Scînteia, iulie 1985 (Anul 54, nr. 13330-13355)

1985-07-02 / nr. 13330

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anu!­UV Nr. 13 330 Prima ediţie Marti 2 iulie 1985 4 PAGINI - 50 BANI Pe un front larg cu toate masacole şi tonele la RECOLTAREA, TRANSPORTUL ŞI DEPOZITAREA CEREALELOR! Ne aflăm în luna iulie, lună de vîrf la recoltarea cerealelor păioase întrucât este de strins­ recolta de pe o suprafaţă de aproximativ 2,5 mi­lioane de hectare. Tot acum se însă­­minţează culturile duble şi continuă lucrările de întreţinere la plantele prăşitoare. Iată de ce, in această pe­rioadă foarte aglomerată pentru a­­gricultori, organizarea temeinică a muncii şi rezolvarea operativă a pro­blemelor zilnice care se ivesc trebuie să constituie principala preocupare a organelor şi organizaţiilor de partid, consiliilor populare şi orga­nelor agricole, a cadrelor de condu­cere şi specialiştilor din unităţile agricole. Din datele furnizate de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimenta­re, precum şi din informaţiile trans­mise de corespondenţii noştri jude­ţeni rezultă că, peste tot acolo unde cerealele păioase au dat în copt, lu­crările de recoltare avansează repe­de. Intrucît ne aflăm la începutul lunii iulie să aruncăm o privire asu­pra rezultatelor de pînă acum, să consemnăm cîteva din concluziile desprinse din activitatea desfăşura­tă, în principal la recoltarea orzului, şi să vedem care sunt priorităţile zi­lelor care urmează. Pînă în seara zilei de 30 iunie, orzul a fost strins de pe 323 715 hectare, reprezentînd 56 la sută din suprafaţa cultivată. Unităţile agricole din unele judeţe — Olt, Argeş, Mehedinţi, precum şi cele din sectorul agricol Ilfov — au în­cheiat această lucrare, iar in altele este secerat orzul de pe ultimele su­prafeţe. De menţionat că, IN ACES­TE ZILE, ARIA RECOLTĂRII ORE­ZULUI S-A EXTINS ŞI ÎN UNELE JUDEŢE DIN TRANSILVANIA. De asemenea, în unele judeţe din su­dul ţării se lucrează intens la re­coltarea griului, lucrare efectuată pînă la începutul acestei săptămini pe aproape 100 000 hectare. In jude­ţul Olt a ÎostEStrînsă recolta de ^ gr­iu In proporţie de 38 la raia, In jude­ţul Dolj — 25 la sută, iar. In • judeţul Teleorman­­—14 la sută. Aşadar, volu­mul lucrărilor de executat la recol­tarea, transportul şi depozitarea ce­realelor păioase este încă foarte mare, ceea ce impune ca, incepînd din aceste zile, să se lucreze cu vi­teze sporite. Cu toată răspunderea trebuie să se înţeleagă că de acum, pretutindeni unde cerealele păioase au ajuns la maturitate, orice întâr­ziere înseamnă pierderi de recoltă care nu pot fi admise sub nici un motiv. Printr-o folosire raţională a fiecărei ore bune de lucru şi utiliza­rea la întreaga capacitate a combi­nelor şi celorlalte utilaje, în cel mai scurt timp recolta de grîu şi orz să ajungă în magazii, unde să fie depo­zitată şi conservată cu grijă. Pentru ca în zilele următoare să se realizeze ritmuri înalte la recol­tare, esenţial este ca activitatea me­canizatorilor să fie temeinic organi­zată, astfel incit TOATE COMBI­NELE SA LUCREZE ZI DE ZI, ORA DE ORA, CU RANDAMENT SPO­RIT. După cum se ştie, ploile din ultima perioadă a lunii iunie au în­greunat desfăşurarea campaniei de recoltare a cerealelor păioase. Dar şi în aceste condiţii, prin identifica­rea operativă a lanurilor zvîntate şi organizarea unor acţiuni de întraju­torare cu combine intre ferme şi uni­tăţi agricole, lucrările s-au putut desfăşura în condiţii bune. N-ar fi exclus ca şi în luna iulie timpul să se menţină instabil. In asemenea condiţii se impune ca experienţa a­­cumulată la recoltarea, transpor­tul şi depozitarea orzului să fie extinsă şi aplicată la grîu, principala cultură cerealieră care va trebui strînsă, în fiecare ju­deţ, în funcţie de zona în care se află, în maximum zece zile. De cea mai mare însemnătate în această privinţă este organizarea temeinică a muncii mecanizatorilor şi combi­­nerilor, înlăturarea operativă a de­fecţiunilor care apar la utilaje prin asigurarea pieselor de schih­­b şi in­tervenţia neîntîrziată a mecanicilor de pe atelierele mobile. Tot atît de importantă este şi ORGANIZAREA ACŢIUNILOR DE ÎNTRAJUTORA­RE în sensul trimiterii combinelor din fermele şi unităţile agricole care au terminat recoltarea în cele în care există un volum mai mare de lucrări de executat. Condiţiile climatice din acest an au determinat ca în unele zone ce­realele păioase să aibă o talie mai redusă, iar în altele, ultimele ploi au cauzat căderea lanurilor. In ase­menea condiţii se impune ca, ală­turi de combine, LA RECOLTAREA CEREALELOR PAIOASE SA FIE ORGANIZATE ECHIPE DE SECE­­RĂTORI ŞI COSAŞI. Este necesar ca activitatea acestora să fie astfel organizată pentru a se lucra repede şi bine, iar din recoltă să nu se piardă nici un spic, nici un bob. Din aceste zile, o dată cu începe­rea recoltării griului, se va intensi­fica şi transportul produselor. Prin­tr-o temeinică organizare a muncii, livrarea cerealelor la bazele de re­cepţie să fie corelată strîns cu se­cerişul. Aceasta presupune folosirea intensă a mijloacelor de transport, reducerea cu­ mai mult cu putinţă a timpului de descărcare la bazele de recepţie. De asemenea, COACEREA NEUNIFORMA A UNOR LANURI FACE NECESARA CONDIŢIONA­REA PRODUCŢIEI OBŢINUTE PRIN SOLARIZARE PE PLAT­FORMELE SPECIAL AMENAJATE. In silozuri şi magazii să ajungă nu­mai produse uscate, spre a se asi­gura buna lor păstrare şi evita orice pierdere. Avînd în vedere că cerealele pă­ioase au dat un copt pe mari supra­feţe, se impune ca printr-o temei­nică organizare a muncii mecaniza­torilor, prin folosirea intensă a com­binelor şi a mijloacelor de transport să se asigure ritmuri superioare la recoltarea şi depozitarea cerealelor. Recoltarea orzului pe terenurile cooperativei agricole de producţie Cireşu,­ judeţul Brăila Foto: Corneliu Ifrim RECUPERAREA RECONDITIONAREA REFOLOSIREA In ultimul an, la Olteniţa au fost organizate mai multe acţiuni care s-au soldat cu colectarea unor mari cantităţi de materiale refolosibile atît din unităţi econo­mice şi instituţii, cit şi din gospo­dăriile populaţiei. Cea mai amplă şi mai eficientă dintre acestea a avut loc in primăvara acestui an cind, între 18 şi 25 martie, s-a organizat „Săptămîna colectării şi recuperării materialelor refolosi­bile“. Cantităţile de fier vechi, de metale neferoase, hîrtie, textile, mase plastice şi altele, colectate în această săptămînă din gospo­dăriile populaţiei, au fost mai mari decît intr-un întreg semestru din anul trecut. Tot în această primăvară, o acţiune similară s-a desfăşurat în întreprinderi şi in­stituţii, in unităţi comerciale şi prestatoare de servicii pentru populaţie, iar pentru a ajuta fabri­ca de conserve din localitate, o altă acţiune a avut drept obiec­tiv colectarea de sticle şi borcane. In ceea ce priveşte modul de organizare a acţiunii din 30 iunie, Comitetul executiv al Consiliului popular al oraşului Olteniţa, stu­diind cu atenţie relatările ziarului nostru din 15 şi 25 iunie, despre programul de măsuri şi, respectiv, despre modul de organizare şi desfăşurare a zilei record din 23 iunie de la Rimnicu Sărat — unde se desfăşoară o amplă acţiu­ne de colectare a materialelor re­folosibile, la iniţiativa „Scînteii" şi a Consiliului popular al judeţului Buzău — a elaborat şi adoptat, la rîndu-i, un plan asemănător, minu­ţios şi concret. Dis-de-dimineaţă, împreună cu primarul Olteniţei, tovarăşul Vic­tor Cojoacă, am făcut un „tur de orizont“ pe la toate punctele dina­inte stabilite pe circumscripţiile electorale ale oraşului, unde îşî dăduseră întîlnire echipele special constituite, căruţele şi tractoarele cu cite două şi trei remorci fiecare. Nu lipsea nici un om din cei no­minalizaţi, erau prezente toate că­ruţele existente în oraş. Şi acţiunea a început. In faţa porţilor, în locuri anume amena­jate in preajma blocurilor, cetăţenii şi-au scos tot ce le prisoseşte in gospodărie, sortîndu-le pe categorii de materiale refolosibile: fier vechi, textile, hîrtie şi altele. Pe strada Dunărea, in dreptul caselor cu nu­mărul 69 şi 71, o mare cantitate de fier­­ vechi, textile, cioburi de sticlă. Le-au scos din propriile gospodării fraţii Nicolae şi Dumi­tru Ionescu, primul muncitor la Şantierul naval, al doilea la Fa­brica de nutreţuri combinate, amîndoi stimaţi la locurile de muncă, în cartier. Ne spune Nico­lae Ionescu : — Modul in care a început să se facă şi aici colectarea materia­lelor refolosibile este deosebit de avantajos. Şi pentru noi, care nu mai suntem­ nevoiţi să batem dru­mul pînă la centrul de recuperare, dar şi pentru centrul de recupe­rare însuşi, care îşi sporeşte şi îşi organizează mai bine propria ac­tivitate. Personal, consider că ori­ce acţiune ca aceea de astăzi este un mare cîştig pentru economia naţională, pentru noi toţi. Aceleaşi gînduri pătrunse de un înalt spirit civic ne-au împărtăşit şi Ştefan Paniţa, vicepreşedintele consiliului popular orăşenesc, care veghea ca fluxul incărcare-descăr­­care să se desfăşoare fără întreru­pere, şi inginerul Sabin Berbescu, de la Şantierul naval, deputat în circumscripţia 18, pe care l-am în­tâlnit pe teren, împreună cu echi­pele, şi Nicolae Mirică, direc­torul liceului „Alexandru Sa­hia“, şi electricianul Costică Rodică SIMIONESCU Petre POPA Corneliu CÂRLAN Fotografii: Eugen Dichiseanu (Continuare în pag. a II-a) NIMIC SĂ NU SE PIARDĂ! TOTUL SĂ FIE RECIRCULAT ŞI REFOLOSIT IN ECONOMIE. O invitaţie de la „Am urmărit acţiunea de la Rimnicu Sărat, veniţi să cunoaşteţi şi preocupările noastre“ Aşa suna invitaţia pe care a adresat-o redacţiei noastre, telefonic, miercuri 26 iunie, tovarăşul Victor Cojoacă, prim-secretar al Comite­tului orăşenesc de partid Olteniţa, primarul localităţii. Am răspuns acestei invitaţii şi am fost prezenţi atît înainte, cit şi în ziua de 30 iunie cînd aici s-a organizat o amplă acţiune de colec­tare a materialelor refolosibile din gospodăriile populaţiei. Organizare bună, realizări pe măsură 30 iunie 1985 . la centrul de colectare din Olteniţa se descarcă materialele refolosibile strînse în aceeaşi zi din gospodăriile populaţiei IN PAGINA A ll-A : Relatări ale corespondenţilor „Scînteii“ despre mersul lucrărilor în judeţele Buzău şi Brăila IN INDUSTRIA CAPITALEI Prima instalaţie de producere a sticlei optice In cadrul Institutului de cer­cetări şi proiectări tehnologice pentru sticlă şi ceramică fină din Bucureşti a fost elaborată, după o tehnologie proprie, in­tr-o­ instalaţie de mare capa­citate, prima şarjă de sticlă optică. Acest fapt marchează o premieră tehnică deosebită pe plan naţional, ţara noastră în­­scriindu-se acum printre pu­ţinii producători industriali de sticlă optică din lume. Trebuie remarcat că întreaga instalaţie de producere a sticlei optice realizată numai cu utilaje ro­mâneşti este complet automa­tizată, fiind dotată şi cu un calculator de proces care asi­gură conducerea întregului flux tehnologic. Analizele au dove­dit că sticla optică de fabrica­ţie românească se înscrie, prin performanţele tehnice pe care le are, în formele şi standar­dele internaționale. (Dan Con­stantin). TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU a primit scrisorile de acreditare a ambasadorului Republicii Guineea-Bissau Preşedintele Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a primit, luni, pe Alexandre Car­valho, care şi-a prezentat scrisorile de acreditare, în calitate de amba­sador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Guineea-Bissau in ţara noastră. (Continuare in pagina a II-a). Municipiul Zalău, ca de altfel toate localităţile patriei, a cunoscut în ultimii douăzeci de ani o puternică dezvoltare urbanistică. In fotografia , noul centru civic Fotó : Ionel David "­­1965„­ DOPA DECENII PE LA COMCRESUL AL K-LEA AI PASTDHILPl y.98S,rf­­ ANI DE MĂREŢE ÎMPLINIRI SOCIALISTE Fii ai aceleiaşi patrii­­ liberi şi egali ...In dimineaţa miezu­lui de vară, iată, ne aflăm trei oameni care străbatem străzile frumosului oraş Tîrgu Secuiesc : metodicul, cumpănitul primar Becsek Anton, tinăra şi energica secretară a comitetului orăşenesc de partid,­­Fio­, r­eh fein­a Moldovan, rşi repor­terul care-şi umple carne­­tiţri­eu­­date, cu­ fapte, cu nume de oameni,­ cu intim­­plări. Străzile sîunt îngrijite, curate. Clădirile vechi, res­taurate, bine întreţinute se armonizează cu blocurile noi trainice, luminoase, desfăşurate un număr din ce în ce mai mare în toate zonele oraşului. — Pînă in 1965 la Tîrgu Secuiesc încă nu se înălţa­se nici unul din aceste blocuri noi, ne spune pri­marul. în prezent numărul locuinţelor noi totalizează 4 800 apartamente. De fapt tot ce s-a întemeiat nou, trainic şi frumos la Tirgu Secuiesc îşi are începutul într-o zi din iunie 1967 cînd, în cadrul unei vizite de lucru a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, s-a pus temelia întregii dezvoltări economice şi sociale a oraşului. Atunci s-a hotărît înfiinţarea aici, la noi, a primei platforme indus­triale din judeţ, în cadrul căreia fiinţează astăzi în­treprinderi constructoare de maşini, electrotehnice, ale industriei de confecţii, prelucrării lemnului şi ali­mentare, cu o producţie de 2,5 miliarde lei în 1985.­­ — Unele din produsele noastre de azi reprezintă unicate in economia naţio­nală, iar altele sint cu­noscute — prin calitatea lor — in zeci de ţări ale lumîi, adăugă secretara comitetului orăşenesc de partid, Florentina Moldo­van. — înainte vreme, locui­torii noştri plecau în alte oraşe in căutare de lucru, completează primarul Bec­sek Anton. Acum putem noi primi oameni care să lucreze aici. Puternica dez­voltare economică a creat posibilităţi egale­ tuturor. De muncă, de învăţătură, de viaţă. Muncim laolaltă în spiritul omeniei şi al frăţiei. In anii „Epocii Ceauşescu“ au fost create în Covasna 43 000 noi locuri de muncă. Exemplul nu e singular in­tre judeţele ţării. Pornin­­du-se de la concepţia parti­dului nostru că temelia so­luţionării juste a problemei naţionale o constituie asi­gurarea egalităţii pe plan economic, în aceeaşi pe­rioadă numărul locurilor de muncă a sporit cu cite 50 000 la Bistriţa-Năsăud şi Sălaj, cu 60 000 la Satu Mare, cu 70 000 la Harghita. Cite existenţe,­ umane atrase în circuitul făuririi valorilor, al creativităţii, al înaltei profesionalizări ! Cite orizonturi deschise către creaţie, către împli­nire, către desăvîrşire­­ întreaga ţară a făcut mari eforturi de investiţii. Dacă pe ansamblul economiei româneşti volumul investi­ţiilor este de 4,2 ori mai mare decit in 1965, in ju­deţul Bistriţa-Năsăud fon­durile investiţiilor sporesc de 12 ori, in Covasna — de 14 ori, in Sălaj — de 10 ori, în Satu Mare — de peste 5 ori. Aceste impor­tante fonduri s-au mate­rializat în dezvoltări am­­­­ple, în obiective industriale moderne, de înaltă tehni­citate. ...Sunt patru oameni pe care-i afli adesea împreu­nă în Puieștii Vasluiului, îi adună la un loc treburile care nu sunt nici puţine, nici uşoare. Pe aici, prin inima podişului moldove­nesc, păminturile nu sunt dintre cele mai bune, iar dealurile au fost puternic erodate. Petru Iacob, pre­şedintele cooperativei, in­ginerul Sălii Martin, direc­torul S.M.A.-ului, Constan­tin Niculescu, preşedintele consiliului agroindustrial, şi agronomul Petru Scurtu sînt patru dintre oamenii care luptă aici, la Puieşti, pentru a smulge pămîntu­­lui roade cit mai bogate.­­ „A smulge“ este chiar verbul cel mai potrivit pentru aceste dealuri cu pante repezi şi peste care cad ploi puţine, afirmă in­ginerul Sălii Martin. Cînd­­va se credea că tractoarele nu se vor putea căţăra pe aceste povîrnişuri. Dar ma­şinile noastre sînt bune şi mecanizatorii noştri sînt harnici şi pricepuţi. — Ni s-a spus că vă aflaţi aici patru oameni pe care vă adună adesea la un loc tocmai dificultăţile acestei munci... — .nu numai dificultăţile — acestea­ trec — ci mai cu seamă prietenia — care­­ rămîne, statornică. In 1973 cînd am ienit prin aceste locuri din Ardealul meu, după ce am terminat fa­cultatea din Cluj-Napoca, am fost repartizat la S.M.A.-ul din comuna „Alexandru Vlahuţă“. Se pare că acolo am dobîndit rezultate bune şi tocmai de aceea, în 1977, mi s-a încredinţat sarcina de di­rector la S.M.A. Puieşti unde condiţiile sunt mult mai grele. Am înţeles că trebuie să-mi fac datoria unde este cel mai mult nevoie de mine. Partidul, tovarăşul Nicolae Ceauşescu acordă o mare şi perma­nentă atenţie creşterii pro­ducţiei agricole. Acesta a fost gindul cu care am venit la Puieşti. Aici, în bătălia pentru recolte, ne-am împrietenit noi, cei patru. Şi, de fapt, m-am legat strins de toţi coope-Gh. ATANASIU (Continuare in pag. a IlI-a) O STRĂLUCITĂ REALITATE A „EPOCII CEAUŞESCU“ PACEA, VOINȚA SUPREMĂ A ÎNTREGULUI POPOR ROMAN In pagina a IlI-a : Relatări de la adunările populare pentru pace care au avut loc la Sibiu, Drobeta-Turnu Se­verin si Birlad. Oameni cu două meserii La Combinatul side­rurgic din Galati, a­­proape 5 000 de oa­meni stăpinesc şi o a doua meserie...’ Faptul il aflăm In vecinătatea şarjelor de oţel. El face parte din realitatea vetrei de metal fierbinte de aici. Oameni cu două me­serii... Electricieni care, la nevoie, pun mina şi pe cleştele de sudură şi viceversa. Strungari care au deprins şi se­cretele rabotezei şi sa­botori care ii pot con­cura pe strungari, pe terenul meseriei lor. Lăcătuşi care au cali­ficare şi de betonist şi invers. Iar enumera­rea ar putea continua. Dacă ne oprim aici o facem, bineînţeles, cu o motivaţie : In locul acesta, unde aproape cinci mii de muncitori au „un bu­­zunar" calificarea pen­tru cite două meseri, expresia uzuală „a în­văţa non-stop“ gene­rează, firesc, aseme­nea fapte înregistrate de statistica profesio­nală. Să transcriem pentru cititor, numai in acest an — in pu­ternica citadelă mun­citorească ce a în­ceput să producă după anul 1965 — aproape patruzeci de mii de oameni ai muncii ur­mează cursurile de perfecţionare a pregă­tirii in meseria lor. La invăţămtntul seral şi fără frecvenţă sunt cu­prinşi alci peste 1 800. Numai in amfiteatrele facultăţilor iau loc, in fiecare seară, in jur de 700 de oameni. Cine sint aceştia? înainte de toate, sunt oamenii care fac otelul „de Galaţi“. Sunt autorii perfor- în fapt, o semnificaţie muantelor pe care ceta­tea de foc de la Du­năre le-a trecut la ac­tivul său in mai pu­ţin de două decenii de cînd şi-a conectat uriaşa sa forţă pro­ductivă riurilor de metal fierbinte ale ţă­rii. (In convertizoarele gălăţene s-au născut pînă in prezent circa 400 noi mărci de oţe­luri). Aceşti oameni, care învaţă, non-stop, au realizat oţelul şi apoi tabla navală pentru partea de rezistenţă a vapoarelor, produs omologat de ultraexi­­gentele registre na­vale. Tot aceşti oameni, care învaţă neconte­nit, fabrică In mod curent tabla cu desti­naţia industria elec­trotehnică, sortiment pe care puţini in lume se încumetă să-l facă, tabla pentru tablierele podurilor ce se con­struiesc peste Dunăre, pentru autoturismele româneşti „Dacia“ şi „Oltcit“, pentru echi­pamentele centrale­lor nuclearo-electrice. Intr-un cuvint, sunt aceşti oameni — cu o calificare ori cu mai multe calificări — parte din cei peste 3 milioane de oameni cu cit a sporit persona­lul muncitor din in­dustrie în ultimele două decenii. Ei nu au cunoscut nici o pauză de învăţătură in toţi aceşti ani. Ei sunt cei care in numai 60 de zile realizează întreaga producţie in­dustrială a ţării din anul Congresului al IX-lea al partidului, înălţimile — a de­venit o axiomă — se cuceresc cu efort. Per­formanţele profesio­nale — cu muncă şi învăţătură. Iar acei care se străduie să descifreze tainele celei de-a doua ori a treia meserie fac parte, ne­îndoios, din rindul oa­menilor înzestraţi cu vocaţia deschizătorilor de drumuri. Ille TANASACHE

Next