Scînteia, septembrie 1977 (Anul 46, nr. 10896-10921)
1977-09-15 / nr. 10908
L Vasilică din Săsciori Am mai scris — şi nu o dată — în rubrica noastră despre consecinţele, uneori grave, ale lipsei de supraveghere a copiilor şi despre cei care se joacă cu focul. Un incendiu a cuprins o şură din gospodăria cetăţeanului M.M. din Săsciori, judeţul Alba. Şi in acest caz, cel care a aprins vîlvătaia a fost Vasilică, copilul proprietarului. Copil, dar nu tocmai copil. Pentru că Vasilică e un vlăjgan de flăcău de 23 de ani, care s-a culcat în şura de fîn cu ţigara în gură. Au sărit oamenii, au venit pompierii şi au stins focul. Probabil că, după cele întîmplate, tatăl şi-a sfătuit odrasla să se lase de fumat. Un sfat pe care îl dau şi medicii. N-a făcut... casă bună Un cetăţean din Măureni, judeţul Caraş-Severin, s-a hotărit să-şi dureze casă frumoasă, cu etaj. Cum, necum, a aflat de acest lucru şi un anume Gheorghe Rădulescu, din Bocşa, care și-a oferit imediat serviciile, pentru a-i face o casă „cum nici n-a visat". •— ...iar In ce privește materialele de construcție, mă îngrijesc eu personal să le procur. — Cum adică 7 — Adică, dumneata Imi dai banii și eu aduc materiale. — De unda 7 — Am eu oamenii mei. Cu „oamenii" lui — C. Popescu şi V. Ungureanu — a sustras materiale de pe un şantier din Bocşa, iar pentru a le transporta la Măureni l-au găsit pe şoferul Gheorghe Ciupitu, amator şi el să „ciupească“ un ciubuc. Dar, după cum ne scrie corespondentul nostru voluntar, muncitorul lăcătuş Ion Rotărescu, tocmai cînd Rădulescu şi „oamenii" lui porneau la drum, le-a apărut incale miliţia... Rubricil realizată de Petre POPA cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii PAGINA 2 FAPTUL DIVERS Cinci zile şi cinci nopţi Ne scrie A. Ionescu din Călăraşi : „Cînd mi-am revenit, primul lucru pe care l-am întrebat a fost unde mă aflu. Mi s-a spus că sunt în spitalul Colentina din Bucureşti. De cînd m - am Întrebat eu, pentru că ştiam că fusesem dus întîi la spitalul din Călăraşi. Mi s-a răspuns că eram acolo de cinci zile, şi că fusesem adus cu „Salvarea" in stare de comă. Timp de cinci zile şi cinci nopţi mă zbătusem Intre viaţă şi moarte. Timp de cinci zile şi cinci nopţi, medicii şi surorile, cu adevărat surori, au vegheat, cu rîndul, la căpătîiul meu. Şi dacă astăzi sunt din nou in mijlocul familiei, al colegilor de muncă, aceasta se datoreşte numai şi numai priceperii şi omeniei oamenilor inhalate albe, cărora ţin să le aduc şi pe această cale cele mai călduroase mulţumiri“. Pescari în propria... plasă Secretarul Asociaţiei judeţene a vinătorilor şi pescarilor sportivi Brăila, Aurelian Negoiţă, ne istoriseşte un caz tipic de braconaj. Dar să vedeţi mai întîi ce a putut să-i treacă prin minte lui Ghiţă Vrînceanu, mare amator de peşte, mai ales crap la proţap. S-a dus acest Ghiţă la cooperativa de consum din Brăila, încă prin iarnă, şi a scos o autorizaţie în regulă, nr. 184 din 5 februarie 1977, autorizaţie care-i dădea dreptul să prindă... broaşte. Împreună cu alţi şase amici s-a dus în Insula mică a Brăilei cu năvodul. Şi nu cu un năvod oarecare, ci cu unul de vreo 90 de metri lungime. Tocmai cînd trăgeau plasele la mal, cu vreo 40 de kilograme de peşte, au căzut in propria... plasă. Acum sînt cercetaţi pentru braconaj. Şi au scăpat şi broaştele de... autorizaţia lui. O carte, două cărţi... * Reproducem din scrisoarea bibliotecarei Driva Fenia din Călimăneşti : „Îmi pare rău că sunt nevoită să vă reţin atenţia cu un fapt în aparenţă mărunt, dar care, din păcate, nu este singular. La bibliotecă orăşenească unde lucrez vin zilnic zeci şi zeci de oameni aflaţi la odihnă sau tratament pentru a citi aici sau pentru a împrumuta cite o carte. Din păcate, unii dintre ei, la plecare, „uită" să le mai înapoieze, aşa cum este cazul lui Doiciu Marcel. Cînd i-am Împrumutat cele două volume despre apicultură — spunea că asta e noua lui pasiune — m-a asigurat că le va înapoia la termen. Şi-a dat chiar cuvîntul lui de... profesor. Văzind că a plecat şi a „uitat“ de cărţi, am dat telefon la şcoala din Giurgiu, unde spunea că-i profesor, dar nici vorbă de aşa ceva“. Cu alte cuvinte, noua pasiune a „profesorului“ (cu nota... zero la purtare) a început printr-o înţepătură de... albină. Pe cînd şi de conştiinţă . Rubrici albe in „certificatul de naştere"al unui nou produs O apăsare pe buton, un impuls electronic şi noul utilaj este dus în funcţiune, produce ! Încă de la primele probe, specialiştii găsesc cuvinte de apreciere pentru „noul născut“ al tehnicii : o maşină bună, modernă, cu parametri tehnico-functionali ridicaţi, care va satisface mai bine nevoile producţiei si, în plus, va duce la apreciabile economii valutare. A avut loc, aşadar, după cum in acest cincinal al revoluţiei tehnico-ştiintifice se va consemna continuu, o premieră industrială. Cit a durat naşterea noului produs ? Pentru a găsi un răspuns la această întrebare, ne-am oprit la Întreprinderea mecanică din Sibiu. Am încercat să facem „radiografia" naşterii unui singur utilaj. Se numeşte linia de suflat şi înfăşurat folie de polietilenă de înaltă densitate, nume care i-a fost dat de proiectant — filiala Sibiu a I.C.P.M.U.A. din București. Desprindem, mai întîi, că de la primirea de către proiectant a comenzii, respectiv a studiului tehnico-economic, şi pină la punerea in fabricaţie a noului produs au trebuit să treacă 21 de luni, diversele faze ale asimilării avînd durate diferite, după cum urmează : 3 luni pentru proiectare (pină In iunie 1975); 11 luni pentru execuţia prototipului (mai 1976). 2 luni pentru omologarea prototipului si pregătirea fabricaţiei (seria zero — In iulie 1976, cele două faze efectuîndu-se simultan), 3 luni pentru omologarea pregătirii fabricaţiei (octombrie 1976) şi 2 luni pentru introducerea în fabricaţia de serie (decembrie 1976). Analizînd fiecare fază a asimilării, specialiştii uzinei, şefii atelierelor de proiectare, care au conlucrat la ancheta economică de faţă, au fost unanimi în aprecierea că naşterea noului produs, care condiţiona punerea în funcţiune a unei importante capacităţi de producţie, a avut o „durată medie“. Dar aceasta numai cu preţul unor eforturi deosebite din partea colectivului întreprinderii, a centralei industriale — C.I.M.U.M.F.S. Bucureşti şi a conducerii forului de resort, adică Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini. Practic, ce măsuri au fost luate, ce s-a întreprins pentru depăşirea situaţiilor critice ? Işi aminteşte oricine din întreprindere, de pildă, cum, mai ales în faza de execuţie a prototipului, unde se consideră că „au fost salvate" cel puţin 5 luni, muncitorii, maiştrii, inginerii proiectanţi au lucrat fără a-şi precupeţi eforturile ; de altfel, pe tot parcursul lucrărilor, pină la introducerea in fabricaţia de serie, a fost nevoie de noi idei si soluţii tehnice, in competiţie cu cele din proiect, pentru punerea la punct a unor tehnologii, îndeosebi, la prelucrarea pieselor componente speciale, cum ar fi cilindrii si ,,melcii" de mari dimensiuni. Valorificîndu-se experienţa colectivului uzinei acumulată în activitatea de asimilări, s-a asigurat, de asemenea, tot timpul o asistenţă tehnică de excepţie, alături de echipele complexe de muncitori, ingineri şi maiştri participînd şi specialişti ai întreprinderii beneficiare din Buzău, ceea ce a dus la eliminarea „din faşă“ a unor lacune de proiectare. La fel de utilă s-a dovedit şi ampla acţiune de documentare, teoretică şi practică, efectuată în întreprinderile de profil din Buzău şi Iaşi de către factorii de execuţie. Aşa cum ne-au relatat mulţi dintre interlocutorii noştri, un deosebit cistig de timp. in diversele faze ale asimilării, a fost posibil datorită activitătii unui colectiv special de coordonare, organizat de minister si condus direct de un ministru adjunct si de directorul tehnic al centralei industriale. In acest fel a putut fi sincronizată, de la un moment dat, Întreaga activitate de execuţie a diferitelor subansamble si in unităţile furnizoare, printre care Întreprinderea mecanică Suceava, I.P.T.E. Alexandria, „Neptun“ Cîmpina, „Balanţa“ Sibiu, „Electrotimis“ ş.a. Aşadar, prin eforturi conjugate, nașterea noului produs a durat 21 de luni. Putea fi mai redusă această perioadă . Am solicitat în legătură cu aceasta opinia directorului întreprinderii mecanice Sibiu, ing. Valeriu Deac, care ne-a spus : — Dacă nu se intervenea prin măsurile la care v-ați referit, asimilarea utilajului in discuție putea dura si trei ani. Cauzele sunt multe. .Dar iată, pe scurt, ca probleme s-au ridicat: • Necorelarea la diverse niveluri a unor asimilări de subansamble componente produse de Întreprinderi de profil : „Electrotehnica“ București — variatoare cu tiristomi. „Neptun“ Cîmpina — reductoare ş.a. Ciclul de asimilare al unor subansamble principale, de pildă, a fost prelungit cu 5—6 luni, deoarece la Întocmirea planului tehnic Direcţia generală tehnică din M.I.C.M. a omis să prevadă centralelor industriale şi asimilarea subansamblelor respective. Evident, colaboratorii, neavind posibilitatea să-și stabilească din faza de plan materialele și importurile necesare, au început aprovizionarea doar in momentul primirii comenzii de la beneficiar. • Inexistenta unei unităti de specialitate în domeniul utilajelor de mase plastice, care să avizeze documentaţia, a dus la situaţii în care beneficiarul a solicitat pe parcurs unele îmbunătăţiri constructive ce puteau fi prevăzute în faza de proiectare sau în cea de prototip. In exemplul nostru, întirzierile datorate acestei cauze s-au ţinut lanţ încă de la realizarea prototipului, pină la executarea seriei zero, ajungînd la 3—5 luni. Cum s-au produs aceste Întârzieri ? Deşi linia de înfăşurat şi suflat folie de polietilenă a fost executată conform proiectului, omologarea a trebuit amînată de citeva ori, deoarece beneficiarul a solicitat de fiecare dată — şi de bună dreptate — fie modificări privind reamplasarea unor agregate, fie îmbunătăţiri constructive care să asigure creşterea parametrilor tehnico-funcţionali, cum a fost cazul introducerii unei mese mobile pentru calibror. Desigur, toate aceste întîrzieri puteau fi evitate dacă exista un institut specializat ; pe baza experienţei sale şi a colaborării cu alte institute ar fi putut efectua aceste modificări şi adăugiri încă din faza de proiectare ; de asemenea, într-un anumit stadiu al execuţiei maşina respectivă putea fi dată spre testare acestui institut. Există convingerea că în acest mod s-ar fi scurtat mult perioada de asimilare a maşinii. • Conlucrarea greoaie cu proiectantul , toate formele de comandă şi contractare au trebuit făcute nu prin filială (care îşi are sediul cu un etaj deasupra birourilor întreprinderii), ci prin intermediul institutului central. Din această pricină, hîrtiile necesare au circulat între Sibiu şi Bucureşti şi de cite două, trei ori, întârzierea a fost de cel puţin o lună. • Faptul că întreprinderea noastră și nu proiectantul a executat prototipul (ceea ce ar fi permis ca modificările și testările să fie efectuate mai operativ) a Înlesnit proiectantului posibilitatea de a se ocupa de alte lucrări... și de a nu răspunde cu promptitudine solicitărilor noastre. Ni s-a mai arătat, de pildă, că perioada de avizare a unor fişe tehnice (de import) a fost de trei luni, dar că putea fi şi mai mare dacă n-ar fi intervenit direct conducerea ministerului S-a resimţit, de asemenea, o lipsă acută de capacitate de proiectare, aceasta trebuind compensată cu sute de ore de lucru în plus şi prin cooperarea cu alte institute similare în proiectarea si execuţia S.D.V.-urilor. Desigur, intr-o astfel de situaţie, ministerul şi centrala industrială de resort puteau foarte bine să dea sarcină unor institute tehnologice din subordine să realizeze ele atît proiectele de S.D.V.-uri, cit şi partea de execuţie. Din păcate, s-a considerat că Sibiul se va descurca pină la urmă şi singur... aşa cum se va pricepe. Furnizorii de elemente de etanşare (FARTEC din Braşov, Combinatul de cauciuc, Piteşti şi altele) — cerîndu-li-se citeva sute de garnituri, semeringuri, manşete de etanşare din cauciuc pentru realizarea „in premieră“ a cîtorva utilaje de mase plastice — de fiecare dată au spus : „Daţi-ne comenzi de la 10 000 de bucăţi în sus“. Nu puteau fi determinaţi de forurile de resort ca, in spaţiile existente şi fără nici o investiţie, să amenajeze ateliere specializate şi pentru fabricaţia de „serii mici“ . Dintr-un calcul făcut la sfîrşitul investigaţiilor a reieşit că, dacă s-ar fi prevenit aceste neajunsuri, naşterea noului produs putea să dureze un an si patru luni şi chiar numai un an. Cum noile utilaje produse de întreprinderea sibiană sunt aşteptate cu mult interes pentru echiparea unor importante capacităţi, industriale, este necesar să se tragă toate învăţămintele cuvenite şi să se întreprindă măsuri hotărâte pentru a se înlătura orice sincope nedorite in asimilarea lor. CUM PUTEA FI REDUSA DURATA DE ASIMILARE A UNUI NOU UTILAJ LA ÎNTREPRINDEREA MECANICĂ DIN SIBIU oI confruntare: SCRISORI ŞI RĂSPUNSURI Mărfurile sunt pentru vînzare, nu pentru depozit! în octombrie anul trecut a fost schimbată gestionara magazinului mixt din comuna Oraşul Nou, satul Vii, judeţul Satu Mare, şi s-a reînfiinţat biroul cooperativei de consum în comună. După cum aflăm din scrisoarea cititorului nostru Alexandru Bordac din localitate, aceste măsuri s-au luat tocmai pentru a asigura sătenilor o servire civilizată, o aprovizionare corespunzătoare cu produsele solicitate de consumatori. Dar, în loc de toate acestea, treburile s-au înrăutăţit. Semnatarul scrisorii arăta, la mijlocul lunii august, că nu s-au adus mărfuri din 23 aprilie. U.J.C.C. Satu Mare ne comunică, printr-un răspuns, că la data verificării în magazin lipseau o serie de mărfuri de cerere curentă, mai ales mărfuri alimentare, şi care în depozitele de distribuire ale U.J.C.C.-ului existau din abundentă, dar, culmea, nu au fost cerute de către gestionar. Drept urmare, au fost luate măsuri imediate de aprovizionare a magazinului cu mărfurile care lipseau, in special produse alimentare. In continuarea răspunsului se arată că deficienţele semnalate se datoresc neglijenţei gestionarului şi conducerii cooperativei, pentru care au fost sancţionaţi. Pentru a preîntâmpina crearea de situaţii similare si in alte locuri, cazul a fost prelucrat cu toti preşedinţii de cooperative din judet. In încheierea răspunsului se precizează . ..Cu această ocazie, asigurăm cititorii ziarului „Scinteia“ că vom lua cele mai eficiente măsuri prin întărirea controlului ierarhic operativ curent pentru ca asemenea nereguli să nu se producă în viitor în nici o localitate aprovizionată de noi“. Dorim ca în concluzie să ne pronunţăm în legătură cu un alt fapt. Pe scrisoarea autorului adresată redacţiei noastre sunt şi alte două semnături — a secretarului organizaţiei de bază P.C.R. a comunei Oraşul Nou, satul Vil şi, respectiv, a secretarului adjunct cu problemele economice al comitetului comunal de partid, prin care solicită publicarea scrisorii. Nu atît oportunitatea acestei apostile contează, deoarece, oricum, redacţia acordă toată atenţia problemelor ce sunt sesizate prin scrisorile oamenilor muncii. Considerăm insă că ar fi fost necesar ca, in special, comitetul comunal de partid să analizeze la timp modul in care se desfăşoară aprovizionarea populaţiei prin magazinul din localitate si să tragă la răspundere pe acei comunişti care au sarcini pe această linie, luind si alte măsuri eficiente. In acest fel, n-ar fi trecut trei luni si jumătate fără ca magazinul să nu fie aprovizionat cu produse, care, după cum s-a arătat in răspuns, erau in cantităţi îndestulătoare in depozitele U.J.C.C. Acum, poluarea sonoră este de numai 16 ore din 24 ! „Unul din, principiile care călăuzesc munca organelor de partid şi de stat este umanismul socialist, grija faţă de om, scria intr-o corespondenţă adresată redacţiei noastre profesoara Florica Bontea din Craiova. In rîndurile de faţă voi relata un fapt care se abate de la acestea., Prin 1964, lingă un atelier mecanic vechi şi părăginit, ce urma să fie demolat, edilii oraşului au început să construiască blocuri din ce în ce mai multe şi mai dese, pină cînd atelierul a fost înconjurat din toate părţile. Cum specificul activităţii atelierului îl reonstituie construcţiile metalice, muncitorii ciocăneau zi și noapte cu baroasele. In februarie anul trecut, am scris organelor superioare de partid, care au dispus să fie luate măsuri de a nu se lucra decit in schimbul I, turnătoria să fie mutată, iar, pină la completa mutare, sursele de zgomot mare să fie duse pe platforma Industrială, unde este loc destul şi sunt condiţii bune. S-au dat termene de mutare, s-a scris şi in ziarul judeţean, dar iată că după 16 luni atelierul este tot pe acelaşi loc. Directorul atelierelor, tovarăşul Lepădatu, sătul de miile de sesizări, nici nu le mai ia in seamă. Se poate chema aceasta grijă faţă de om, de sănătatea lui ." După mai bine de 3 luni, încălcindu-se astfel legile privind termenul de soluţionare a scrisorilor oamenilor muncă, la redacţie a sosit un răspuns redactat de conducerea grupului întreprinderilor de industrie locală şi vizat „de acord“ de un secretar al comitetului judeţean de partid Dolj. După ce se face un istoric al existenţei acestor ateliere, precizîndu-se că volumul producţiei este acum de 67 milioane lei se arată că, pe baza schiţei de sistematizare, în preajma incintelor secţiei mecanice s-au construit două cartiere de locuinţe, astfel că 8 blocuri au ajuns chiar la împrejmuirea spaţiilor productive. Se relatează apoi că avînd in vedere volumul producţiei, cit şi specificul activităţii de construcţii metalice, în mod firesc se produc zgomote. Pină aici nimic deosebit, de natură să ducă la soluţionarea scrisorii propriu-zise. Cînd este vorba însă despre măsuri, semnatarii răspunsului se dovedesc ceva mai zgîrciti la vorbe. Iată tot ce se scrie : „In prezent, in urma unei vizite făcute de organul de partid judetean (probabil de reprezentant al acestuia — n.n.), s-a stabilit ca lucrul să se facă numai In două schimburi, iar operaţiile ce produc zgomot să se execute pină la ora 20,00. De asemenea, menţionăm că In anul 1978 activitatea acestei secţii va fi mutată pe platforma Bordei“. Cu alte cuvinte, locuitorii cartierelor vor fi chinuiţi numai In două schimburi, si nu in trei ca mai înainte. Ce înseamnă aceasta pentru cei ce sint nevoiţi să se odihnească ziua, pentru copii, pentru bătrini etc., este lesne de înţeles. Intrucît este si o lege privind interzicerea poluării de orice fel, supunem atenţiei forurilor locale dacă nu este cazul ca mutarea propusă să aibă loc în 1977 şi nu la anul. Neculai ROŞCA Nicolae BRUJAN corespondentul „Scînteii" ■v. A'iii, SdNTErA — Joi 15 septembrie 1977 Recoltarea cheamă întreaga obşte a satului la cimp! MULŢI OAMENI LA LUCRU, DAR DESTUI ŞI PE ULIŢELE SATULUI Sunt multe de făcut acum în agricultură, ceea ce impune ca toţi locuitorii satelor să participe la muncă, de dimineaţă şi pină seara. Ce se întreprinde practic, în judeţul Brăila, pentru a se folosi din plin timpul de lucru, astfel ca recolta să fie strinsă şi depozitată în cele mai bune condiţii . După cum ne spunea tovarăşul Cristache Moldoveanu, secretar al comitetului judeţean de partid, s-a întocmit balanţa forţei de muncă şi s-a stabilit unde şi cit trebuie să muncească fiecare om. De altfel, in multe locuri toată suflarea satelor, cum se spune, este prezentă în aceste zile pe cîmp. La cooperativa agricolă din Sutești, de pildă, participă zilnic la muncă pe cimp peste 1 200 de oameni, practic toti locuitorii comunei , cooperatorii, personalul administrativ al cooperativei agricole, angajaţii, consiliului popular comunal, cei de la poştă. Angajaţii din comună muncesc în acord global cite 0,2 ha cu floareasoarelui şi 1,2 ha cu porumb. In această perioadă magazinele şi celelalte unităţi economice din comună au un program special : de la 5 la 8 şi de la 17 la 22. Dar „secretul“ participării masive a oamenilor la muncă este altul şi el se numeşte exemplul personal. La Şuteşti se remarcă în mod deosebit consecvenţa, spiritul de răspundere cu care acţionează membrii comitetului comunal de partid şi ai consiliului de conducere din unitate pentru traducerea în fapte a măsurilor stabilite. In această perioadă, programul de lucru al tovarăşului Alexandru Ardeleanu, primarul comunei, este acelaşi ca al tuturor cooperatorilor : este prezent pe cimp, din zori şi pină seara. Şi biroul tovarăşului Gheorghe Stelian, preşedintele cooperativei agricole, este zăvorit în timpul zilei. El se află permanent in mijlocul oamenilor pe dimp şi munceşte alături de el. Conducerea unităţii a luat, si alte mă-,,,suri pentru a asigura participarea la muncă a tuturor locuitorilor comunei. Intrucît o mare parte din forţa de muncă a cooperativei o reprezintă femeile, in comună funcţionează o grădiniţă cu 160 de locuri, al cărui program este acelaşi cu programul de muncă al cooperatoarelor , de la orele 6 la 19. Aşa se reuşeşte la Şuteşti să se recolteze zilnic 45 tone de struguri, 40 tone de legume, să, se însilozeze 150 tone de furaje, să se are 35 ha de teren ş.a. Cu totul altfel se prezintă lucrurile la cooperativa agricolă din Cazasu. Fată de graficulintocmit, recoltarea cartofilor este rămasă in urmă. Pe jumătate din suprafaţa cu floareasoarelui recoltată mecanizat nu s-au strins capitalele rămase în urma combinelor. Depozitul de furaje al zootehniei este aproape gol şi, cu toate acestea, nimeni nu lucra la Iaşi- Raidul nostru în judeţul Brăila lezarea producţiei de pe cîmp. De ce ? „Nu avem suficiente braţe de muncă“ — ne spune tovarăşul Dobre Banu, secretarul comitetului de partid al cooperativei agricole şi vicepreşedinte al unităţii, care la ora 11 se îndrepta spre sediu, însoţit şi de Tudor Păun, şeful fermei nr. 2. Evident, ne exprimăm nedumerirea : de ce se duceau la sediu? Răspunsul : „S-a făcut cald și ne ducem la birouri să ne răcorim“. Oare cooperatorii care munceau la acea oră pe câmp nu se încălziseră? Ce exemplu personal oferă membrii consiliului de conducere din această unitate? Tot atunci, de pe una din uliţele comunei a apărut şi tovarăşul Petre Candidata, trimisul comandamentului judeţean in această unitate, care se îndrepta tot spre birou. Aflând ce ne interesează, ne informează imediat : „Da, unitatea nu are forţă de muncă. De aceea, vom aduce 150 de oameni de la întreprinderile din oraşul Brăila, care vor lucra la recoltarea porumbului“. Ţie Îndreptăm spre sediul unităţii. Aici, în birouri, contabili, două economiste de fermă, casierul şi merceologul unităţii munceau din greu la... invîrtirea hîrtiilor. Contabilul şef al cooperativei lipsea ; era la o şedinţă la Brăila. Pe o uliţă a comunei, peste 50 de bărbaţi şi femei aşteptau de dimineaţă maşina cu butelii de aragaz. „Nu sunt cooperatori“ — ne spune tovarăşul .. D. Banu. Cu alte cuvinte, de aceea pierd vremea la butelii. „Ba, am muncit peste 10 ani la cooperativă, intervine Floarea Purcăreaţă, care il auzise. Şi aş veni şi mîine la muncă dacă aş avea unde să las copilul. Nu avem insă nici cămin, nici grădiniţă. Ce să facem ?“. Iată deci că în comuna sunt suficiente braţe de muncă. Nu s-a făcut însă nimic pentru asigurarea condiţiilor necesare participării la muncă a femeilor cu copiL S-a hotărit ca, în această perioadă, * tot personalul economic şi administrativ din unităţile agricole să lu- oreze pe cîmp. In multe locuri hotărirea se respectă. La cooperativa agricolă din comuna Romanu, de exemplu, birourile erau pustii. La sediu rămăsese un singur om de serviciu. La cooperativa agricolă Gemenele s-a înţeles însă cu totul alt- fel această hotărâre. Secretara Georgeta Frăţilă o ajuta pe Florica Neagu, economista fermei legumicole, la întocmirea unor situaţii. Şi se numea că amîndouă munceau pe cîmp. Mai mult, tovarăşa Marioara Dănilă, inspector la banca agricolă judeţeană, făcea tocmai in aceste zile revizia de fond. De ce acum 7 „Aşa este programarea" — ni se răspunde. Contradicţia este evidentă. „Desigur, se munceşte Întreaga zi-lumină“ — ne spune tovarăşul Gheorghe Marin, preşedintele cooperativei agricole „7 Noiembrie“ din comuna Movila Miresii, care la ora 17 se suise în maşina de teren pentru a se duce... la o şedinţă la Brăila. Probabil că din cauza grabei nu a observat forfota de oameni de la acea oră de pe uliţe şi din faţa bufetului, care este chiar peste drum de sediul consiliului popular comunal. „Nu sunt cooperatori“ — auzim din nou aceeaşi replică, de data aceasta din partea tovarăşului Ion Anghel, primarul comunei. Facem un mic sondaj, şi printre cei care pierd vremea pe şosea sunt Alexandru Frigioiu, şeful fermei nr. 4, cooperatorii Dumitru Niţă, Constanţa Iordăchescu, Vasilica Vlăduc si alţii. Oare ce vroia să spună primarul ? Campania agricolă de toamnă esta în plină desfăşurare. Toti locuitorii satelor trebuie, să participe la muncă, de dimineaţa pină seara, intrucît stringerea grabnică a recoltei este o obligaţie legală si, în acelaşi timp, o îndatorire economică, socială şi morală de mare răspundere a întregii obşti. După cum am văzut, această îndatorire nu este insă respectată în mod riguros peste tot. Şi tocmai acolo unde se consideră mai simplu să se apeleze la ajutorul de la oraş, unde se crede că exemplul personal nu are nici o importanţă, unde nu se ţine seama de nevoile oamenilor şi nu sunt asigurate condiţii pentru ca femeile să fie eliberate pe timpul zilei de grijile gospodăriei. Intr-un cuvînt, unde munca nu este bine organizată. Şi chiar dacă situaţiile la care ne-am referit constituie excepţii, cu atît mai mult ele nu trebuie să fie admise ! Ion TEODOR Din zori şi pînă seara, cooperatorii din Stăncuţa, judeţul Brăila, muncesc la recoltarea şi transportul porumbului Foto : E. Dichiseanu La I.A.S. Dudeşti, judeţul Brăila, mijloacele mecanice lucrează grupat pentru grăbirea recoltării ultimelor suprafeţe cu floarea-soarelui Cil VĂ EXERCITAT! MANDATUL, TOVARĂŞE DEPUTAT? Intre drepturile acordate de lege deputaţilor pentru exercitarea mandatului încredinţat se numără şi dreptul la interpelare. In acest sens. Legea de organizare şi funcţionare a consiliilor populare prevede : „Deputatul are dreptul şi obligaţia să pună întrebări şi să adreseze interpelări comitetului sau biroului executiv, oricărui membru al acestuia, precum şi conducătorilor organelor locale de specialitate ale administraţiei de stat, ai unităţilor economice şi instituţiilor social-culturale subordonate consiliului popular“. Cum îşi exercită deputaţii Consiliului popular al municipiului Arad acest drept ? — In aproape toate sesiunile — ne spune Iulian Toader, secretarul comitetului executiv — deputaţii pun Întrebări ori adresează Interpelări cu privire la activitatea comitetului executiv sau a conducătorilor de unităti economice si sociale aflate în subordinea consiliului popular. In cele 4 sesiuni din anul trecut si 2 din anul acesta au fost adresate comitetului executiv si unor cadre cu munci de răspundere din organele locale ale administraţiei de stat 12 întrebări şi interpelări cu privire la activitatea proprie sau a domeniilor de care răspund. Faptul că deputaţii folosesc sesiunile pentru a contribui în mod concret la îmbunătăţirea activităţii consiliului popular, la rezolvarea cerinţelor alegătorilor, este prin el însuşi pozitiv. Ceea ce interesează însă, in ultimă instanţă, este dacă intervenţiile deputaţilor in sesiuni au finalitatea dorită, dacă problemele ridicate se bucură de întregul interes din partea factorilor vizaţi. Ce spun în acest sens aleşii cetăţenilor 7 Ce cred că ar mai trebui făcut pentru ca opiniile exprimate de ei în sesiuni să aibă întotdeauna o eficientă maximă 7 — In viata consiliului nostru popular — ne spune deputatul Ionel Gornic — s-a statornicit de circa doi ani o regulă democratică foarte bună. înainte de a intra în ordinea de zi obişnuită, primarul prezintă în faţa deputaţilor o scurtă informare des- pre problemele rezolvate sau aflate in atenţia comitetului executiv între cele două sesiuni. în urma investigaţiei făcute, am constatat că, în ultima vreme, atît primarul, vicepreşedinţii comitetului executiv, cit şi conducătorii unor unităţi economice şi instituţii din municipiu au fost întrebaţi in sesiuni in legătură cu modul de rezolvare — mai bine zis de nerezolvare la timp — a unor probleme de larg interes cetăţenesc. Intre altele. Intervenţiile deputaţilor au vizat întîrzierea lucrărilor de construcţie a podului din punctul Grădişte, amenajarea gării Aradul Nou, eşalonarea mai bună a lucrărilor edilitare pentru ca oraşul să nu aibă mai tot timpul înfăţişare de şantier, dezvoltarea unor prestări de servicii care să asigure cetăţenilor posibilitatea de a executa mai repede unele lucrări de reparare şi modernizare a locuinţelor proprii etc. — In general, aşa stau lucrurile — ne spune si deputatul Mircea Stoian. Eu am criticat intr-o sesiune comitetul executiv, pe primar, în legătură cu slaba Informare a deputaţilor asupra lucrărilor edilitare si sociale planificate a fi executate în oraş. In acest caz, intervenţia mea s-a bucurat de toată atenţia. Astăzi, fiecare deputat cunoaşte ce lucrări sunt planificate in circumscripţia in care este ales, care este termenul lor de dare In folosinţă si ce pot si trebuie să facă cetăţenii pentru ca ele să fie realizate la timp. In alt caz insă, la întrebarea pe care am adresat-o tovarăşului director al întreprinderii judeţene de gospodărie comunală şi locativă, in legătură cu calitatea necorespunzătoare a unor lucrări de reparaţii, n-am primit răspuns nici în sesiune şi nici nu s-au luat măsuri hotărite pentru îmbunătăţirea activităţii în acest domeniu. Or, legea prevede că, în cazul în care cei întrebaţi ori interpelaţi nu pot răspunde în aceeaşi sesiune, ei sunt obligaţi să de a răspuns pină la sesiunea următoare. — Două întrebări am adresat şi eu in sesiunile din acest an — ne spune deputatul Gheorghe Olah. De ce s-a închis timp de o lună măcelăria din cartierul în care locuiesc şi cînd se vor lua măsuri pentru introducerea alimentării cu apă la grădiniţa din cartierul Gal 7 In sesiune, tovarăşul director al I.C.S. Alimentara a promis că va lua măsuri pentru redeschiderea măcelăriei în decurs de 30 de zile. Dar ele au fost tergiversate timp de 4 luni. Deputaţii nu au nevoie de promisiuni la întrebările pe care le pun, ci de răspunsuri sincere, realiste, pe care să le poată comunica alegătorilor. Altfel. Interpelarea îşi pierde orice eficienţă. — Care sunt cauzele pentru care calitatea pîinii este uneori necorespunzătoare şi ce măsuri se vor lua pentru schimbarea situaţiei ? — am întrebat într-o sesiune ca tovarăşul director al întreprinderii de panificaţie, ne spune deputatul Savu Buzeşan. Faţă de răspunsul primit, care a fost evaziv, mi-am exprimat nemulţumirea chiar în sesiune. Tovarăşul primar a socotit că am dreptate şi a cerut directorului să informeze în sesiunea următoare despre măsurile luate pentru îmbunătăţirea calităţii plinii. Dar, ca un făcut, tovarăşul director a „uitat“ să-şi îndeplinească această obligaţie. In finalul investigaţiei noastre, am avut o convorbire cu tovarăşul Mar- ■ tian Fuciu, primarul municipiului, preşedinte al consiliului municipal al Frontului Unităţii Socialiste, orga- nism care răspunde direct de activitatea deputaţilor, de modul în care îşi onorează mandatul. „Ceea ce vreau să subliniez — ne-a spus interlocutorul — e că ne străduim să ■ informăm cit mai bine deputaţii, să analizăm cu toată răspunderea pro- punerile şi criticile adresate în sesiuni. Această preocupare este pusă în evidenţă şi de faptul că anul acesta avem de executat un volum de lucrări fără precedent, aproape tot atît cit am realizat în întreg cincinalul trecut. Deputaţii au fost şi sunt sufletul tuturor acţiunilor edili- , tar-gospodăreşti pe care le întreprin- ■ dem şi lucrează cot la cot cu cetăţenii pentru înfăptuirea lor. Observaţiile unor deputaţi în legătură cu modul în care au răspuns tovarăşii din comitetul executiv ori din conducerea unor întreprinderi subordonate consiliului popular la întrebările adresate sunt îndreptăţite. Personal am atras în mai multe rînduri atenţia tovarăşilor vicepreşedinţi, altor cadre cu munci de conducere asupra răspunderii pe care trebuie s-o avem faţă de rezolvarea problemelor ridicate de deputaţi. Pentru ca această răspundere să fie privită de ambele părţi cit mai exigent, ne-am propus ca într-o plenară a consiliului municipal al Frontului Unităţii Socialiste să analizăm atît activitatea deputaţilor, cit şi modul de examinare a propunerilor si criticilor adresate de aceştia diferitelor organisme. Intr-un cuvînt, o analiză care, prin problemele abordate, să contribuie la creşterea răspunderii deputatului pentru exercitarea mandatului, dar si a consiliului popular pentru Întărirea autorităţii si eficientei muncii deputatului“. Constantin PRIESCU La Consiliul popular al municipiului Arad