Scînteia, septembrie 1977 (Anul 46, nr. 10896-10921)

1977-09-15 / nr. 10908

L Vasilică din Săsciori Am mai scris — şi nu o dată — în rubrica noastră despre consecin­ţele, uneori grave, ale lipsei de supraveghere a copiilor şi des­pre cei care se joacă cu focul. Un incendiu a cuprins o şură din gospodăria cetăţeanului M.M. din Săsciori, judeţul Alba. Şi in acest caz, cel care a aprins vîlvătaia a fost Vasilică, copilul proprietarului. Copil, dar nu tocmai copil. Pentru că Vasilică e un vlăjgan de flăcău de 23 de ani, care s-a­ culcat în şura de fîn cu ţigara în gură. Au sărit oamenii, au venit pompierii şi au stins focul. Probabil că, după cele întîmplate, tatăl şi-a sfătuit odrasla să se lase de fumat. Un sfat pe care îl dau şi medicii. N-a făcut... casă bună Un cetăţean din Măureni, ju­deţul Caraş-Severin, s-a hotărit să-şi dureze casă frumoasă, cu etaj. Cum, necum, a aflat de acest lucru şi un anume Gheor­­ghe Rădulescu, din Bocşa, care și-a oferit imediat serviciile, pentru a-i face o casă „cum nici n-a visat". •— ...iar In ce privește mate­rialele de construcție, mă îngri­jesc eu personal să le procur. — Cum adică 7 — Adică, dumneata Imi dai banii și eu aduc materiale. — De unda 7 — Am eu oamenii mei. Cu „oamenii" lui — C. Po­pescu şi V. Ungureanu — a sus­tras materiale de pe un şantier din Bocşa, iar pentru a le trans­porta la Măureni l-au găsit pe şoferul Gheorghe Ciupitu, ama­tor şi el să „ciupească“ un ciu­buc. Dar, după cum ne scrie co­respondentul nostru voluntar, muncitorul lăcătuş Ion Rotă­­rescu, tocmai cînd Rădulescu şi „oamenii" lui porneau la drum, le-a apărut in­­cale miliţia... Rubricil realizată de Petre POPA cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii PAGINA 2 FAPTUL DIVERS Cinci zile şi cinci nopţi Ne scrie A. Ionescu din Călă­raşi : „Cînd mi-am revenit, pri­mul lucru pe care l-am întrebat a fost unde mă aflu. Mi s-a spus că sunt în spitalul Colen­­tina din Bucureşti. De cînd m - am Întrebat eu, pentru că ştiam că fusesem dus întîi la spitalul din Călăraşi. Mi s-a răspuns că eram acolo de cinci zile, şi că fusesem adus cu „Salvarea"­ in stare de comă. Timp de cinci zile şi cinci nopţi mă zbătusem Intre viaţă şi moarte. Timp de cinci zile şi cinci nopţi, medicii şi surorile, cu adevărat surori, au vegheat, cu rîndul, la căpă­­tîiul meu. Şi dacă astăzi sunt din nou in mijlocul familiei, al colegilor de muncă, aceasta se datoreşte numai şi numai price­perii şi omeniei oamenilor in­­­halate albe, cărora ţin să le aduc şi pe această cale cele mai călduroase mulţumiri“. Pescari în propria... plasă Secretarul Asociaţiei judeţene a vinătorilor şi pescarilor spor­tivi Brăila, Aurelian Negoiţă, ne istoriseşte un caz tipic de bra­conaj. Dar să vedeţi mai întîi ce a putut să-i treacă prin minte lui Ghiţă Vrînceanu, mare amator de peşte, mai ales crap la proţap. S-a dus acest Ghiţă la cooperativa de consum din Brăila, încă prin iarnă, şi a scos o autorizaţie în regulă, nr. 184 din 5 februarie 1977, autorizaţie care-i dădea dreptul să prindă... broaşte. Împreună cu alţi şase amici s-a dus în Insula mică a Brăilei cu năvo­dul. Şi nu cu un năvod oare­care, ci cu unul de vreo 90 de metri lungime. Tocmai cînd tră­geau plasele la mal, cu vreo 40 de kilograme de peşte, au căzut in propria... plasă. Acum sînt cercetaţi pentru braconaj. Şi au scăpat şi broaştele de... autori­zaţia lui. O carte, două cărţi... * Reproducem din scrisoarea bi­bliotecarei Driva Fenia din Că­­limăneşti : „Îmi pare rău că sunt nevoită să vă reţin atenţia cu un fapt în aparenţă mărunt, dar care, din păcate, nu­­ este singular. La bibliotecă orăşe­nească unde lucrez vin zilnic zeci şi zeci de oameni aflaţi la odihnă sau tratament pentru a citi aici sau pentru a împru­muta cite o carte. Din păcate, unii dintre ei, la plecare, „uită" să le mai înapoieze, aşa cum este cazul lui Doiciu Marcel. Cînd i-am Împrumutat cele două volume despre apicultură — spunea că asta e noua lui pa­siune — m-a asigurat că le va înapoia la termen. Şi-a dat chiar cuvîntul lui de... profesor. Văzind că a plecat şi a „uitat“ de cărţi, am dat telefon la şcoa­la din Giurgiu, unde spunea că-i profesor, dar nici vorbă de aşa ceva“. Cu alte cuvinte, noua pa­siune a „profesorului“ (cu nota... zero la purtare) a început printr-o înţepătură de... albină. Pe cînd şi de conştiinţă . Rubrici albe in „certificatul de naştere"al unui nou produs O apăsare pe buton, un impuls electronic şi noul utilaj este dus­ în funcţiune, produce ! Încă de la pri­mele probe, specialiştii găsesc cu­vinte de apreciere pentru „noul năs­cut“ al tehnicii : o maşină bună, mo­dernă, cu parametri tehnico-functio­­nali ridicaţi, care va satisface mai bine nevoile producţiei si, în plus, va duce la apreciabile economii va­lutare. A avut loc, aşadar, după cum in acest cincinal al revoluţiei teh­­nico-ştiintifice se va consemna con­tinuu, o premieră industrială. Cit a durat naşterea noului produs ? Pen­tru a găsi un răspuns la această în­trebare, ne-am oprit la Întreprin­derea mecanică din Sibiu. Am încercat să facem „radiografia" naşterii unui singur utilaj. Se numeşte linia de suflat şi înfăşurat folie de polietilenă de înaltă densi­tate, nume care i-a fost dat de proiectant — fi­liala Sibiu a I.C.P.M.U.A. din București. Desprindem, mai întîi, că de la primirea de către proiectant a co­menzii, respectiv a studiului teh­­nico-economic, şi pină la punerea in fabricaţie a noului produs au trebuit să treacă 21 de luni, diversele faze ale asimilării avînd durate diferite, după cum urmează : 3 luni pentru proiectare (pină In iunie 1975); 11 luni pentru execuţia prototipului (mai 1976). 2 luni pentru omologarea prototipului si pregătirea fabricaţiei (seria zero — In iulie 1976, cele două faze efectuîndu-se simultan), 3 luni pentru omologarea pregătirii fabrica­ţiei (octombrie 1976) şi 2 luni pen­tru introducerea în fabricaţia de se­rie (decembrie 1976). Analizînd fiecare fază a asimilării, specialiştii uzinei, şefii atelierelor de proiectare, care au conlucrat la an­cheta economică de faţă, au fost unanimi în aprecierea că naşterea noului produs, care condiţiona pu­nerea în funcţiune a unei impor­tante capacităţi de producţie, a avut o „durată medie“. Dar aceasta numai cu preţul unor eforturi deose­bite din partea colectivului între­prinderii, a centralei industriale — C.I.M.U.M.F.S. Bucureşti şi a con­ducerii forului de resort, adică Mi­nisterul Industriei Construcţiilor de Maşini. Practic, ce măsuri au fost luate, ce s-a întreprins pentru depăşirea situa­ţiilor critice ? Işi aminteşte oricine din întreprindere, de pildă, cum, mai ales în faza de execuţie a prototipu­lui, unde se consideră că „au fost salvate" cel puţin 5 luni, muncitorii, maiştrii, inginerii proiectanţi au lu­crat fără a-şi precupeţi eforturile ; de altfel, pe tot parcursul lucrărilor, pină la introducerea in fabricaţia de serie, a fost nevoie de noi idei si soluţii tehnice, in competiţie cu cele din proiect, pentru punerea la punct a unor tehnologii, îndeosebi, la prelucrarea pieselor componente speciale, cum ar fi cilindrii si ,,mel­cii" de mari dimensiuni. Valorificîn­­du-se experienţa colectivului uzinei acumulată în activitatea de asimilări, s-a asigurat, de asemenea, tot timpul o asistenţă tehnică de excepţie, alături de echipele complexe de muncitori, ingineri şi maiştri parti­­cipînd şi specialişti ai întreprinderii beneficiare din Buzău, ceea ce a dus la eliminarea „din faşă“ a unor la­cune de proiectare. La fel de utilă s-a dovedit şi ampla acţiune de do­cumentare, teoretică şi practică, efectuată în întreprinderile de profil din Buzău şi Iaşi de către factorii de execuţie. Aşa cum ne-au relatat mulţi dintre interlocutorii noştri, un deosebit cistig de timp. in diversele faze ale asimilării, a fost posibil da­torită activitătii unui colectiv spe­cial de coordonare, organizat de mi­nister si condus direct de un minis­tru adjunct si de directorul tehnic al centralei industriale. In acest fel a putut fi sincronizată, de la un mo­ment dat, Întreaga activitate de exe­cuţie a diferitelor subansamble si in unităţile furnizoare, printre care În­treprinderea mecanică Suceava, I.P.T.E. Alexandria, „Neptun“ Cîm­­pina, „Balanţa“ Sibiu, „Electroti­­mis“ ş.a. Aşadar, prin eforturi conjugate, nașterea noului produs a durat 21 de luni. Putea fi mai redusă această pe­rioadă . Am solicitat în legătură cu aceasta opinia directorului întreprin­derii mecanice Sibiu, ing. Valeriu Deac, care ne-a spus : — Dacă nu se intervenea prin mă­surile la care v-ați referit, asi­milarea utilajului in discuție pu­tea dura si trei ani. Cauzele sunt multe. .Dar iată, pe scurt, ca probleme s-au ridicat: • Necorelarea la diverse niveluri a unor asimilări de subansamble com­ponente produse de Întreprinderi de profil : „Electrotehnica“ București — variatoare cu tiristomi. „Neptun“ Cîm­­pina — reductoare ş.a. Ciclul de asi­milare al unor subansamble princi­pale, de pildă, a fost prelungit cu 5—6 luni, deoarece la Întocmirea pla­nului tehnic Direcţia generală teh­nică din M.I.C.M. a omis să preva­dă centralelor industriale şi asimila­rea subansamblelor respective. Evi­dent, colaboratorii, neavind posibili­tatea să-și stabilească din faza de plan materialele și importurile ne­cesare, au început aprovizionarea doar in momentul primirii comenzii de la beneficiar. • Inexistenta unei unităti de spe­­­­cialitate în domeniul utilajelor de mase plastice, care să avizeze docu­mentaţia, a dus la situaţii în care beneficiarul a solicitat pe parcurs unele îmbunătăţiri constructive ce puteau fi prevăzute în faza de proiec­tare sau în cea de prototip. In e­­xemplul nostru, întirzierile datorat­e acestei cauze s-au ţinut lanţ încă de la realizarea prototipului, pină la e­­xecutarea seriei zero, ajungînd la 3—5 luni. Cum s-au produs aceste Întârzieri ? Deşi linia de înfăşurat şi suflat folie de polietilenă a fost executată con­form proiectului, omologarea a tre­buit amînată de citeva ori, deoa­rece beneficiarul a solicitat de fie­care dată — şi de bună dreptate — fie modificări pri­vind reamplasarea unor agrega­te, fie îmbunătăţiri constructive care să asigure creşterea para­metrilor tehnico-funcţionali, cum a fost cazul introducerii unei mese mobile pentru calibror. Desigur, toate aceste întîrzieri puteau fi evitate dacă exista un institut spe­cializat ; pe baza experienţei sale şi a colaborării cu alte institute ar fi putut efectua aceste modificări şi a­­dăugiri încă din faza de proiectare ; de asemenea, într-un anumit stadiu al execuţiei maşina respectivă putea fi dată spre testare acestui institut. Există convingerea că în acest mod s-ar fi scurtat mult perioada de asi­milare a maşinii. • Conlucrarea greoaie cu proiec­tantul , toate formele de comandă şi contractare au trebuit făcute nu prin filială (care îşi are sediul cu un etaj deasupra birourilor întreprinderii), ci prin intermediul institutului central. Din această pricină, hîrtiile necesare au circulat între Sibiu şi Bucureşti şi de cite două, trei ori, întârzierea a fost de cel puţin o lună. • Faptul că întreprinderea noastră și nu proiectantul a executat proto­tipul (ceea ce ar fi permis ca modi­ficările și testările să fie efectuate mai operativ) a Înlesnit proiectantu­lui posibilitatea de a se ocupa de alte lucrări... și de a nu răspunde cu promptitudine solicitărilor noastre. Ni s-a mai arătat, de pildă, că perioada de avizare a unor fişe tehnice (de import) a fost de trei luni, dar că putea fi şi mai mare dacă n-ar fi intervenit di­rect conducerea ministerului S-a resimţit, de asemenea, o lipsă acută de capacitate de proiectare, aceasta trebuind compensată cu sute de ore de lucru în plus şi prin coope­rarea cu alte institute similare în proiectarea si execuţia S.D.V.-urilor. Desigur, intr-o astfel de situaţie, ministerul şi centrala industrială de resort puteau foarte bine să dea sar­cină unor institute tehnologice din subordine să realizeze ele atît pro­iectele de S.D.V.-uri, cit şi partea de execuţie. Din păcate, s-a consi­derat că Sibiul se va descurca pină la urmă şi singur... aşa­ cum se va pricepe. Furnizorii de elemente de etanşare (FARTEC din Braşov, Com­binatul de cauciuc, Piteşti şi­ altele) — cerîndu-li-se citeva sute de garni­turi, semeringuri, manşete de etan­şare din cauciuc pentru realizarea „in premieră“ a cîtorva utilaje de mase plastice — de fiecare dată au spus : „Daţi-ne comenzi de la 10 000 de bucăţi în sus“. Nu puteau fi de­terminaţi de forurile de resort ca, in spaţiile existente şi fără nici o in­vestiţie, să amenajeze ateliere spe­cializate şi pentru fabricaţia de „se­rii mici“ . Dintr-un calcul făcut la sfîrşitul investigaţiilor a reieşit că, dacă s-ar fi prevenit aceste neajunsuri, naşte­rea noului produs putea să dureze un an si patru luni şi chiar numai un an. Cum noile utilaje produse de între­prinderea sibiană sunt aşteptate cu mult interes pentru echiparea unor importante capacităţi, industriale, este necesar să se tragă toate învăţămin­tele cuvenite şi să se întreprindă mă­suri hotărâte pentru a se înlătura orice sincope nedorite in asimila­rea lor. CUM PUTEA FI REDUSA DURATA DE ASIMILARE A UNUI NOU UTILAJ LA ÎNTREPRINDEREA MECANICĂ DIN SIBIU oI confruntare: SCRISORI ŞI RĂSPUNSURI Mărfurile sunt pentru vînzare, nu pentru depozit! în octombrie anul trecut a fost schimba­tă gestionara magazi­nului mixt din comu­na Oraşul Nou, satul Vii, judeţul Satu Mare, şi s-a reînfiinţat bi­roul cooperativei de consum în comună. După cum aflăm din scrisoarea cititorului nostru Alexandru Bor­dac din localitate, a­­ceste măsuri s-au luat tocmai pentru a asi­gura sătenilor o ser­vire civilizată, o apro­vizionare corespunză­toare cu produsele so­licitate de consuma­tori. Dar, în loc de toa­te acestea, treburile s-au înrăutăţit. Sem­natarul scrisorii arăta, la mijlocul lunii au­gust, că nu s-au adus mărfuri din 23 aprilie. U.J.C.C. Satu Mare ne comunică, printr-un răspuns, că la data verificării în magazin lipseau o serie de mărfuri­­ de cerere cu­rentă, mai ales măr­furi alimentare, şi care în depozitele de distribuire ale U.J.C.C.-ului existau din abundentă, dar, culmea, nu au fost ce­rute de către gestio­nar. Drept urmare, au fost luate măsuri imediate de aprovi­zionare a magazinu­lui cu mărfurile care lipseau, in special pro­duse alimentare. In continuarea răspunsu­lui se arată că de­ficienţele semnalate se datoresc negli­jenţei gestionarului şi conducerii coope­rativei, pentru care au fost sancţionaţi. Pentru a preîntâmpina crearea de situaţii si­milare si in alte locuri, cazul a fost prelucrat cu toti preşedinţii de cooperative din judet. In încheierea răspun­sului se precizează . ..Cu această ocazie, asi­gurăm cititorii ziarului „Scinteia“ că vom lua cele mai eficiente mă­suri prin întărirea controlului ierarhic o­­perativ curent pentru ca asemenea nereguli să nu se producă în viitor în nici o locali­tate aprovizionată de noi“. Dorim ca în conclu­zie să ne pronunţăm în legătură cu un alt fapt. Pe scrisoarea autorului adresată re­dacţiei noastre sunt şi alte două semnături — a secretarului organi­zaţiei de bază P.C.R. a comunei Oraşul Nou, satul Vil şi, respectiv, a secretarului adjunct cu problemele econo­mice al comitetului co­munal de partid, prin care solicită publica­rea scrisorii. Nu atît oportunitatea acestei apostile contează, de­­­oarece, oricum, redac­ţia acordă toată aten­ţia problemelor ce sunt sesizate prin scrisorile oamenilor muncii. Considerăm insă că ar fi fost necesar ca, in special, comitetul co­munal de partid să a­­nalizeze la timp modul in care se desfăşoară aprovizionarea popu­laţiei prin magazinul din localitate si să tragă la răspundere pe acei comunişti care au sarcini pe această li­nie, luind si alte mă­suri eficiente. In acest fel, n-ar fi trecut trei luni si jumătate fără ca magazinul să nu fie aprovizionat cu produse, care, după cum s-a arătat in răs­puns, erau in cantităţi îndestulătoare in de­pozitele U.J.C.C. Acum, poluarea sonoră este de numai 16 ore din 24 ! „Unul din, principiile care călăuzesc munca organelor de partid şi de stat este umanis­mul socialist, grija faţă de om, scria in­tr-o corespondenţă a­­dresată redacţiei noas­tre profesoara Florica Bontea din Craiova. In rîndurile de faţă voi relata un fapt care se abate de la acestea., Prin 1964, lingă un atelier me­canic vechi şi părăgi­­nit, ce u­rma să fie demolat, edilii ora­şului au început să construiască blocuri din ce în ce mai mul­te şi mai dese, pină cînd atelierul a fost înconjurat din toate părţile. Cum spe­cificul activităţii a­­telierului îl reonstituie construcţiile metalice, muncitorii ciocăneau zi și noapte cu baroa­sele. In februarie a­­nul trecut, am scris organelor superioare de partid, care au dis­pus să fie luate mă­suri de a nu se lucra decit in schimbul I, turnătoria să fie mu­tată, iar, pină la com­pleta mutare, sursele de zgomot mare să fie duse pe platforma In­dustrială, unde este loc destul şi sunt condiţii bune. S-au dat­­ ter­mene de mutare, s-a scris şi in ziarul ju­deţean, dar iată că după 16 luni atelierul este tot pe acelaşi loc. Directorul atelie­relor, tovarăşul Lepă­datu, sătul de miile de sesizări, nici nu le mai ia in seamă. Se poate chema aceasta grijă faţă de om, de sănătatea lui ." După mai bine­ de 3 luni, încălcindu-se astfel legile privind termenul de soluţio­nare a scrisorilor oa­menilor muncă, la redacţie a sosit un răspuns redactat de conducerea grupului întreprinderilor de in­dustrie locală şi vizat „de acord“ de un se­cretar al comitetului judeţean de partid Dolj. După ce se face un istoric al e­­xistenţei acestor ate­liere, precizîndu-se că volumul producţiei este acum de 67 milioane lei se arată că, pe baza schiţei de sistematiza­re, în preajma incinte­lor secţiei mecanice s-au construit două cartiere de locuinţe, astfel că 8 blocuri au ajuns chiar la împrej­muirea spaţiilor pro­ductive. Se relatează apoi că avînd in vede­re volumul producţiei, cit şi specificul activi­tăţii de construcţii me­­talice, în mod firesc se produc zgomote. Pină aici nimic deosebit, de natură să ducă la so­luţionarea scrisorii propriu-zise. Cînd este vorba însă despre mă­suri, semnatarii răs­punsului se dovedesc ceva mai zgîrciti la vorbe. Iată tot ce se scrie : „In prezent, in urma unei vizite făcute de organul de partid judetean (probabil de reprezentant­ al aces­tuia — n.n.), s-a sta­bilit ca lucrul să se facă numai In două schimburi, iar opera­ţiile ce produc zgomot să se execute pină la ora 20,00. De aseme­nea, menţionăm că In anul 1978 activitatea a­­cestei secţii va fi mu­tată pe platforma Bor­dei“. Cu alte cuvinte, locuitorii cartierelor vor fi chinuiţi numai In două schimburi, si nu in trei ca mai îna­inte. Ce înseamnă a­­ceasta pentru cei ce sint nevoiţi să se o­­dihnească ziua, pentru copii, pentru bătrini etc., este lesne de în­ţeles. Intrucît este si o lege privind interzice­rea poluării de orice fel, supunem atenţiei forurilor locale dacă nu este cazul ca mu­tarea propusă să aibă loc în 1977 şi nu la anul. Neculai ROŞCA Nicolae BRUJAN corespondentul „Scînteii" ■v. A­­'iii, SdNTErA — Joi 15 septembrie 1977 Recoltarea cheamă întreaga obşte a satului la cimp! MULŢI OAMENI LA LUCRU, DAR DESTUI ŞI PE ULIŢELE SATULUI Sunt multe de făcut acum în a­­gricultură, ceea ce impune ca toţi locuitorii satelor să participe la mun­că, de dimineaţă şi pină seara. Ce se întreprinde practic, în judeţul Brăila, pentru a se folosi din plin timpul de lucru, astfel ca recolta să fie strinsă şi depozitată în cele mai bune condiţii . După cum ne spunea tovarăşul Cristache Moldoveanu, se­cretar al comitetului judeţean de partid, s-a întocmit balanţa forţei de muncă şi s-a stabilit unde şi cit tre­buie să muncească fiecare om. De altfel, in multe locuri toată suflarea satelor, cum se spune, este prezentă în aceste zile pe cîmp. La cooperativa agricolă din Sutești, de pildă, participă zilnic la muncă pe cimp peste 1 200 de oameni, prac­tic toti locuitorii comunei , coopera­torii, personalul administrativ al coo­perativei agricole, angajaţii, consiliu­lui popular comunal, cei de la poştă. Angajaţii din comună muncesc în acord global cite 0,2 ha cu floarea­­soarelui şi 1,2 ha cu porumb. In această perioadă magazinele şi cele­lalte unităţi economice din comună au un program special : de la 5 la 8 şi de la 17 la 22. Dar „secretul“ participării masive a oamenilor la muncă este altul şi el se numeşte exemplul personal. La Şuteşti se re­marcă în mod deosebit consecvenţa, spiritul de răspundere cu care ac­ţionează membrii comitetului comu­nal de partid şi ai consiliului de con­ducere din unitate pentru traducerea în fapte a măsurilor stabilite. In a­­ceastă perioadă, programul de lucru al tovarăşului Alexandru Ardeleanu, primarul comunei, este acelaşi ca al tuturor cooperatorilor : este prezent pe cimp, din zori şi pină seara. Şi biroul tovarăşului Gheorghe Stelian, preşedintele cooperativei agricole, este zăvorit în timpul zilei. El se află permanent in mijlocul oameni­lor pe dimp şi munceşte alături de el. Conducerea unităţii a luat, si alte mă-,,,­suri pentru a asigura participarea la muncă a tuturor locuitorilor comu­nei. Intrucît o mare parte din forţa de muncă a cooperativei o reprezintă femeile, in comună funcţionează o grădiniţă cu 160 de locuri, al cărui program este acelaşi cu programul de muncă al cooperatoarelor , de la orele 6 la 19. Aşa se reuşeşte la Şuteşti să se recolteze zilnic 45 tone de struguri, 40 tone de legume, să, se însilozeze 150 tone de furaje, să se are 35 ha de teren ş.a. Cu totul altfel se prezintă lucrurile la cooperativa agricolă din Cazasu. Fată de graficul­­intocmit, recoltarea cartofilor este rămasă in urmă. Pe jumătate din suprafaţa cu floarea­­soarelui recoltată mecanizat nu s-au strins capitalele rămase în urma combinelor. Depozitul de furaje al zootehniei este aproape gol şi, cu toate acestea, nimeni nu lucra la Iaşi- Raidul nostru în judeţul Brăila lezarea producţiei de pe cîmp. De ce ? „Nu avem suficiente braţe de mun­că“ — ne spune tovarăşul Dobre Banu, secretarul comitetului de partid al cooperativei agricole şi vicepreşe­dinte al unităţii, care la ora 11 se îndrepta spre sediu, însoţit şi de Tu­dor Păun, şeful fermei nr. 2. Evident, ne exprimăm nedumerirea : de ce se duceau la sediu­? Răspunsul : „S-a făcut cald și ne ducem la birouri să ne răcorim“. Oare cooperatorii care munceau la acea oră pe câmp nu se încălziseră? Ce exemplu per­sonal oferă membrii consiliului de conducere din această unitate? Tot atunci, de pe una din uliţele comunei a apărut şi tovarăşul Petre Candidata, trimisul coman­damentului judeţean in această unitate, care se îndrepta tot spre birou. Aflând ce ne interesează, ne informează imediat : „Da, unitatea nu are forţă de muncă. De aceea, vom aduce 150 de oameni de la în­treprinderile din oraşul Brăila, care vor lucra la recoltarea porumbului“. Ţie Îndreptăm spre sediul unităţii.­­ Aici, în birouri, contabili, două economiste de fermă, casierul şi merceologul unităţii munceau din greu la... invîrtirea hîrtiilor. Con­tabilul şef al cooperativei lipsea ; era la o şedinţă la Brăila. Pe o uliţă a comunei, peste 50 de bărbaţi şi fe­mei aşteptau de dimineaţă maşina cu butelii de aragaz. „Nu sunt coo­peratori“ — ne spune tovarăşul .. D. Banu. Cu alte cuvinte, de aceea pierd vremea la butelii. „Ba, am­­ muncit peste 10 ani la cooperativă, intervine Floarea Purcăreaţă, care il auzise. Şi aş veni şi mîine la muncă dacă aş avea unde să las copilul. Nu avem insă nici cămin, nici grădiniţă. Ce să facem ?“. Iată deci că în co­muna sunt suficiente braţe de mun­că. Nu s-a făcut însă nimic pentru asigurarea condiţiilor necesare parti­cipării la muncă a femeilor cu copiL S-a hotărit ca, în această perioadă, * tot personalul economic şi adminis­trativ din unităţile agricole să lu-­­ oreze pe cîmp. In multe locuri hotă­­rirea se respectă. La cooperativa agricolă din comuna Romanu, de exemplu, birourile erau pustii. La sediu rămăsese un singur om de serviciu. La cooperativa agricolă Ge­menele s-a înţeles însă cu totul alt-­­ fel această hotărâre. Secretara Geor­­geta Frăţilă o ajuta pe Florica Neagu, economista fermei legumicole, la în­tocmirea unor situaţii. Şi se numea că amîndouă munceau pe cîmp. Mai mult, tovarăşa Marioara Dănilă, in­spector la banca agricolă judeţeană, făcea tocmai in aceste zile revizia de fond. De ce acum 7 „Aşa este pro­gramarea" — ni se răspunde. Con­tradicţia este evidentă. „Desigur, se munceşte Întreaga zi-lumină“ — ne spune tovarăşul Gheorghe Marin, preşedintele coope­­rativei agricole „7 Noiembrie“ din comuna Movila Miresii, care la ora 17 se suise în maşina de teren pen­tru a se duce... la o şedinţă la Brăila. Probabil că din cauza grabei nu a observat forfota de oameni de la acea oră de pe uliţe şi din faţa bu­fetului, care este chiar peste drum de sediul consiliului popular comu­nal. „Nu sunt cooperatori“ — auzim din nou aceeaşi replică, de data aceasta din partea tovarăşului Ion An­gh­el, primarul comunei. Facem un mic sondaj, şi printre cei care pierd vremea pe şosea sunt Alexandru Frigioiu, şeful fermei nr. 4, coopera­­torii Dumitru Niţă, Constanţa Ior­­dăchescu, Vasilica Vlăduc si alţii. Oare ce vroia să spună primarul ? Campania agricolă de toamnă esta în plină desfăşurare. Toti locuitorii satelor trebuie, să participe la muncă, de dimineaţa pină seara, intrucît stringerea grabnică a recoltei este o obligaţie legală si, în acelaşi timp, o îndatorire economică, socială şi morală de mare răspundere a între­gii obşti. După cum am văzut, aceas­tă îndatorire nu este insă respectată în mod riguros peste tot. Şi tocmai acolo unde se consideră mai simplu să se apeleze la ajutorul de la oraş, unde se crede că exemplul personal nu are nici o importanţă, unde nu se ţine seama de nevoile oamenilor şi nu sunt asigurate con­diţii pentru ca femeile să fie elibe­rate pe timpul zilei de grijile gos­podăriei. Intr-un cuvînt, unde munca nu este bine organizată. Şi chiar dacă situaţiile la care ne-am referit constituie excepţii, cu atît mai mult ele nu trebuie să fie admise ! Ion TEODOR Din zori şi pînă seara, cooperatorii din Stăncuţa, judeţul Brăila, muncesc la recoltarea şi transportul porumbului Foto : E. Dichiseanu La I.A.S. Dudeşti, judeţul Brăila, mijloacele mecanice lucrează grupat pentru grăbirea recoltării ultimelor suprafeţe cu floarea-soarelui Cil VĂ EXERCITAT! MANDATUL, TOVARĂŞE DEPUTAT? Intre drepturile acordate de lege deputaţilor pentru exercitarea man­datului încredinţat se numără şi dreptul la interpelare. In acest sens. Legea de organizare şi funcţionare a consiliilor populare prevede : „De­putatul are dreptul şi obligaţia să pună întrebări şi să adreseze inter­pelări comitetului sau biroului exe­cutiv, oricărui membru al acestuia, precum şi conducătorilor organelor locale de specialitate ale administra­ţiei de stat, ai unităţilor economice şi instituţiilor social-culturale subor­donate consiliului popular“. Cum îşi exercită deputaţii Consiliului popu­lar al municipiului Arad acest drept ? — In aproape toate sesiunile — ne spune Iulian Toader, secretarul co­mitetului executiv — deputaţii pun Întrebări ori adresează Interpelări cu privire la activitatea comitetului executiv sau a conducătorilor de unităti economice si sociale aflate în subordinea consiliului popular. In cele 4 sesiuni din anul trecut si 2 din anul acesta au fost adresate co­mitetului executiv si unor cadre cu munci de răspundere din organele locale ale administraţiei de stat 12 întrebări şi interpelări cu privire la activitatea proprie sau a domeniilor de care răspund. Faptul că deputaţii folosesc sesiu­nile pentru a contribui în mod con­cret la îmbunătăţirea activităţii con­siliului popular, la rezolvarea cerin­ţelor alegătorilor, este prin el însuşi pozitiv. Ceea ce interesează însă, in ultimă instanţă, este dacă interven­ţiile deputaţilor in sesiuni au finali­tatea dorită, dacă problemele ridica­te se bucură de întregul interes din partea factorilor vizaţi. Ce spun în acest sens aleşii cetăţenilor 7 Ce cred că ar mai trebui făcut pentru ca opi­niile exprimate de ei în sesiuni să aibă întotdeauna o eficientă ma­ximă 7 — In viata consiliului nostru popu­lar — ne spune deputatul Ionel Gor­­nic — s-a statornicit de circa doi ani o regulă democratică foarte bună. înainte de a intra în ordinea de zi obişnuită, primarul prezintă în faţa deputaţilor o scurtă informare des- pre problemele rezolvate sau aflate in atenţia comitetului executiv între cele două sesiuni. în urma investigaţiei făcute, am constatat că, în ultima vreme, atît primarul, vicepreşedinţii comitetu­lui executiv, cit şi conducătorii unor unităţi economice şi insti­tuţii din municipiu au fost în­trebaţi in sesiuni in legătură cu modul de rezolvare — mai bine zis de nerezolvare la timp — a unor probleme de larg interes cetăţenesc. Intre altele. Intervenţiile deputaţilor au vizat întîrzierea lucrărilor de construcţie a podului din punctul Grădişte, amenajarea gării Aradul Nou, eşalonarea mai bună a lucră­rilor edilitare pentru ca oraşul să nu aibă mai tot timpul înfăţişare de şantier, dezvoltarea unor prestări de servicii care să asigure cetăţenilor posibilitatea de a executa mai repe­de unele lucrări de reparare şi mo­dernizare­­ a locuinţelor proprii etc. — In general, aşa stau lucrurile — ne spune si deputatul Mircea Stoian. Eu am criticat intr-o sesiune comi­tetul executiv, pe primar, în legătu­ră cu slaba Informare a deputaţilor asupra lucrărilor edilitare si sociale planificate a fi executate în oraş. In acest caz, intervenţia mea s-a bucu­rat de toată atenţia. Astăzi, fiecare deputat cunoaşte ce lucrări sunt pla­nificate in circumscripţia in care este ales, care este termenul lor de dare In folosinţă si ce pot si trebuie să facă cetăţenii pentru ca ele să fie realizate la timp. In alt caz insă, la întrebarea pe care am adresat-o to­varăşului director al întreprinderii judeţene de gospodărie comunală şi locativă, in legătură cu calitatea ne­corespunzătoare a unor lucrări de re­paraţii, n-am primit răspuns nici în sesiune şi nici nu s-au luat măsuri hotărite pentru îmbunătăţirea activi­tăţii în acest domeniu. Or, legea pre­vede că, în cazul în care cei între­baţi ori interpelaţi nu pot răspunde în aceeaşi sesiune, ei sunt obligaţi să de a răspuns pină la sesiunea urmă­toare. — Două întrebări am adresat şi eu in sesiunile din acest an — ne spu­ne deputatul Gheorghe Olah. De ce s-a închis timp de o lună măcelăria din cartierul în care locuiesc şi cînd se vor lua măsuri pentru intro­ducerea alimentării cu­ apă la grădi­niţa din cartierul Gal 7 In sesiune, tovarăşul director al I.C.S. Alimen­tara a promis că va lua măsuri pen­tru redeschiderea măcelăriei în de­curs de 30 de zile. Dar ele au fost tergiversate timp de 4 luni. Depu­taţii nu au nevoie de promisiuni la întrebările pe care le pun, ci de răs­punsuri sincere, realiste, pe care să le poată comunica alegătorilor. Alt­fel. Interpelarea îşi pierde orice efi­cienţă. — Care sunt cauzele pentru care calitatea pîinii este uneori necores­punzătoare şi ce măsuri se vor lua pentru schimbarea situaţiei ? — am întrebat într-o sesiune ca tovarăşul director al întreprinde­rii de panificaţie, ne spune deputa­tul Savu Buzeşan. Faţă de răspunsul primit, care a fost evaziv, mi-am ex­primat nemulţumirea chiar în sesiu­ne. Tovarăşul primar a socotit că am dreptate şi a cerut directorului să informeze în sesiunea următoare despre măsurile luate pentru îmbu­nătăţirea calităţii plinii. Dar, ca un făcut, tovarăşul director a „uitat“ să-şi îndeplinească această obligaţie. In finalul investigaţiei noastre, am avut o convorbire cu tovarăşul Mar- ■ tian Fuciu, primarul municipiului, preşedinte al consiliului municipal al Frontului Unităţii Socialiste, orga-­­ nism care răspunde direct de acti­vitatea deputaţilor, de modul în care îşi onorează mandatul. „Ceea ce vreau să subliniez — ne-a spus in­terlocutorul — e că ne străduim să ■ informăm cit mai bine deputaţii, să analizăm cu toată răspunderea pro-­­ punerile şi criticile adresate în se­siuni. Această­ preocupare este pusă în evidenţă şi de faptul că anul aces­ta avem de executat un volum de lucrări fără precedent, aproape tot atît cit am realizat în întreg cinci­nalul trecut. Deputaţii au fost şi­­ sunt sufletul tuturor acţiunilor edili- , tar-gospodăreşti pe care le întreprin- ■ dem şi lucrează cot la cot cu cetăţe­nii pentru înfăptuirea lor. Observa­ţiile unor deputaţi în legătură cu modul în care au răspuns tovarăşii din comitetul executiv ori din con­ducerea unor întreprinderi subordo­nate consiliului popular la întrebă­rile adresate sunt îndreptăţite. Per­sonal am atras în m­ai multe rînduri atenţia tovarăşilor vice­preşedinţi, altor cadre cu munci de conducere asupra răspunderii pe care trebuie s-o avem faţă de re­zolvarea problemelor ridicate de de­putaţi. Pentru ca această răspundere să fie privită de ambele părţi cit mai exigent, ne-am propus ca în­tr-o plenară a consiliului municipal al Frontului Unităţii Socialiste să analizăm atît activitatea deputaţilor, cit şi modul de examinare a propu­nerilor si criticilor adresate de aceş­tia diferitelor organisme. Intr-un cu­vînt, o analiză care, prin problemele abordate, să contribuie la creşterea răspunderii deputatului pentru exer­citarea mandatului, dar si a consi­liului popular pentru Întărirea auto­rităţii si eficientei muncii deputa­tului“. Constantin PRIESCU La Consiliul popular al municipiului Arad

Next