Scînteia, octombrie 1972 (Anul 41, nr. 9286-9316)
1972-10-01 / nr. 9286
PAGINA 2 PAGINI VII ALE ISTORIEI CLASEI NOASTRE MUNCITOARE La 1 octombrie se împlinesc o sută de ani de la crearea Asociaţiei generale a lucrătorilor din România, prima asociaţie muncitorească din ţara noastră concepută pe scară naţională. Semnificaţia istorică a acestui eveniment constă atit în locul pe care il ocupă apariţia acestei organizaţii în dezvoltarea generală a procesului de organizare a clasei muncitoare din România, cit mai ales in enunţurile programatice cuprinse in documentele ei de constituire. Asociaţiile şi organizaţiile muncitoreşti au o istorie îndelungată în ţara noastră. In forme incipiente, ele au apărut încă de la mijlocul veacului trecut, ca expresie a formării unei comunităţi de interese în viaţa şi existenţa socială a unor grupuri sau categorii de muncitori. In acelaşi timp, se poate remarca faptul că înainte de a avea o conştiinţă clară de clasă, în rîndurile muncitorimii române s-au dezvoltat relaţii de solidaritate, întemeiate pe o conştiinţă a omeniei. Semnificativă în acest sens este activitatea desfăşurată de breslele muncitoreşti care au organizat acţiuni de întrajutorare, îndatorirea aceasta se află înscrisă în toate statutele organizaţiilor profesionale. Organizaţia profesională a apărut la proletariatul român, spre deosebire de alte ţări, înaintea organizaţiei politice. Cu timpul, obiectivele au evoluat, s-au lărgit în raport şi paralel cu progresele generale ale societăţii româneşti pe plan industrial şi, desigur, şi cultural. Ideea de organizare a lucrătorilor din aceeaşi breaslă, după ce a cunoscut o anumită evoluţie, a înregistrat un fel de salt in concepţie şi in structură, o dată cu înfiinţarea Asociaţiei generale a lucrătorilor din România, din 1872, în primul rînd trebuie remarcat că organizaţiile anterioare cuprindeau o singură breaslă, cea mai cunoscută fiind aceea a tipografilor, categorie de muncitori evident mai ridicată din punct de vedere cultural. Scopul organizaţiei, ca şi al publicaţiilor editate de aceasta era de a promova spiritul de asociere in rindul lucrătorilor in vederea întrajutorării si al apărării intereselor lor in raport cu patronii. In anii 1870—1871, conştiinţa opiniei publice a fost dominată în Europa de războiul franco-german şi de proclamarea Comunei. Muncitorii tipografi din Bucureşti, cei mai bine informaţi asupra evenimentelor, care şi mai Înainte, în ianuarie 1870, preconizaseră ca „asociaţiunea să fie astfel regulată, precum este în Paris şi în celelalte oraşe ale Europei civilizate“, nu puteau rămîne indiferenţi la istorica experienţă socială şi politică ce se realizase in capitala Franţei. Iar unul dintre aspectele Comunei, care le-a atras atenţia, a fost organizarea proletariatului ca o clasă unitară. La 10 iulie 1872 a apărut, ca organ de presă al organizaţiei tipografilor, gazeta „Uvrierul“ in locul „Analelor tipografice“, însăşi apariţia gazetei reflecta trecerea pe o nouă treaptă, mai înaltă, de organizare a muncitorilor. După cum reieşea din documentul programatic al gazetei, ea urmărea să grupeze „sub un stindard care să reprezinte, de acum şi în viitor, unirea şi înfrăţirea tuturor lucrătorilor, pentru ca astfel să putem dărîma răul şi injustiţia ce de multă vreme bîntuie clasa lucrătorilor“. Deşi tipografii constituiau grupul de iniţiativă al tipăririi gazetei şi al constituirii noii organizaţii, articolul-program vorbea despre necesitatea de a avea un organ de pre- Un veac de Asociaţiei a lucrătorilor şi al „tuturor lucrătorilor“ care „să lupte neîncetat numai şi numai in a apăra interesele lucrătorilor“. Cu alte cuvinte, era vorba despre o iniţiativă de organizare a lucrătorilor din mai multe bresle într-o Asociaţie muncitorească generală. Faptul acesta era deosebit de sugestiv pentru nivelul conştiinţei de clasă pe care îl dovedeau, cel puţin, grupul de muncitori care au luat o asemenea iniţiativă. La baza desfăşurării acestui proces, la originea creării Asociaţiei generale a lucrătorilor din România se aflau cauze profunde, de ordin economic şi social. Exploatarea nemiloasă a lucrătorilor din primele stabilimente industriale, nezăgăzuită de nici o legislaţie sau reglementare, mizeria vieţii de toate zilele au împins pe lucrători să caute o cale de îmbunătăţire a situaţiei lor în organizare. Dar alături de aceste cauze, proprii relaţiilor de producţie de tip capitalist, care începeau să se dezvolte atunci in România, au mai existat şi alte cauze care au contribuit la definirea rolului şi a obiectivelor primelor organizaţii muncitoreşti în societatea românească. In 1872, statul român nu işi dobindise încă independenţa naţională. Rivalităţile dintre marile puteri care înconjurau tinărul stat român reprezentau un pericol de care erau conştiente toate forţele progresiste ale poporului. Ideea de a întări puterea ţării prin toate mijloacele posibile spre a chezăşui existenţa naţională a României a fost însuşită şi de primele organizaţii ale proletariatului român. In acest sens, o caracteristică importantă a documentelor programatice ale Asociaţiei generale a lucrătorilor din 1872 o constituie preocuparea pentru dezvoltarea economiei a ţării, in special a industriei. Obiectivele luptei, determinate de interesele de clasă ale lucrătorilor, se îmbinau cu probleme de interes general, naţional. In felul acesta, apărînd interesele de clasă ale muncitorilor, Asociaţia generală a lucrătorilor din România făcea apel, totodată, la conştiinţa patriotică a acestora, îndemnîndu-i să muncească şi să lupte pentru dezvoltarea industriei naţionale, spre binele ţării, al poporului. Pe acest temei ideologic şi pe baza unor experienţe de organizare din la crearea generale din România anii precedenţi a avut loc, la 1 octombrie 1872, adunarea de constituire a Asociaţiei generale a lucrătorilor din România. Cu acest prilej, s-a votat şi statutul noii organizaţii care, în comparaţie cu statutele organizaţiilor anterioare, punea pe primul plan obiective mai largi, sociale şi economice, cum erau, de pildă, acelea „de a forma maeştri din diferite ramuri ale industriei“, de a încuraja înfiinţarea de noi stabilimente industriale etc. Deşi prezenţa unor asemenea obiective surprinde la prima vedere intr-un statut de organizaţie muncitorească, ele îşi aveau deplină justificare in împrejurările de atunci. Discursul lucrătorului tipograf N. Rădulescu, rostit cu prilejul constituirii asociaţiei — o adevărată pagină de antologie a gindirii muncitoreşti, din România — explica pe larg scopurile organizării muncitorilor, rezultat al faptului că lucrătorii „...trăind cu toţii in aceleaşi condiţiuni industriale, avînd aceleaşi îndatoriri în ce priveşte existenţa socială“, au socotit necesar să formeze „o asociaţiune generală sub o singură formă de drepturi şi datorii pentru toţi... Avem o luptă in privinţa a două chestiuni... Una este... lucrătorul devenit (ajuns — p.r.) in lipsă, ...a doua este nepăsarea ce am avut cu toţii în ceea ce priveşte dezvoltarea şi înflorirea industriei in tara noastră“, îşi găseau astfel expresie sentimentele patriotice ale primelor grupuri de muncitori organizaţi, care subliniau necesitatea dezvoltării industriei în România, pentru a face din ea „o putere a statului român, o onoare a naţiunii noastre“. Angajamentele acestea sociale erau determinate, fireşte, în primul rînd de sentimentele patriotice, dar ele işi aveau izvorul şi în concepţia generală pe care o împărtăşeau lucrătorii cei mai înaintaţi, cu privire la rolul industriei in societatea modernă, concepţie deosebit de pătrunzătoare şi clarvăzătoare : „Industria naţională este esenţa puternică şi producătoare în averea unei ţări... ea face încă şi respectul ţării în afară prin producţiunea a tot felul de lucrări de diferite specialităţi... încurajarea industriei noastre naţionale trebuie propagată şi susţinută prin toate forţele...“. In ce priveşte problema compoziţiei asociaţiei lucrătorilor, în pofida unor confuzii — limite ale gindirii social-politice a vremii, începeau să-şi găsească cristalizare puncte de vedere mai avansate, cu caracter de clasă , astfel, deşi N. Rădulescu arăta că e necesar „...să fim cu toţii, lucrători, patroni sau proprietari, puşi alături la marea lucrare ce voim a face în interes general“, preciza că „nu pot face parte sub nici un cuvînt şi sub nici un pretext patronii sau proprietarii ca membri ai comitetului care conduc afacerea şi destinul asociatiunii“. însemnătatea istorică a creării Asociaţiei generale a lucrătorilor din România în 1872—1873 constă in marcarea unei faze superioare de materializare a ideii de organizare pe principii de clasă a proletariatului din ţara noastră şi de afirmare, in forme incipiente, a clasei muncitoare ca exponentul cel mai înaintat al intereselor fundamentale ale Întregului popor român. Paralel cu mişcarea muncitorească şi în condiţiile prielnice asigurate de bogatele tradiţii progresiste din gîndirea social-politică românească şi de cunoaşterea ideilor socialiste încă din faza lor utopică, s-a dezvoltat şi mişcarea socialistă din ţara noastră, pe calea întrepătrunderii elementului muncitoresc cu cel socialist în cadrul cercurilor muncitoreşti. Astfel, evoluţia ulterioară a procesului de organizare a clasei muncitoare din România a marcat o continuă ascensiune, atit pe planul întăririi organizaţiilor ei, cit şi pe planul formării ideologiei acestora, proces care a dus la crearea Partidului social-democrat al muncitorilor din România, în 1893, şi la dezvoltarea unei puternice mişcări sindicale. Clasa muncitoare şi-a croit astfel, în decursul anilor, un drum mereu mai larg în viaţa socială şi politică a ţării, afirmîndu-se tot mai puternic, după naşterea Partidului Comunist Român, ca forţa socială istoriceşte menită să păşească în fruntea Întregului popor pe calea luptei pentru făurirea societăţii socialiste in ţara noastră. Dr. N. COPOIU 9 La Braşov, nou complex comercial ...în cartierul „Steagul Roşu" • Din instanţă în faţa opiniei publice • Din instanţă le faţa opiniei publice De unde ştiau judecătorii? ________ . —- — Bun. Pină aici, totul este în ordine. Maistrul are sarcinile lui concrete, nimeni nu-i cere să lucreze şi-n locul altuia. Asigurarea sculelor, a materialelor necesare producţiei, grija față de calitate etc. intră insă şi în sarcina maistrului şef de secţie, nu-i aşa ?! — Da... sigur. Vedeţi... totuşi... „Gata cu panglicăria lui nea Gică“ — şopteşte un tînăr de lingă mine, adresîndu-se unui om între două vîrste. Celălalt îi răspunde : „De unde or fi ştiind judecătorii toate treburile astea din fabrică ? Ţii minte, la analiza muncii tot aşa „l-a prins cu uşa“ şi inginerul-şef. Şi parcă numai el...“. Cel căruia i se spusese „nea Gică" — maistru la o fabrică din sectorul 7 - se adresase instanţei cu o cerere de reintegrare in muncă. Pentru lipsă de preocupare în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, pentru numărul mare de rebuturi din secţie i se desfăcuse contractul de muncă. În instanţă, încercările de a arunca vina în seama altora eşuaseră. Decizia întreprinderii a rămas definitivă. Să preluăm însă întrebarea din sală : De unde or fi ştiind judecătorii atit de bine toate treburile astea din fabrică ? Ne adresăm unuia din membrii completului de judecată, tov Florea Chelu. Il găsim în sala de consiliu a judecătoriei. — De unde ? Din fabrică. Dintr-o practică de aproape 20 de ani de producţie. Şi, arătindu-ne însemnul mov al robei, continuă : sunt asesor. Două zile pe săptămină iau parte la judecarea proceselor — litigii de muncă. In rest, lucrez în producţie. — In care fabrică ? — La întreprinderea de morărit şi panificaţie „23 August“. Sunt manipulant. ...Şi Florea Chelu îşi scoate roba. Simplu, firesc. Miine, poimîine, va trece din nou pe la judecătorie să vadă dosarele, să se consulte cu ceilalţi membri ai completului... Apoi muncitorul va îmbrăca din nou roba, işi va spune din nou cuvîntul in împărţirea dreptăţii... . 1 I Un proces fantomă, cu vinovaţi reali — Tovarăşe preşedinte, cererea noastră este îndreptâţită — putem dovedi cu martori, cu acte, cu expertiza de la dosar. Vă rugăm să respingeţi contestaţiile reclamanţilor şi să menţineţi deciziile de imputaţie... — Tovarăşe preşedinte, contestaţiile reclamanţilor sunt îndreptăţite — putem dovedi cu martori, cu acte Vă rugăm să... Fabrica de piele şi încălţăminte „Pionierul.“ (Combinatul de piele şi încălţăminte nr. 1). Un control financiar reţine în sarcina salariaţilor Anghel Chiriac, Marin Torba, Gheorghe Băltăreţu şi Marin Alexandrescu o lipsă în valoare de 72 090 lei — contravaloarea a 1 274 perechi încălţăminte. Potrivit legii, pentru recuperarea sumei, se emit decizii de imputare Salariaţii contestă , la judecătorie, la tribunal. Reprezentantul Întreprinderii este şi el prezent. Şi la prima, şi la cea de-a doua instanţă. Surprinzător însă , pretenţiile fabricii sunt de fiecare dată altele , la judecătorie cere respingerea contestaţiilor ; la tribunal cere admiterea contestaţiilor. Şi culmea : de fiecare dată se invocă martori, acte, expertize ! Tribunalul Capitalei, secţia a V-a civilă. — Vă rugăm să vă precizaţi o dată poziţia — solicită preşedintele completului. Aveţi sau nu aveţi pagubă ? — Nu avem pagubă, tovarăşe preşedinte — a fost o eroare. Şi întreprinderea cere Închiderea dosarului. Aşa, fără nici o altă pretenţie... Era vorba de nişte produse care existau in fabrică, dar din lipsa de evidenţă... nu existau. Era vorba de pagubă şi nu era. Nu descriem amănunţit această istorie intrucît este lungă şi încurcată. • Un proces fantomă, vinovaţi reali , lipsa de organizare, de evidenţă, controlul superficial etc. Nu s-ar putea oare, ori de cite ori apar, aceştia să fie judecaţi’ „la faţa locului“, de către înseşi cadrele de conducere ale unităţii, de colectivele de oameni ai muncii ? ! — Credem că da ! Mai bine la faţa locului ...Tribunalul Capitalei, secţia I-a penală In faţa instanţei — IVichai Comânescu, trimis in judecată pentru ..tulburare de posesie". Reclamant: Anastasia Grigorescu, vecina. Motivul? Noul gard — ridicat in locul celui vechi — i-ar fi încălcat dreptul său de proprietate. — Dreptatea trebuie să fie de partea mea; gardul a fost ridicat exact pe locul celui vechi. — Ba nu; dreptatea trebuie să fie de partea mea ; gardul a fost ridicat alături, în terenul meu... Și aşa cind unul, cind celălalt — singuri sau prin avocat — cei doi vecini își tot dispută „dreptatea“. In primă instanță, in recurs — termene peste termene... S-au făcut expertize, contraexpertize, suplimente de expertiză, de contraexpertiză. Dosarul e doldorat calcule complicate, schiţe şi măsurători. Ba iese o diferenţă de la... 2 la 17 cm, ba una de la... 1 la 5 cm ! Şi iată rezultatul ultim : „colta medie" de deviere este de 0,003 m. Da, aţi citit bine : 3 milimetri. — Şi nu puteţi renunţa nici unul la aceşti 3 milimetri ? — întreabă preşedintele completului, căutind să-i facă să priceapă ridicolul situaţiei. — Nu se poate, onorat tribunal — sare M.C., deşi planul — mai precis expertizele, contraexpertizele etc. — l-au costat — numai pină astăzi — peste 6 000 (şase mii) lei! — Nu se poate, onorat tribunal — spune și A. G. pe un ton aproape jignit.Cum „să se poată“ cînd undeva în dosar A. G. cere condamnarea lui M. C. ?i pentru .,încălcarea spaţiului său aerian“. Altfel spus, M C. vrînd să astupe o gaură la spatele magaziei sale, a bătut pe peretele acesteia — deasupra solului — o scindură. Cum spatele magaziei aste pe hotar, văzută de sus, scindură intra in „spațiul aerian“ al reclamantei!!!) Amîndoi vecinii cer — în continuare! — ca dreptatea să fie de partea lor! Numai că, din măsurătoare în măsurătoare s-a constatat altceva. Ei, cei care duc acest proces — jalnică bătălie pentru un teren depăşit la propriu de însăşi suprafaţa hirtiilor din dosar — au încălcat terenul STATULUI cu cite nu 3, ci 150 mm ! (Scuzaţi unitatea de măsură, se pare că părţile o preferă în mod deosebit!) Fără comentarii ! ...Cînd îi ceri, îi moare viţelul — Voi plăti, tovarăşe preşedinte. Voi plăti pină la ultimul bănuţ. Numai acordaţi-mi un termen ; acum, pe moment, nu pot, vă daţi seama. Am un salariu bun, una din fiicele mele lucrează, ciştigă frumos... 22 iunie a.c. judecătoria sectorului 4. Din 1968, Francisc Sabău — Bucureşti, str. Constantin Brâncuşi, nr. 11, bloc D 16, ap. 24 — nu şi-a mai plătit chiria. De ce? Pentru că nu a vrut. Deşi are un salariu bun — după cum el însuşi afirmă — deşi unul din ceilalţi trei membri ai familiei, cu care ocupă apartamentul — trei camere şi dependinţe ! — este şi el salariat. Şi aşa, chiria neplătită la timp — modica sumă de 170 lei lunar — împreună cu penalizările legale atinge astăzi o sumă destul de mare : 13 217 lei. Motiv pentru care I.C.R.A.L. Vitan a cerut evacuarea lui F. Sabău. Potrivit legii, instanţa a ţinut seama de cererea chiriaşului şi i-a acordat termenul cerut. Mai mult , a eşalonat plăţile, conform dorinţei pirîtului... 21 septembrie a.c. In instanţă, în locul lui Francisc Sabău — avocatul său, in locul sumei datorate — explicaţii... — De unde atiţia bani, onorată instanţă ?! In numele clientului meu, vă rog, mai daţi-ne un termen... Ceea ce frapează — In acest caz, tu altele asemănătoare — este atitudinea neplatnicului. postura de victimă din instanţă Cînd e vorba de drepturi, se prezintă singur. Cînd este vorba de obligaţii — plata chiriei, de exemplu — nu se prezintă deloc sau se prezintă prin... reprezentant. Cum se spune, „cind îi dai, îi fată vaca, cind îiceri, ii moare vițelul". Dinu POPESCU Titus ANDREI SANTEIA — duminică 1 octombrie 1972 4 SCRISORI CĂTRE REDACŢIE O „problemă caldă d in apropierea iernii: întreţinerea fondului LOCATIV Statul nostru manifestă o deosebită grijă pentru dezvoltarea construcţiei de locuinţe, pentru îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de locuit ale populaţiei. Fondul locativ constituie o importantă avuţie naţională care trebuie să fie gospodărită cu grijă şi simţ de răspundere de către toţi factorii interesaţi. Scrisori primite recent la redacţie semnalează totuşi o serie de deficienţe in întreţinerea locuinţelor, care aduc prejudicii fondului locativ al statului şi creează neplăceri locatarilor. Publicăm mai jos citeva asemenea sesizări. „La noi de ce plouă în apartament, tăticule ?" In anul 1970, ni s-a repartizat un apartament în blocul G, microraionul 40, din Galaţi. Bucurie mare pentru întreaga familie, după cum e de înţeles. Bucurie care n-a ţinut insă decit pină la căderea primei ploi, cînd am constatat că apa a pătruns în voie în camere pe la toate încheieturile pereţilor. Păcat de frumuseţele apartament, nounout, că, după ploaie, a devenit de nerecunoscut ! Ei, o să reclam faptul şi are să vină cineva să repare, mi-am dat singur curaj. Aș ! Au trecut de atunci mai bine de doi ani — timp in care am sesizat toate forurile locale — dar n-a venit nimeni să salveze de la degradare casa. Ce să răspund acum copilului meu cel mic, atunci cînd mă întreabă adesea : „La noi de ce plouă in casă, tăticule ?“ Victor POGOR blocul 6, ap. 110, microraionul 40 Galați Jocul „de-a reparaţiile“ După multe, dacă nu chiar foarte multe insistente, centrul nr. 7 al I.C.R.A.L. „Herăstrău“ a început, în luna mai a anului trecut, să execute lucrări de reparaţii la imobilul în care locuiesc. Dar la scurtă vreme de la începere, lucrările au fost lăsate baltă. Am făcut numeroase reclamaţii, solicitînd reluarea lor, iar la 27 octombrie 1971 mi s-a răspuns în scris că s-a stabilit ca acestea să fie terminate pină la 30 noiembrie 1971. Se împlineşte, nu peste multă vreme, un an, timp in care mi s-au făcut noi promisiuni, dar totul in zadar. Lucrările se găsesc şi acum in acelaşi stadiu, de început, locuinţa continuind să te degradeze. In faţa acestei situaţii, îmi pun întrebarea firească : ii este permis oare cuiva să se joace cu bunurile statului, care sunt, deopotrivă, ale noastre, ale tuturor ? Alexandru NEAGU Calea Griviţei 47, sectorul 8 Bucureşti O poveste cu... mucegai In ultimii patru ani s-au construit şi dat în folosinţă în cartierul nostru („Flămînda“, din Cîmpulung-Muscel) peste 20 de blocuri noi. Dintre toate acestea, blocurile A şi B, ocupate de locatari încă din decembrie 1969 şi februarie 1970, continuă să rămână nefinisate la exterior. Neajunsul nu este numai de ordin estetic, cum s-ar putea crede. Pereţii exteriori, fiind netencuiţi, prezintă multe porozităţi prin care pătrunde foarte lesne ploaia in interior, degradind apartamentele. Pe pereţi apar picături de apă, mucegai. Este de înţeles că, din aceste cauze, condiţiile de locuit în apartamente nu sînt deloc de rîvnit. Pină cînd să mai suportăm frigul, umezeala şi mucegaiul, cu toată suita de necazuri pe care le aduc acestea ? Adresăm această întrebare Trustului de construcţii — Argeş, în subordinea căruia se află şantierul de construcţii nr. 4 Cimpulung, vinovat de tărăgănarea lucrărilor la aceste două blocuri. I. DASCALU str. Pictor Grigorescu, blocul A, et. 2, ap. 18, Cîmpulung-Muscel Anul acesta n-o să fie iarnă ? ! I.C.R.A.L. sectorul 2 din Capitală a luat, la începutul acestui an, o hotărîre lăudabilă în ce ne priveşte : a dispus executarea, la imobilul in care locuim, a lucrărilor necesare Introducerii instalaţiilor de încălzire centrală şi apă caldă. Termen de dare în folosinţă a tuturor instalaţiilor — sfîrşitul trimestrului al doilea a.c. Ne aflăm insă către sfîrşitul lunii septembrie şi lucrările n-au fost terminate. S-au executat instalaţia cazanului pentru calorifere şi cea a boilerului pentru apă cal- \ dă, au fost sparte plafoanele, duşumele- 7 le şi pereţii camerelor pentru introducerea ţevilor şi montarea e- e lemenţilor de calori- I fer şi... cam atit. Ba, i s-a mai „întreprins” ceva : am fost anun- ţaţi că instalaţiile ] respective nu pot fi date în folosinţă în al cest an. O veste mai 4 stupefiantă decit a- 7 ceasta nici că se pu t tea ! Cum, adică ? A nul acesta nu vom mai avea iarnă ? Sau i va trebui s-o intim- I pinăm şi s-o petrecem în ger, în încăperi cu 4 pereţii, planşeele şi i pardoselile sparte ? ţ Petre POPESCU, Ion STANCIOIU, Dumitru GHIONEA, J Aurel LAZAR, F. MIRITA 4 str. Corneliu Botez 8, 7 sectorul 2 Bucureşti . Exasperantă ! nepăsare! M-am mutat, cu un 7 an şi ceva în urmă, printr-un schimb de 4 locuinţă, in aparta- 7 mentul 56, blocul D 2, str. Saturn nr. 16, Ga- 4 lati. La mutare am zugrăvit şi vopsit a- i partamentul, făcîn- 7 du-1 lună, nu altceva, Dar abia am terminat 4 de zugrăvit și m-am ’ pomenit cu casa inun- \ dată, prin plafon. Ce ^ să fie ? Vreo țeavă , spartă in apartamen- l tul de , deasupra, L mi-am •' zis. Și am a-. I nuntat imediat I.G.L., i pentru a lua măsurile I ce se impuneau. Au venit pe rînd, să se convingă de adevăr, ing. Gîdei, şeful de sector Florescu şi, a- i cum o lună, noul şef de sector. Bunea. Au venit şi au plecat toţi l la fel cum veniseră, pentru că nu s-a luat nici o măsură. Am sesizat şi consiliul popular municipal, şi consiliul popular jude- țean, şi ziarul local 4 „Viaţa nouă“ (care au publicat două note cri- tice despre starea a- partamentului), dar cei de la I.G.L. nu s-au sinchisit ! In aparta- z ment, tavanul arată jalnic, parchetul, de 4 asemenea, cade tencu- viala de pe pereţi, dar nimănui nu-i pasă că i se strică un bun al statului. Exasperantă 4 nepăsare ! ’ Maria LOVIN , str. Saturn nr. 16, blocul D 2, ap. 56, Galati 4 FAPTUL DIVERS Mămăliguţă cu „saramură“ de sticlă? La cooperativa de consum din comuna Glăvile (Vîlcea) a sosit o importantă cantitate de peşte, mai mult sau mai puţin proaspăt. Din această cauză se vindea mai mult decit Incet. Ca „să accelereze“ vinzarea, conducerea cooperativei a pus in aplicare o soluţie sui generis, obligindu-i pe cei ce doreau să cumpere mălai să suporte şi „o garnitură“ corespunzătoare de peşte ! Cooperativa de consum din Orleşti nu avea peşte. Avea, în schimb, din belşug... geamuri sparte. In consecinţă, preşedintele cooperativei, Popovici Preoteasa, a dispus ca mălaiul să nu fie scos in vînzare decit asortat cu cioburi. Iar dispoziţia sa a fost executată întocmai. Ba, pe deasupra, pentru fiecare sac de mălai s-a mai încasat şi un suprapreţ de 43,50 lei. Şi dacă mai adăugăm că toate acestea s-au petrecut intr-un magazin aflat peste drum de postul local de miliţie, cine ar putea să spună că cioburile de geam nu erau... opace ? Lui Beznă nu i-a plăcut lumina Intrînd. Împreună cu fratele său, într-una din serile trecute, în bufetul din comuna Găneasa (Olt), Dumitru Chirică, lăcătuş la Uzina de aluminiu Slatina, a atras atenţia citorva consumatori gălăgioşi că, şi în local, trebuie să se comporte in mod civilizat. La plecarea celor doi fraţi, un tînăr din grupul vizat, Alexandru Beznă, supărat foc pentru această admonestare, a pornit după ei. In momentul în care Dumitru Chirică a rămas singur, A.B. s-a repezit asupra lui cu un cuţit. In urma loviturilor primite, D. C. a încetat din viaţă. Arestat imediat, autorul crimei urmează să-şi primească acum pedeapsa prevăzută de lege. Mandate cu... mandat In calitatea sa de factor poştal la Oficiul P.T.T.R. Botoşani, Ilie Spinescu (str. Săvenilor nr. 14) trebuia să achite destinatarilor mandatele ce-i erau încredinţate. i dumnealui a tinut insă neapărat să simplifice treburile. In citeva zile, printr-o simplă trăsătură din condei, sumele înscrise pe 20 de asemenea mandate au intrat în propriul său buzunar. „Am greşit adresa“ , a încercat el să susţină apoi in faţa organelor de anchetă. Acum se va convinge că asemenea „greşeli“ se convertesc un mandat pe termen lung şi cu adresă precisă. Staţionarea interzisă! De mai bine de două luni de zile s-a pierdut un autocamion. Pentru cei interesaţi, precizăm că el se află în dreptul imobilului nr. 14 de pe strada C.A. Rosetti din Tîrgovişte. Pe baza unor investigaţii proprii am stabilit că purta nr. 21-DB-710. Pornind de aici, am ajuns apoi la concluzia că ar fi proprietatea O.C.L. Alimentara din localitate. Dar cum conducerea acestei unităţi se arată în continuare tot atit de... staţionară în indiferenţa sa faţă de felul in care sunt folosite bunurile ce le are in dotare, invităm organele de resort să intre în viteză. Pentru că nu e vorba de o pană propriu-zisă, ci de una de... responsabilitate. Informaţi... informaţiile » „Trenul de persoane 2011 pleacă la ora 11 şi 14 minute, in direcţia Piteşti — Piatra Olt — Sibiu. Trenul are vagoane directe pentru Curtea de Argeş". Aşa ii asigurau ieri pe călători funcţionarele de la biroul de informaţii de pe peron, după cum tot aşa aveau să afle mai tirziu şi prin intermediul staţiei de amplificare. La sosirea trenului insă, la vagoanele de Curtea de Argeş de unde... nu-s ! „Nici pomeneală de aşa ceva in garnitura noastră — ne-a spus conductorul de tren Noi n-avem vagoane directe pe această rută“. Tot cu acest prilej aveam să aflăm că la casele de bilete s-au vindut bilete de clasa I, dar călătorilor respectivi li s-au rezervat numai vagoane de clasa a... II-a ! De unde se vede că „Informaţiile“ (şi casele de bilete) au pierdut trenul... informării publicului călător. Cine le ajută să-l prindă ? Rubrică redactată de Dumitru TIRCOB Gheorghe DAVID şi corespondenţii „Scinteii"