Scînteia, mai 1973 (Anul 42, nr. 9495-9525)

1973-05-29 / nr. 9523

CE AU ÎNSEMNAT 25 DE ANI DE INDUSTRIE SOCIALISTĂ PENTRU Construcţia de maşini şi prelucrarea metalelor Dinamica producţiei globale Dacă luăm ca bază anul 1938, ea a repre­zentat în : 1948 = 87 la sută 1971 = 5 500 la sută 1972 = 6 400 la sută Locuri de muncă La doi ani de la naţionalizare, în : 1950 = 172 900 In primii doi ani ai actualului cincinal: 1971 = 599 200 1972 = 651 600 Faţă de prevederile cincinalului pen­tru anul 1973, constructorii de maşini vor realiza în acest an o producţie mai mare cu 4,4 miliarde lei. PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI­ COMUNIST ROMÂN Anul XLII Nr. 9523­­ Marţi 29 mai 1973 6 PAGINI - 30 BANI D­E UN SFERT DE VEAC ÎN ROMÂNIA MUNCITORUL ÎNTRUNEŞTE DUBLA CALITATE DE PRODUCĂTOR $I PROPRIETAR LA 11 IUNIE —25 DE ANI DE LA NAŢIONALIZAREA PRINCIPALELOR MIJLOACE DE PRODUCŢIE INDUSTRIALĂ Se împlineşte, peste cîteva zile, la 11 iunie, un sfert de veac de la un eveniment de însemnăta­te capitală în viaţa clasei mun­citoare şi a poporului nostru, în evoluţia istorică a României : 25 de ani de la naţionalizarea prin­cipalelor mijloace de producţie industrială din ţara noastră. Evocînd aniversarea actului naţionalizării, se cuvine ca a­­cesta să fie încadrat în întregul său context istoric, în procesul revoluţionar deschis de înfăptui­rea insurecţiei naţionale antifas­ciste armate de la 23 August 1944, în suita marilor evenimen­te ce au precedat acest act — e­­venimente al căror jubileu a fost sărbătorit în timpul din urmă de întregul nostru popor. Este vorba de împlinirea, anul trecut, la 30 Decembrie, a 25 de ani de la proclamarea Republicii și, apoi, în februarie, de aniversarea a 25 de ani de la făurirea parti­dului unic al clasei muncitoare, prin unificarea partidului comu­nist cu partidul social-democrat. Intre aceste evenimente a exis­tat o strinsă relaţie cauzală, o nemijlocită relaţie de condiţio­nare şi interdependenţă : abo­lind monarhia, prelund­ în inii­­nile sale întreaga putere de stat, făurindu-şi unicul stat- major politic, clasa muncitoare avea larg deschisă înainte calea tre­cerii la reorganizarea socialistă a vieţii economico-sociale, la e­­dificarea socialismului pe pă­­mîntul României. Naţionalizarea principalelor mijloace de producţie indus­trială a marcat un act decisiv pe această cale. Aşa cum arăta to­varăşul Nicolae Ceauşescu, „PRI­MUL ACT CARE A AVUT UN ROL HOTARITOR IN DESFĂ­ŞURAREA REVOLUŢIEI SO­CIALISTE L-A CONSTITUIT TRECEREA PRINCIPALELOR MIJLOACE DE PRODUCŢIE DIN INDUSTRIE, LA 11 IUNIE 1948, IN INIINILE POPORULUI ! NAŢIONALIZAREA A DESCHIS O ETAPA NOUA IN ISTORIA RELAŢIILOR DE PRODUCŢIE DIN ŢARA NOASTRĂ, A DUS LA LICHIDAREA MARII BUR­GHEZII INDUSTRIALE ŞI FI­NANCIARE, LA CREAREA U­­NUI PUTERNIC SECTOR SO­CIALIST DE STAT IN ECONO­MIE, A PERMIS TRECEREA LA CONDUCEREA PLANIFICATA A ECONOMIEI NAŢIONALE“. Puterii politice a clasei mun­citoare şi aliaţilor ei, repre­zentată de rolul conducător al P.C.R. în guvern, i s-a adăugat şi o vastă bază economică. Aces­te două pîrghii fundamentale au decis întreaga evoluţie vic­torioasă a construcţiei socialis­te în ţara noastră. Naţionalizarea a fost concepută de partid ca un act revoluţionar înfăptuit de clasa muncitoare în­săşi. Eliminînd pe patroni din incinta întreprinderilor, munci­torii au preluat nemijlocit con­ducerea fabricilor şi uzinelor. Visul de veacuri al oamenilor muncii, idealul care înflăcărase pe vechii noştri socialişti, crezul luminos căruia comuniştii îi con­­sacraseră activitatea revoluţio­nară — munca eliberată de ex­ploatare — devenise realitate vie. S-a înfăptuit astfel „exproprierea expropriatorilor“ — măreaţa de­viză proclamată de „Manifestul Comunist“, cerinţă vitală a con­strucţiei socialiste. „Fabricile sunt ale poporului!“, „Muncim pentru noi înşine, pentru bunăstarea tuturor !“ — aceste idei au dina­mizat conştiinţele, au determinat un uriaş val de entuziasm şi elan revoluţionar în rîndurile tuturor oamenilor muncii. Cuprinzînd industria, transpor­turile, băncile, — cu alte cuvinte ramurile conducătoare ale eco­­nomiei — naţionalizarea a făcut cu putinţă trecerea la dezvolta­rea planificată şi îndrumarea în­tregii evoluţii a economiei pe (Continuare in pag. a IlI-a) După 25 de ani, la uzina „Electromotor" din Timişoara LA „ELECTROMOTOR“-TIMIŞOARA 153 de oameni semnau istoria. Timpul a dovedit-o ...Şi vine luna iu­nie, dulcea şi blinda lună iunie, călcind cu paşii ei grei de is­torie încărcaţi de tul­burătoare aduceri a­­minte, lună a cărei primă zi am inchi­­nat-o copiilor, celor mai tinere vlăstare ale ţării, speranţelor şi viselor ei... Dar a­­cest iunie 1973 mar­chează intre zilele lui o dată de neuitat in letopiseţul revoluţiei socialiste din patria noastră . 11 Iunie 1948, ziua „Marii preluări“, din acea teribilă, u­­nică şi de nerepetat vară, cind avea să se­­ înfăptuiască unuul din­tre actele de căpătii ale noii orinduiri: na­ţionalizarea principa­lelor mijloace de pro­ducţie, trecerea greu­lui din avuţia naţio­nală în miinile stă­­pinilor ei de facto care, prin acest act, deveneau şi stăpinii de jure , poporul. Mi-a spus atunci, exact cu 25 de ani în urmă, proaspătul di­­rector-muncitor al li­nei mari rafinării ploieştene : „Noi tre­buie să dovedim tu­turor că suntem mai buni şi mai pricepuţi gospodari decit foştii patroni. Căci tot ceea ce am dobindit prin instăpinirea pe care ne-am asumat-o este bunul poporului, sin­gurul­­ chemat să­­ n­e rodnicească avii­ţia,­­ pentru ca ţara, ce de acum­ ne aparţine cu adevărat, să devină cu fiecare zi tot mai puternică, tot mai în­floritoare“. Era mijlocul lui iu­nie 1948. Acum mă aflu in ce­lălalt capăt al ţării, tocmai in frumoasa capitală a Banatului, şi stau de vorbă cu citiva dintre încerca­ţii stăpini ai uzine­lor „Electromotor“-Ti­mişoara evocînd acea zi de neuitat. Aici s-a consumat atunci un fapt demn de istorie. Oamenii nu ştiau atunci că făceau istorie, n-au găsit de cuviinţă să imortali­zeze fapta lor in nici o fotografie, dar do­lean GRIGORESCU (Continuare in pag. a V-a) In scopul delimitării răs­punderilor ce le revin in etapa actuală de integra­re atît unităţilor producti­ve, cit şi celor de învăţă­­mînt superior şi de cerce­tare ştiinţifică universitară, am invitat la o discuţie concretă pe doi parteneri care in ultima vreme s-au distins prin eforturi remar­cabile de colaborare : Uzi­na de maşini electrice şi catedra d­e profil similar din cadrul Institutului po­litehnic din Bucureşti. Ne-am oprit asupra acestei formule convinşi că şi acolo unde s-au obţinut re­zultate certe există loc pen­tru mai bine, iar dialogul purtat în această perspec­tivă poate fi întotdeauna rodnic, îl redăm mai ales pentru fondul lui mai larg de învăţăminte, pentru in­vitaţia la reflecţie pe care, implicit, o adresează tutu­ror celor cu preocupări si­milare. Reporter : Uzina afirmă că s-au permanentizat le­gături strinse intre invăţă­­mint şi producţie, dar că aportul şcolii superioare se situează încă în urma posi­bilităţilor , catedra îmbră­ţişează şi ea această ultimă concluzie, sub rezerva că acum e rindul uzinei să facă noi paşi spre integra­re. Tocmai de aceea vă propunem să mergem mai departe, precizînd fiecare dintre dv. cum ar trebui, practic, să acţioneze parte­nerul spre a se da curs tu­turor soluţiilor preconizate? Prof. univ. dr. ing. CON­STANTIN BALA, şeful ca­tedrei de maşini electrice : Noi am făcut eforturi ca, prin rotaţie, in fiecare zi o echipă de studenţi ai a­nilor III şi IV să lucreze in atelierele, in standurile de probă, in laboratoarele şi la serviciile de control tehnic ale uzinei ; avem un plan minuţios cu operaţiile pe care, progresiv, trebuie să le efectueze fiecare stu­dent ; au fost prevăzute şi haremurile unor beneficii. o serie de cursuri au fost restructurate spre a fi mai bine corelate nu numai te­matic, ci şi în timp­ cu ac­tivitatea practică a studen­ţilor. In fapt însă nu întot­deauna studenţii au efectiv de lucru : uneori sunt re­partizaţi in nişte locuri fie cu activitate intermitentă, fie cu titulari deja exis­tenţi. Aşa că... Dr. ing. CONSTANTIN RADUŢ, directorul Uzinei de maşini electrice : Obser­vaţia este reală, numai că noi vedem cauzele acestei situaţii în altă parte : acti­vitatea studenţilor se desfă­şoară intr-o compartimen­tare prea rigidă, poate toc­mai in virtutea acelui plan minuţios invocat aici. Ne­îndoielnic, nu la utilitatea planificării mă refer, ci la faptul că în procesul con­cret de producţie proiecta­rea unui prototip, realiza­rea şi încercarea lui, chiar dacă se definesc ca etape distincte, fuzionează între ele. Poate că o asemenea legătură organică ar putea fi realizată şi in planurile de activitate studenţească. Munca fiecărui student, de întocmire a proiectelor a­­nuale sau de diplomă, ac­tivitatea de laborator, prac­tica productivă in atelier, in desfăşurarea cărora se apelează de fiecare dată la sprijinul uzinei, ar putea fuziona sub semnul unei teme unice, pe care s-o trateze nu în două ore de atelier astăzi, plus în trei ore de laborator mîine ş.a.m.d., ci in două zile pe săptămînă trăite efectiv in uzină. Orarul şcolar, cu pondere astăzi in practica studenţilor, s-ar transfor­ma firesc într-un program cotidian de lucru, iar teme­le rezolvate­­ în soluţii tehnice efective. C.B. : Am propus şi vom susţine în consiliul profe­soral variante perfecţiona­te ale planului de învăţă­­mînt, astfel incit integra­rea să nu apară sub în­făţişarea unui program săptăminal de 32 ore că­ruia i s-au mai „lipit“ încă patru de activitate practică. Există, de altfel, şi o nefirească separare in­­terdisciplinară. Aşa incit ceea ce spuneţi despre fu­zionare ne preocupă şi pe noi. Efectuarea ei însă cere deopotrivă ca activitatea studenţilor să beneficieze de mai multă continuitate in timp ca şi în spaţiu ; or, care ar fi in uzina dv. locul unde studenţii să lucreze efectiv şi continuu, după un program vizînd re­zolvarea unei teme unice? C.R. : Există asemenea locuri : atelierul nostru de prototipuri şi unele stan­duri de încercări pot fi preluate integral de poli­tehnică. Perspectiva activi­tăţii acestora, ţinuta tehni­­co-ştiinţifică înaltă pe care şi-o revendică — cred că le recomandă de la sine. R­ep. : Aţi atins un as­pect pe care vă rugăm să-l dezvoltaţi , cum ar trebui acţionat pentru ca intreaga Mihai IORDANESCU (Continuare în pag. a II-a) EXPERIENŢA UZINEI DE MAŞINI ELECTRICE — BUCUREŞTI ADUCE Argumente convingătoare pentru colaborarea activă, permanentă a uzinei cu facultatea IN ZIARUL DE AZI: • DIVERSITATE, IMAGI­NAŢIE, FINALITATE IN MUNCA POLITICĂ DE MASA • O CERERE, ŞI ALTE CITEVA PIESE LA DOSARUL... BIROCRAŢIEI (Scrisori către redacţie) • „DE PRIN LUME ADU­NATE ŞI IARĂŞI LA LUME DATE" Presedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceausescu, va face o vizită oficială in Republica federală Germania La invitaţia preşedintelui fede­ral al Republicii Federale Germa­nia, dr. Gustav W. Heinemann, şi a doamnei Heinemann, preşedin­tele Consiliului de Stat al Republi­cii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, va face, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, o vi­zită oficială în Republica Fede­rală Germania, între 26 şi 29 iunie 1973. In prezenţa tovarăşului Nicolae Ceauşescu a avut loc solemnitatea decorării tovarăşului George Macovescu, ministrul afacerilor externe al României Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Co­munist Român, preşedintele Con­siliului de Stat, a decorat, luni după-amiază, cu ordinul „Steaua Republicii Socialiste România“ clasa I, pe­­_ tovarăşul George Macovescu, membru al Comitetu­lui Central al P.C.R., ministrul a­­facerilor externe, pentru îndelun­gată şi rodnică activitate în miş­carea muncitorească şi pentru con­tribuţia adusă la înfăptuirea po­liticii Partidului Comunist Român de construire a socialismului, cu prilejul împlinirii vîrstei de 60 de ani. La solemnitate au luat parte to­varăşii Ion Gheorghe Maurer, Manea Mănescu, Gheorghe Pană, Ilie Verdeţ, Cornel Burtică, Şte­fan Andrei, Constantin Stătescu, secretarul Consiliului de Stat, Nicolae Ghenea şi Vasile Gliga, adjuncţi ai ministrului afacerilor externe. Inmînînd înalta distincţie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fe­licitat călduros pe sărbătorit. (Cu­­vîntarea se publică alăturat). A luat apoi cuvîntul ministrul afacerilor externe, care, adresîn­­du-se secretarului general al Partidului Comunist Român, ce­lorlalţi tovarăşi din conducerea de partid şi de stat, a spus : „Vă mulţumesc din adîncul fiinţei, al conştiinţei mele pentru că astăzi mă aflu aici, în faţa dumnea­voastră. Prin dumneavoastră mulţumesc partidului, Partidului Comunist Român, pentru că el m-a adus pînă aici. In anii aceia din tinere­ţe, cind am cunoscut partidul, am învăţat, de atunci, tot timpul, să-mi iubesc poporul din care m-am născut, să-mi iubesc pămîn­­tul din care m-am născut. M-a în­văţat să iubesc clasa muncitoare, să-i înţeleg perfect rolul ei revo­luţionar şi s-o urmez. M-am stră­duit să fac acest lucru. Uneori am reuşit, alte­ori nu, dar niciodată nu s-a stins, nu se va stinge cre­dinţa în clasa muncitoare, credin­ţa 42) partidul meu, credinţa în conducătorii lui. Partidul nostru are astăzi o exi­­litică externă cum nu a avut nici­odată poporul acesta, ţara aceasta a noastră. O faceţi dumneavoastră. Noi cei care lucrăm în Ministerul de Externe trebuie s-o aplicăm cu aceeaşi grijă, cu aceeaşi conştiin­ciozitate pentru ca ea intr-adevăr să aducă poporului român, clasei muncitoare din România, partidu­lui­­nostru acea strălucire pe care o merită“. După solemnitate, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ceilalţi condu­cători de partid şi de stat s-au întreţinut cordial cu sărbătoritul. Cuvîntul tovarăşului Nicolae Ceauşescu Aş dori ca în numele conducerii de partid şi de stat să felicit pe tovarăşul Macovescu cu prilejul împlinirii vîrstei de 60 de ani şi al înmînării acestui înalt ordin al Republicii Socialiste România. Desigur, aceasta este o virstă mncă tînără , dar în aceşti ani to­varăşul Macovescu a desfăşurat o intensă activitate — şi în ilegali­tate, cind a adus o contribuţie în­semnată la lupta revoluţionară din România — şi apoi în anii de con­strucţie socialistă, mai cu seamă în domeniul politicii internaţionale. Deci, prin acordarea acestei înalte distincţii se dă şi o înaltă apreci­ere activităţii pe care tovarăşul Macovescu a depus-o în aceşti ani. Dar, aşa cum este obiceiul să se spună întotdeauna, acordarea a­­cestei înalte aprecieri înseamnă şi punerea unor noi obligaţii, de vi­itor, in munca pe care o are tova­răşul Macovescu ca ministru de externe. Desigur, ţinînd seama de politica internaţională a ţării noas­tre, de multiplele probleme ce se pun pe plan internaţional, se poate prevedea că şi în viitor va fi necesară o activitate intensă pentru a se înfăptui şi în acest domeniu, în cit mai bune condiţii, politica României de dezvol­tare a relaţiilor internaţionale, de întărire a colaborării cu ţările so­cialiste, cu ţările în curs de dez­voltare, cu toate statele lumii, pen­tru realizarea politicii generale a ţării noastre de colaborare în Europa, de pace în intreaga lume. Doresc să exprim convingerea mea, a conducerii de partid şi de stat că tovarăşul Macovescu va desfăşura şi în viitor o activitate bună în această direcţie. Ii doresc Încă o dată deplin succes in acti­vitatea sa, viaţă indelungată, multă sănătate şi fericire. ÎN PAGINA A III-A • Nici o palmă de pămînt să nu rămînă ne­cultivată ! • Poate fi du­blată, în răs­timp de un an, producţia de lapte ? Lucrătorii din I.A.S. Giurgiu răspund afirmativ • Faţă în faţă două comisii muncitoreşti .» pentru contro- lul calităţii produselor

Next