Scînteia, decembrie 1977 (Anul 46, nr. 10974-11000)
1977-12-22 / nr. 10992
PAGINA 2 FAPTUL DIVERS Cerbul solitar — Sintem noi vinători, dar nici să ne tragem pe sfoară intre noi. Pur şi simplu voi aveţi vedenii. Ce să caute un cerb carpatin la noi, un Bărăgan ? — le spunea pădurarilor Voicu Martincă, secretarul filialei de vînătoare din Slobozia. Dar iată că s-a convins el însuşi că oamenii n-au avut vedenii. La cantonul din pădurea de lingă Slobozia s-a aciuat, nu se ştie cum, un cerb superb. Cerb carpatin. El se înţelege de minune cu caii brigadierului silvic Gheorghe Zainea. Zilnic vine să-şi ia tainul de la iesle, apoi se îndreaptă liniştit spre pădure. Ce caută el in Bărăgan ? Cum a reușit să ajungă neobservat pină aici ? Iată întrebări care rămîn, încă, o taină... Bani fără stăpîn Cu toată vremea aspră a acestui decembrie, gestionarul Cev Pavel din Gurahonț — Arad se îndrepta, ca de obicei, înainte de revărsarea zorilor, spre magazinul forestier din comună , nu mică i-a fost mirarea cînd a văzut, în mijlocul magazinului, un portmoneu. Deschizînd portmoneul, văzu în el o importantă sumă de bani, și fără nici un act, îl pierduse cineva de cu seară. După cum ne scrie cititorul nostru Alexandru Herlău, fără a mai sta pe gînduri, gestionarul a dus repede portmoneul la miliţie — unde se află şi acum, în căutarea păgubaşului. O cafeluţă la Cărei Mai mulţi cetăţeni care au servit cite o cafea la restaurantul „Victoria din oraşul Carei au rămas surprinşi de gustul îndoielnic al acesteia. Unii spuneau că nu e cafea, ci un fel de ceai, alţii, că era un fel de apă călite şi cafenie. Nedumeriţi, ei au cerut explicaţii bucătăresei-şefe, Maria Silaghi, care le-a răspuns cu candoare : „Ştiţi, aşa se întîmplă ori de cite ori sunt chemată la cite o şedinţă. Tînăra care prepară cafeaua în lipsa mea nu prea se pricepe la aşa ceva“. Mai curios, din fire, unul a întrebat cam la ce fel de şedinţă fusese, la care M. S. a răspuns cu aceeaşi candoare : „O şedinţă la care am vorbit despre buna şi mereu mai buna servire a clienţilor noştri, care sînt stăpînii noştri". Punct ! Conform procedurii speciale Amplasat in prin centrul Capitalei, magazinul „Unirea“ este vizitat zilnic de mii şi mii de cumpărători. Iată însă că, printre atîţia oameni de bună credinţă, mulţi dintre ei veniţi după o zi de muncă, s-a strecurat şi o fetişcană, căreia numai de cumpărături nu-i ardea. Cu un ochi se uita pe la mărfurile din rafturi, iar cu celălalt spre buzunarele celor din preajmă. A fost surprinsă în flagrant, în timp ce sustrăgea portofelul cu bani al urnei cumpărătoare. A fost legitimată pe loc de miliţie : Olga Şerban din Craiova, strada Comuna din Paris nr. 49. In acelaşi magazin, şi exact in aceeaşi postură, a fost surprins şi Toma Marian din Ploieşti, strada Naţiunii nr. 41. Amîndoi sunt cercetaţi conform procedurii speciale. Pe adresa poştei O frumoasă ilustrată din Odobeşti trimisă pe adresa : „Familia Irimescu... etc., Cimpulung, judeţul Argeş“. Ba chiar se indica exact şi codul respectiv. Am văzut şi noi respectiva ilustrată trimisă la redacţie de destinatar. „Vă rog să vă uitaţi la cele două ştampile poştale, ne scrie el. Sunt extrem de clare. Cea de expediere, de la Odobeşti, poartă data de 21 septembrie, iar cea de la sosire, in Cimpulung, data de 8 decembrie“. Aşadar, aproape 80 de zile i-a trebuit ilustratei să... ilustreze operativitatea poştei. Să vedem cit le vor trebui celor in drept să ia măsurile de rigoare. Nu s-a ţinut de cuvînt Preşedintele judecătoriei Tg. Jiu, C. Banţa, ne ■ aduce la cunoştinţă un caz mai puţin obişnuit. Pentru sustragerea unei sume de bani de la casieria cinematografului „Dacia“ din Tg. Jiu, un anume Ion Contofan, de prin părţile Bacăului, a fost condamnat la trei ani, cu executarea pedepsei la locul de muncă. In timpul procesului, Contofan a declarat : „N-am să mai pun mina niciodată in viaţa mea pe lucrul altuia. Chiar deseară am să plec la Bacău şi am să încep imediat să lucrez“. Dar în aceeaşi seară, în loc să plece şi să se apuce de o treabă cinstită, cum a promis, a fost surprins spărgînd uşa de la un depozit al întreprinderii pentru alimentaţia publică din Tg. Jiu, încercind să fure băuturi. Şi a ajuns din nou în faţa instanţei de judecată. Rubrică realizată de Petre POPA cu sprijinul corespondenţilor Scinteii" mut M munch raikcowmin a muilor de pariu » ' ’ . . ■ A asigura însuşirea aprofundata a hotărîrilor Conferinţei Naţionale a mobiliza la înfăptuirea Studierea şi dezbaterea aprofundată a documentelor Conferinţei Naţionale, precizarea cu claritate a sarcinilor ce trebuie să polarizeze cu precumpănire preocupările fiecărui colectiv de muncă, mobilizarea oamenilor la îndeplinirea lor exemplară reprezintă in aceste zile acţiunea inscrisă prioritar pe agenda activităţii fiecărei organizaţii de partid. Aflaţi la scurt timp după încheierea lucrărilor marelui forum al comuniştilor români în mai multe unităţi economice din judeţul Dîmboviţa, ne-am propus să consemnăm unele din măsurile ce s-au cristalizat pină acum, precum şi acţiunile ce se vor întreprinde în acest sens în continuare. O primă constatare : comitetul judeţean de partid a cuprins intr-un sistem unitar de instruire şi pregătire nu numai activul de partid, cadrele de conducere din economie, lectorii şi propagandiştii — cum s-a procedat pină acum cind apăreau documente de partid importante ; la programul de instruire şi pregătire au participat şi colectivele obşteşti ale staţiilor de radioficare, cinecluburilor şi gazetelor de perete, responsabili ai formaţiilor culturalartistice etc., astfel ca toate forţele frontului politico-ideologic şi cultural-artistic din judeţ să-şi orienteze cu precădere acţiunile pe care le întreprind spre popularizarea — prin mijloacele şi formele specifice fiecăreia — a documentelor Conferinţei Naţionale, spre traducerea operativă in fapte a sarcinilor stabilite. In cadrul acestei instruiri au avut loc — şi se mai desfăşoară încă, în mod eşalonat — întîlniri cu membri ai biroului comitetului judeţean de partid, cu toţi delegaţii la forumul comuniştilor români, precum şi expuneri, dezbateri,in cadrul cărora nu numai că se relevă importanţa şi semnificaţia hotărârilor conferinţei, dar, simultan, se caută identificarea acelor metode şi forme concrete ale muncii politico-organizatorice prin folosirea cărora să se asigure înfăptuirea cu promptitudine şi la nivelul exigenţelor cerute a hotărîrilor Conferinţei Naţionale. Fără îndoială, măsurile iniţiate de comitetul judeţean de partid au avut unele efecte pozitive asupra activităţii politico-educative desfăşurate de organele şi organizaţiile de partid din judeţ. Dacă în zilele desfăşurării Conferinţei Naţionale principalele modalităţi de popularizare a documentelor au fost afişarea ziarelor, audiţiile şi vizionările colective la radio şi televizor, în perioada care a urmat gama mijloacelor politice folosite în acest scop s-a lărgit considerabil, adăugindu-li-se informarea politică, invăţămîntul politicoideologic, emisiunile staţiilor de radioficare, articolele gazetelor de perete, expunerile, dezbaterile, consfătuirile etc. Se remarcă preocuparea ca popularizarea documentelor Conferinţei Naţionale să fie înţeleasă nu numai ca o acţiune de aprofundare a bogăţiei de idei şi teze teoretice ale acestora, ci şi ca o măsură menită să precizeze însemnătatea lor practică, să stabilească sarcinile și răspunderile concrete ce revin fiecărui colectiv pentru înfăptuirea hotărîrilor. La întreprinderea textilă „Bucegi“ din Pucioasa, de pildă, pornindu-se de la imperativele formulate in Raportul prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, sunt in curs de pregătire dezbateri cu activul de partid, cu maiştri, cu cadrele tehnico-inginereşti, în care se vor stabili măsurile şi căile concrete prin care fiecare dintre aceşti factori poate să aducă un aport propriu mai substanţial în domeniul îmbunătăţirii de ansamblu a calităţii activităţii, folosirii cu spirit mai gospodăresc a materiilor prime, economisirii energiei electrice şi combustibilului etc. Aceluiaşi scop îi vor servi foaia volantă „Textilistul“, precum şi unele afişe grafice, in care se atrage atenţia prin calcule sugestive asupra a ceea ce înseamnă fiecare kilowatt economisit, fiecare minut irosit, asupra valorii fiecărui gram de materie primă. De la întreprindere la întreprindere formele muncii politice de „adresare“ către conştiinţa oamenilor sunt diversificate. Iată, la întreprinderea „Automecanica“ din Moreni se reiau colajele fotografice însoţite de dezbateri — cu o bogată tradiţie aici — grupate pe idei de maxim interes : „Stop risipei“, „Canalele prin care se pierde timpul productiv“, „Apărarea şi dezvoltarea avutului obştesc“, precum şi discuţiile pe marginea produselor expuse la „Vitrina cali- taţii“. Cerinţa formulată de secretarul general al partidului de a se acorda prioritate problemelor de ordin calitativ a fost înţeleasă în sensul deplin al cuvîntului. Tocmai de aceea activităţile politico-ideologice s-au concentrat asupra unor laturi esenţiale ale muncii : introducerea largă a progresului tehnic, modernizarea şi diversificarea producţiei. La întreprinderea de utilaj petrolier din Târgovişte, munca de propagandă desfăşurată în aceste zile îşi propune să stimuleze interesul oamenilor pentru îmbunătăţirea performanţelor produselor purtînd marca I.U.P.T., ca şi pentru respectarea angajamentului colectivului ca pină in anul 1980 majoritatea netă a produselor ce ies pe poarta întreprinderii să fie de tipuri noi sau modernizate. Aproape 300 de ingineri, tehnicieni, maiştri, muncitori au îmbrăţişat iniţiativa „Fiecare cadru tehnic — autor al unei propuneri cu eficienţă economică cit mai mare“ ; din analiza propunerilor de pină acum se estimează că efectul lor economic se va ridica, până la finele anului 1980, la 23 milioane lei (datorită creşterii productivităţii muncii), la care se mai adaugă alte 48 milioane lei (prin reducerea cheltuielilor materiale), precum şi 14 milioane lei (prin diminuarea importului de materii prime şi materiale). Munca politică întreţine viu interesul în jurul acestor obiective prin emisiunile staţiei de radioficare , unde se transmit periodic interviuri cu cadrele de conducere, cu muncitori fruntaşi, care îşi spun părerea în legătură cu posibilităţile de perfecţionare a procesului de producţie, de ridicare a gradului de tehnicitate al utilajelor , prin programele celor cinci brigăzi artistice care şi-au readaptat textele, astfel că ele abordează acum cu precădere aspectele concrete ale preocupărilor pentru calitate şi nivelul tehnic al producţiei. Să adăugăm acestor acţiuni şi faptul că membrii cineclubului întreprinderii au definitivat intr-un răstimp scurt noi scenarii de filme din ciclul „Stop risipei“, în care vor fi prezentate „în alb şi negru“ preocupările pentru economisirea metalului, ca şi pentru înnoirea producţiei, pentru ridicarea tehnicităţii ei, combatindu-se mentalităţile păgubitoare , comoditatea spiritul de automulţumire, blazarea unora Dezbaterea documentelor Conferinţei Naţionale, precizarea direcţiilor majore de acţiune pentru îndeplinirea sarcinilor stabilite de forumul comuniştilor a determinat revitalizarea unor iniţiative (care deşi şi-au dovedit pe deplin valoarea, au fost uitate pe drum) menite să asigure întărirea răspunderii muncitoreşti, crearea unui climat de intransigenţă faţă de abaterile de la disciplina muncii şi cea tehnologică. La întreprinderea de utilaj petrolier din Târgovişte comitetul de partid este preocupat, de pildă, de readucerea în actualitate a iniţiativei „Să lucrăm cel puţin o zi pe trimestru cu materiale economisite“. La întreprinderea de frigidere Găeşti, unde de curînd a fost lansată iniţiativa „Colectivul nostru colectiv al afirmării gîndirii şi creaţiei tehnicoştiinţifice“, organizaţia de partid urmăreşte generalizarea acesteia in toate compartimentele intreprinderii, stimularea participării întregului personal muncitor la găsirea unor soluţii tehnologice mai economicoase, la realizarea unor dispozitive proprii cu o valoare productivă cit mai ridicată. In încheierea acestor însemnări se cuvine semnalat şi faptul că in unele unităţi economice declanşarea promptă a unor acţiuni politico-ideologice vizind însuşirea temeinică a documentelor Conferinţei Naţionale a întirziat, aşteptindu-se indicaţii şi recomandări suplimentare de la comitetul judeţean de partid, după cum in unele locuri ea se rezumă doar la afişarea ziarelor în care au fost publicate documentele Conferinţei Naţionale. Se impune credem, de aceea, participarea nemijlocită a tuturor activiştilor comitetului judeţean de partid la desfăşurarea acestor acţiuni în întreprinderi, pe şantiere, în Unităţi agricole şi instituţii, astfel incit pretutindeni să fie bine înţelese documentele Conferinţei Naţionale, ca şi direcţiile majore de acţiune pentru îndeplinirea hotărîrilor marelui forum comunist. Silviu ACHIM Constantin SOCI rvfIŢA DE PARTID, în judeţul Dîmboviţa Un spirit nou de muncă (Urmare din pag. I) ţrei de partid. „Ne-am profilat , a continuat el. Facem pentru Întreprinderile similare din 9 judeţe toate reparaţiile de echipament electric...“ Şi-am aflat apoi că sufletul şi creierul acestei profilări a fost el, comunistul Constantin Nicolau. Un atelier, împărţit pe operaţii şi fluxuri, cu bancuri de lucru şi utilaje realizate mai mult din resursele întreprinderii, funcţionează acum sub îndrumarea lui. „Cel mai complicat lucru a fost formarea oamenilor...“ ...Pentru că, aici, la Angheleşti (un sat cu 300 de familii), meseriaşii, oamenii deprinşi cu munca industrială şi, mai ales, cu rigorile ei morale, nu aşteptau la poarta întreprinderii cu cererile de încadrare in mină. Au fost recrutaţi dintre ţăranii satului (chiar şi o bucătăreasă de la cantina întreprinderii s-a recalificat aici ca bobinatoare). „I-am calificat cu răbdare — istoriseşte Nicolau. Pe fiecare în parte. Şi vă rog să credeţi că nu e o treabă simplă. Să stai zile şi săptămâni un şir lingă fiecare şi să-i explici, să-i îndrepţi greşelile, să faci şi cursuri teoretice, dar, mai ales, să-i faci să gindească despre ceea ce au de făcut cu răspundere de muncitor. M-au ajutat şi alţi comunişti din întreprindere şi, cînd a fost cazul, ne-am mai ajutat şi cu gazeta de perete satirică a organizaţiei de partid...“. Muncă de educaţie muncitorească, o şcoală a răspunderii comuniste faţă de o muncă industrială — cu totul nouă pentru sătenii din Angheleşti — care cere disciplină şi rigoare, interes şi pricepere... Prin stăruinţa unor asemenea oameni, care dau viaţă sarcinilor de partid privind apropierea ogorului de uzină, a satului de oraş, satul trăieşte zile şi anotimpuri de progres rapid. Economic, social, moral. Cu „noaptea în cap" pe „linia grajdurilor", preşedintele Emil Panait este, cu sfatul şi experienţa sa, alături de îngrijitori Ar trebui să nu li se mai spună „nunţi cu dar“. Darul la întemeierea unei familii înseamnă atenţia gingaşă faţă de tinerii căsătoriţi, presupune o atitudine afectivă, de rudă sau prieten, trebuie să exprime speranţa într-o căsnicie trainică şi fericită, dublînd urările pe care le nutreşte inima în acest sens. Ca obiect material — de valoare şi utilitate decentă, dar cu valenţe simbolice nelimitate — se vrea să contribuie la popularea cu amintiri a unui nou cămin, lipsit de amintiri pentru că e nou. Ca ofrande ale celor apropiaţi, darurile pot aspira să fie incluse în temelia de piatră a noii celule ce se constituie în organismul societăţii. Cu totul alta este situaţia „nunţii cu tarif“. Aşa ar trebui să fie numit acel tip de scoatere la licitaţie a bucuriei căsătoriei, pe drept cuvînt combătut de opinia publică. Un vechi proverb românesc spune : „Darul nu după mărime, ci după dragoste se preţuieşte“. Aşadar, pot fi numite „daruri“ veniturile obţinute conform unor îndelungate şi abile socoteli negustoreşti ?! Sumele extorcate prin trafic de influenţă ori de bunăvoinţă ? Plocoanele umflate prin trucul ieftin al licitatorilor de sentimente, „înveselite“ prin obrăznicia lăutarilor sau elegantarisite prin „nevinovatul“ plic semnat ?... Fără îndoială că nu. Și fără îndoială că succesul unei noi căsnicii nu depinde nici de îmbulzeala din salonul petrecerii, nici de succesul financiar al afacerii. Dimpotrivă, se poate spune că, în asemenea cazuri, temelia noii familii e turnată în solul igrasios al căpătuielii, e durată de materialul friabil al grandomaniei. Dar termenul de „nunţi cu tarif“ sau „nunţi cu şperţ“ ar mai fi drept şi din alt punct de vedere. Spectacolele ieftine cu chetă grasă nu au numai regizori din umbră şi protagonişti în capul mesei. Nu au numai „intimi“ care să-şi retragă a doua zi jumătate din sumă, după ce au impus preţul. In orice superproducţie distribuţia cuprinde şi roluri mici şi figuranţi. „Nunta cu tarif“ e o superproducţie, o supraproducţie de proastă calitate, în care se înscenează fericirea după criteriile exclusive ale reţetei contabile. Are şi ea figuranţi care se zbat să apară în prim plan. Nu intenţionăm să facem teoria nuntaşului, dar e simplu de înţeles că „nunta cu tarif“ n-ar avea succes de n-ar fi susţinută de participanţi. E drept că unii o fac „din obligaţie“, alţii pentru că se jenează să refuze invitaţia, unii pentru că speră să li se memoreze gestul participării şi contribuţiei (în vederea unei decontări ulterioare), cei mai mulţi pentru că se bucură sincer de întemeierea noii familii şi trec cu vederea aspectul meschin al ceremoniei. Insă există şi o categorie restrinsă, dar foarte concludentă, a celor de care vorbeam — figuranţii care se zbat să apară pe ecranul panoramic. Abonaţii la petrecerile de acest soi, cei care se grăbesc să susţină darul, să-l umfle şi să-l umfle, să-i sfideze pe cei din jur cu filotimia lor, să pară „cineva“. Dezinvoltura de a zvirli bancnote pe masă e atitudinea tipică a celui lipsit de simţul veniturilor muncite. Deschidem din nou dicţionarele de aforisme şi citim următoarea cugetare : „Fiţi drepţi înainte de a fi darnici“. Subtilitatea recomandării se exemplifică foarte bine prin următorul caz : Cu cîtva timp in urmă apăruse pe la nunţile din comuna Roata de Jos o „pereche“ necunoscută, cu lanţi nevoie mare : — De la soţii Grigore, din partea... (in şoaptă) . Din partea cui sinteţi ? — Din partea noastră. — ...Din partea şi a mirelui, şi a miresei ! Şi a naşilor ! De la soţii Grigore cinci sute de lei ! Să fie masa bogată ! Mulţi ani trăiască ! Crainicul „darului“ îşi umfla plămînii, iar sătenii işi dădeau coate, schimbînd priviri mirate. „Or fi ceva neamuri ?“ — se întrebau ei. Dar la nunta următoare — soţii Grigore prezenţi din nou, iarăşi în vîrful darului. In cîteva luni au risipit numai pe la nunţi circa trei mii de lei. Curînd, consătenii au început să se lămurească. „Soţii Grigore ? îşi pot permite. Trăiesc pe picior mare“. Intr-adevăr, petrecerile la nunţi constituiau numai unul din punctele vieţii lor pe picior mare. Ingîmfarea boierească afişată la nunţi era doar o ramificaţie din repudiatele gusturi boiereşti, straniu de adine încolţite în ei. Chefuri costisitoare,şpriţ bogat seară de seară, sfîrşitul de săptămînă (cînd nu se ţineau nunţi) petrecut pe la Cîmpina, prin Bucureşti (de unde se întorceau cu taxiul — 45 km dus, şi tot atîţia la întors !). Colegii de muncă aveau prilejul să asculte asemenea văitări prefăcute . — Patru sute de lei ne-a costat getaxul ! Sau dialoguri între consorţi : — O mie de lei a cheltuit nevastă-mea duminică ! — Ei şi ?! Tu n-ai cheltuit două mii ? O întrebare ar fi de ce apăruseră cei doi tocmai în Roata de Jos, la extremitatea judeţului Ilfov ? Soţul, Grigore Gheorghe, era originar din judeţul Ialomiţa, ea, Grigore Ioana, din judeţul Vaslui, iar domiciliul conjugal îl aveau într-o comună situată, in raport cu accesul spre Roata, dincolo de Bucureşti. Căutau ceea ce nu putuseră găsi în altă parte : posturi cu gestiuni grase, pe care să le poată ocupa, el — cu pregătirea de sobor, ea — cu şapte clase şi multe ambiţii. Cum de le găsiseră tocmai la Roata şi încă atît de bine îmbinate (el responsabil de cantină-restaurant, ea — la unul din cele trei bufete aferente) ? Le găsiseră prin... relaţii de cumetrie. O altă explicaţie ,a slăbiciunii lor pentru nunţi, pentru creat obligaţii la masa cu tarif. Primul inventar a survenit foarte repede. Aproape zece mii lipsă. Cumetria mai avea un cuvint de spus, aşa că, pentru trei luni de zile, Grigore Gheorghe a reuşit să preia gestiunea soţiei, cît să mărească paguba cu încă 23 mii de lei. In sfîrşit , cortina finală. Nu stăruim asupra acestor aspecte, despre care şi-a spus cuvîntul justiţia, aplicînd cuvenitele măsuri. Rezervăm spaţiul unor altor dezvăluiri. S-a văzut ulterior că, în afara banilor necinstiţi, aruncaţi la mesele de nuntă, soţii Grigore nu aveau nimic de preţ cu care, într-adevăr, să onoreze fericitele evenimente ale întemeierii unor familii. Uniţi doar prin scopurile meschine ale delapidării şi traiului risipitor, propria lor căsnicie era măcinată, în toate direcţiile, de compromisuri morale, violenţă, inechitate, meschinărie. Sumele mari la nunţi ascundeau dispreţul lor faţă de căsătorie. Şi unul şi celălalt se complăceau în relaţii scandaloase cu alte persoane. Acest mod de „viaţă particulară“ implica, la rîndu-i, alte petreceri şi escapade prin diferite localităţi. Culanţa în public nu-i scutea să se suspecteze, să se acuze reciproc că celălalt fură mai mult... Grandomania în faţa muzicanţilor devenea sudalmă şi gest urît faţă de colegele de lucru. Filotimia de la nunţi se compensa cu instigarea făcută la locul de muncă să se pregătească hrană mai proastă celor ce mincau la cantină, ca să aibă „generoşii“ de unde fura şi de unde face pachete pentru păstrarea „relaţiilor“. Imediat ce magnetul posturilor cu gestiune a dispărut din biografia lor, impresionantul cuplu conjugal s-a risipit ca un pumn de pilitură luată de vint. I-am întrebat pe cîţiva dintre cei la ale căror mese de nuntă au subscris cu atîta aplomb soţii Grigore ce îşi mai amintesc despre ei : — Eh ! Nişte oameni fuduli. Nici o amintire. Ce amintire de fapt putea lăsa trufia ? Cu cîţi bani s-ar fi putut acoperi goliciunea din caractere ? Dacă se poate spune că fosta familie Grigore a lăsat o urmă în opinia locuitorilor comunei Roata, pe care au vrut să-i orbească cu gentileţea lor de suprafaţă, acea urmă este tîlcul mai bunei înţelegeri a trufiei, chiar atunci cînd ea se manifestă sub forma greşit numitului „dar“. Sergiu ANDON „NU DUPĂ MĂRIME SE PREŢUIEŞTE DARUL" • Un străvechi proverb de neştirbită actualitate pentru climatul moral al întemeierii unei noi familii . Cînd trufia înghite omenia... sau despre avatarurile „nunţii cu tarif“ ----------------------------anchetă socială---------------------------- INVITAŢIE LA MUNTE In luna decembrie, în staţiunile balneoclimaterice, puteţi petrece un plăcut concediu de odihnă sau urmatura balneară indicată. Hoteluri moderne, vile confortabile, amplasate in locuri pitoreşti vă stau la dispoziţie. Masa este asigurată în unităţi specializate de alimentaţie publică, în această lună, în afară de tarife reduse cu 50 la sută la transportul pe calea ferată, beneficiaţi şi de preţuri avantajoase la cazare şi masă în cazul cinci optaţi pentru Borşa, Herculane, Căciulata, Sovata, Slănic Moldova, Moneasa, Buziaş, Geoagiu. Informaţii suplimentare puteţi obţine de la filialele şi oficiile judeţene de turism şi ale I.T.H.R. Bucureşti. SANTErA - joi 22 decembrie 1977 Cuvîntul cititorilor, CUV‰NTUL OAMENILOR MUNCII SESIZĂRI, OPINII, PROPUNERI Neglijenţe costisitoare Ioan Brinză, economist principal, depozitele Feteşti din cadrul U.J.C.C. Ialomiţa : Printre unităţile de la care ne aprovizionăm cu mobila pe care o desfacem către populaţie se numără şi Fabrica de mobilă şi materiale de construcţii Galaţi şi Combinatul de prelucrare a lemnului din Drobeta-Tr. Severin. In general, colaborarea dintre noi şi furnizori se desfăşoară nomial, primim marfa la timp şi în condiţii de calitate corespunzătoare. Uneori însă intimpinăm o seamă de greutăţi. La 22 martie a.c. am primit în staţia C.F.R. Feteşti, cu avizul de expediţie nr. 7272 (scrisoarea de trăsură nr. 120522 din 19 martie a.c.), 8 garnituri sufragerie modern III de la secţia I mobilă a Fabricii de mobilă şi materiale de construcţii Galaţi. Comisia de recepţie a constatat însă că marfa nu corespunde calitativ : două mese de televizor aveau hapturile şi colţurile rupte, precum şi părţile despărţitoare complet degradate, bufetul corp mare , hapturile sparte, uşa din stingă ruptă etc. Cu adresa nr. 360 din 23 martie a.c., am înaintat furnizorului procesul-verbal cu aceste constatări, anunţîndu-l în aceeaşi zi şi telefonic. Cu toate intervenţiile noastre repetate, scrise şi telefonice, nu am reuşit să-i determinăm pe cei de la Galaţi să trimită un meseriaş pentru a executa remedierile necesare. Astfel, produse in valoare de peste 50 mii lei, de aproape 8 luni nu pot fi comercializate. O situaţie asemănătoare ne-a creat şi Combinatul de prelucrare a lemnului Drobeta-Tr. Severin. Cu avizul de expediţie nr. 21739 din 11 octombrie a.c. am primit de la combinat 10 canapele „Drobeta“. La recepţie însă am constatat că 4 din ele aveau soclurile rupte. Degradarea s-a produs din vina furnizorului, care nu le-a încărcat corespunzător în vagon. Prin telegrama nr. 1060 din 18 octombrie am solicitat furnizorului să ne trimită un delegat pentru a remedia defecţiunile respective, ca să putem comercializa această marfă. Dar apelul nostru îndreptăţit nu a fost recepţionat cu solicitudinea cuvenită. Sperăm că, de această dată, conducerile celor două unităţi vor interveni cu mai multă promptitudine pentru înlăturarea şi prevenirea unor astfel de neajunsuri. Îndeletnicire rentabilă Ion Ghinescu, activist cultural, comuna Boteni, judeţul Argeş . Oamenii din partea Muscelului sunt recunoscuţi ca fiind buni crescători de animale, valorificînd din plin condiţiile optime ce le au, experienţa şi priceperea lor. Rar gospodar care să nu aibă în curtea sa cite 2-3 animale mari, ovine, porcine etc. Unul dintre aceştia este şi cooperatorul Ion Mareş, din comuna Boteni—Argeş, cunoscut în localitate pentru priceperea sa în zootehnie. în acest an, el a crescut şi predat la stat nu mai puţin de 4 bovine din gospodăria sa, insumînd aproape 1500 kg carne, pentru care a încasat peste 16 000 lei. Exemplul lui este urmat de mulţi alţi săteni din Boteni : Ion Pravăţ, Dumitru Napotă, Ion Cîrstian, Ion Zărnescu şi mulţi alţii, care anual „onorează“ cite 2—3 contracte de animale, contribuind şi cu alte produse agroalimentare la fondul centralizat al statului, ce le aduc tuturor frumoase avantaje. Nu intimplător numele lor este citat adesea la „Panoul de onoare“ al satului. Borcane şi... vagoane Ing. V. Păsculescu, director al întreprinderii de sticlărie „Prahova“ Ploieşti , întreprinderea noastră fabrică borcanele pentru uz casnic necesare locuitorilor din toate judeţele ţării. Deşi în unitate avem importante stocuri de borcane, de capacităţi între 3—15 litri, în mod paradoxal, nu am putut totuşi satisface toate solicitările beneficiarilor noştri. Motivul ? Regionala căi ferate Bucureşti nu ne-a asigurat vagoanele necesare pentru transportul acestor borcane. De pildă, in luna octombrie a.c. nu ni s-au pus la dispoziţie 145 de vagoane, iar in luna noiembrie, numai în patru zile s-a înregistrat o restanţă de 70 vagoane. Din această cauză sîntem nevoiţi să stocăm borcanele în întreprindere, blocînd spaţiile de depozitare şi căile de acces. Iată de ce facem, şi pe această cale, un apel către Regionala C.F. București pentru a ne sprijini în înlăturarea acestor neajunsuri și evitarea lor în viitor. O inovaţie... nedorită Ioan Dan, secretarul comitetului de partid din complexul C.F.R.— Satu Mare , în judeţul Satu Mare există o linie de cale ferată îngustă, intens solicitată atît de cetăţeni, cît şi pentru transportul mărfurilor. Este vorba de linia care leagă municipiul Satu Mare de localităţile Bixad, Ghilvaci, Ardud. Pentru încălzirea pe timpul iernii, cele 14 vagoane din garnitura de tren pentru călători sunt prevăzute cu instalaţii de calorifere cu aburi. Surprinzător, din acest an, caloriferele au îngheţat, iar pentru încălzire, în mijlocul vagoanelor, au fost instalate sobe cu cărbuni. Aşa că, înainte de a pleca în cursă, conductorii aleargă în dreapta şi-n stînga pentru procurarea surcelelor necesare la aprinderea brichetelor de cărbune, urmind ca, apoi, călătorii, după poftă şi după cum îi taie capul, să ardă cota de cărbune alocată. Nu de puţine ori însă cărbunii se consumă pe ruta de ducere, iar la întoarcere, călătorii se încălzesc... cu explicaţiile şi scuzele conductorilor. Şi toate acestea se petrec în timp ce vagoanele sunt prevăzute cu calorifere ce ar trebui încălzite cu aburi. O asemenea bizară măsură a fost luată de Regionala C.F.R.—Cluj, care a dispus punerea în aplicare a acestei „inovaţii“.________________ DE LA C.E.C. Acţiunea de economisire la C.E.C. — care înregistrează o continuă dezvoltare — este stimulată şi de avantajele acordate depunătorilor de Casa de Economii şi Consemnaţiuni, instituţie bancară specializată în relaţiile cu populaţia. Este cunoscut că, indiferent de instrumentul de economisire pe care sunt depuse sumele, toţi depunătorii beneficiază de o serie de drepturi şi de avantaje generale, printre care se numără şi dreptul de a împuternici alte persoane să dispună de sumele plătite la C.E.C. In baza acestui drept, titularul unui libret de economii nominal, al unui cont personal sau al unui depozit de obligaţiuni C.E.C. cu câştiguri depuse spre păstrare la C.E.C. poate cere oricînd înscrierea in libret sau în formularul de deschidere a contului personal, respectiv a depozitului de obligaţiuni, a unei „clauze“ prin care împuterniceşte şi alte persoane (cel mult două) să dispună de sumele depuse. In afara „clauzei de împuternicire“ care are valabilitate numai în timpul vieţii titularului se pot stabili şi „dispoziţii testamentare“, valabile după decesul titularului. Prin dispoziţia testamentară ce se înscrie în fişa de cont a titularului, dreptul de dispoziţie asupra depunerilor poate fi acordat oricărei persoane, ca şi în cazul „clauzei de împuternicire“. Dispoziţia testamentară se poate introduce concomitent cu o clauză de împuternicire pe timpul vieţii titularului. Depunerile asupra cărora nu s-au dat dispoziţii testamentare se eliberează de Casa de Economii şi Consemnaţiuni in caz de deces al titularului moştenitorilor legali, pe baza certificatului de moştenitor eliberat de organele competente. Clauzele de împuternicire și dispozițiile testamentare pot fi modificate sau anulate oricînd de către titulari.