Scînteia, decembrie 1983 (Anul 52, nr. 12837-12863)

1983-12-01 / nr. 12837

SCI­NT El A - joi 1 decembrie 1983 i­deea revoluţionară a tovarăşului Nicolae Ceauşescu potrivit că­reia o societate pen­tru popor nu poate fi edificată decât prin popor stă la baza întregului sistem al democraţiei noastre socialiste. Ea exprimă însăşi forţa noii unităţi moral-poli­­tice, calitativ, superioare, fău­rite în aceşti ani sub condu­cerea partidului. Poporul nos­tru, liber şi stăpîn pe propria-i soartă, adevărat făuritor de istorie, este participant activ la conducerea întregii noastre so­cietăţi. Această participare la conducere, profund democra­tică, profund revoluţionară, îşi găseşte o vie expresie în am­plul dialog al partidului cu ţara, puternic intensificat în anii „Epocii Nicolae Ceauşescu“. Democraţia muncitorească, re­voluţionară se dovedeşte a fi o formă superioară de conducere a societăţii, puternică expresie a deplinei unităţi a întregului nostru popor în jurul partidului, al secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Este o idee-forţă pe care, din diferitele unghiuri ale practicii lor social-politice, o argumen­tează participanţii la ancheta noastră. — M-am întrebat nu o dată — ne spune Ana Pop, muncitoare la întreprinderea „Mondiala“ din Satu Mare — cum s-ar înfăţişa societatea noastră fără tineri. Ar fi, desigur, ca o casă fără copii, ca o şcoală fără elevi, ca o ţară în care­ toţi oamenii sunt bătrîni. Adică ar fi fără viitor. Istoria ne-a învăţat că toate marile noastre înfăptuiri s-au bucurat de participarea tuturor generaţiilor. Pentru că a fost nevoie de strădaniile tutu­ror generaţiilor. Şi mai e ceva : tinerii vin cu un suflu nou, cu idei noi, care ne dau şi noua, celor mai puţin tineri, un mai mare avînt in muncă. — Una dintre realităţile pro­funde ale societăţii noastre — subliniază studenta Sorina Cor­­fiţa, de la Institutul de petrol şi gaze din Ploieşti — este pu­ternica unitate a întregului nos­tru popor în jurul partidului, al secretarului său general, to­varăşul Nicolae Ceauşescu. Este o unitate a tuturor claselor şi categoriilor sociale. A tutu­ror fiilor patriei, fără­ deosebire de naţionalitate. Şi a tuturor vîrstelor, a tuturor generaţi­ilor ţării. Cu toţii, tineri şi vîrstnici, participăm împreună, în strinsă unitate, pentru ca toate problemele edificării noii societăţi să-şi găsească soluţio­narea cea mai bună, pentru ca patria noastră să urce pe trepte tot mai înalte ale progresului şi civilizaţiei socialiste. „E scris pe tricolor Unire“. Desigur, sunt mulţi factori po­litici, economici, sociali care determină aceste noi realităţi. Ne vom referi însă, acum, la unul singur , accesul larg la în­văţătură, la cultură, de care se bucură ,întregul nostru popir... Ştiinţa, invăţămintul, cultura — pătrunzind în toate casele, devenind bunuri ale tuturor fii­lor ţării, fără deosebire de na­ţionalitate — au o contribuţie fundamentală la grăbirea is­toriei. — Noul pătrunde puternic în şcoală — ne spune profesorul e­­mer­it dr. Rodica Alexandru, di­rectoarea liceului „Ştefan cel Mare“ din Suceava. Liceul nos­tru are un nume ce reînvie, din trecutul luptelor pentru u­­nire, pentru unitate, ecoul unor fapte de nepieritor e­­roism. Suntem­ mindri de acest nume şi îl cinstim aşa cum se cuvine, prin muncă, prin învă­ţătură. Elevii noştri se pregă­tesc insă pentru viitor şi acest viitor stăruie puternic în toate preocupările noastre. Ei vor fi muncitori, tehnicieni, ingineri, cercetători ştiinţifici. Vor munci în uzine moderne, vor lucra cu maşini, cu aparate din ce în ce mai perfecţionate, vor con­cepe roboţi industriali pe care îi vor înzestra cu inte­ligenţă. Uniţi sub faldurile tri­colorului, la chemarea partidu­lui, învăţăm, muncim pentru a construi România viitoare, aşa cum­­ au visat-o înaintaşii. — Răspunderile noastre ? — — se întreabă un elev. Nicolae Dima, din anul III al Liceului agroindustrial din Brăila. Ele sunt pe măsura timpului socia­list al ţării. Am fost întrebat de ce, într-o vreme în care ti­neretul se arată pasionat de tehnica cea mai avansată, în epoca zborurilor cosmice, eu am decis să mă fac agricultor. Sunt multe lucruri de spus. Jin să vă asigur că am venit intr-un liceu agricol nu pentru că eu, fiu de ţăran, n-aş fi atras de tehnică. Am venit aici, în această şcoală, tocmai pentru că, fiu de ţăran fiind, ştiu câtă nevoie de tehnică este în agri­cultură. Fără agricultori destoi­nici, pricepuţi ţara n-ar putea merge înainte. Mai ales fără agricultori cu o concepţie nouă, înaintată despre această profe­sie străveche, care să-şi înte­meieze activitatea pe criterii ştiinţifice. Noua unitate a ţării este unitatea muncitorilor, a ţă­ranilor şi a intelectualilor. Ţara are de toţi nevoie, cu toţii să învăţăm, să muncim în aşa fel incit să fim demni de măre­ţia ei. Accesul larg la cultură, asi­gurat azi tuturor fiilor patriei, fără deosebire de naţionalitate, deschide noi orizonturi perso­nalităţii umane, contribuie la afirmarea gîndirii şi acţiunii revoluţionare. — După cel de-al IX-lea Con­gres, subliniază G. Trif, direc­tor în Consiliul­ Culturii şi Edu­caţiei Socialiste, beneficiind de climatul nou, fertil al socie­tăţii noastre socialiste, cultura şi arta românească au înregis­trat mari progrese. Literatura, muzica, artele plastice au fost puternic ancorate în viaţa so­cială. Au fost conferite ensuri noi, profunde valorilor tradiţio­nale, in timp ce valorile făurite in aceşti ani au dobâdit o in­fluenţă tot mai mare asupra conştiinţelor. Dezvoltarea de­mocraţiei socialiste a asigurat nu numai egalitatea între oa­meni, în cadrul unor relaţii economice şi sociale echitabile, ci şi accesul liber la cultură, la artă. Democraţia a făcut să ră­sune puternic în creaţia cultu­rală glasul maselor populare. Din ce în ce mai mult cultura a devenit un factor activ de educare revoluţionară a mase­lor, a tineretului. Un­ astfel de glas este cel al Silviei Olteanu, solistă de mu­zică populară, laureată cu pre­miul I la ultima ediţie a Festivalului naţional „Cîntarea României,“. — Sînt fericită — ne spune talentata interpretă a cîntecu­­lui popular — că eu, strungări­­ţă la cooperativa „Metalul“ din Tîrgu Mureş, am reuşit să ob­ţin un premiu în cadrul Festivalului naţional „Cîntarea României“. îmi place să mun­cesc şi să-mi fac bine meseria. Dar îmi place să şi evit ; am avut posibilitatea, ca atîţia alţi tineri din ţară, să urmez şcoa­la populară de artă, să-mi cul­tiv vocea. Am descoperit, în satele din judeţul Mureş, cîn­­tece de o extraordinară frumu­seţe. Folclorul este un arc peste timp, prin care eroismul din trecut reînvie în sufletele noas­tre. Cultura, în general, deschi­să azi tuturor fiilor patriei, este un factor ce contribuie cu putere la unitatea poporului. E scris pe tricolor Unire­a şi sub faldurile sale ne adunăm laolaltă, români, şi, împreună cu ei, toţi cei re care istoria i-a adus pe pămînturile de la Car­­paţi : maghiari, germani, sirbi şi de alte naţionalităţi — vor­bind limbi diferite, dar înţele­­gîndu-ne in limba unică a muncii pentru tară. — Unitatea dintre români şi naţionalităţile conlocuitoare — ne spune Iuliu Fejeş, secretarul Consiliului oamenilor muncii de naţionalitate maghiară d­in vas­tul proces istoric care este con­struirea socialismului şi comu­nismului in România se înteme­iază, indubitabil, pe egalitate. O egalitate reală — ilustrată, prin­tre altele, de, ritmul înalt al creşterii forţelor de producţie în judeţele rămase în urmă, prin­tre care şi judeţe locuite de na­ţionalităţi , ilustrată prin parti­ciparea tuturor la viaţa politică, la organizarea şi conducerea so­cietăţii , prin înflorirea invăţă­­mintului şi culturii in limbile naţionalităţilor. Cum se vede, dincolo de proclamarea princi­piului egalităţii se află realita­tea de neclintit a faptelor. — La temelia unităţii noastre, a tuturor, se află în chip f­resc, raţional, egalitatea economică. Afirmaţia aparţine Eca­trinei Brise, secretar al Comitetului judeţean Harghita al P.C.R.,care continuă : Bucurîndu-se — ca şi alte zone înapoiate odinioară — de o atenţie deosebită din partea partidului, a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, judeţul nostru a cu­noscut, în ultimul deceniu, rit­muri de creştere net superioare celor înregistrate pe ţară. Uni­tatea tuturor locuitorilor Româ­niei este unitatea unui popor animat de aceleaşi năzuinţe, unit sub faldurile aceluiaşi drapel. ...Patria Română are aproape 23 de milioane de fii şi fiice. Români şi de alte naţionalităţi stau ca un singur om uniţi in jurul partidului, al secretarului său general. Poporul, liber şi stăpîn pe propria-i soartă, conduce, decide, înfăptuieşte E scris pe tricolor Uni­re­a şi aşa cum de milenii poporul a fost unit in voinţa de a trăi intr-un singur trup de tarai la fel ,a fost unit in voinţa de a-şi apăra pămîntul strămoşesc, in voinţa de a trăi in pace şi în înţelegere cu toate popoarele. Pe treapta socialistă a devenirii noastre istorice, politica exter­nă a partidului şi statului con­stituie o vibrantă expresie a uni­tăţii de granit a poporului ro­mân ; ea este materializarea vo­inţei întregului popor, exprimă pe deplin năzuinţele sale.­­ Şi eu fac politica externă a României, şi toţi tovarăşii mei de muncă, miile şi miile de oa­­­meni de aici, de la Întreprin­derea de autoturisme Piteşti, şi toţi concetăţenii mei — ne spu­ne maistrul Coriolan Iliescu. Partidul şi statul nostru, marele nostru conducător, om politic de seamă al lumii contemporane, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, militează cu perseverenţă pen­tru pace şi colaborare, pentru independenţă şi suveranitate, promovează politica înţelegerii între toate statele lumii, indife­rent de mărimea lor, indiferent de orînduirea socială. Acţiunea hotărîtă a tovarăşului Nicolae Ceauşescu pentru oprirea cursei înarmărilor nucleare, a instală­rii de noi rachete în Europă con­comitent cu distrugerea celor existente, pentru revenirea la masa tratativelor se bucură de un larg ecou în întreaga lume, prilejuiește încă o dată mani­festări ale profundei stime de care se bucură întotdeauna de­mersul internaţional al Româ­niei, al preşedintelui ei. — Politica externă a României socialiste este politica întregu­lui popor român, care ştie că ea este dreaptă, lucidă, raţiona­lă — subliniază şi dr. docent Cornel Ciugudeanu din Tirgu Mureş. Ea găseşte un larg ecou pentru că răspunde aspiraţiilor vitale ale tuturor celor ce vor să-şi făurească existenţa, viito­rul în condiţii de pace şi dem­nitate, fără ameninţarea holo­caustului pe care l-ar reprezen­ta un nou război mondial.­ — Am acostat în multe por­turi ale lumii — ne relatează Iuliu Ciolacu, comandantul na­vei „Paşcani“. Afiind că suntem­ români, cetăţeni simpli din Africa sau America de Sud, din Asia ne spun întotdeauna cu chipul luminos : România — Ceauşescu — Peace sau Paix sau Paz. Pe toate meridianele, pe toate paralelele globului, numerre ţă­rii noastre şi al conducătorului ei sunt asociate cu însăşi voinţa de pace a oamenilor, cu voinţa de dialog, de înţelegere intra popoare. De la şefi de state la muncitori, de la ţărani la lau­reaţi ai Premiului Nobel, oame­nii ştiu că România şi Ceauşescu reprezintă un simbol al speran­ţei, o voinţă tenace in acţiunea de apărare a păcii. Vocaţia României socialiste - vocaţia păcii, colaborării şi prieteniei E scris pe tricolor Unire — iar drapelul larg desfăşurat al­­ patriei înseamnă el însuşi „unire in cuget şi-n simţiri“, este el însuşi semn înalt şi nobil al unităţii de acţiune a românilor. Cînd spunem „patria“, cind spunem „poporul român“, cînd spunem „unirea“ gîndim drapelul roşu, ■galben şi albastru, pentru veş­nicie desfăşurat peste pămîn­­turile patriei. Iată avidurile po­leiului Gheorghe Tomozei, un fragment dintr-o amplă medi­taţie asupra patriei . Sînt trei culorile steagului românilor, după cum trei au a fost în 1600 şi 1918 moşiile uni­te sub un singur steag. Trei cu­lori, trei ţări româneşti — o pe­cete unică şi ea pe înscrisurile timpului. Parafă pe un hrisov cu gigante conture de ţară. Şi unde ? In Alba Iulia, unde ce­rul albastru a vibrat ani după ani peste spice grele, galbene, de aur şi peşte, nezărit, sîngele unor viteji. Horea, Cloşca şi Crişan : un martir pentru fie­care culoare a steagului româ­­n­esc. Pentru fiecare din noi — culoarea unică a culorilor cu străluciri și străvezimi întrepă­trunse din steagul nostru. Cli­pa, fiecare, cînd ochii ni se in­tîlnesc (totdeauna ca pentru întîia­­oară) cu steagul româ­nesc e o clipă solemnă. Statura ni se înalţă şi ne integrăm în­tregii istorii a tricolorului. Deci a ţării. Iar „clipa solemnă“ de care ne vorbeşte poetul se prelun­geşte in alte clipe solemne cind „toţi ca unii“ vibrăm din în­treaga fiinţa noastră , cind as­cultăm imnul naţional, minute­le cinci la o ceremonie, într-o zi de sărbătoare răsună acordu­rile triumfale ale Imnului de Stat al Republicii Socialiste România. La Deva stăm de vorbă cu două pre­ţuite sportive, ale căror performanţe au făcut ca imnul patriei să răsune pe numeroa­se meridiane ale lumii. — Eu, Lavinia Agache... — ... şi cu mine, Ecaterina Szabó... — Cel mai frumos, moment, cel mai cald minut este acela cind pe catarg se înalţă drape­lul României şi răsună Imnul de Stat. Atunci sint emoţionată şi mă gîndesc că sint şi eu o parte a patriei şi sint mîndră. — Cind răsună imnul, eu mă gîndesc cu emoţie la fiecare vers. Parcă văd scris mare pe drapelul care urcă pe catarg : „e scris pe tricolor unire“... Despre solemnitatea jurămîn­­tului în faţa patriei ne vorbeşte şi caporalul Petre Turcuş, din una din unităţile Diviziei „Mă­­răşeşti“ : „ Solemnă şi unică este cli­pa Jurămîntului, supremul le­gământ al iubirii de ţară. Ea stăruie şi acum în mintea şi în inima mea, aşa cum va stărui în întreaga mea viaţă. Am ju­rat să fim întotdeauna scut neclintit unităţii şi independen­ţei patriei, a României care s-a împlinit atunci, la 1 Decembrie 1918, trecînd în fapte visarea şi lupta de veacuri a poporului. ...O familie de aproape 23 de milioane de oameni işi con­struieşte viitorul călăuzită de marele partid al comuniştilor, de gîndirea şi acţiunea revolu­ţionară, profund novatoare, şti­inţifică a tovarăşului Nicolae Ceauşescu acţionind cu spirit revoluţionar pentru dezvoltarea continuă în libertate, indepen­denţă şi unitate a României so­cialiste. — Conducătorul partidului şi statului nostru, personalitate de seamă a lumii politice contem­porane — ne declară Anghel Mircea Dan, preşedintele C­AP, din comuna Grindu, judeţul Ia­lomiţa , conduce cu mină sigură destinele naţiunii noas­tre socialiste , aplicînd adevă­rurile generale ale socialismu­lui ştiinţific la condiţiile con­crete ale României, dînd soluţii originale, deosebit de fertile problemelor pe care le ridică practica şn teoria construcţiei socialiste, tovarăşul Nicolae Ceauşescu este omul în jurul căruia se află strins unit între­gul nostru popor, este simbolul inait, însufleţitor al mersului nostru înainte, al unităţii noas­tre de neclintit. Aşa gîndeşte unul dintre mi­lioanele de cetăţeni ai patriei , ca el gîndesc toţi. Pentru toţi, NICOLAE CEAUŞESCU în­seamnă certitudini, în­seamnă unitatea în idealuri socialiste şi in muncă eroică, înseamnă vic­torie pe drumul făuririi societă­ţii comuniste. Pagini realizate de Silviu ACHIM George-Radu CHIROVICI Adrian VASILESCU cu sprijinul corespondenţilor „Scinteii" Ilustraţie ,de Sandu Cristian „Ceauşescu şi Poporul, Patria şi Tricolorul“ PAGINA 3 E scris pe tricolor Unire şi a fost scris din veci de veci, Cu veşnicia se măsoară voinţa de a fi întregi. Am fost cu toţii una-n vreme, la bucurii şi la dureri, Sintem­ cu toţii una astăzi cînd socialiste primăveri Au încărcat cu mari victorii înalt destinul românesc, Cînd faldurile tricolore izbînda vieţii o vestesc. Ni-e călăuză Ceauşescu, uniţi în cuget şi-n simţiri In jurul său noi vom cunoaşte mereu mai ample împliniri. Aici,, unde-i stăpîn poporul, unde unirea e stăpînă, Vom ridica pe culmi mai-nalte, ca unul, Patria Română!

Next