greutăţi peste măsură de mari în crearea serviciilor la do­miciliu ? — Nicidecum — ne spune Alex. Şerbănescu, directorul I.A.P.L. Co­­troceni. In ce ne priveşte, am re­partizat restaurantului două auto­­scutere şi orice comandă înregis­trată este onorată în decurs de cel mult o jumătate de oră. Serviciul la domiciliu are şi o bună renta­bilitate. Valoarea medie a comen­zilor pe care le primim se ridică, în general, la 80—100 lei. Am făcut un ultim popas in ca­binetul tovarăşului Ştefan Voicu­­lescu, director adjunct al direcţiei generale comerciale a Capitalei. Discuţia a arătat clar că organis­mul de specialitate al municipiului cunoaşte carenţele acestor servicii, că este hotărît să acorde o atenţie mai mare dezvoltării lor în toate sectoarele care efectuează presta­ţii pentru populaţie. Ne-au fost în­făţişate şi citeva măsuri care sunt de natură să revitalizeze aceste servicii. Există, de pildă, un pro­iect de dublare a capacităţii — ca număr de co­menzi — a ca­sei „Mercur“ ; exista intenţia — perfect reali­zabilă — ca 20 la sută din lap­tele ce se des­face cu amă­nuntul să fie distribuit prin abonamente la domiciliu (în prezent acest lu­cru se realizea­ză numai în procent de 4 la sută) ; există preocupare pen­­tru introducerea desfacerii plinii şi pe bază de abonamente la domiciliu ; există, de asemenea, un studiu pentru perioada 1971—1975, pe baza căruia se va desfăşura în­treaga dezvoltare a prestaţiilor pentru populaţie. Putem spune, în concluzie, că di­recţia comercială a orientat şi orientează permanent organizaţiile comerciale, spre dezvoltarea şi di­versificarea serviciilor la domici­liu. Acum există ,şi un cadru general conturat, de planul de perspectivă amintit. Dar nu trebuie să se aştepte totul numai de la direcţia comercială. E nevoie de mai mult spirit de iniţiativă pe te­ritoriul sectoarelor — şi în primul rînd la consiliile populare care conduc pe raza lor de activitate toate prestaţiile de servicii. Poate că tocmai în acest sens, al dezvol­tării răspunderii şi iniţiativei orga­nizaţiilor comerciale, responsabili­lor de unităţi, va trebui să acţio­neze mai mult decît pînă acum or­ganismul de specialitate al consi­liului popular municipal. Ne place să credem că într-un viitor nu prea îndepărtat gospodina noastră ima­ginară va constata că dialogul­ de­ anticipaţie de la începutul acestor rintîuri va deveni o realitate. E şi necesar, e şi posibil. Constantin PRIESCU -MO! „SERVICIUL LA DOMICILIU“... C, DAR NU PRIMIM COMENZI! ■ UN NOU COMPLEX MEŞTEŞUGĂRESC TG. JIU (corespondentul „Scinteii“, Mihai Dumitrescu) . La Bumbeşti-Jiu s-a deschis un complex meşteşugăresc. In cadrul complexului activează secţii de reparaţii radio, tele­vizoare şi articole de uz cas­nic, ateliere de croitorie, o secţie de covoare, un atelier foto etc. Noul complex este dotat cu mobilier și utilaje moderne. Cetăţenii municipiului Tr. Severin, care au dăruit oraşului lor zeci de mii de ore de muncă patrio­tică, şi-au văzut încunu­nate de succes strădaniile depuse : municipiul lor a fost premiat pentru fru­museţe şi bună gospodă­rire (locul III pe ţară). Foto : S. Cristian Creşterea continuă a producţiei interne de auto­vehicule şi, implicit, a parcului auto aparţinind or­ganizaţiilor socialiste şi cetăţenilor, precum şi spo­rirea numărului de turişti care vizitează România cu autovehicule proprii duc la intensificarea circu­laţiei pe drumurile publice. In aceste condiţii, a apărut necesitatea protejării, pe de o parte, a vic­timelor accidentelor de circulaţie (prin repararea cu promptitudine a prejudiciilor suferite de acestea), iar pe de altă parte a intereselor materiale ale de­ţinătorilor de autovehicule. După cum s-a mai anun­ţat, pentru rezolvarea acestei probleme de larg in­teres social, a fost emis Decretul nr. 471/1971 prin care, printre alte măsuri cu privire la asigurările de stat, s-a introdus și asigurarea prin efectul legii de­­răspundere civilă pentru pagubele produse prin ac­cidente de autovehicule. In legătură cu principalele prevederi ale acestui decret in materia asigurării de răspundere civilă, numeroşi cetăţeni, între care, fi­reşte, posesori de autovehicule solicitînd redacţiei unele precizări, ne-am adresat preşedintelui ADAS: — Ce aduce nou a­­sigurarea prin efectul legii de răspundere ci­vilă faţă de formele similare de asigurare facultativă practicate pînă in prezent ? — Intre diferitele for­me de asigurări facultati­ve, iniţiate şi puse pînă acum la dispoziţia pose­sorilor de autoturisme, figura şi asigurarea de răspundere civilă pentru cazurile de pagube pro­duse terţelor persoane (alte persoane decît deţi­nătorul sau conducătorul autoturismului care a produs accidentul). Faţă de vechea formă facul­tativă însă, asigurarea prin efectul legii prezintă numeroase avantaje, atît pentru posesorii de auto­vehicule, cît şi pentru populaţie. Mai concret, este vorba de prote­jarea victimelor acci­dentelor de circulaţie şi repararea prejudiciilor suferite de acestea prin avarierea sau distrugerea bunurilor, ori prin vătă­marea corporală sau de­cesul unor persoane. Fie­care cetăţean trebuie să ştie că în cazul unui ne­dorit, fireşte, accident de circulaţie — petrecut nu din vina lui — el benefi­ciază de despăgubiri plă­tite de ADAS. Caracteristica asigurării de răspundere civilă auto constă în faptul că ADAS plăteşte dezdăunări pentru toate pagubele produse altor persoane, de care asiguraţii se fac vi­novaţi, dar nu plăteşte şi pagubele suferite de asi­guraţii respectivi la auto­vehiculele sau bunurile proprii avariate în acelaşi accident. Pentru acestea intervin formele de asi­gurări facultative. In cazul ciocnirii în­tre două autovehicule, ADAS plăteşte despă­gubiri numai pentru pa­gubele produse la autove­hiculul al cărui deţinător nu este vinovat de produ­cerea accidentului. In ca­zul în care ambii condu­cători auto sunt vinovaţi de producerea accidentu­lui, ADAS plăteşte des­păgubiri în ra­port de vina "fiecăruia' 'în­­ producerea pagubelor. Asigurarea prin efectul legii este superioară celei practicate facultativ şi da­torită faptului că ea cu­prinde pe toţi deţinătorii de autovehicule, garantea­ză o protecţie largă, iar despăgubirile se plătesc la un cuantum mult mai mare. — Potrivit noii­ re­glementări, în ce ca­zuri şi pînă la ce ni­vel se ridică despăgu­birile ce se plătesc de către ADAS ? -Tr- Trebuie să menţionez că despăgubirile se acor­dă, pentru sumele pe­ care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată sau de arbi­trare, persoanelor păgu­bite prin vătămare corpo­rală sau deces, precum şi prin avarierea ori distru­gerea unor bunuri. Pen­tru avarierea sau distru­gerea bunurilor în unul şi acelaşi accident, ADAS plăteşte despăgubiri pen­tru pagube de peste 309 lei și până la 100 000 lei, inclusiv, iar în cazul vă­tămării corporale sau de­cesului, se acordă despă­gubiri pentru întregul prejudiciu. Spre deose­bire de vechea formă fa­cultativă de asigurare, noile reglementări prevăd achitarea de despăgubiri de către ADAS chiar dacă cel care conducea auto­vehiculul era o altă per­soană decît asiguratul, precum și în caz de vătă­mări corporale sau dece­se, chiar dacă autorul ac­cidentului a rămas ne­identificat. In cazul vătămării cor­porale ori decesului unor persoane se despăgubesc prejudiciile provenite din nerealizarea de venituri din pricina accidentului, prejudicii suferite atit de cel accidentat, cît si de către cei ce se aflau in întreţinerea acestuia, dacă a decedat. De asemenea, se despăgubesc cheltuie­lile prilejuite de acel ac­cident. După plata despăgubiri­lor către cei prejudiciaţi, ADAS recuperează su­mele acordate de la con­ducătorii de autovehicule personale numai în cazu­rile în care accidentul a fost produs cu intenţie, ori în timpul comiterii unor infracţiuni prevă­zute de dispoziţiile legale privind circulaţia (iar nu şi în caz de contraven­ţii), cînd autovehiculul a fost condus fără cor­sim­­ţămîntul asiguratului, sau în cazul altor fapte de o deosebită gravitate.­­ Am reţinut, din prevederile decretului, că in afară de asigura­rea prin efectul legii de răspundere civilă auto se pot contracta, în continuare, şi asigu­rări facultative. Puteţi să ne spuneţi care sunt caracteristicile aces­tora ? — Potrivit asigurării prin efectul legii, ADAS acordă despăgubiri pen­tru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgu­bite prin accidente de au­tovehicule, dar nu acordă despăgubiri şi pentru pa­gubele produse prin avarii la propriul autovehicul (adică in cazuri de incen­dii, derapări, alunecări, căderi, ciocniri, calamităţi naturale etc.), pentru si­tuaţiile in care avariile sunt produse din vina de­ţinătorilor de autoturisme ori cînd nu este vinovată o altă persoană. Pentru a­­semenea situaţii există formele facultative cu­noscute de asigurare, for­me practicate şi de acum înainte ca pînă acum. Rezultă deci că pen­tru astfel de cazuri a­­sigurările facultative se pot contracta independent de asigurarea prin efectul legii, noua asigurare intro­dusă înlocuind numai ca­tegoria respectivă de răspundere civilă auto. Aşadar, actuala formă de asigurare facultativă de răspundere civilă al cărei cost este de 315 lei se va înlocui cu forma de asigu­rare prin efectul legii de 350 lei, diferenţa fiind pe deplin justificată de ma­rile avantaje pe care a­­ceasta le are, după cum v-am mai arătat. — Pe cine cuprinde asigurarea prin efectul legii şi care este cuan­tumul de prime care trebuie plătit anual ? — în asigurarea prin efectul legii sunt cuprinşi absolut toţi deţinătorii — persoanele fizice şi cele juridice — de autovehi­cule înmatriculate în ţara noastră cu o capacitate cilindrică de peste 69 cm cubi, precum şi persoanele străine care circulă cu au­tovehicule înmatricula­te în străinătate, dar care nu au asigurări încheiate alte ţări, cu valabi­litate pe teritoriul ţării noastre. De altfel, trebuie să spun că în aproape toate ţările europene po­sesorii de autovehicule sunt cuprinşi, prin efectul lerii, în această formă de asigurare, în privinţa primelor de asigurare pentru orice autovehicul, cu excep­ţia motociclurior, se plă­teşte anual 175 lei de că­tre organizaţiile socia­liste şi 350 lei de către cetăţeni şi alte categorii de asiguraţi, iar pentru motocicluri — 40 şi, res­pectiv, 80 lei. — In ce mod se sta­­bilesc despăgubirile de plată şi care sunt obli­­gaţiile asiguraţilor in caz de accidente ? — Pentru luarea deci­ziei privind acordarea operativă a despăgubiri­lor, asiguraţii vinovaţi de producerea accidentelor sunt obligaţi să înştiinţeze, în scris, în termen de 24 de ore de la produce­rea accidentului,­ unitatea ADAS în a cărei rază de activitate s-a produs ac­cidentul şi să comunice, de îndată, pretenţiile for­mulate de cei păgubiţi, precum şi primirea ori­căror acte în legătură cu accidentul, aceleiaşi unităţi ADAS ori ace­leia in raza căreia îşi au domiciliul. De aseme­nea, asiguraţii sunt obli­gaţi să ia, potrivit cu îm­prejurările, măsuri pen­tru limitarea pagubelor produse. — O ultimă între­­bare : cînd intră în vi­­goare asigurarea prin efectul legii ? — Ea va începe să se aplice de la 26 februarie 1972 şi va veni, fără în­doială, in sprijinul şi in interesul întregii popu­laţii a ţării, protejată astfel prin lege, precum şi al tuturor posesorilor de autovehicule, măsurile întreprinse avînd şi un caracter stimulativ al spiritului de prevedere. Convorbire consemnată de Petre POPA CÎTEVA AMĂNUNTE PRIVIND Asigurarea prin efectul legii a posesorilor de autoturisme Convorbire cu tovarăşul Ştefan POPOVICI, preşedintele Administraţiei Asigurărilor de Stat Chiria pe noiem­brie 1968 şi­ o „poză de familie“ I.G.L. din Galaţi îi tri­mite un „ultimatum“ in­ginerului Octavian Nico- Iau, din str. Partizanilor 23. „Ultimatumul“ suna cam aşa : „De ce n-ai plătit chiria pe luna no­iembrie 1968 ? Dacă in termen de 3 zile nu re­zolvi problema...“ Tova­răşul inginer care primi­se şi insigna de locatar fruntaş in materie de chirie şi întreţinere, pe bună dreptate s-a simţit ofensat. S-a învoit de la servici, a făcut rost de dovezi că a plătit chiria chiar şi pe luna noiem­brie 1968 şi, cu dovada in proţap, s-a prezentat la I.G.L. gălăţean. I.G.L.-iştii s-au uitat la dovadă şi in loc să-i ceară scuze tova­răşului inginer pentru că a fost pus pe drumuri, au oftat. A oftat şi cel pen­tru care s-a oftat şi se părea că această poveste s-a terminat, cum se ter­mină o cutie de chibrituri pentru aprinderea unei singure ţigări. Basme ! I.G.L.-iştii, cu toate că au oftat, nu s-au lăsat impresionaţi şi­ au trimis, de data aceasta, un „ul­timatum" întreprinderii unde lucrează inginerul Nicolau : „Reţineţi-i din salariu 129 de lei pentru chiria neplătită pe luna noiembrie 1968, plus ma­jorările“. Inginerul Octa­vian Nicolau iar s-a în­voit, iar a făcut rost de dovezi şi­ Va urma Va urma răspunsul fo­rurilor de resort şi, bine­înţeles, că o dată cu răs­punsul aşteptăm şi o poză de familie a birocra­ţilor alături de „instru­mentul" (piuliţa) in care pisează liniştea oameni­lor. O şosea „nivelată" cu gropi şi alte denivelări Mai mulţi cetăţeni din satul Scrada-Gorj scriu : — Acum ciţiva ani, şo­seaua care trece prin sa­tul nostru a fost pietrui­tă pe jumătate... — Pe care jumătate ? Jumătatea din lungul ori jumătatea de pe latul şo­selei ? — Au rămas circa doi kilometri nepietruiţi, nici pe lung, nici pe lat. — Care este întreba­rea ? — Ce lipsea acestui drum nepietruit, ca să fie şi mai nepietruit, şi pe deasupra să fie şi mai impracticabil ? ■— Să dea de sus cu mâ­­zăriche ori cu piatră d-aia cu­ oul de oiţă, cum le AM PRIMIT SCRISOAREA DV ! zice­ţi dumneavoastră, pe nedrept, bibilicelor. — N-aţi ghicit, pe noi ne-au ajutat ca să avem şoseaua şi mai a dracu­lui de nepietruită decit era, doi tractorişti : Vale­ria Gh­. Tulpea şi Tudor I. Rada. — Cum v-au „ajutat“ ? — Păi stau in capul sa­tului şi vin in fiecare seară acasă cu tractoarele. Cred că vă închipuiţi ce pot fi in stare să facă, pe timp de ploaie, două trac­toare pe o porţiune de şosea făcută din gropi şi alte denivelări... Tot e bine. Tot aveţi noroc că nu vin acasă băieţii ăştia cu tractoa­rele şi in pauza de Prinz... O lămîie pentru solistul de la trompetă Cooperatorii din comuna Izvoru de Costeşti-Argeş se treziră, cam prin luna iulie 1911, cu un ceferist care le-a adus o veste minunată. — Care-i vestea aia ? — V-a sosit un vagon cu ţevi pentru irigaţii. — Dar noi n-am cerut de la nimeni ţevi ? ! — Aţi cerut, n-aţi ce­rut, veniţi repede, că de nu vă punem să plătiţi şi locaţii. Vrind-nevrînd coopera­torii au plătit transportul pe C.F.R., au plătit şi transportul de la C.F.IX. pină la C.A.P. Şi iată-i „proprietari“ a 300 de bu­căţi ţeava şi 180 trepied, tot din ţeapă galvanizată. — Şi ce-aţi făcut cu ele ? — Ce să facem ! Ne-am concentrat forţele in a­­ceastă direcţie. Aflind că marfa a fost trimisă de I. M. Ceahlăul — P. Neamţ, am corespondat cu dumnealor. Dumnealor ne-au rugat să nu ne su­părăm de greşeala făcută şi să rezolvăm problema scriind Uzinelor de utilaj petrolier Tirgovişte, care este adevăratul proprie­tar. Am început deci co­respondenţa cu Tîrgo­­vişte.­­Şi? — Şi nu ştim cum să ieşim din „hora“ asta in care am intrat fără să vrem. — Ştiţi cum puteţi ieşi din „horă“ ? Storcind o lămiie in fata „soliştilor“ care erntă „la trompetă" Vă urăm cercetări „uşoare" in comuna Bechet-Dolj, in ultimele citeva luni au murit, in mod foarte mis­terios, 195 de piste, 54 de găini, 35 de raţe, 30 de curci, 4 oi, un porc şi un cal. Am trimis scrisoarea ce ne-a adus această veste tristă forurilor compe­tente şi in aceste zile ne-a sosit de la Inspectoratul miliţiei judeţului Dolj a­­dresa nr. 10 113, prin care ni se face cunoscut că in urma cercetărilor s-a sta­bilit că vinovat de aceas­tă „molimă“ se face Ale­xandru Tilitu, preşedinte­le C.A.P., care a tratat cu substanţe toxice (parc­­tion) boabe de griu şi po­rumb şi le-a aruncat, cu ajutorul altor doi membri ai cooperativei, pe tarla­lele însăminţate in scopul de a distruge dăunătorii, fără a pune insă semne de avertizare (teren otră­vit). Şi cum tarlalele por­nesc din imediata apro­piere a gospodăriilor ce­tăţenilor !... Cu ocazia cercetărilor s-au găsit boabe otrăvite chiar şi pe izlazul comunal, cit şi pe drumul din marginea co­munei. Adresa amintită mai sus ne anunţă că cer­cetările continuă. Le uram cercetări... „uşoare“ şi mă­suri, pe măsura „moli­mei". O „Salvare" pro­prietate personală? Zice scrisoarea sosită din Curtea de Argeş :­­ Cam pe la ora 23.30, cind iese din sut schimbul doi, la poarta fabricii de confecţii soseşte Salvarea cu nr. 31—AG—2139. — Ce „Salvare" ? — „Salvarea“ spitalului. — Şi ? — O încarcă şi pleacă. — In fiecare seară ? — Cam in fiecare... — Cu ce-o încarcă ? Cu accidentaţi ? De unde atîţia ? — Nu sint accidentaţi­. — Atunci de ce-i la „Salvarea“ ? — Unii sint rudă cu şo­ferul, alţii — prieteni. — Şi ce vă interesează pe dv. ? Dacă „Salvarea“ este proprietate perso­nală ? — Există şi aşa ceva ? ■ — Eu ştiu că nu. Dar dacă intre timp au fost puse in vinzare şi „Sal­vări“ pentru uz personal ? Dacă... Să nu zici hop pînă nu treci gîrla O scrisoare cam anoni­mă ne semnalează, prin­tre altele, că satul Al­beşti este despărţit da comuna Peretu-Teleor­­man de riul Vedea şi ca să ajungi dintr-o parte in alta trebuie să fie ori un ger care să crape pietre­le, ori o căldură de luna lui cuptor. — Nu prea înţeleg ? ! — Riul Vedea il poţi trece ori cind este înghe­ţat bocnă, ori cind e foar­te cald şi poţi să te dez­braci, ca să-l treci din­colo. — La dv. n-au fost in­ventate podurile ? — C.A.P. Albeşti a adus încă de anul trecut mate­rial lemnos pentru con­struirea unui pod. — Si ? Aţi zis hop ? — Din greşeală, am zis. Şi tot din greşeală, din materialele aduse s-au fă­cut nişte poduri. Dar da case. Şi aceste poduri nu ne ajută la trecerea girlei. Cine v-a pus să ziceţi hop înainte de a trece girla ? Aţi greşit, aţi gre­şit ! Nicuţă TANASE SCINTEIA — duminică 16 ianuarie 1972

Next