Scînteia, decembrie 1977 (Anul 46, nr. 10974-11000)

1977-12-22 / nr. 10992

PAGINA 2 FAPTUL DIVERS Cerbul solitar — Sintem­ noi vinători, dar nici să ne tragem pe sfoară in­tre noi. Pur şi simplu voi aveţi vedenii. Ce să caute un cerb carpatin la noi, un Bărăgan ? — le spunea pădurarilor Voicu Martincă, secretarul filialei de vînătoare din Slobozia. Dar iată că s-a convins el în­suşi că oamenii n-au avut ve­denii. La cantonul din pădurea de lingă Slobozia s-a aciuat, nu se ştie cum, un cerb superb. Cerb carpatin. El se înţelege de minune cu caii brigadierului sil­vic Gheorghe Zainea. Zilnic vine să-şi ia tainul de la iesle, apoi se îndreaptă liniştit spre pădure. Ce caută el in Bărăgan ? Cum a reușit să ajungă neobservat pină aici ? Iată întrebări care rămîn, încă, o taină... Bani fără stăpîn Cu toată vremea aspră a a­­cestui decembrie, gestionarul Cev Pavel din Gurahonț — Arad se îndrepta, ca de obicei, înainte de revărsarea zorilor, spre ma­gazinul forestier din comună , nu mică i-a fost mirarea cînd a văzut, în mijlocul magazinului, un portmoneu. Deschizînd port­­moneul, văzu în el o importantă sumă de bani, și fără nici un act, îl pierduse cineva de cu seară. După cum ne scrie ci­titorul nostru Alexandru Her­­lău, fără a mai sta pe gînduri, gestionarul a dus repede port­­moneul la miliţie — unde se află şi acum, în căutarea păgu­başului. O cafeluţă la Cărei Mai mulţi cetăţeni care au servit cite o cafea la restauran­tul „Victoria din oraşul Carei au rămas surprinşi de gustul îndoielnic al acesteia. Unii spu­neau că nu e cafea, ci un fel de ceai, alţii, că era un fel de apă călite şi cafenie. Nedu­meriţi, ei au cerut explicaţii bucătăresei-şefe, Maria Silaghi, care le-a răspuns cu candoare : „Ştiţi, aşa se întîmplă ori de cite ori sunt chemată la cite o şedinţă. Tînăra care prepară ca­feaua în lipsa mea nu prea se pricepe la aşa ceva“. Mai curios, din fire, unul a întrebat cam la ce fel de şedinţă fusese, la care M. S. a răspuns cu aceeaşi can­doare : „O şedinţă la care am vorbit despre buna şi mereu mai buna servire a clienţilor noştri, care sînt stăpînii noştri". Punct ! Conform procedurii speciale Amplasat in prin centrul Ca­pitalei, magazinul „Unirea“ este vizitat zilnic de mii şi mii de cumpărători. Iată însă că, prin­tre atîţia oameni de bună cre­dinţă, mulţi dintre ei veniţi după o zi de muncă, s-a strecurat şi o fetişcană, căreia numai de cumpărături nu-i ardea. Cu un ochi se uita pe la mărfurile din rafturi, iar cu celălalt spre bu­zunarele celor din preajmă. A fost surprinsă în flagrant, în timp ce sustrăgea portofelul cu bani al urnei cumpărătoare. A fost legitimată pe loc de mili­ţie : Olga Şerban din Craiova, strada Comuna din Paris nr. 49. In acelaşi magazin, şi exact in aceeaşi postură, a fost surprins şi Toma Marian din Ploieşti, strada Naţiunii nr. 41. Amîndoi sunt cercetaţi conform procedu­rii speciale. Pe adresa poştei O frumoasă ilustrată din Odobeşti trimisă pe adresa : „Familia Irimescu... etc., Cimpulung, judeţul Argeş“. Ba chiar se indica exact şi codul respectiv. Am văzut şi noi res­pectiva ilustrată trimisă la redacţie de destinatar. „Vă rog să vă uitaţi la cele două ştampile poştale, ne scrie el. Sunt extrem de clare. Cea de expediere, de la Odobeşti, poartă data de 21 septembrie, iar cea de la so­sire, in Cimpulung, data de 8 decembrie“. Aşadar, aproape 80 de zile i-a trebuit ilustratei să... ilustreze operativitatea poştei. Să vedem cit le vor trebui celor in drept să ia măsurile de ri­goare. Nu s-a ţinut­­ de cuvînt Preşedintele judecătoriei Tg. Jiu, C. Banţa, ne ■ aduce la cu­noştinţă un caz mai puţin o­­bişnuit. Pentru sustragerea unei sume de bani de la casieria ci­nematografului „Dacia“ din Tg. Jiu, un anume Ion Contofan, de prin părţile Bacăului, a fost condamnat la trei ani, cu exe­cutarea pedepsei la locul de muncă. In timpul procesului, Contofan a declarat : „N-am să mai pun mina niciodată in via­ţa mea pe lucrul altuia. Chiar deseară am să plec la Bacău şi am să încep imediat să lucrez“. Dar în aceeaşi seară, în loc să plece şi să se apuce de o treabă cinstită, cum a promis, a fost surprins spărgînd uşa de la un depozit al întreprinderii pen­tru alimentaţia publică din Tg. Jiu, încercind să fure bău­turi. Şi a ajuns din nou în faţa instanţei de judecată. Rubrică realizată de Petre POPA cu sprijinul corespondenţilor Scinteii" m­ut M munch raik­cowmin a muilor de pariu » ' ’ . . ■ A asigura însuşirea aprofundata a hotărîrilor Conferinţei Naţionale a mobiliza la înfăptuirea Studierea şi dezbaterea aprofunda­tă a documentelor Conferinţei Na­ţionale, precizarea cu claritate a sarcinilor ce trebuie să polarizeze cu precumpănire preocupările fiecărui colectiv de muncă, mobilizarea oa­menilor la îndeplinirea lor exempla­ră reprezintă in aceste zile acţiunea inscrisă prioritar pe agenda activi­tăţii fiecărei organizaţii de partid. Aflaţi la scurt timp după încheierea lucrărilor marelui forum al comu­niştilor români în mai multe unităţi economice din judeţul Dîmboviţa, ne-am propus să consemnăm unele din măsurile ce s-au cristalizat pină acum, precum şi acţiunile ce se vor întreprinde în acest sens în conti­nuare. O primă constatare : comitetul ju­deţean de partid a cuprins intr-un sistem unitar de instruire şi pregă­tire nu numai activul de partid, ca­drele de conducere din economie, lectorii şi propagandiştii — cum s-a procedat pină acum cind apăreau documente de partid importante ; la programul de instruire şi pregătire au participat şi colectivele obşteşti ale staţiilor de radioficare, cineclu­­burilor şi gazetelor de perete, res­ponsabili ai formaţiilor cultural­­artistice etc., astfel ca toate forţele frontului politico-ideologic şi cultu­ral-artistic din judeţ să-şi orienteze cu precădere acţiunile pe care le în­treprind spre popularizarea — prin mijloacele şi formele specifice fie­căreia — a documentelor Conferin­ţei Naţionale, spre traducerea opera­tivă in fapte a sarcinilor stabilite. In cadrul acestei instruiri au avut loc — şi se mai desfăşoară încă, în mod eşalonat — întîlniri cu membri ai biroului comitetului judeţean de partid, cu toţi delegaţii la fo­rumul comuniştilor români, precum şi expuneri, dezbateri,­in cadrul că­rora nu numai că se relevă impor­tanţa şi semnificaţia hotărârilor con­ferinţei, dar, simultan, se caută identificarea acelor metode şi forme concrete ale muncii politico-organi­­zatorice prin folosirea cărora să se asigure înfăptuirea cu promptitudine şi la nivelul exigenţelor cerute a ho­­tărîrilor Conferinţei Naţionale. Fără îndoială, măsurile iniţiate de comitetul judeţean de partid au a­­vut unele efecte pozitive asupra activităţii politico-educative desfăşu­rate de organele şi organizaţiile de partid din judeţ. Dacă în zilele des­făşurării Conferinţei Naţionale prin­cipalele modalităţi de popularizare a documentelor au fost afişarea ziare­lor, audiţiile şi vizionările colective la radio şi televizor, în perioada care a urmat gama mijloacelor po­litice folosite în acest scop s-a lărgit considerabil, adăugindu-li-se infor­marea politică, invăţămîntul politico­­ideologic, emisiunile staţiilor de radioficare, articolele gazetelor de perete, expunerile, dezbaterile, con­sfătuirile etc. Se remarcă preocupa­rea ca popularizarea documentelor Conferinţei Naţionale să fie înţelea­să nu numai ca o acţiune de apro­fundare a bogăţiei de idei şi teze teoretice ale acestora, ci şi ca o mă­sură menită să precizeze însemnă­tatea lor practică, să stabilească sarcinile și răspunderile concrete ce revin fiecărui colectiv pentru înfăp­tuirea hotărîrilor. La întreprinderea textilă „Bucegi“ din Pucioasa, de pildă, pornindu-se de la imperativele formulate in Ra­portul prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, sunt in curs de pregătire dezbateri cu activul de partid, cu maiştri, cu cadrele tehnico-ingine­­reşti, în care se vor stabili măsurile şi căile concrete prin care fiecare dintre aceşti factori poate să aducă un aport propriu mai substanţial în domeniul îmbunătăţirii de ansamblu a calităţii activităţii, folosirii cu spirit mai gospodăresc a materiilor prime, economisirii energiei electri­ce şi combustibilului etc. Aceluiaşi scop îi vor servi foaia volantă „Texti­­listul“, precum şi unele afişe­ grafice, in care se atrage atenţia prin calcule sugestive asupra a ceea ce înseamnă fiecare kilowatt economisit, fiecare minut irosit, asupra valorii fiecărui gram de materie primă. De la întreprindere la întreprinde­re formele muncii politice de „adre­sare“ către conştiinţa oamenilor sunt diversificate. Iată, la întreprinderea „Automecanica“ din Moreni se reiau colajele fotografice însoţite de dez­bateri — cu o bogată tradiţie aici — grupate pe idei de maxim interes : „Stop risipei“, „Canalele prin care se pierde timpul productiv“, „Apăra­rea şi dezvoltarea avutului obştesc“, precum şi discuţiile pe marginea produselor expuse la „Vitrina cali-­ taţii“. Cerinţa formulată de secretarul general al partidului de a se acorda prioritate problemelor de ordin cali­tativ a fost înţeleasă în sensul deplin al cuvîntului. Tocmai de aceea activi­tăţile politico-ideologice s-au concen­trat asupra unor laturi esenţiale ale muncii : introducerea largă a pro­gresului tehnic, modernizarea şi di­versificarea producţiei. La întreprin­derea de utilaj petrolier din Târgo­­vişte, munca de propagandă desfăşu­rată în aceste zile îşi propune să stimuleze interesul oamenilor pentru îmbunătăţirea performanţelor produ­selor purtînd marca I.U.P.T., ca şi pentru respectarea angajamentului colectivului ca pină in anul 1980 majoritatea netă a produselor ce ies pe poarta întreprinderii să fie de tipuri noi sau modernizate. Aproa­pe 300 de ingineri, tehnicieni, maiştri, muncitori au îmbrăţişat iniţiativa „Fiecare cadru tehnic — autor al unei propuneri cu eficien­ţă economică cit mai mare“ ; din analiza propunerilor de pină acum se estimează că efectul lor econo­mic se va ridica, până la finele anu­lui 1980, la 23 milioane lei (datorită creşterii productivităţii muncii), la care se mai adaugă alte 48 milioane lei (prin reducerea cheltuielilor ma­teriale), precum şi 14 milioane lei (prin diminuarea importului de materii prime şi materiale). Munca politică întreţine viu inte­resul în jurul acestor obiective prin emisiunile staţiei de radioficare , unde se transmit periodic interviuri cu cadrele de conducere, cu munci­tori fruntaşi, care îşi spun părerea în legătură cu posibilităţile de per­fecţionare a procesului de producţie, de ridicare a gradului de tehnicitate al utilajelor , prin programele celor cinci brigăzi artistice care şi-au readaptat textele, astfel că ele abor­dează acum cu precădere aspectele concrete ale preocupărilor pentru ca­litate şi nivelul tehnic al producţiei. Să adăugăm acestor acţiuni şi faptul că membrii cineclubului întreprinde­rii au definitivat intr-un răstimp scurt noi scenarii de filme din ciclul „Stop risipei“, în care vor fi prezen­tate „în alb şi negru“ preocupările pentru economisirea metalului, ca şi pentru înnoirea producţiei, pentru ridicarea tehnicităţii ei, combatin­­du-se mentalităţile păgubitoare , comoditatea spiritul de automulţu­­mire, blazarea unora Dezbaterea documentelor Confe­rinţei Naţionale, precizarea direcţii­lor majore de acţiune pentru înde­plinirea sarcinilor stabilite de foru­mul comuniştilor a determinat revi­­talizarea unor iniţiative (care deşi şi-au dovedit pe deplin valoarea, au fost uitate pe drum) menite să asi­gure întărirea răspunderii muncito­reşti, crearea unui climat de intran­sigenţă faţă de abaterile de la dis­ciplina muncii şi cea tehnologică. La întreprinderea de utilaj petrolier din Târgovişte comitetul de partid este preocupat, de pildă, de readucerea în actualitate a iniţiativei „Să lu­crăm cel puţin o zi pe trimestru cu materiale economisite“. La întreprin­derea de frigidere Găeşti, unde de curînd a fost lansată iniţiativa „Colectivul nostru­­ colectiv al afir­mării gîndirii şi creaţiei tehnico­­ştiinţifice“, organizaţia de partid ur­măreşte generalizarea acesteia in toate compartimentele intreprinderii, stimularea participării întregului per­sonal muncitor la găsirea unor solu­ţii tehnologice mai economicoase, la realizarea unor dispozitive proprii cu o valoare productivă cit mai ridicată. In încheierea acestor însemnări se cuvine semnalat şi faptul că in unele unităţi economice declanşarea promptă a unor acţiuni politico-ideo­­logice vizind însuşirea temeinică a documentelor Conferinţei Naţionale a întirziat, aşteptindu-se indicaţii şi recomandări suplimentare de la co­mitetul judeţean de partid, d­upă cum in unele locuri ea se rezumă doar la afişarea ziarelor în care au fost publicate documentele Con­ferinţei Naţionale. Se impune cre­dem, de aceea, participarea ne­mijlocită a tuturor activiştilor comi­tetului judeţean de partid la desfăşu­rarea acestor acţiuni în întreprinderi, pe şantiere, în Unităţi agricole şi instituţii, astfel incit pretutindeni să fie bine înţelese documentele Confe­rinţei Naţionale, ca şi direcţiile ma­jore de acţiune pentru îndeplinirea hotărîrilor marelui forum comunist. Silviu ACHIM Constantin SOCI rvfIŢA DE PARTID, în judeţul Dîmboviţa Un spirit nou de muncă (Urmare din pag. I) ţrei de partid. „Ne-am profilat , a continuat el. Facem pentru Întreprinde­rile similare din 9 judeţe toate reparaţiile de echipa­ment electric...“ Şi-am aflat apoi că sufletul şi creierul acestei profilări a fost el, comu­nistul Constantin Nicolau. Un atelier, împărţit pe o­­peraţii şi fluxuri, cu bancuri de lucru şi u­­tilaje realizate mai mult din resursele întreprinde­rii, funcţionează acum sub îndrumarea lui. „Cel mai complicat lucru a fost for­marea oamenilor...“ ...Pentru că, aici, la An­­gheleşti (un sat cu 300 de familii), meseriaşii, oamenii deprinşi cu munca indus­trială şi, mai ales, cu rigo­rile ei morale, nu aşteptau la poarta întreprinderii cu cererile de încadrare in mină. Au fost recrutaţi dintre ţăranii satului (chiar şi o bucătăreasă de la can­tina întreprinderii s-a re­calificat aici ca bobina­toare). „I-am calificat cu răbda­re — istoriseşte Nicolau. Pe fiecare în parte. Şi vă rog să credeţi că nu e o treabă simplă. Să stai zile şi săptămâni un şir lingă fie­care şi să-i explici, să-i în­drepţi greşelile, să faci şi cursuri teoretice, dar, mai ales, să-i faci să gindească despre ceea ce au de făcut cu răspundere de munci­tor. M-au ajutat şi alţi co­munişti din întreprindere şi, cînd a fost cazul, ne-am mai ajutat şi cu gazeta de perete satirică a organiza­ţiei de partid...“. Muncă de educaţie mun­citorească, o şcoală a răs­punderii comuniste faţă de o muncă industrială — cu totul nouă pentru sătenii din Angheleşti — care cere disciplină şi rigoare, inte­res şi pricepere... Prin stăruinţa unor ase­menea oameni, care dau viaţă sarcinilor de partid privind apropierea ogorului de uzină, a satului de oraş, satul trăieşte zile şi ano­timpuri de progres rapid. Economic, social, moral. Cu „noaptea în cap" pe „linia grajdurilor", preşedintele Emil Panait este, cu sfatul şi experienţa sa, alături de îngrijitori Ar trebui să nu li se mai spună „nunţi cu dar“. Darul la întemeierea unei familii înseamnă atenţia gingaşă faţă de tinerii căsătoriţi, presupune o atitudine afectivă, de rudă sau prie­ten, trebuie să exprime speranţa în­­tr-o căsnicie trainică şi fericită, du­­blînd urările pe care le nutreşte inima în acest sens. Ca obiect mate­rial — de valoare şi utilitate decentă, dar cu valenţe simbolice nelimitate — se vrea să contribuie la popularea cu amintiri a unui nou cămin, lipsit de amintiri pentru că e nou. Ca ofrande ale celor apropiaţi, darurile pot aspira să fie incluse în temelia de piatră a noii celule ce se consti­tuie în organismul societăţii. Cu totul alta este situaţia „nunţii cu tarif“. Aşa ar trebui să fie numit acel tip de scoatere la licitaţie a bucuriei căsătoriei, pe drept cuvînt combătut de opinia publică. Un vechi proverb românesc spune : „Darul nu după mărime, ci după dragoste se preţuieşte“. Aşadar, pot fi numite „daruri“ veniturile obţinute con­form unor îndelungate şi abile soco­teli negustoreşti ?! Sumele extorcate prin trafic de influenţă ori de bună­voinţă ? Plocoanele umflate prin trucul ieftin al licitatorilor de sentimente, „înveselite“ prin obrăznicia lăutarilor sau elegantarisite prin „nevinovatul“ plic semnat ?... Fără îndoială că nu. Și fără îndoială că succesul unei noi căsnicii nu depinde nici de îmbul­zeala din salonul petrecerii, nici de succesul financiar al afacerii. Dimpo­trivă, se poate spune că, în asemenea cazuri, temelia noii familii e turnată în solul igrasios al căpătuielii, e du­rată de materialul friabil al grando­maniei.­­ Dar termenul de „nunţi cu tarif“ sau „nunţi cu şperţ“ ar mai fi drept şi din alt punct de vedere. Specta­colele ieftine cu chetă grasă nu au numai regizori din umbră şi protago­nişti în capul mesei. Nu au numai „intimi“ care să-şi retragă a doua zi jumătate din sumă, după ce au im­pus preţul. In orice superproducţie distribuţia cuprinde şi roluri mici şi figuranţi. „Nunta cu tarif“ e o super­producţie, o supraproducţie de proas­tă calitate, în care se înscenează fericirea după criteriile exclusive ale reţetei contabile. Are şi ea figuranţi care se zbat să apară în prim plan. Nu intenţionăm să facem teoria nuntaşului, dar e simplu de înţeles că „nunta cu tarif“ n-ar avea succes de n-ar fi susţinută de participanţi. E drept că unii o fac „din obligaţie“, alţii pentru că se jenează să refuze invitaţia, unii pentru că speră să li se memoreze gestul participării şi contribuţiei (în vederea unei decon­tări ulterioare), cei mai mulţi pentru că se bucură sincer de întemeierea noii familii şi trec cu vederea aspec­tul meschin al ceremoniei. Insă exis­tă şi o categorie restrinsă, dar foarte concludentă, a celor de care vorbeam — figuranţii care se zbat să apară pe ecranul panoramic. Abonaţii la petre­cerile de acest soi, cei care se grăbesc să susţină darul, să-l umfle şi să-l umfle, să-i sfideze pe cei din jur cu filotimia lor, să pară „cineva“. Dezin­voltura de a zvirli bancnote pe masă e atitudinea tipică a celui lipsit de simţul veniturilor muncite. Deschi­dem din nou dicţionarele de aforisme şi citim următoarea cugetare : „Fiţi drepţi înainte de a fi darnici“. Subti­litatea recomandării se exemplifică foarte bine prin următorul caz : Cu cîtva timp in urmă apăruse pe la nunţile din comuna Roata de Jos o „pereche“ necunoscută, cu lanţi ne­voie mare : — De la soţii Grigore, din partea... (in şoaptă) . Din partea cui sinteţi ? — Din partea noastră. — ...Din partea şi a mirelui, şi a miresei ! Şi a naşilor ! De la soţii Gri­go­re cinci su­te de lei ! Să fie masa bogată ! Mulţi ani trăiască ! Crainicul „darului“ îşi umfla plă­­mînii, iar sătenii işi dădeau coate, schimbînd priviri mirate. „Or fi ceva neamuri ?“ — se întrebau ei. Dar la nunta următoare — soţii Grigore pre­zenţi din nou, iarăşi în vîrful daru­lui. In cîteva luni au risipit numai pe la nunţi circa trei mii de lei. Curînd, consătenii au început să se lămurească. „Soţii Grigore ? îşi pot permite. Trăiesc pe picior mare“. In­tr-adevăr, petrecerile la nunţi con­stituiau numai unul din punctele vieţii lor pe picior mare. Ingîmfarea boierească afişată la nunţi era doar o ramificaţie din repudiatele gusturi boiereşti, straniu de adine încolţite în ei. Chefuri costisitoare,­­şpriţ bo­gat seară de seară, sfîrşitul de săp­­tămînă (cînd nu se ţineau nunţi) petrecut pe la Cîmpina, prin Bucu­reşti (de unde se întorceau cu taxiul — 45 km dus, şi tot atîţia la întors !). Colegii de muncă aveau prilejul să asculte asemenea văitări prefăcute . — Patru sute de lei ne-a costat getaxul ! Sau dialoguri între consorţi : — O mie de lei a cheltuit nevas­­tă-mea duminică ! — Ei şi ?! Tu n-ai cheltuit două mii ? O întrebare ar fi de ce apăruseră cei doi tocmai în Roata de Jos, la extremitatea judeţului Ilfov ? Soţul, Grigore Gheorghe, era originar din judeţul Ialomiţa, ea, Grigore Ioana, din judeţul Vaslui, iar domiciliul conjugal îl aveau într-o comună si­tuată, in raport cu accesul spre Roata, dincolo de Bucureşti. Căutau ceea ce nu putuseră găsi în altă parte : posturi cu gestiuni grase, pe care să le poată ocupa, el — cu pre­gătirea de sobor, ea — cu şapte clase şi multe ambiţii. Cum de le găsiseră tocmai la Roata şi încă atît de bine îmbinate (el responsabil de cantină-restaurant, ea — la unul din cele trei bufete aferente) ? Le găsiseră prin... relaţii de cumetrie. O altă explicaţie ,a slăbiciunii lor pentru nunţi, pentru creat obligaţii la masa cu tarif. Primul inventar a survenit foarte repede. Aproape zece mii lipsă. Cu­metria mai avea un cuvint de spus, aşa că, pentru trei luni de zile, Gri­gore Gheorghe a reuşit să preia ges­tiunea soţiei, cît să mărească paguba cu încă 23 mii de lei. In sfîrşit , cortina finală. Nu stăruim asupra acestor aspecte, despre care şi-a spus cuvîntul justi­ţia, aplicînd cuvenitele măsuri. Re­zervăm spaţiul unor altor dezvăluiri. S-a văzut ulterior că, în afara bani­lor necinstiţi, aruncaţi la mesele de nuntă, soţii Grigore nu aveau nimic de preţ cu care, într-adevăr, să ono­reze fericitele evenimente ale înte­meierii unor familii. Uniţi doar prin scopurile meschine ale delapidării şi traiului risipitor, propria lor căsnicie era măcinată, în toate direcţiile, de compromisuri morale, violenţă, ine­chitate, meschinărie. Sumele mari la nunţi ascundeau dispreţul lor faţă de căsătorie. Şi unul şi celălalt se complăceau în relaţii scandaloase cu alte persoane. Acest mod de „viaţă particulară“ implica, la rîndu-i, alte petreceri şi escapade prin diferite localităţi. Culanţa în public nu-i scu­tea să se suspecteze, să se acuze re­ciproc că celălalt fură mai mult... Grandomania în faţa muzicanţilor devenea sudalmă şi gest urît faţă de colegele de lucru. Filotimia de la nunţi se compensa cu instigarea fă­cută la locul de muncă să se pregă­tească hrană mai proastă celor ce mincau la cantină, ca să aibă „ge­neroşii“ de unde fura şi de unde face pachete pentru păstrarea „relaţiilor“. Imediat ce magnetul posturilor cu gestiune a dispărut din biografia lor, impresionantul cuplu conjugal s-a risipit ca un pumn de pilitură luată de vint. I-am întrebat pe cîţiva din­tre cei la ale căror mese de nuntă au subscris cu atîta aplomb soţii Gri­gore ce îşi mai amintesc despre ei : — Eh ! Nişte oameni fuduli. Nici o amintire. Ce amintire de fapt putea lăsa trufia ? Cu cîţi bani s-ar fi putut acoperi goliciunea din caractere ? Dacă se poate spune că fosta familie Grigore a lăsat o urmă în opinia locuitorilor comunei Roata, pe care au vrut să-i orbească cu gentileţea lor de suprafaţă, acea urmă este tîlcul mai bunei înţelegeri a trufiei, chiar atunci cînd ea se ma­nifestă sub forma greşit numitului „dar“. Sergiu ANDON „NU DUPĂ MĂRIME SE PREŢUIEŞTE DARUL" • Un străvechi proverb de neştirbită actualitate pentru climatul moral al întemeierii unei noi familii . Cînd trufia înghite omenia... sau despre avatarurile „nunţii cu tarif“ ----------------------------anchetă socială----------------------------­ INVITAŢIE LA MUNTE In luna decembrie, în staţiu­nile balneoclimaterice, puteţi petrece un plăcut concediu de odihnă sau urma­tura balneară indicată. Hoteluri moderne, vile confortabile, amplasate in locuri pitoreşti vă stau la dispoziţie. Masa este asigurată în unităţi specializate de alimentaţie pu­blică, în această lună, în afară de tarife reduse cu 50 la sută la transportul pe calea ferată, be­neficiaţi şi de preţuri avanta­joase la cazare şi masă în cazul cinci optaţi pentru Borşa, Her­­culane, Căciulata, Sovata, Slănic Moldova, Moneasa, Buziaş, Geoagiu. Informaţii suplimentare puteţi obţine de la filialele şi oficiile judeţene de turism şi ale I.T.H.R. Bucureşti. SANTErA - joi 22 decembrie 1977 C­uvîntul c­ititorilor, C­UV‰NTUL O­AMENILOR M­UNCII SESIZĂRI, OPINII, PROPUNERI Neglijenţe costisitoare Ioan Brinză, economist principal, depozitele Feteşti din cadrul U.J.C.C. Ialomiţa : Printre unităţile de la care ne aprovizionăm cu mobila pe care o desfacem către populaţie se numă­ră şi Fabrica de mobilă şi mate­riale de construcţii Galaţi şi Com­binatul de prelucrare a lemnului din Drobeta-Tr. Severin. In general, colaborarea dintre noi şi furnizori se desfăşoară nomial, primim mar­fa la timp şi în condiţii de calitate corespunzătoare. Uneori însă in­tim­pinăm o seamă de greutăţi. La 22 martie a.c. am primit în staţia C.F.R. Feteşti, cu avizul de expediţie nr. 7272 (scrisoarea de trăsură nr. 120522 din 19 martie a.c.), 8 garnituri sufragerie modern III de la secţia I mobilă a Fabricii de mobilă şi materiale de construc­ţii Galaţi. Comisia de recepţie a constatat însă că marfa nu cores­punde calitativ : două mese de te­levizor aveau hapturile şi colţurile rupte, precum şi părţile despărţi­toare complet degradate, bufetul corp mare , hapturile sparte, uşa din stingă ruptă etc. Cu adresa nr. 360 din 23 martie a.c., am înaintat fur­nizorului procesul-verbal cu aceste constatări, anunţîndu-l în aceeaşi zi şi telefonic. Cu toate interven­ţiile noastre repetate, scrise şi te­lefonice, nu am reuşit să-i deter­minăm pe cei de la Galaţi să tri­mită un meseriaş pentru a executa remedierile necesare. Astfel, pro­duse in valoare de peste 50 mii lei, de aproape 8 luni nu pot fi comer­cializate. O situaţie asemănătoare ne-a creat şi Combinatul de prelucrare a lemnului Drobeta-Tr. Severin. Cu avizul de expediţie nr. 21739 din 11 octombrie a.c. am primit de la com­binat 10 canapele „Drobeta“. La re­cepţie însă am constatat că 4 din ele aveau soclurile rupte. Degrada­rea s-a produs din vina furnizoru­lui, care nu le-a încărcat corespun­zător în vagon. Prin telegrama nr. 1060 din 18 octombrie am solicitat furnizorului să ne trimită un dele­gat pentru a remedia defecţiunile respective, ca să putem comercializa această marfă. Dar apelul nostru îndreptăţit nu a fost recepţionat cu solicitudinea cuvenită. Sperăm că, de această dată, con­ducerile celor două unităţi vor in­terveni cu mai multă promptitudi­ne pentru înlăturarea şi prevenirea unor astfel de neajunsuri. Îndeletnicire rentabilă Ion Ghinescu, activist cultural, comuna Boteni, judeţul Argeş . Oamenii din partea Muscelului sunt recunoscuţi ca fiind buni cres­cători de animale, valorificînd din plin condiţiile optime ce le au, ex­perienţa şi priceperea lor. Rar gos­podar care să nu aibă în curtea sa cite 2-3 animale mari, ovine, porci­ne etc. Unul dintre aceştia este şi cooperatorul Ion Mareş, din comu­na Boteni—Argeş, cunoscut în loca­litate pentru priceperea sa în zoo­tehnie. în acest an, el a crescut şi predat la stat nu mai puţin de 4 bovine din gospodăria sa, insumînd aproape 1500 kg carne, pentru care a încasat peste 16 000 lei. Exemplul lui este urmat de mulţi alţi săteni din Boteni : Ion Pravăţ, Dumitru Napotă, Ion Cîrstian, Ion Zărnescu şi mulţi alţii, care anual „onorează“ cite 2—3 contracte de animale, contribuind şi cu alte pro­duse agroalimentare la fondul cen­tralizat al statului, ce le aduc tutu­ror frumoase avantaje. Nu intim­­plător numele lor este citat adesea la „Panoul de onoare“ al satului. Borcane şi... vagoane Ing. V. Păsculescu, director al întreprinderii de sticlărie „Praho­va“ Ploieşti , întreprinderea noastră fabrică borcanele pentru uz casnic necesare locuitorilor din toate judeţele ţării. Deşi în unitate avem importante stocuri de borcane, de capacităţi între 3—15 litri, în mod paradoxal, nu am putut totuşi satisface toate solicitările beneficiarilor noştri. Motivul ? Regionala căi ferate Bucu­reşti­­ nu ne-a asigurat vagoa­nele necesare pentru transportul acestor borcane. De pildă, in luna octombrie a.c. nu ni s-au pus la dispoziţie 145 de vagoane, iar in luna noiembrie, numai în patru zile s-a înregistrat o restanţă de 70 va­goane. Din această cauză sîntem nevoiţi să stocăm borcanele în în­treprindere, blocînd spaţiile de de­pozitare şi căile de acces. Iată de ce facem, şi pe această cale, un apel către Regionala C.F. București pentru a ne sprijini în înlăturarea acestor neajunsuri și e­­vitarea lor în viitor. O inovaţie... nedorită Ioan Dan, secretarul comitetului de partid din complexul C.F.R.— Satu Mare , în judeţul Satu Mare există o li­nie de cale ferată îngustă, in­tens solicitată atît de cetăţeni, cît şi pentru transportul mărfurilor. Este vorba de linia care leagă mu­nicipiul Satu Mare de localităţile Bixad, Ghilvaci, Ardud. Pentru în­călzirea pe timpul iernii, cele 14 va­goane din garnitura de tren pentru călători sunt prevăzute cu instalaţii de calorifere cu aburi. Surprinzător, din acest an, caloriferele au înghe­ţat, iar pentru încălzire, în mijlocul vagoanelor, au fost instalate sobe cu cărbuni. Aşa că, înainte de a pleca în cursă, conductorii aleargă în dreapta şi-n stînga pentru procura­rea surcelelor necesare la aprinde­rea brichetelor de cărbune, urmind ca, apoi, călătorii, după poftă şi după cum îi taie capul, să ardă cota de cărbune alocată. Nu de puţine ori însă cărbunii se consumă pe ruta de ducere, iar la întoarcere, că­lătorii se încălzesc... cu explicaţiile şi scuzele conductorilor. Şi toate a­­cestea se petrec în timp ce vagoa­nele sunt prevăzute cu calorifere ce ar trebui încălzite cu aburi. O asemenea bizară măsură a fost luată de Regionala C.F.R.—Cluj, care a dispus punerea în aplicare a acestei „inovaţii“.________________ DE LA C.E.C. Acţiunea de economisire la C.E.C. — care înregistrează o continuă dezvoltare — este stimulată şi de avantajele acordate depunătorilor de Casa de Economii şi Consemna­­ţiuni, instituţie bancară specializată în relaţiile cu populaţia. Este cunoscut că, indiferent de instrumentul de economisire pe care sunt depuse sumele, toţi de­punătorii beneficiază de o serie de drepturi şi de avantaje generale, printre care se numără şi dreptul de a împuternici alte persoane să dispună de sumele plătite la C.E.C. In baza acestui drept, titularul u­­nui libret de economii nominal, al unui cont personal sau al unui depozit de obligaţiuni C.E.C. cu câştiguri depuse spre păstrare la C.E.C. poate cere oricînd înscrierea in libret sau în formularul de deschidere a contului personal, res­pectiv a depozitului de obligaţiuni, a unei „clauze“ prin care împu­terniceşte şi alte persoane (cel mult două) să dispună de sumele depuse. In afara „clauzei de împuterni­cire“ care are valabilitate numai în timpul vieţii titularului se pot stabili şi „dispoziţii testamentare“, valabile după decesul titularului. Prin dispoziţia testamentară ce se înscrie în fişa de cont a titularu­lui, dreptul de dispoziţie asupra depunerilor poate fi acordat orică­rei persoane, ca şi în cazul „clau­zei de împuternicire“. Dispoziţia testamentară se poate introduce concomitent cu o clauză de împuternicire pe timpul vieţii titularului. Depunerile asupra cărora nu s-au dat dispoziţii testamentare se eli­berează de Casa de Economii şi Consemnaţiuni in caz de deces al titularului moştenitorilor legali, pe baza certificatului de moştenitor e­­liberat de organele competente. Clauzele de împuternicire și dis­pozițiile testamentare pot fi modi­ficate sau anulate oricînd de către titulari.

Next