Scînteia, octombrie 1988 (Anul 57, nr. 14344-14369)

1988-10-01 / nr. 14344

SCINTEIA — simbată 1 octombrie 1988 DEPUNĂ ADEZIUNE IA POZIŢIA PRINCIPIALĂ, PROFUND CONSTRUCTIVĂ A PARTIDULUI ŞI STATULUI NOSTRU HOTĂRÎREA sesiunii comune a Consiliului popular judeţean Cluj şi a Consiliului popular municipal Cluj-Napoca Deputaţii Consiliului popular judeţean Cluj şi ai Consiliului popular municipal Cluj-Napoca, întruniţi in sesiune comună, exprimind voinţa deplină a tuturor locuitorilor din această zonă a ţarii, indiferent de naţionalitate, işi manifestă in unanimitate mulţumirea pentru măsura, pe deplin îndreptăţită, luată de sta­tul şi guvernul român privind încetarea, începînd cu data de 1 iulie 1988, a activităţii Consulatului Ge­neral al Republicii Populare Ungare de la Cluj-Na­poca şi închiderea acestuia. Participanţii la sesiunea comună apreciază juste­ţea acestei hotarîri şi consideră, în acelaşi timp, că se impunea a fi luată mai devreme, avîndu-se in vedere şi faptul că încă din 1985 România a stabi-­ lit încetarea activităţii Consulatului General Român de la Debreţin. Forumul democratic a! locuitorilor judeţului Cluj şi al­ municipiului Cluj-Napoca a fost convocat şi ca răs­puns la cererile formulate de numeroşi, cetăţeni cu mai mult timp in urmă privind desfiinţarea Consu­latului General al Republicii Populare Ungare, care, în timpul activităţii sale, a încălcat normele si con- . duita de funcţionare, s-a abătut in mod inadmisibil de la regulile diplomatice, ocupîndu-se de probleme străine de misiunea şi atribuţiile ce-i reveneau.­ Prin­ practicile folosite, prin încălcarea normelor juridice internaţionale, Consulatul General al Republicii Popu­lare Ungare din Cluj-Napoca nu a contribuit la dez­voltarea prieteniei şi colaborării dintre ţările noas­tre, ci, dimpotrivă, a avut un rol contrar menirii sale. Luînd cunoştinţă , din presă, de la radio şi tele­viziune, din celelalte mijloace de informare în masa­de insistenţele Republicii Populare Ungare cu privi­re la reînfiinţarea consulatului de la Cluj-Napoca, deputaţii Consiliului popular judeţean şi ai Consi­liului popular al municipiului Cluj-Napoca consideră cu totul nejustificată o asemenea cerere. Avînd în vedere cele menţionate mai sus şi în deplin consens cu apelul tuturor celor ce s-au adresat Consiliului popular judeţean şi Consiliului popular mu­­nicipal Cluj-Napoca, sesiunea comună, în unanimitate, adresează conducerii de partid şi de stat a Republicii Socialiste România rugămintea să nu dea curs cererii de reînfiinţare a Consulatului General al Republicii Populare Ungare. Deputaţii Consiliului popular judeţean şi Consiliului popular municipal Cluj-Napoca dau glas deplinei adeziuni la poziţia principială şi profund constructivă a statului şi guvernului român, care acţionează cu consecvenţă pentru ca raporturile româno-ungare să se dezvolte in spiritul conlucrării, înţelegerii şi al bu­nei vecinătăţi, respectîndu-se ferm­ principiile inde­pendenţei, suveranităţii, neamestecului în treburile in­terne, în folosul celor două ţări şi popoare, al cauzei socialismului, colaborării şi păcii pe continentul euro­pean, şi in întreaga lume. Vineri a avut loc sesiunea co­mună a Consiliului popular jude­ţean Cluj şi a Consiliului popular municipal Cluj-Napoca. In deschiderea sesiunii, tovarăşul Ioachim Moga, preşedintele Comi­tetului executiv al Consiliului popular judeţean Cluj, a prezentat un raport. Pe marginea raportului prezentat au luat cuvîntul deputaţii : Aurel Negucioiu, rectorul Universităţii din Cluj-Napoca; Ioan Cioca, secretarul comitetului de partid, preşedintele consiliului oamenilor muncii de la Combinatul de utilaj greu din Cluj-Napoca ; Măria Cristian,­ pre­şedintele Comitetului judeţean pentru cultură şi educaţie socia­listă; Arpad Pali, prorector al Uni­versităţii din Cluj-Napoca, deputat in Marea Adunare Naţională ; Fărcaş Ana, secretarul comitetului de partid, preşedintele consiliului oamenilor muncii de la Combina­tul de pielărie şi încălţăminte „Clujeana“ ; Gheorghe Marcu, dir­­rectorul Institutului de chimie din Cluj-Napoca ; Ioana Giurgea, di­rectorul întreprinderii „Unirea“ din Cluj-Napoca ; Teodor Marton, se­cretarul comitetului de partid, pre­şedintele consiliului oamenilor muncii de la întreprinderea m­eca­­nică de material rulant ,,16 Fe­bruarie“ din Cluj-Napoca ; Arpad Földvári, director adjunct al­ între­prinderii judeţene de transport local Cluj ;­ Aurel Rău, scriitor, redactor-şef al revistei „Steaua“. In cuvîntul lor, vorbitorii au pus în evidenţă marile transformări pe­trecute in ţara noastră in toate do­meniile vieţii materiale şi spiritua­le în anii socialismului, cu deose­bire in perioada inaugurată de Congresul al IX-lea al partidului, in „Epoca Nicolae Ceauşescu“. S-a subliniat că in aceşti ,ani de profunde prefaceri revoluţionare s-a asigurat dezvoltarea econoroi­­co-socială a tuturor judeţelor şi localităţilor ţării, s-a­ înfăptuit un vast program de investiţii în­­ do­meniul construcţiilor de locuinţe in mediul urban şi rural, peste 80 la sută din populaţia ţârii mutîndu-se în case noi. Au cunoscut o afirmare fără precedent invăţămîntul, şti­inţa, arta şi cultura, a fost creat un autentic sistem al democraţiei muncitoreşti-revoluţionare, care a­sigură participarea largă şi nemij­locită a tuturor categoriilor de oa­­m­eni ai muncii la Conducerea sta­tului. Au fost asigurate condiţii egale de muncă şi de viaţă pentru toţi oamenii muncii, posibilitatea de a­­firmare deplină în viaţa politică şi economico-socială a ţării. Relevînd că o expresie grăitoare a politicii partidului şi statului nostru de dezvoltare armonioasă, echilibrată a tuturor­ zonelor ţării o reprezintă şi progresul multilate­ral, fără precedent, în plan econo­mic şi social, cultural,­ştiinţific, în celelalte sectoare înregistrat de ju­deţul Cluj, vorbitorii s-au referit la importantele fonduri de inves­tiţii alocate pentru construirea atît in municipiul reşedinţă de judeţ, cit şi in celelalte oraşe a noi plat­forme industriale şi mari obiective economico-sociale, mărturie vie a preocupării neslăbite pentru asigu­rarea dreptului la muncă şi con­diţii corespunzătoare, de viaţă tu­turor cetăţenilor, fără deosebire de naţionalitate, în cadrul sesiunii c­rrtuns s-a dat expresie sentimentelor de fierbinte dragoste şi aleasă pre­ţuire faţă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, conducătorul iubit al partidului şi al ţării, pen­tru pilduitoarea sa activitate pusă în slujba înfăptuirii celor mai no­bile aspiraţii ale poporului nostru, progresului neîntrerupt al patriei noastre socialiste, creşterii presti­giului ei în lume. • Dînd glas adeziunii depline la politica internă şi externă a parti­dului şi statului nostru, vorbitorii au subliniat însemnătatea ac­ţiunilor şi demersurilor Româ­niei socialiste, ale­­ to­vară­ş­u­­lui Nicolae Ceauşescu pentru solu­ţionarea constructivă, in interesul tuturor popoarelor a marilor pro­bleme­­cu care­ se confruntă ome­nirea. Participanţii la dezbateri au exprimat deplina aprobare faţă de preocuparea statornică a conduce­rii partidului , şi statului nostru pentru extinderea şi adîncirea re­laţiilor de prietenie, şi­ colaborare ale României cu ţările socialiste, cu ţările în curs de dezvoltare,, cu toate statele lumii, în interesul re­ciproc al cauzei păcii, înţelegerii, al colaborării între naţiuni. In cuvîntul lor, vorbitorii s-au referit la închiderea şi incetarea activităţii, incepind cu 1 iulie, a Consulatului General al R.P. Un­gare din Cluj-Napoca. Partici­panţii la sesiune au subliniat că această măsură, deplin jus­tificată, trebuia luată chiar mai de mult. S-a relevat, în depli­nă cunoştinţă de cauză, că, încă de la înfiinţarea consulatului, perso­nalul acestuia a încălcat sistematic normele de funcţionare, regulile de conduită convenite, atribuţiile lega­le pe care le are o astfel de in­stituţie, principiile şi normele ce trebuie să stea" la baza relaţiilor dintre state. Prin practicile folosite, în flagrantă contradicţie cu normele juridice internaţionale, consulatul nu şi-a adus contribuţia la conso­lidarea şi dezvoltarea relaţiilor de prietenie şi colaborare dintre Re­publica Socialistă România şi Re­publica Populară Ungară, dintre poporul român şi poporul ungar. In legătură cu aceasta a fost adop­tată in unanimitate Hotărîrea se­siunii comune a Consiliului popu­lar judeţean Cluj şi a Consiliului popular municipal Cluj-Napoca. Participanţii la dezbateri au res­pins cu fermitate orice pretenţii ale autorităţilor ungare de a-şi a­­suma aşa-zisa răspundere faţă de soarta cetăţenilor români de na­ţionalitate maghiară. S-a afir­mat cu tărie că în ceea ce priveşte soarta tuturor cetăţeni­lor români, fără deosebire de na­ţionalitate, asigurarea condiţiilor lor­ de viaţă şi de muncă. Înfăptui­rea aspiraţiilor lor de mai bine, toate acestea sunt atributul exclu­siv al organelor constituţionale su­preme de stat din Republica So­cialistă România, ale Partidului Comunist Român. Participanţii la sesiunea comună au dat expresie angajamentului tu­turor celor ce trăiesc şi muncesc în acest judeţ de a-şi consacra, cu înaltă dăruire patriotică, întreaga lor capacitate creatoare pentru în­făptuirea exemplară a hotăririlor Congresului al XIII-lea şi ale Con­ferinţei­ Naţionale ale partidului, de a sprijini cu toată energia pro­movarea largă a principiilor poli­ticii externe ale partidului şi sta­tului nostru. Participare şi răspundere (Urmare din pag. I) nomice, sociale şi morale. Pentru că numai aşa România va putea să ţină pasul cu competiţia dezvoltării ce se desfăşoară pe plan mondial. A nu ţine seamă de această cerinţă,­­a nu aloca mijloacele necesare acumu­lării şi dezvoltării ar însemna asumarea riscului răminerii in urmă. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat, în re­petate rinduri, că nici unei generaţii nu-i este dat acest drept, de a irosi resursele, de a nu face totul pentru dezvoltarea forţelor de producţie, a bazei tehnico-materiale a societăţii, pentru asigurarea viitorului. Şi a precizat, în acest sens, că fiecare generaţie este judecată de posteritate nu după cit a consumat, ci după cit şi cum a produs. După moştenirea materială şi spirituală lăsată urma­şilor. Poporul român poate fi min­­dru de ce a construit, de ceea ce a înfăptuit în anii socialismului, cu precădere in perioada de după Con­gresul al IX-lea, în condiţiile parti­cipării sale active la conducerea so­cietăţii. Se desprinde cu limpezime, din Tezele din aprilie, ideea că demo­craţia socialistă nu constituie o pro­blemă în sine. Ea se dovedeşte a fi o problemă complexă dintr-un com­plex de probleme care compun, la scara întregii naţiuni, efortul de edi-i­ficare a noii societăţi. Pentru că de­mocraţia nu poate fi separată nici de creşterea economică, nici de dezvol­tarea ştiinţei, învăţămîntului şi cul­turii, nici de intensificarea activită­ţii politico-educative. Toate aceste imperative conferă o mare complexi­tate răspunderilor în ceea ce priveş­te perfecţionarea cadrului de afir­mare şi manifestare a democraţiei muncitoreşti-revoluţionare. Prin ac­tivizarea formelor democratice de conducere se asigură participarea e­­fectivă şi responsabilă a Întregului popor la ridicarea patriei pe noi trepte, tot mai înalte, de progres, de civilizaţie socialistă. Aşa cum se relevă şi vi­tezele din aprilie, sunt numeroase aspecte prin care noua orînduire socială îşi ma­nifestă superioritatea faţă de capi­talism, dar poate că rolul cel mai important îl au relaţiile de proprie­tate. Are profunde semnificaţii, in acest sens, faptul că în societatea noastră proprietatea socialistă a asi­gurat condiţiile absolut necesare pentru o puternică dezvoltare a avu­ţiei tării. în acelaşi timp, a deter-­­ minat schimbarea a Însuşi statutului omului in societate. Pentru că, pe baza ei, a fost înlăturată exploata­rea, s-a instaurait dreptatea socială. lată de ce, întărirea si permanenta dezvoltare a proprietăţii socialiste, de stat şi cooperatiste, reprezintă o legitate obiectivă, o condiţie funda­mentală a umanismului revoluţionar. Proprietatea socialistă constituie temelia trainică a democraţiei mun­­citoreşti-revoluţionare. Pentru că nu­mai pe o astfel de bază pot fi asi­gurate cu adevărat condiţii egale, de muncă şi de viaţă, tuturor fiilor pa­triei. Sunt elocvente, in această pri­vinţă, dreptul la muncă, asigurat tu­turor cetăţenilor ţării în raport cu pregătirea şi aptitudinile lor, cu răs­punderea faţă de îndatoririle socia­le, accesul liber la învăţătură, la şti­inţă, la cultură, garantat de legi şi înfăptuit in practica vieţii economi­co-sociale, condiţionarea veniturilor numai şi numai de cantitatea şi ca­litatea muncii fiecăruia. Şi sunt eloc­vente, in acelaşi timp, condiţiile create pentru implicarea directă a tuturor cetăţenilor patriei in viaţa politică, in activitatea da conducere a societăţii. Conţinutul superior al democraţiei muncitoreşti-revoluţio­­nare este conferit şi de un alt as­pect : acela al împletirii drepturilor cu răspunderile. Pentru că sistemul democraţiei noastre presupune, în mod esenţial, cerinţa ca fiecare să se integreze activ în viaţa colectivului din care face parte, să se pregăteas­că temeinic. Practica economico-socială consti­tuie dovada cea mai elocventă că, in general, toate aceste înalte răspun­deri sunt bine înţelese şi exemplar îndeplinite. Sint insă şi situaţii cînd în locul angajării active se manifestă formalismul. Unii reprezentanţi în consiliile oamenilor muncii, in loc să-şi îndeplinească răspunderea faţă de colectivele din care fac parte, işi rezumă activitatea lor in aceste or­ganisme la simpla prezenţă. L-am întrebat, intr-o întreprindere indus­trială, pe secretarul comitetului de partid, care îndeplineşte şi funcţia de preşedinte al consiliului oameni­lor muncii, ce anume semnifică o astfel de atitudine a unora. Ne-a spus deschis că­ este rezultatul unei pregătiri politice şi profesionale care nu se ridică la înălţimea cerinţelor şi exigenţelor actualei etape. Pentru că, în absenţa unei pregătiri temeinice, participarea se transformă în contra­riul ei , simpla îndeplinire a unei formalităţi. Aşa cum se subliniază vi­tezele din aprilie, „răspunderea colectivă a organelor de conducere nu înlocuieș­te și nu poate înlocui sau nu trebuie să înlocuiască răspunderea indivi­duală“. Pentru că fiecare participant la activitatea unui organism colectiv de conducere are propriile lui răs­punderi, conducerea colectivă nefiind paravanul după care să se ascundă cei ce nu-şi îndeplinesc sarcinile in­dividuale. Dar, in acelaşi timp, se desprind, din conţinutul Tezelor pen­tru plenara C.C. al P.C.R., îndatoriri ce revin organelor colective de con­ducere, de a căror activitate depind în mare măsură şi producţia fizică, şi calitatea, şi productivitatea, şi efi­cienţa. Este limpede faptul că acti­vitatea acestora trebuie să exprime gândirea şi iniţiativa colectivelor care le-au ales, în deplină concordanţă cu obiectivele stabilite de partid la nivelul întregii ţări, să asigure par­ticiparea tuturor oamenilor muncii la îndeplinirea exemplară a planului, a tuturor sarcinilor. A perfecţiona democraţia muncito­­rească-revoluţionară Înseamnă a în­tări spiritul de răspundere, a face efectivă şi rodnică participarea tu­turor la conducere, a ridica pe trepte tot mai înalte activitatea pentru în­deplinirea cutezătoarelor programe stabilite de Congresul al XIII-lea şi Conferinţa Naţională ale partidului. Adrian VASILESCU PAGINA 3 PARTIDUL - CENTRUL VITAL AL NAŢIUNII NOASTRE SOCIALISTE Conducerea ştiinţifică a procesu­lui revoluţionar de edificare a so­cietăţii socialiste şi comuniste pre­supune, ca o legitate obiectivă, afir­marea rolului conducător al partidu­lui comunist, manifestarea sa tot mai puternică în calitate de centru vital al întregii societăţi, de forţă politică dinamizatoare a energiilor ce pun in mişcare întregul angrenaj social, lumina care călăuzeşte spre ţeluri tot mai cutezătoare munca creatoare de bunuri materiale şi spi­rituale a întregului popor. Istoria modernă a României a va­lidat incontestabilul adevăr că toa­te transformările de substanţă care au avut loc în viaţa politică, econo­mică şi socială a naţiunii române pe calea progresului spre socialism, cit şi în anii glorioşi ai construcţiei so­cialiste au fost şi sunt determinate nemijlocit, în chip hotăritor, de pre­zenţa activă, cu rol de forţă motrice, esenţială a Partidului Comunist Ro­mân. Forţa uriaşă a partidului izvorăşte din capacitatea sa de a aplica crea­tor legităţile generale ale socialis­mului ştiinţific la condiţiile socie­tăţii româneşti. Întreaga istorie a partidului consemnează la loc de seamă statornicul efort pentru apro­fundarea concepţiei materialist dia­lectice şi istorice pe care comuniştii români au înţeles-o şi o înţeleg ca un inepuizabil instrument de anali­ză şi descifrare a esenţei fenomene­lor vieţii social-politice, a sensurilor şi direcţiilor sale de evoluţie. Această realitate fundamentală complexă o avea în vedere tovarăşul Nicolae Ceauşescu atunci cînd sub­linia ideea că „tot ceea ce am reali­zat — răsturnarea regimului burghe­­zo-moşieresc, construcţia socialismu­lui, marile înfăptuiri în dezvoltarea generală a patriei, datorăm existen­ţei partidului. Viitorul naţiunii este strins legat de existenţa şi întărirea continuă a partidului, ca forţă con­ducătoare a întregii naţiuni“. Sunt exprimate aici sintetic prin­cipii de importanţă majoră pe care partidul nostru le-a afirmat exem­plar în cîmpul practicii sociale, prin măsurile întreprinse in anii ce au urmat Congresului al IX-lea pe li­nia întăririi unităţii şi forţei sale politice şi organizatorice, ca şi în noile condiţii pe care le generează desfăşurarea impetuoasă a procesu­lui revoluţionar al făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Concepţia privind rolul conducător al partidului in impulsionarea efor­turilor creatoare ale tuturor dome­niilor muncii şi-a aflat o amplă des­făşurare ideatică in magistrala ex­punere prezentată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la şedinţa Comi­tetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 29 aprilie a.c. Aşa cum se subliniază in acest document de deo­sebită importantă teoretică si prac­tică — adoptat ca Teze pentru plenara C.C. al P.C.R. — „ÎN NOUA ETAPĂ A CONSTRUCŢIEI SOCIA­LISTE ŞI IN PERSPECTIVĂ CRES­TE SI MAI MULT ROLUL POLITIC CONDUCĂTOR AL PARTIUU­LUI ÎN TOATE DOMENIILE DE ACTIVI­TATE“. Creşterea rolului politic conducător a! partidului în toate domeniile de activi­tate Necesitatea afirmării tot mai puternice a partidului comunist ca factor politic de conducere a în­tregii societăţi izvorăşte din spe­cificul determinismului social în condiţiile făuririi şi dezvoltării so­cialismului, din sporirea perma­nentă­ a rolului factorului con­ştient în reglarea mecanismelor de funcţionare a societăţii pe mă­sura adîncirii procesului revoluţio­nar. In condiţiile dezvoltării com­plexe şi modernizării radicale a eco­nomiei naţionale, ale cerinţelor noi pe care le ridică asigurarea concor­danţei relaţiilor de producţie cu ca­racterul forţelor de producţie, a ba­zei tehnico-materiale a societăţii cu suprastructura, ale asigurării desfă­şurării procesului de perfecţionare a activităţii organizatorice, ideologice şi politico-educative, se afirmă cu putere funcţiile noi pe care trebuie să şi le asume azi partidul, noua calitate a activităţii pe care el o des­făşoară. Creşterea rolului conducă­tor al partidului este impusă, deo­potrivă, şi de exigenţele sporite de intensificare a relaţiilor economice şi politice ale ţării noastre cu alte state, de afirmarea tot mai hotărîtă a voinţei de pace, libertate şi bună înţelegere a poporului nostru. Sintetizînd in mod strălucit, pe plan teoretic, bogata experienţă a­­cumulată, descifrind esenţa mutaţi­­ilor de ordin cantitativ şi calitativ pe care le-a generat în mod obiectiv procesul construcţiei socialiste, to­varăşul Nicolae Ceauşescu a definit partidul ca centru vital al întregii naţiuni, forţa politică dinamizatoa­re a energiilor creatoare ale societă­ţii noastre socialiste. O asemenea definiţie pune in evidenţă faptul că partidul nu acţionează dinafara so­cietăţii, de pe poziţii de comandă, ci dinăuntrul acesteia, elaborind orien­tările generale care trasează calea dezvoltării viitoare şi implicîndu-se direct in transpunerea lor în viaţă. Împreună cu făuritorii bunurilor materiale şi spirituale, asigurind valorificarea potenţialului de gindire şi iniţiativă al comuniştilor, al fie­cărui colectiv de muncă. Fiind un partid de masă, Partidul Comunist Român acţionează din interiorul so­cietăţii noastre ; el este prezent­ prin organizaţiile şi membrii săi pretu­tindeni unde trăiesc şi muncesc oa­menii. Aceasta conferă partidului, la scara întregii ţâri, o solidă şi per­manentă legătură cu masele, posibi­litatea şi capacitatea de a cunoaşte in permanenţă, în mod veridic realita­tea socială, de a acţiona eficient. Revenind stăruitor asupra acestei idei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu sublinia in expunerea de la sfîrşi­­tul lunii aprilie teza potrivit căreia „partidul nu trebuie să devină un club de discuţii generale, ci să ac­ţioneze ca centru vital al întregii naţiuni. El trebuie să fie organiza­torul şi dinamizatorul activităţii in toate domeniile care asigură dezvol­tarea generală a ţării“. In expunerea ţinută In 23 iunie a.c. la Consfătuirea de lucru cu ac­tivul şi cadrele de bază din dome­niile muncii organizatorice de partid şi politico-ideologice, secretarul ge­neral al partidului sublinia acelaşi imperativ cînd cerea comuniştilor „să se afle în locurile hotăritoare, să fie in primele rinduri, să acţio­neze pentru unirea eforturilor tutu­ror oamenilor muncii în buna desfă­şurare a activităţii de înfăptuire a planului şi programelor. Fiind partid de guvernămint, partidul nostru poartă întreaga răspundere pentru realizarea planurilor şi programe­lor de dezvoltare economico-socială. In acest cadru, fiecare organizaţie de partid — in domeniul său — poartă deplina răspundere a realiză­rii tuturor planurilor şi programe­lor, a bunei desfăşurări a întregii activităţi“. Militînd pentru creşterea continuă a rolului conducător al partidului, pentru afirmarea sa tot mai puternică în calitate de centru vital al naţiu­nii noastre socialiste, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, releva că potrivit principiilor conducerii activităţii social-economice organele de partid nu pot şi nici nu trebuie să înlocu­iască organele economico-sociale , membrii de partid din organele de stat şi economico-sociale răspund, atît In fata partidului, cit şi în fata organelor de stat, pentru activitatea lor. In viziunea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, delimitarea şi pre­cizarea răspunderilor organelor de partid si de stat constituie o parte inseparabilă a perfecţionării condu­cerii pe baza autoconducerii şi auto­­gestiunii. Răspunderile ce revin or­ganelor de partid şi răspunderile ce revin organelor de stat nu se ex­clud, nu vin in contrazicere, ci, dimpotrivă, ele reprezintă o unitate dialectică a conducerii ştiinţifice, a democraţiei muncitoreşti-revoluţio­­nare. In concepţia partidului nostru, a secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, creşterea rolului conducător al partidului în etapa ac­tuală antrenează în acelaşi timp un proces obiectiv de dezvoltare a de­mocratismului propriu societăţii noastre. Sub conducerea partidului, in ţara noastră a fost creat in ulti­mele decenii un amplu sistem de­mocratic de participare a întregului popor la conducerea societăţii, un sistem democratic original care cu­prinde toate organizaţiile de masă şi obşteşti, organele autoconducerii muncitoreşti, statul socialist şi or­ganele cu dublă natură, de partid şi de stat, congresele naţionale ale oa­menilor muncii din diferite domenii de activitate. Fiecare om al muncii se regăseşte în calitate de partici­pant în una din aceste structuri, îşi poate exprima astfel rolul său activ in întreaga viaţă economică şi so­­cial-politică a ţării. Desigur, dezvol-­ tarea democraţiei socialiste nu în­seamnă a lăsa lucrurile să mear­gă de la sine, ci, dimpotrivă, pre­supune creşterea rolului factori­lor conştienţi, subiectivi. In acest cadru sporesc rolul si funcţiile statu­lui socialist în organizarea şi condu­cerea unitară şi democratică, pe baza planului naţional unic, a întregii activităţi economico-sociale, ca una dintre trăsăturile definitorii ale so­cietăţii socialiste. Continua întărire a unită­ţii politico-organizatorice şi ideologice. Obiectivele şi sar­cinile stabilite de Congresul al XIII-lea, de Conferinţa Naţională relevă adevărul potrivit căruia cu cit sarcinile construcţiei socialiste se dovedesc mai complexe, cu cit exi­genţele de natură calitativă sint mai înalte, cu atît mai necesară devine conducerea politică unitară. In acelaşi timp, condiţia realizării de­pline a funcţiei, partidului de centru vital al naţiunii noastre socialiste re­zidă în îmbinarea unitară a activi­tăţii teoretico-ideologice cu munca politică şi organizatorică ; continua întărire a unităţii dintre elementul politico-organizatoric şi cel ideologic reprezintă garanţia supremă a creş­terii rolului conducător al partidu­lui, a înfăptuirii cu succes a socie­tăţii socialiste multilateral dezvol­tate. Experienţa partidului nostru, practica socială infirmă părerile emise uneori în literatura social­­politică de peste hotare potrivit cărora rolul partidului comunist ca partid de guvernămint ar trebui privit exclusiv din perspectiva unei funcții abstract ideologice, rezumată la dezbaterea teoretică a căilor dez­voltării socialiste, latura practică, politico-organizatorică, de realizare efectivă a noii orînduiri umnînd să cadă în seama altor structuri şi instituţii social-politice. In concepţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, rolul conducător al partidului este inteles ca factor de unificare a eforturilor naţiunii, acţionînd şi conducînd îm­preună cu poporul şi pentru popor. Partidul este astăzi prezent şi acţio­nează în toate sferele­ vieţii sociale — de la producţia de bunuri mate­riale la activitatea ideologico-educa­­tivă, de la perfecţionarea relaţiilor sociale la viaţa ştiinţifică, artistică şi culturală, de la politica internă la cea externă — cu alte cuvinte partidul este prezent şi acţionează în absolut toate unităţile si colecti­vele de oameni ai muncii. Practic, absolut tot ceea ce priveş­te desfăşurarea vieţii economice în societatea noastră, incepind de la elaborarea orientărilor de principiu şi obiectivelor strategice ale dez­voltării economice, într-o etapă sau alta a construcţiei socialiste, a planu­rilor, cincinale şi anuale, cit şi a programelor speciale pe domenii de activitate, şi pînă la stabilirea mo­dalităţilor de rezolvare a proble­melor concrete care apar în diverse domenii, intră sub directa incidenţă a preocupărilor partidului. Pentru un partid revoluţionar, care a cucerit puterea politică şi conduce opera de făurire a socialismului, ac­tivitatea ideologică îndeplineşte funcţia unei puternice forţe mo­trice in unirea eforturilor creatoare ale oamenilor muncii, în dezvoltarea continuă a forţelor de producţie şi perfecţionarea relaţiilor sociale, a formelor de conducere a societăţii. De aceea, partidul nostru consideră creşterea rolului activităţii ideolo­gice în actualul stadiu de dezvolta­re a României, în perspectiva înain­tării spre comunism drept o nece­sitate obiectivă a progresului, una din căile menite să determine parti­ciparea conştientă, democratică şi responsabilă a maselor la făurirea propriului viitor. Preocuparea pentru intensificarea şi perfecţionarea activităţii politi­co-educative şi-a găsit o elocventă expresie în Programul ideologic, aprobat şi însuşit de Congresul al XIII-lea al partidului ca parte inte­grantă a Programului de făurire a societăţii socialiste multilateral dez­voltate şi înaintare a României spre comunism. Ampla dezbatere care are loc in prezent, în întregul partid, in întrea­ga noastră societate a Tezelor pen­tru plenara C.C. al P.C.R. constituie o expresie a continuării procesului înnoitor datorat Congresului al IX- lea, proces in cadrul căruia a avut loc, pe parcursul a peste două de­cenii, din iniţiativa şi sub conduce­rea partidului, a secretarului său ge­neral, perfecţionarea organizării şi conducerii vieţii economico-sociale, a muncii organizatorice, ideologice şi politico-educative, s-a acţionat sistematic pentru a se asigura între­pătrunderea armonioasă a dezvoltă­rii economico-sociale cu afirmarea, pe scară largă, a unei concepţii îna­intate despre lume şi viaţă. Rolul conducător politic al partidu­lui se realizează astfel in totalitatea componentelor acestei funcţii, intr-un proces ce relevă unitatea organică indisolubilă dintre elaborarea liniei politice generale şi aplicarea acesteia prin desfăşurarea unei vaste activi­tăţi politico-organizatorice. Acest proces nu poate fi imaginat ca des­­făşurindu-se după tipare date o dată pentru totdeauna, ci evoluează el însuşi, permanent, corespunzător condiţiilor şi sarcinilor specifice fiecărei etape. Perfecţionarea permanen­tă a metodelor şi stilului de muncă ; dezvoltarea conti­nuă a democraţiei interne de partid, a criticii şi auto­criticii. Ideea perfectibilităţii conti­nue a modului de exercitare a rolului conducător al partidu­lui este pusă în evidenţă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu prin sublinierea necesităţii îmbunătăţirii sistematice a activităţii organizato­rice, ideologice şi politico-educa­tive, a metodelor şi stilului de muncă ale partidului, dezvoltării con­tinue a democraţiei interne de partid, a criticii şi autocriticii. Este vorba, fireşte, despre o perfecţio­nare sub multiple aspecte, care im­plică sesizarea şi promovarea noului sub toate modalităţile sale de ex­presie, cuprinderea şi soluţionarea unitară a problemelor, asigurarea unei perspective clare a muncii în fiecare domeniu, sporirea exigenţei şi răs­punderii comuniştilor, a cadrelor de conducere pentru îndeplinirea exem­plară a sarcinilor. Totodată, organele şi organizaţiile de partid au datoria să acţioneze cu stăruinţă pentru in­troducerea pretutindeni a spiritului de partid, a unei ordini şi discipline exemplare, prin repartizarea judici­oasă a forţelor, dezvoltarea mai pu­ternică a democraţiei interne de partid, afirmarea cu mai multă vi­goare a criticii şi autocriticii, a com­bativităţii revoluţionare, pentru per­fecţionarea muncii şi conducerii co­lective, concomitent cu creşterea răs­punderii personale, pentru organiza­rea riguroasă a controlului înfăptui­rii hotăririlor organelor superioare şi a propriilor hotărîri, pentru Întărirea continuă a legăturilor cu masele largi de oameni ai muncii. Pentru ca membrii partidului, pen­tru ca toţi oamenii muncii să ajungă la înţelegerea clară a imperativelor actuale ale dezvoltării economico-so­ciale a patriei, este necesar, sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ca orga­nele şi organizaţiile de partid sâ-şi îmbunătăţească şi să-şi intensifice şi mai mult activitatea polit­ico-edu­­cativă. Munca de partid este înainte de toate o muncă cu oamenii şi toc­mai de aceea organelor şi organiza­ţiilor de partid le revine îndatorirea ca prin întreaga activitate politico­­educativă să asigure creşterea spiri­tului revoluţionar, combativ al co­muniştilor, al tuturor oamenilor muncii, instaurarea în toate colec­tivele de muncă a unei atmosfere de înaltă responsabilitate pentru reali­zarea sarcinilor de plan, de intran­sigenţă faţă de lipsuri şi neajunsuri, faţă de încălcarea legilor ţării, a normelor eticii şi echităţii socialiste. Este o sarcină de mare însemnătate întrucît de gradul de conştiinţă re­voluţionară şi răspundere al comu­niştilor, al oamenilor muncii, de pregătirea lor profesională şi politi­că depinde traducerea neabătută in viaţă a hotăririlor partidului in toate domeniile de activitate. Dezvoltarea democraţiei interne de partid reprezintă o adevărată „şcoa­lă“ prin care se asigură materiali­zarea în practică a înaltelor principii comuniste ce-i stau la bază: promo­varea schimbului de opinii, adop­tarea în mod colectiv a hotăririlor, îmbinarea armonioasă a răspunderi­lor personale cu cea colectivă, afir­marea unei receptivităţi autentice faţă de tot ceea ce este nou şi îna­intat, exercitarea unei critici şi auto­critici constructive faţă de neajun­suri şi lipsuri. Tezele din aprilie subliniază ce­rinţa ca organizaţiile de partid să-şi sporească exigenţa faţă de modul în care activiştii de partid şi de stat, comuniştii răspund, zi de zi, înalte­lor îndatoriri politice şi profesionale, activează pentru înfăptuirea hotări­rilor partidului şi a legilor ţării, pentru îndeplinirea fermă a sarcini­lor încredinţate, astfel incit, in orice funcţie s-ar afla, comunistul să dea dovadă de înaltă principialitate şi exigenţă, să nu se împace niciodată cu lipsurile şi stările de lucruri ne­gative, să acţioneze, împreună cu colectivele de oameni ai muncii in care lucrează, cu hotărîre şi abnega­ţie, pentru înfăptuirea politicii parti­dului, pentru realizarea programelor de dezvoltare economico-socială a ţării, avînd mereu in faţă exemplul de muncă neobosită al tovarăşului Nicolae Ceauşescu, convingătoare lecţie de ceea ce înseamnă a acţiona împreună cu masele, a fi mereu in mijlocul lor, a purta un permanent dialog cu muncitorii, ţăranii, inte­lectualii, cu toate categoriile de oa­meni ai muncii. Sub înrîurirea obiective­lor Congresului al XIII-lea şi Conferinţei Naţionale ale partidului - o etapă de muncă rodnică. Ori de cîte ori se referă la problemele rolului con­ducător al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu subliniază că acest proces se exprimă, înainte de toate, în modul concret în care se desfăşoară activitatea fiecărei orga­nizaţii de partid, a fiecărui membru al partidului. Expunerea din aprilie subliniază expres în acest sens ideea că : „îndeplinirea rolului de forţă politică conducătoare presupune im­plicarea activă, cu întreaga răspun­dere, a fiecărei organizaţii, a orga­nelor de partid, a fiecărui membru al partidului în înfăptuirea politicii partidului, in desfăşurarea in cele mai bune condiţii a activităţii din toate domeniile de activitate“. Desigur, o asemenea subliniere im­plică cerinţa ca şi astăzi munca şi viaţa comuniştilor să fie statornic aşezate sub semnul înaltului spirit revoluţionar. Aceasta înseamnă im­plicarea plină de abnegaţie in marea operă constructivă ce se înfăptuieşte acum în ţară, înaltă răspundere şi dăruire în muncă, in activitatea de gospodărire a zestrei tehnico-mate- t riale a fiecărei unităţi economice, de valorificare superioară a tuturor re­surselor materiale. Spirit revoluţio­nar înseamnă în condiţiile de azi — ale progresului fără precedent al cunoaşterii umane, ale revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane — preocupare susţinută şi necontenită pentru ridicarea pregătirii profesio­nale, pentru sporirea competenţei tehnice şi ştiinţifice, lupta hotărîtă împotriva vechiului, pentru a deschi­de pretutindeni timp larg de afir­mare noului. In acest spirit, to­varăşul Nicolae Ceauşescu a subli­niat că partidul, cadrele şi membrii săi trebuie să se afle în primele rinduri în bătălia pentru soluţio­narea celor mai grele şi mai com­plexe probleme. înfăptuirea corespunzătoare a vas­telor programe de dezvoltare­ econo­mico-socială în cincinalul actual şi în perspectiva anilor 2­000 este indi­solubil legată de realizarea unei noi­­ calităţi în domeniul pregătirii cadre­lor, atît sub raport tehnic şi econo­mic, cit şi pe planul conducerii, al formării teoretice, politico-ideologi­ce. Conducerea partidului consideră că este necesară o adevărată revolu­ţie în gindirea şi acţiunea oamenilor, în nivelul lor profesional, tehnic­­ştiinţific şi cultural, in­formarea omului nou, cu o inaltă conştiinţă revoluţionară, patriotică. Din per­spectiva acestui imperativ, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a atras atenţia la consfătuirea din iunie a.c. că „este necesar să perfecţionăm şi să îmbu­nătăţim activitatea de formare şi promovare a cadrelor, munca cu ac­tivul de partid, de ridicare a pregă­tirii profesionale, tehnice şi politice a cadrelor din toate sectoarele“. Pe această cale, intensificarea pre­ocupărilor tuturor organelor şi orga­nizaţiilor de partid pentru creşterea calităţii şi eficienţei activităţii poli­­tico-organizatorice şi educativi, în vederea intîmpinării celui de-al XIV-lea Congres al partidului şi a celei de-a 45-a aniversări a revolu­ţiei de eliberare socială şi naţiona­lă, antifascistă şi antiimperialistă cu noi realizări in toate domeniile, cu înfăptuirea exemplară a sarcinilor economice va contribui la ridicarea patriei noastre pe noi trepte de progres şi civilizaţie, la creşterea prestigiului şi rolului partidului de centru vital al naţiunii noastre so­cialiste. CONSULTAJIE­­ SPRIJINUL PARTICIPANŢILOR IA ÎNVĂŢAMlNTUL POLITICO-IDEOLOGIC DE PARTID TEMA: „Tezele din aprilie 1988 despre partid ca centru vital al naţiunii noastre so­cialiste. Concepţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, cu privire la perfecţio­narea activităţii organizatorice, ideolo­gice şi politico-educative în vederea creşterii rolului conducător al partidului in întreaga viaţă economico-socială“.

Next