Scînteia, aprilie 1983 (Anul 52, nr. 12629-12654)
1983-04-01 / nr. 12629
SdNTEIA — vineri 7 aprilie 1983 CUVlNTAREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU la şedinţa comună a consiliilor oamenilor muncii de naţionalitate maghiară şi germană (Urmare din pag. I) naţionalitate sau alta, în ţările cu proprietate capitalistă, fabrica este deţinută de un grup de acţionari de diferite naţionalităţi, multe din acestea sunt acum societăţi multinaţionale. La noi şi in general în ţările socialiste, fabrica sau uzina este proprietatea comună sau cooperatistă — proprietatea oamenilor muncii. Sunt două feluri de proprietate— proprietatea în care oamenii muncii, producătorii, sînt stăpînii mijloacelor de producţie şi le folosesc în interesul lor, al bunăstării întregului popor — şi proprietatea capitalistă, bazată pe asuprire şi exploatare, în care o mină de oameni asupreşte marea majoritate a muncitorilor şi a popoarelor respective şi pe care o folosesc pentru îmbogăţirea unui grup restrîns de oameni, ca o formă de exploatare şi asuprire. Şi se mai adaugă şi folosirea acestei proprietăţi în asuprirea şi înrobirea altor naţiuni şi popoare, în sistemul colonialist şi imperialist. Noi am ales o -----~ ae moarietate En poate fi împărţită după originea naţională ; ea este împărţită după felul în care serveşte poporului sau unui grup de oameni. Proprietatea noastră socialistă serveşte poporului ! Toţi oamenii muncii, practic întregul popor este proprietarul mijloacelor de producţie, al întregii avuţii naţionale! Această proprietate constituie baza socialismului şi comunismului ; ea asigură bunăstarea, fericirea, făurirea visului de aur al comunismului! (Aplauze puternice, prelungite). Am menţionat şi în alte împrejurări, şi la Conferinţa Naţională din decembrie, faptul că partidul nostru a rezolvat problema naţională pornind de la principiile socialismului ştiinţific, de la concepţia marxist-leninistă, într-un mod democratic, realizînd adevărata egalitate în drepturi, care, într-adevăr, constituie o mîndrie pentru partidul, pentru statul nostru socialist, demonstrind, şi în această privinţă, superioritatea socialismului, a concepţiei socialismului ştiinţific privind înfăptuirea relaţiilor noi, de prietenie, de frăţie, de egalitate între oameni. (Aplauze puternice). Am dori — şi repet şi acum — ca şi în alte ţări naţionalităţile să se bucure cel puţin de aceleaşi drepturi ca cele din România. Noi vom face totul să dezvoltăm şi să asigurăm întotdeauna cele mai bune condiţii de afirmare a egalităţii în drepturi, a participării tuturor fiilor patriei la întreaga activitate, la făurirea unei vieţi demne, libere, la întărirea independenţei şi suveranităţii României ! (Aplauze puternice, prelungite , se scandează îndelung „Ceauşescu şi poporul !“). Dragi tovarăşi, Poporul nostru acţionează cu toate forţele în vederea realizării hotărîrilor Conferinţei Naţionale, a planului pe 1983. Realizările pe primul trimestru sînt, în general, bune. Am vorbit la recenta plenară a Comitetului Central al partidului pe larg despre toate acestea, de aceea nu voi mai insista acum asupra lor. Este necesar să facem totul pentru a realiza în cele mai bune condiţii planul pe 1983, în industrie, în agricultură, în celelalte sectoare. înfăptuirea cu succes a planului pe acest an este hotărîtoare pentru înfăptuirea întregului cincinal. Avem toate condiţiile necesare pentru aceasta ! Mai cu seamă aş dori să subliniez, şi în acest cadru, activitatea creatoare, entuziastă a muncitorilor, ţăranilor, intelectualilor, a tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, a întregului nostru popor, care acţionează în deplină unitate pentru a realiza planul pe acest an, fiind convinşi că aceasta corespunde intereselor vitale ale naţiunii noastre, ale viitorului nostru liber, fericit. (Aplauze puternice, prelungite). Se desfăşoară o muncă susţinută în vederea înfăptuirii programului energetic şi de dezvoltare a bazei de materii prime. Avem, în domeniul minier, rezultate bune , s-au luat măsuri şi în domeniul petrolier — şi avem convingerea că vom realiza ceea ce ne-am propus. Avem, de asemenea, o serie de rezultate pozitive şi în ce priveşte asigurarea ţării cu alte materii prime. Se desfăşoară o activitate susţinută în vederea reducerii consumurilor energetice şi materiale, a recuperării, recondiţionării şi refolosirii materialelor, pieselor şi subansamblelor. Şi în această privinţă am obţinut unele rezultate, dar mai cu seamă am stabilit o serie de programe care trebuie realizate în toate unităţile, în toate judeţele, în toate localităţile şi care au un rol de importanţă deosebită în asigurarea bazei tehnicomateriale, a dezvoltării economico—-orc/trans-;—~ Desfăşurăm o largă activitate generală privind reducerea cheltuielilor materiale, a ponderii acestora în produsul social şi creşterea mai puternică a venitului naţional. Se desfăşoară o muncă intensă, pregătim un program special cu privire la creşterea productivităţii muncii sociale în toate sectoarele. Pornim de la faptul că, pînă la urmă, problema productivităţii muncii este hotărîtoare pentru reducerea cheltuielilor materiale, pentru creşterea venitului naţional. Cu ce cheltuieli de muncă vom scoate cărbunele, petrolul, materiile prime, cu ce costuri de muncă vom produce metalul, produsele chimice, cu aceleaşi costuri le vom introduce în continuare în alte produse. Pînă la urmă, productivitatea muncii constituie factorul hotărîtor pentru reducerea cheltuielilor materiale şi economisirea materialelor, înseamnă economisirea muncii, a forţei de muncă. Creşterea productivităţii muncii constituie factorul hotărîtor pentru făurirea cu succes a socialismului şi comunismului în patria noastră ! (Aplauze puternice, prelungite). Trebuie să acţionăm cu mai multă hotărîre în vederea ridicării rentabilităţii fiecărui sector de activitate, a creşterii puternice a eficienţei economice. Să aplicăm cu hotărîre noul mecanism economic în toată amploarea şi în toate laturile sale, aşa cum am menţionat şi la ultima plenară a Comitetului Central al partidului nostru. O atenţie deosebită este necesar să acordăm calităţii produselor noastre. Trebuie să facem totul pentru a realiza produse de o calitate tot mai bună, competitive cu orice produse similare pe plan mondial. Dar calitatea trebuie privită cu toată răspunderea, în toate sectoarele, începînd cu cărbunele, minereul şi petrolul, cu materiile prime. Pentru că, spre exemplu, dacă producem cărbune cu calorii mai multe, cu steril mai puţin, vom da ţării energie mai multă şi mai ieftină ; dacă vom da petrol cu impurităţi cît mai puţine, înseamnă a realiza o calitate bună. Şi aceasta este valabil în toate sectoarele. Subliniez aceasta pentru că problema calităţii nu trebuie privită numai în sectoarele de prelucrare, că ea începe de la materiile prime pînă la finalizare şi pînă cînd ajunge la consumatori, în toate sectoarele — şi sînt foarte multe — trebuie să se asigure o calitate corespunzătoare a muncii ! Aceasta constituie, de asemenea, o cerinţă primordială a stadiului actual al dezvoltării societăţii noastre, una din cerinţele esenţiale puse de Congresul al XII-lea privind o nouă calitate a muncii şi vieţii, pentru realizarea obiectivului strategic de trecere la un nou stadiu de dezvoltare a ţării, în strînsă legătură cu aceasta este problema valorificării superioare a materiilor prime şi a muncii poporului nostru. De asemenea, doresc să menţionez din nou necesitatea acordării unei atenţii mai mari pregătirii cadrelor, calificării şi recalificării lor, ridicării nivelului cunoştinţelor profesionale, tehnico-ştiinţifice ale oamenilor muncii, ca o condiţie hotărîtoare pentru realizarea tuturor celorlalte sarcini de care am vorbit. Fără a asigura cadre — muncitori, ingineri, tehnicieni, ţărani — cu o înaltă pregătire profesională şi tehnică, nu vom putea realiza în bune condiţii nici una din sarcinile de care am vorbit. Hotărîtor pentru întreaga noastră activitate este activitatea oamenilor ! Oamenii hotărăsc cum vom soluţiona toate problemele da iuitrulor, trebuie să fie îndreptată în fnltenţia ridicării continue a pregătirii fiecăruia. Fiecare dintre noi trebuie să înţeleagă că trebuie să depună eforturi susţinute pentru a-şi ridica nivelul pregătirii profesionale, tehnico-ştiinţifice, nivelul politic şi ideologic. Acestea sunt cerinţe hotărîtoare pentru dezvoltarea societăţii noastre socialiste ! (Aplauze puternice, prelungite). Doresc să reamintesc, şi în acest cadru, necesitatea realizării în bune condiţii a activităţii de comerţ exterior, a exportului, a cooperării în producţie cu ţările socialiste, cu ţările în curs de dezvoltare, precum şi cu ţările capitaliste dezvoltate, participarea activă a României la diviziunea internaţională a muncii. Pentru ţara noastră, care importă un volum mare de materii prime şi de materiale, îmbunătăţirea continuă a comerţului exterior, a exportului constituie o cerinţă de o importanţă deosebită pentru a asigura tot ce este necesar desfăşurării în bune condiţii a întregii activităţi. Pe ansamblu, înfăptuirea neabătută a hotărîrilor Congresului al XII-lea, ale Conferinţei Naţionale, a Programului partidului reprezintă factorul hotărîtor, cerinţa fundamentală pentru a asigura condiţiile necesare ridicării patriei noastre pe noi culmi de progres şi civilizaţie. Numai pe baza creşterii mai puternice a venitului naţional, a bogăţiei naţionale în general, vom asigura mijloacele necesare atît dezvoltării generale a ţării noastre, cît şi ridicării continue a bunăstării materiale şi spirituale a poporului. Aceste probleme privesc deopotrivă pe toţi oamenii muncii, fără deosebire de naţionalitate. Nu putem să discutăm nici un fel de problemă fără să înţelegem că trebuie să facem totul şi să unim eforturile întregului nostru popor în direcţia înfăptuirii Programului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, de dezvoltare continuă a bazei tehnico-materiale a patriei noastre. Trebuie să acţionăm, de asemenea, în direcţia perfecţionării relaţiilor sociale şi dezvoltării în continuare a democraţiei muncitoreşti revoluţionare. Să acordăm o atenţie mai mare şi activităţii politico-educative de formare a omului nou. Desfăşurînd această activitate şi în limbile naţionalităţilor — aşa cum am mai menţionat — trebuie să vorbim ideologic şi politic o singură limbă : limba concepţiei revoluţionare, materialist-dialectice şi istorice despre lume şi viaţă. Este necesar să facem totul pentru a ridica nivelul politic, ideologic, nivelul cultural, educativ al tuturor cetăţenilor patriei noastre. Avem un cadru minunat pentru desfăşurarea acestei activităţi, atît în ce priveşte instituţiile de stat, de tot felul, cît şi cele obşteşti. M-aş referi, îndeosebi, la rolul important pe care îl are „Cîntarea României“, care oferă un cadru minunat de participare largă a maselor populare, a tuturor cetăţenilor, fără deosebire de naţionalitate, la activitatea cultural-artistică. Nu numai ca participanţi, dar şi ca făuritori ai culturii noi, revoluţionare, socialiste, a patriei noastre. (Aplauze puternice, prelungite). Fără nici o îndoială că această activitate se desfăşoară şi se va desfăşura, şi în viitor, în diferite limbi. Dar — doresc din nou să subliniez — că în activitatea ideologică, politico-educativă nu poate exista loc decît pentru o singură limbă ideologică şi politică : limba concepţiei revoluţionare a socialismului ştiinţific, a materialismului dialectic şi istoric ! Fără nici o îndoială că este necesar — şi, dorim — o mare varietate de stiluri, de forme în artă, în literatură. Dar ».«.c aiută să oglindească specificul fiecărui creator — nu trebuie, în nici un fel, să afecteze sau să ducă la abaterea de la conţinutul politic, ideologic al oricărei activităţi politice şi educative. Trebuie să se adopte o poziţie combativă, intransigentă faţă de orice concepţii retrograde, mistice, să se dea o ripostă hotărîtă oricăror manifestări de naţionalism, şovinism, antisemitism şi altor forme de manifestare a concepţiilor claselor exploatatoare, a concepţiilor reacţionare. Cu atît mai necesar este să se adopte o atitudine fermă acum, cînd pe plan internaţional asistăm la o reactivare a celor mai reacţionare forţe, a neofascismului. Aceste forţe încearcă să iniţieze o nouă cruciadă antisocialistă şi anticomunistă. Cercurile neofasciste şi reacţionare desfăşoară o campanie intensă de dezinformare şi ponegrire a ţărilor socialiste, a socialismului în general. Această campanie este legată, de fapt, de intensificarea cursei înarmărilor, de politica de asuprire a ţărilor în curs de dezvoltare. România nu a fost nici ea scutită de aceste campanii de ponegrire şi dezinformare. Mulţi tovarăşi s-au referit la aceasta în cuvîntările lor din aceste zile. Este necesar să respingem şi să demascăm cu toată fermitatea activitatea acestor cercuri reacţionare, neofasciste şi revanşarde. Să nu uităm niciodată că cercurile reacţionare, clasele exploatatoare au căutat întotdeauna să învrăjbească oamenii muncii de diferite naţionalităţi pentru a-i putea asupri mai uşor şi pe unii, şi pe alţii. Au încercat să învrăjbească şi popoarele între ele pentru a le putea domina. Unitatea oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, a constituit întotdeauna — şi constituie şi astăzi — chezăşia victoriei în lupta revoluţionară, împotriva asupririi, pentru eliberarea socială şi naţională, pentru făurirea unei orînduiri noi, fără asupritori, a unei orînduiri a oamenilor liberi şi stăpîni pe bogăţiile patriei lor, pe destinele lor. (Aplauze puternice, prelungite). Din păcate, aceste acţiuni de ponegrire, şoviniste, antisemite mai găsesc ascultare, mai sunt unii oameni mai puţin formaţi sau care nu înţeleg bine dezvoltarea societăţii omeneşti, realităţile de azi şi perspectivele de mîine, care cad sub influenţa acestei propagande a cercurilor reacţionare. Desigur, o vină avem şi noi, că nu sîntem activi şi nu acţionăm în mod corespunzător pentru a-i ajuta pe aceşti oameni să înţeleagă bine realităţile, să-şi reamintească bine — sau pe cei mai tineri să-i facem să cunoască bine — ce au însemnat în trecut asuprirea de clasă şi asuprirea naţională, să înţeleagă bine ce măreţe realizări a cucerit poporul nostru în strînsă unitate, sub conducerea partidului nostru comunist, şi să respingă orice asemenea acţiuni ale cercurilor reacţionare şi imperialiste. Nu trebuie să ne punem multe întrebări, tovarăşi ; nu trebuie să căutăm prea mult pentru a înţelege bine care au fost stările de lucruri în trecut şi care sunt stările de lucruri de astăzi. Desigur, propaganda şovinistă a cercurilor reacţionare, naţionaliste este destul de variată, în trecut, spre exemplu, vorbeau că în România nu s-a făcut nimic pentru dezvoltarea industriei şi că localităţile unde trăiesc naţionalităţile sunt lipsite de condiţii de muncă. De cînd am dezvoltat puternic industria, încep să spună că aceasta creează pericolul unei deznaţionalizări, că era mai bine cînd omul stătea în sat, izolat, cînd nu cunoştea nimic, decît acum, cînd intră în fabrică, într-o instituţie de învăţămînt, de cercetare, cînd intra într-un mediu nou, unde îşi însuşeşte cunoştinţe noi. Asemenea oameni afirmă că era mai bine altădată, decît acum, cînd fiecărui cetăţean i se creează alt orizont despre lume şi viaţă, cînd îşi creează prieteni noi, relaţii noi şi începe să înţeleagă mai bine, direct, că el nu are decît un duşman : pe exploatatori, pe imperialişti, pe reacţionari, că toţi oamenii muncii, indiferent de naţionalitate, îi sunt prieteni şi trebuie să lucreze şi să conlucreze în deplină unitate. (Aplauze puternice). E adevărat, sunt puţini la număr, dar mai găsim şi unii care spun că se mai creează încă un pericol : fetele românce or să se căsătorească cu băieţi maghiari, şi invers, fetele maghiare or să se căsătorească cu români, sau cei de origine germană cu românii şi invers. S-a întîmplat , şi în trecut , de fapt se întîmplă de sute de ani, de cînd convieţuiesc împreună pe aceste meleaguri români, maghiari, germani, sîrbi — că tinerii s-au căsătorit întotdeauna şi în cadrul aceleiaşi naţionalităţi, dar şi de naţionalităţi diferite. Ce rău este însă în aceasta? Afectează o asemenea căsătorie vreo naţionalitate, drepturile vreunei naţionalităţi ? în cel mai rău caz, vom avea nişte copii mai sănătoşi, mai frumoşi, mai inteligenţi şi va fi un lucru bun pentru poporul nostru. (Aplauze puternice, prelungite). Este necesar deci, tovarăşi, să pornim de la judecarea realităţilor, a preocupărilor partidului şi statului pentru a asigura cele mai bune condiţii de manifestare, egale pentru toţi cetăţenii. Este loc pentru ca toţi cetăţenii noştri să muncească în România. Nu dorim ca nimeni să plece din ţară. Desigur, nici nu putem să ţinem legat pe cineva, dar facem totul pentru a-i ajuta să înţeleagă că trebuie să rămînă aici, unde au trăit şi părinţii lor, unde s-au născut, pentru a munci şi desfăşura o activitate în măsură să asigure realizarea unei vieţi bune, demne, libere. Aici, în România, nu în altă parte. Nimeni nu poate avea în altă parte o viaţă mai bună! (Aplauze puternice). Consider că trebuie să fim mai activi în această privinţă, şi aceasta nu priveşte numai o anumită naţionalitate, e o problemă mai generală. Fiindcă şi dintr-o parte, şi din alta se mai găsesc unii care cred că, dacă se vor duce într-o ţară mai dezvoltată vor avea condiţii sau venituri mai mari. Sunt iluzii, tovarăşi! Acolo unde sunt astăzi 30 de milioane de şomeri — mă refer la ţările capitaliste dezvoltate din Piaţa comună şi Statele Unite — e greu de vorbit de o viaţă mai bună şi mai demnă. Noi nu prevedem, cel puţin într-o perioadă destul de îndelungată, să ajungem a avea şomeri, să fim în situaţia de a nu asigura condiţii de muncă egală pentru toată lumea. Dimpotrivă, avînd în vedere programele de dezvoltare a forţelor de producţie, vom avea asigurate condiţii de muncă în mod egal pentru toţi fiii patriei noastre, în diversele sectoare economice şi sociale ; dar, fiecare în raport cu pregătirea, cu priceperea şi cu îndemînarea sa — cum se spune — va putea să acţioneze, să lucreze în orice domeniu de activitate. In acest fel — repet — drumul spre învăţătură şi pregătire pentru oricare sector de activitate este deschis, atît în limba proprie, cît şi în oricare altă instituţie de învăţămînt. La noi nu se face nicăieri — şi nu vom accepta în nici un caz — vreo discriminare de ordin naţional sau de altă natură. Numai priceperea, capacitatea de a învăţa, capacitatea de a exercita o profesie sau o activitate intelectuală la cel mai înalt nivel constituie şi azi — şi vor constitui şi în viitor — criteriile unice de apreciere a activităţii fiecăruia. In acest domeniu trebuie să acţionăm împreună, să perfecţionăm societatea noastră. Am arătat la Conferinţa Naţională că nu considerăm că am ajuns la o limită a perfecţionării. De altfel, niciodată nu va exista o limită în perfecţionarea relaţiilor sociale, a dezvoltării. întotdeauna va trebui să acţionăm în vederea înlăturării a tot ceea ce e vechi şi perimat, pentru a găsi noi forme ale progresului, pentru a promova noul şi a crea cele mai bune condiţii de manifestare a membrilor societăţii pentru afirmarea în deplină egalitate a personalităţii umane şi, în acest cadru, a personalităţii fiecărui membru al societăţii noastre. Aceasta este societatea socialistă pe care dorim s-o realizăm în toate domeniile, în multilateralitatea ei. Am realizat multe. Trebuie să acţionăm în deplină unitate, să folosim toată capacitatea noastră de muncă pentru a făuri o societate tot mai bună, tot mai demnă, care să asigure oamenilor cele mai bune condiţii de viaţă şi de muncă. (Aplauze puternice, prelungite). Trebuie să avem permanent în vedere că toţi oamenii muncii, toţi cetăţenii, fără deosebire de naţionalitate, sunt fii liberi, egali în drepturi, ai unei patrii comune, că toţi au aceleaşi îndatoriri, aceleaşi drepturi şi trebuie să acţioneze în deplină unitate, în cadrul Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, pentru a-şi asigura viaţa pe care o doresc aici, în România, pentru înflorirea patriei noastre — Republica Socialistă România, pentru întărirea independenţei şi suveranităţii sale ! Aceasta va garanta viitorul liber al poporului nostru ! (Aplauze puternice, prelungite). In acelaşi timp, în conformitate cu principiile socialismului ştiinţific, cu concepţiile revoluţionare despre lume şi viaţă, cu hotăririle Congresului al XII-lea şi cu prevederile Programului partidului, trebuie să desfăşurăm o muncă intensă de educare patriotică şi în spiritul solidarităţii şi frăţiei, al prieteniei, nu numai a oamenilor muncii din patria noastră, dar a prieteniei, solidarităţii şi colaborării cu oamenii muncii, cu popoarele din ţările socialiste, şi in primul rînd cu vecinii noştri. Trebuie să acţionăm în direcţia întăririi solidarităţii şi colaborării cu toate popoarele care luptă pentru independenţă şi pentru dezvoltarea economico-socială proprie. Să întărim colaborarea cu ţările în curs de dezvoltare, în vederea luptei comune pentru realizarea condiţiilor dezvoltării independente a fiecărei naţiuni. Să dezvoltăm, de asemenea, relaţiile şi colaborarea şi cu ţările capitaliste dezvoltate, în spiritul principiilor coexistenţei paşnice, aşezînd neabătut relaţiile noastre internaţionale pe baza principiilor deplinei egalităţi în drepturi, respectului independenţei şi suveranităţii naţionale, neamestecului în treburile interne, avantajului reciproc, ale renunţării la forţă şi la ameninţarea cu forţa. Nu doresc să mă refer acum la problemele internaţionale. Dar nu pot să nu subliniez faptul că politica de pace şi dezarmare, şi în primul rînd de dezarmare nucleară, constituie problema fundamentală a lumii contemporane. România este hotărîtă să facă totul — şi va acţiona cu întreaga sa energie — în direcţia realizării acestui obiectiv al tuturor naţiunilor lumii. Acordăm o atenţie deosebită problemelor securităţii şi cooperării în Europa, încheierii cu rezultate cît mai bune a reuniunii de la Madrid şi, în mod deosebit, opririi amplasării noilor rachete cu rază medie de acţiune în Europa, retragerii şi distrugerii celor existente. Ne pronunţăm şi acţionăm ferm pentru o nouă ordine economică mondială, pentru întărirea colaborării în vederea depăşirii greutăţilor crizei economice şi reluării activităţii pe baza unei colaborări egale, a sprijinului mai puternic pentru ţările în curs de dezvoltare. în acelaşi timp, acţionăm — ca şi în trecut — pentru întărirea solidarităţii internaţionale cu toate forţele revoluţionare, cu partidele comuniste şi muncitoreşti, cu partidele socialiste, social-democrate, cu forţele de eliberare naţională, cu alte partide şi forţe democratice, antiimperialiste, avînd deplina convingere că întărirea solidarităţii şi unităţii acestor forţe constituie o cerinţă de importanţă hotărîtoare pentru politica de pace, de dezarmare, pentru respectul independenţei fiecărei naţiuni, pentru progresul economic şi social al tuturor popoarelor. Poporul nostru este ferm hotărît să facă totul şi un viitor pentru realizarea atît a hotărîrilor Congresului partidului, a programului privind dezvoltarea internă, cît şi în politica internaţională. Avem ferma convingere că politica partidului nostru corespunde intereselor vitale ale întregului popor, cauzei păcii, a socialismului şi colaborării internaţionale. (Aplauze puternice, prelungite, se scandează „Ceauşescu — pace !“). In încheiere, doresc să-mi exprim convingerea că aceste plenare, şedinţa comună, dezbaterile care au avut loc vor contribui la mai buna înţelegere a tuturor problemelor, vor determina intensificarea activităţii organelor şi organizaţiilor noastre de partid şi de stat, a tuturor colectivelor de oameni ai muncii, în întărirea unităţii în jurul partidului, al politicii sale, în înfăptuirea politicii noastre interne şi externe. Sunt încredinţat că, întorşi la locurile de muncă, fiecare va face totul pentru a-şi aduce contribuţia — împreună cu colectivele din care face parte — la realizarea planului pe acest an, la înfăptuirea Programului partidului, la dezvoltarea și mai puternică a patriei noastre. (Aplauze puternice, prelungite). Cu această convingere, vă urez , tuturor succese în întreaga activitate, multă sănătate și fericire. (Aplauze puternice, prelungite , se scandează îndelung „Ceauşescu — P.C.R.!“, „Ceauşescu şi poporul!“. Intr-o atmosferă de puternic entuziasm şi unitate, toţi cei prezenţi in sală se ridică în picioare şi aclamă îndelung pentru Partidul Comunist Român, pentru secretarul general al partidului, președintele Republicii Socialiste România, tovarășul Nicolae Ceaușescu). , PAGINA 3